EXPERTIZA JUDICIARA (INTERPRETAREA, VALORIFICAREA CONCLUZIILOR SI VALOAREA PROBATORIE) IN SISTEMUL DE DREPT ROMAN; VALOAREA PROBANTA A EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE SI MEDICO-LEGALE, ACTE IMPERIOS NECESARE SOLUTIONARII CAUZELOR

EXPERTIZA JUDICIARĂ (INTERPRETAREA, VALORIFICAREA CONCLUZIILOR sI VALOAREA PROBATORIE) ÎN SISTEMUL DE DREPT ROMÂN; VALOAREA PROBANTA A EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE sI MEDICO-LEGALE, ACTE IMPERIOS NECESARE SOLUŢIONĂRII CAUZELOR CARE AU CA OBIECT CERCETAREA UNOR INFRACŢIUNI ÎMPOTRIVA VIEŢII

Expertiza judiciara constituie, n conformitate cu dispozitiile art. 64 din Codul de procedura penala, un mijloc de proba ala­turi de declaratiile partilor, nscrisuri, mijloacele materiale de proba s.a.

Probele sunt elementele de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a sav rsit-o si la cunoasterea mprejurarilor necesare justei solutionari a cauzei.

Pentru a sluji procesului penal, n sensul lamuririi cauzei sub toate aspectele, probele trebuie apreciate si interpretate n sen­sul n care explica logic producerea unui fenomen, fie el si infractional.

Aceasta activitate se circumscrie sarcinii generale a organelor judiciare de a administra probele.

n masura n care toate elementele de fapt materializate n diferite acte procedurale confirma fara dubii o versiune sau alta, pot fi verificate n procesul pena! si dob ndesc valoare probatorie. Calitatea probelor si implicit a actului de justitie, mai ales atunci c nd este vorba de infractiuni contra vietii, trebuie sa fie ireprosabila

n acest context, este clar ca expertiza judiciara, cu precadere cea criminalistica si medico-legala, ca mijloc de proba, con­tribuie la aflarea adevarului, n mod substantial cu conditia ca examinarea unor urme sau obiecte purtatoare de urme, a cadavrelor si persoanei sa aiba ntr-adevar caracter obiectiv-stiintific.

nsa, datorita unor situatii mai mult sau mai putin obiective, n practica judiciara n materie penala, se nt mpla ca expertiza sa confirme o alta stare de fapt, n raport cu celelalte probe administrate. Adica datele de ancheta sa fie cele reale, iar concluziile expertizei sa contina date si elemente contrare realitatii sau n orice caz insuficiente pentru lamurirea unor anumite mprejurari.

n asemenea situatii, este evident ca anumite acte si activitati efectuate fie de organele judiciare, fie de experti, sunt facute cu ncalcarea sau ignorarea legii ori necunoasterea unui fenomen sau mprejurari, lacune care se reflecta apoi n solutii gresite, contestabile oric nd. Din aceasta perspectiva, dezideratul fiecarui procuror, ca titular al urmaririi penale, ar trebui sa fie acela al administrarii tuturor probelor, cu respectarea stricta a normelor de procedura penala si a regulilor de tactica si metodica crimi­nalistica privind, printre altele: apropierea de momentul sav rsirii infractiunii; administrarea n totalitate a probelor, fara a con­sidera fara temei ca o proba sau alta este de prisos sau nu ar lamuri cauza; respectarea drepturilor partilor dar si ale expertilor, etc.

Instrumentarea cauzelor care au ca obiect infractiuni mpotriva vietii - si n special cele de omor,- presupun o implicare totala a procurorului n administrarea probelor, at t n acuzare, c t si n aparare si, de asemenea, o acuratete deosebita a acestora pentru a se evita neclaritatile si acele situatii care creeaza dubii. Pentru a se evita, n ultima instanta, solutiile gresite cu con­secinte uneori ireparabile, este nevoie de o perfectionare continua a procurorului criminalist. n acest sens, pledam pentru o spe­cializare a fiecarui anchetator, pe domeniul n care flerul, talentul, pasiunea si nu mai putin puterea de munca sa fie criteriile primordiale de selectie si numire a procurorilor criminalisti.

Pentru a ilustra problemele expuse p na acum si a contura si mai bine ideea ca de calitatea expertizei judiciare depinde, ntr-o mare masura, calitatea actului de justitie, tin sa ma refer la doua cazuri, ambele av nd ca obiect stabilirea mprejurarilor, conditiilor si cauzei mortii unei persoane.

a. ntr-un dosar al Parchetului de pe l nga Tribunalul Satu Mare, preluat de Parchetul de pe l nga Curtea de Apel Oradea, solutia de netrimitere n judecata a persoanei cercetate a fost apreciata - p na la urma - ca legala si temeinica nsa a suscitat numeroase controverse, discutii, opinii care au condus la infirmarea solutiei si reluarea urmaririi penale; aceasta s-a datorat, n buna masura, necoroborarii probelor administrate pe parcursul cercetarilor.

Pentru a ntelege necesitatea si obligativitatea coroborarii probelor n scopul aflarii adevarului, am sa fac o scurta prezentare a starii de fapt: la 25 octombrie 1990 a survenit moartea unui elev de 15 ani n Clinica de Neurochirurgie a Spitalului Oradea, n pofida tratamentului chirurgical si medicamentos aplicat. Consider ndu-se un caz medico-legal, au fost sesizate organele de urmarire penala pentru efectuarea cercetarilor. Autopsia medico-legala efectuata a stabilit ca moartea minorului a fost violenta si s-a datorat unei meningite purulente ce prezenta o complicatie dupa plaga penetranta craniana cu lezare meningo-cerebrala si diseminare septica. S-a concluzionat, de asemenea, ca plaga penetranta intracraniana a putut fi produsa prin lovirea craniului victimei, n regiunea frontala anterioara st nga cu o stinghie de lemn, prevazuta cu un cui. S-a mai facut precizarea ca de la data posibila a agresiunii ar fi putut sa treaca 3 zile, aproximativ, p na c nd fenomenul meningo-encefalic putea ajunge evidentiabil pe plan clinic. Mai mult, la autopsie, a fost pozata leziunea intracraniana ce prezenta n opinia medicului legist traseul parcurs de corpul strain, contondent, n masa cerebrala. Cu alte cuvinte, medicul a conchis ca ntre plaga penetranta craniana cu lezarea

meningo-cerebrala si meningita purulenta exista legatura de cauzalitate. Conduziile primului raport de autopsie au fost avizate de comisiile de specialitate din cadrul Institutului Medico-Legal.

n pofida acestor concluzii, care atestau o agresiune cu lovire adiva cauzatoare de leziune care a dat nastere procesului infectios cu instalarea mortii, s-a adoptat o solutie de netrimitere n judecata a faptuitorului, ntruc t datele de ancheta confirmau o alta stare de fapt. Solutia a fost infirmata si cercetarile completate inclusiv n privinta lamuririi aspectului medico-legal al cauzei, n final, s-a adoptat tot o solutie de scoatere de sub urmarire penala a nvinuitului.

n fapt, era vorba de un elev al unei scoli profesionale, cazat la internatul unitatii de nvatam nt, sub supravegherea, fireste, a unui pedagog. ntr-una din zile, pe fond de indisciplina, elevii, indusiv vidima, au fost sanctionati de pedagogul de serviciu, cu lovirea la palma cu o nuia si o sipca. A aparut, la un moment dat, o marturie potrivit careia vidima ar fi fost lovita n cap n zona spr ncenoasa st nga, cu o sipca prevazuta cu un cui la unul din capete. Aceasta varianta a fost preluata de apartinatorii vidimei si relatata ca atare echipei de medid, care a efeduat interventia chirurgicala. La 3 zile de la acest eveniment, elevul n cauza s-a prezentat la cabinetul medical al scolii, mprejurare n care s-a constatat existenta unui furuncul n regiunea spr ncenoasa. Aceeasi afectiune a constatat-o si medicul oftalmolog din ambulatoriu cu ocazia examenului local. Starea sanatatii elevului S.V s-a nrautatit, fiind necesara internarea la Sectia neurochirurgie a Spitalului Judetean Oradea. Diagnosticul la internare a fost acela de "meningo-encefalita, iar la 72 de ore de la internare s-a suspectat si un empien subarahnoidian. S-a pradicat apoi o incizie de volet fronto-parietat st ng, iar dupa ndepartarea periostului infiltrat s-a gasit la nivelul osului frontal un orificiu puncti­form, prin care se scurgea lichid cefalo-rahidian (LCR) purulent. S-a pradicat craniotomie FP-stg. de 12/8 cm, iar la incizia durei s-a eliminat spontan empien (puroi) subarahnoidian filant usor fetid. S-a evacuat colectia purulenta de la nivelul empienului cere­bral st ngt ce patrundea si interemisferic. S-a practicat spalarea cu apa oxigenata si ser fiziologic si s-au implantat doua tuburi de dren, dintre care unul la nivelul interemisferic.

n pofida tratamentului chirurgical si medicamentos, elevul a decedat.

Semnalez ca n foaia de observatie dinica generala (FOCG), at t la rubrica "istoricul bolii", c t si la "epicriza", s-a consem­nat ca elevul a fost lovit la cap cu o sipca prevazuta cu un cui, amanunt care a fost preluat ulterior si de medicul legist.

Un alt amanunt care strabate FOCG este cel privind prezenta "orifidului pundiform" n osul frontal, ded o leziune fara dimen­siuni (ca dovada ca radiografia nici nu a evidentiat-o).

si nca un amanunt este acela referitor la faptul ca n timpul efeduarii cranio-tomiei, fragmentul de os cu orificiul pundiform a fost aruncat astfel ca nu a putut fi examinat de medicul legist.

Am facut o prezentare mai amanuntita a adelor medicale si a raportului de autopsie, pentru a arata n fond inadvertentele de continut care aveau sa se contureze si mai pregnant mai t rziu.

Revenind la datele de ancheta, mentionez ca n marea lor majoritate, elevii interni si colegi ai vidimei au declarat ca au fost loviti cu nuiaua la palme, unul singur afirm nd ca elevul S.V. ar fi fost lovit cu un domag prevazut cu noduri.

Personalul medical din ambulatoriu a declarat ca n cursul anamnezei si al consultului local elevul S.V nu a afirmat ca a fost lovit de pedagog n cap.

Elevii, colegi ai victimei, au dedarat dupa terminarea scolii c nd devenisera majori si nu se mai aflau sub supravegherea pedagogilor - ca S.V. nu a fost lovit cu sipca n cap. n schimb, câtiva dintre ei au precizat ca au observat pe fruntea lui S.V. un cos aparut cu c teva zile naintea evenimentului, furunculul tratat empiric si ca, la un moment dat, a folosit usturoi, probabil, n ideea dezinfectarii si cauterizarii zonei lezate.

Ancheta a mai scos n evidenta si alte amanunte de fapt, care nu atestau o posibila lovire a vidimei, pe care nsa nu le mai dezvolt acum.

La 3 zile dupa producerea decesului si nceperea cercetarilor, pedagogul a prezentat organelor de urmarire penala o sipca, care a fost examinata traseologic. Nu s-a evidentiat un orificiu la capatul lemnului, care sa ateste locasul cuiului n litigiu.

Aceasta constatare scotea din discutie, implicit, crearea acelui orificiu pundiform din osul frontal. Pe de alta parte, orificiul punctiform consemnat n FOCG de medicul chirurg, care a efectuat craniotomia, a fost confirmat de acesta, nsa cu prilejul audierii a aratat ca era de natura fiziologica (orifidul prin care treceau vasele diploice -a se vedea anexa), si nu de natura trau­matica

n fata acestor date de ancheta, pe de-o parte, si a celor obiectiv-stiintifice-medico-legale, pe de alta parte, contradictorii unele fata de altele, procurorul a ales ntr-o prima faza solutia cea mai comoda, aceea a dubiului care profita persoanei cercetata nlatur nd opinia expertilor legisti.

Pe parcursul completarii urmaririi penale, s-a purtat o ntreaga corespondenta cu institutiile medico-legale, n vederea lamuririi aspedului medico-legal al cauzei sau aducerii acestuia la rezultatul datelor de ancheta n vederea unei posibile coroborari.

n final, cauza a fost lamurita si prin prisma concluziilor medico-legale, n sensul ca un aviz ai Comisiei Superioare Medico-Legale atesta ca nu exista nici o legatura ntre lezarea mecanica a creierului si meningita purulenta subarahnoidiana, ceea ce nsemna ca n realitate leziunea din masa cerebrala nu s-a datorat patrunderii unui corp strain (cui). Acesta excludea lovirea vic­timei cu acea sipca prevazuta cu un cui.

Ram nea de explicat totusi mecanismul propagarii infectiei de la exterior la meninge. Printr-un aviz, Comisia Superioara

Medico-Legala a precizat ca fiind posibila producerea infectiei subarahnoidiene, prin propagarea de la un focar extern tratat cu mijloace empirice. S-a mai aratat ca infectia situata la nivelul fruntii se putea propaga prin vasele diploice la meninge cu formarea unei colectii purulente ia acest nivel. ntr-un alt aviz, Comisia Superioara Medico-Legala preciza ca fiind posibila producerea infectiei meningo-cerebrale (care a constituit cauza mortii) prin dezvoltarea la distanta n creier a unei infectii cu punct de ple­care de la un furuncul supraspr ncenos, tratat empiric, de la care, pe cale hematogena, s-a propagat infectia la meninge si creier. Comisia a mai precizat, n acel aviz ca printre altele, existenta unui orificiu punctiform n calota craniana nu putea fi retinut. Cu alte cuvinte, membrii comisiei au negat pur si simplu existenta orificiului punctiform, nlatur nd n felul acesta datele obiective consemnate de medicul chirurg n foaia de observatie.

n oricare din cele doua avize, existenta traumatismului cranian a fost exclusa, asa nc t s-a putut admite ca acel furuncul a declansat procesul infectios cu localizare n meninge si ca n final, moartea minorului a fost de natura patologica

De aici, se poate observa ca expertiza medico-legala initiala nu a putut sa constituie mijloc de proba ntruc t nu s-a coroborat cu datele de ancheta contin nd date privitoare la fapte medicale si medico-legale neconforme realitatii sau insuficiente pentru o examinare edificatoare.

S-a suspectat o ncercare de consens, de compromis ntre faptele medicale cuprinse n foaia de observatie si constatarile medico-legale la autopsie, desi nu exista un suport real neechivoc n aceasta privinta. Aceasta s-a datorat, n primul r nd, mpre­jurarii ca din nefericire medicii clinicieni consemneaza n foile de observatie, la datele de istoric, tot felul de relatari ale apartina­torilor, care nu ntotdeauna sunt reale, relatari care sunt apoi preluate n mod mecanic de catre medicul legist.

b. ntr-un alt caz, expertiza judiciara a contribuit la elucidarea situatiei de fapt, la ncadrarea juridica a faptei si sta­bilirea vinovatiei faptuitorului.

Cum faptul mortii persoanei se situeaza naintea punerii n miscare a mecanismului urmaririi penale, expertiza medico-legala -caci despre acest gen de expertiza este vorba - s-a efectuat n lipsa unor date de ancheta (cum este si firesc sa se nt mple n sensul ca expertiza, ca proba, trebuie sa confirme o situatie de fapt si nu situatia de fapt sa confirme expertiza ca act singular) si a stabilit totusi corect cauza medicala a mortii. De cele mai multe ori, pentru autopsia medico-legala prezenta cadavrului este suficienta, cu conditia ca expertul, medic legist, sa respecte cu cea mai mare strictete regulile privitoare la protocolul de autop­sie, n sensul examinarii amanuntite a tuturor partilor si segmentelor anatomice, deschiderii si examinarii tuturor cavitatilor, recoltarii unor probe de tesut, s nge, fragmente de organe etc. pentru examene complementare s.a.

n speta pe care o comentez, c teva amanunte au scapat expertului, dintre care unul foarte important, si anume con­semnarea unei leziuni externe supraspr ncenoase (este adevarat, suturata anterior ntr-o alta clinica) la rubrica "semne de tratament medical", si nu la rubrica "semne de violenta", desi era evident ca acea plaga spr ncenoasa se produsese n acelasi context cauzal.

Toata aceasta problematica medico-legala a cazului s-a lamurit dupa eforturi sustinute, multiple infirmari ale solutiei si redeschideri ale urmaririi penale.

n paralel, ancheta a continuat, s-au administrat probe noi, p na la un moment dat, dupa care - consider ndu-se epuizate toate posibilitatile de probatiune - s-a renuntat la continuarea cercetarilor, acredit ndu-se ideea ca probele testimoniale n prin­cipal, rezultate din ancheta procurorului, corespund realitatii si ca n fapt era vorba de o moarte accidentala, survenita n urma caderii n timpul executarii unei "foarfece", n pofida concluziilor medico-legale care certificau o luga corespondenta cu I.M.L (noua sau zece acte medico-legale s-au emis n cauza), o moarte violenta de natura traumatica produsa printr-un mecanism activ de lovire cu corp contondent.

S-au adoptat cinci solutii de neurmarire penala, care au fost tot de-at tea ori infirmate, cauza fiind preluata si definitivata la Parchetul de pe l nga Curtea Suprema de Justitie, Serviciulde Criminalistica

n speta de fata s-au facut greseli at t pe linia anchetei, c t si n ce priveste expertiza medico-legala. Dupa refacerea pro-batoriilor si reaprecierea acestora, s-a dispus trimiterea n judecata a inculpatului (minor la data sav rsirii faptei), care ulterior a fost condamnat de instanta

Dificultatea cazului s-a datorat, mai nt i, faptului ca cercetarea ia fata locului a fost deficitara, culmin nd cu neridicarea unui ciot, purtator de urme biologice (s nge), pe baza caruia se putea efectua o examinare traseologica comparativa, corp n lega­tura cu care se sustinea ca patrunsese n craniul victimei.

Dificultatea cazului s-a datorat si inexactitatilor consemnate n raportul de autopsie medico-legala si, n primul r nd, n igno­rarea acelei plagi spr ncenoase si necuprinderea ei n mecanismul activ de lovire a victimei; era vorba de o plaga supraspr n-cenoasa, care constituia n fapt poarta de intrare n cavitatea craniana a corpului delict folosit de agresor.

Acest amanunt a scapat, probabil, at t membrilor Comisiei de Avizare, c t si celor din Comisia Superioara si, pe cale de con­secinta, nu s-a putut explica logic si de fapt n nicrun fel mecanismul lezarii cranio-meningo-cerebrale si a permis, totodata, procurorului sa faca o ntreaga corespondenta cu Institutul Medico-Legal care, printre alte concluzii si avize, i-a furnizat si date medico-legale care confirmau datele de ancheta. Numai ca datele de ancheta nu erau conforme realitatii.

Asa cum am spus, n cadrul refacerii anchetei s-a stabilit ca reale erau, de data aceasta, concluziile medico-legale cu toate lamuririle aduse acestora, elemente care - coroborate cu alte c teva probe - au condus la formarea convingerii ca lovirea urmata de moartea persoanei a fost consecinta faptei agresive a autorului.

Am aratat p na acum ca expertiza judiciara constituie proba n justitie, ca are valoare probatorie n masura n care se coro­boreaza cu celelalte date de ancheta, cu celelalte probe administrate ntr-o cauza penala

Dar p na unde merge valoarea probatorie a expertizei, c nd celelalte probe sustin o alta versiune ?

Poate procurorul sa nlature o expertiza care are caracter obiectiv stiintific, pentru ca, de pilda, doi martori ntr-o cauza, sin­gura proba testimoniala, sa admitem, au perceput un fapt penal ntr-un anume fel, iar declaratiile lor sunt n contradictie cu expertiza?

Procurorul este obligat sa ceara expertului tot at tea lamuriri, pentru a-l aduce la acelasi numitor cu celelalte probe sau tre­buie sa tina cont de expertiza, convins fiind ca expertul are dreptate si sa nlature celelalte probe ?

Dar daca probei cu martori i se asociaza, coroboreaza sa zicem constatarea de la locul faptei, dar care si aceasta mai cuprinde mprejurari neadevarate, poate procurorul sa nlature expertiza care s-ar afla n contradictie cu aceste probe?

Procurorul nu este medic legist si nici specialist criminalist, si daca asa stau lucrurile, pentru explicarea unor mprejurari, fapte, situatii din cuprinsul expertizei, posibilitatea data de lege de a cere lamuriri suplimentare sau de a face o noua expertiza sunt suficiente?

Are procurorul vocatia de a aprecia ca o leziune nu s-a produs ntr-un anume mod, pentru ca martorii nu au vazut momen­tul agresiunii si ca, deci, ntre cele doua categorii de probe ar exista contradictii?

lata c teva ntrebari cu privire la valoarea probatorie a expertizei si a posibilitatii de apreciere din partea organelor judiciare a acestor categorii de probe, ntrebari la care urmeaza sa ne oprim pe parcursul desfasurarii seminarului.

Din prezentarea sumara a celor doua situatii, se poate conchide ca administraera probei cu expertiza n cadrul dosarelor care au ca obiect cercetarea infractiunilor mpotriva vietii este de mare importanta si ca aceasta contribuie la elucidarea cazurilor ntr-o proportie relativ mare, n conditiile n care examinarile de specialitate sunt efectuate n mod obiectiv si stiintific.