EXPERTIZA MEDICO - LEGALA PSIHIATRICA
Expertiza medico-legala psihiatrica reprezinta o activitate specifica institutiei medicolegale,
ce consta în investigarea starii psihice pentru a se putea oferi justitiei o proba stiintifica în
stabilirea responsabilitatii, adica daca persoana respectiva a actionat sau nu cu discernamânt.
Responsabilitatea (termen juridic) defineste capacitatea unei persoane de a-si controla si
aprecia atât faptele, cât si consecintele sociale ale acestora, de a-si asuma integral obligatiile ce-i
revin dintr-o actiune liber consimtita, pe care o delibereaza si o întreprinde, de a accepta si
suporta consecintele faptelor sale contrare normelor de convietuire sociala, deci de a raspunde
pentru faptele sale.
Discernamântul (termen psihiatric) reprezinta capacitatea unei persoane de a-si da seama de
faptele comise si de urmarile acestora, de a putea distinge între bine si rau.
Responsabilitatea reprezinta suma dintre discernamânt si vointa.
Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza în dreptul penal în urmatoarele situatii: în
cazul infractiunii de omor deosebit de grav; când organul de urmarire penala sau instanta de
judecata are îndoiala asupra
starii psihice a învinuitului/inculpatului; în cazul infractorilor minori
21
cu vârsta cuprinsa între 14-16 ani; examinarea mamei în cazul pruncuciderii; în vederea instituirii
masurilor de siguranta cu caracter medical.
Expertiza medico-legala psihiatrica este sustinuta de o comisie alcatuita din: un medic legist
(presedintele comisiei, care coordoneaza activitatea întregii comisiei), doi medici de specialitate:
ambii psihiatri (în cazul în care este examinat un minor unul dintre cei doi psihiatri poate fi
specializat în neuropsihiatrie infantila); unul psihiatru si unul neurolog.
Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice (în cazurile penale): sa stabileasca daca
persoana examinata prezinta sau nu tulburari psihice; sa excluda simularea sau disimularea; sa
evidentieze care sunt trasaturile personalitatii subiectului si în ce masura acestea pot explica
impulsurile/actele antisociale; sa aprecieze care este capacitatea psihica, capacitatea de
discernamânt în momentul examinarii si, în consecinta, daca persoana respectiva poate fi
anchetata si judecata; sa apreciere care a fost capacitatea psihica - capacitatea de discernamânt în
momentul savârsirii faptei; sa faca aprecieri prognostice asupra modului în care vor evolua
tulburarile psihice decelate, deci sa determine gradul de periculozitate sociala actual si de
perspectiva; sa recomande masurile cele mai adecvate astfel încât sa se poata realiza reintegrarea
sociala a individului.
Fata de fapta comisa, discernamântul poate fi: pastrat . echivaleaza cu responsabilitatea;
scazut . echivaleaza cu responsabilitatea atenuata sau limitata; absent . (abolit) . echivaleaza
cu iresponsabilitatea.
|
