EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA IN INFRACTIUNILE DE OMUCIDERE

EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICA IN INFRACŢIUNILE DE OMUCIDERE

1. CONSIDERA II INTRODUCTIVE

f

1. Probele si mijloacele de proba t

Procesul penal constituie un proces de cunoastere n care organul penal trebuie sa ajunga la aflarea adevarului. n activi­tatea de stabilire a adevarului elementele care duc la realizarea cunoasterii sunt dovezile prin intermediul carora organul judiciar îsi formeaza convingerea.

Datele sau informatiile care ajuta la realizarea cauzei penale sunt furnizate prin intermediul probelor. n acest sens n art. 62 C.pr.pen. se arata ca n vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Complexitatea informatiilor pe care le aduc probele n procesul penal au condus la definirea lor ca elemente de fapt care servesc la cunoasterea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a sav rsit-o si la cunoasterea mprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei (art. 63 C.pr.pen.).

Probele pot fi clasificate dupa diverse criterii ca fiind: probele n acuzare si aparare; probele principale, secundare si inci­dentale; probele imediate si mediate; probele directe si indirecte.

Desi legea nu defineste n mod expres mijloacele de proba, rezulta din continutul art. 64 C.pr.pen. ca ele sun mijloacele prin care se constata acele elemente de fapt ce pot servi ca proba n procesul penal.

Mijloacele de proba admise n legislatia procesuala penala rom na sunt limitativ prevazute n art. 64 C.pr.pen. dupa cum urmeaza: declaratiile nvinuitului sau ale inculpatului; declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii civilmente responsabile; declaratiile martorilor; nscrisurile; mijloacele materiale de proba; constatarile tehnico-stiintifice; constatarile medico-legale si expertizele.

Probele nu au valoare mai dinainte stabilite. Aprecierea fiscarei probe se face de organul de umrarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerilor formate n urma examinarii tuturor probelor administrate si conduc ndu-se dupa constiinta lor (art. 63 al. 2 C.pr.pen.).

Astfel cum am aratat, una din mijloacele de proba este expertiza.

2. Expertizele

Aflarea adevarului n cauzele penale necesita cunoasterea si rezolvarea unor probleme de stricta specialitate pe care organul judiciar penal nu le are. n asemenea cazuri se recurge la cunostintele unor experti dispun nd din oficiu sau la cerere efectu­area unor expertize.

Potrivit art. 116 C.pr.pen. c nd pentru lamurirea unor fapte sau mprejurari ale cauzei, n vederea aflarii adevarului sunt nece­sare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata, dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

Expertizele sunt mijloace de proba cu ajutorul carora se cerceteaza n mod stiintific fapte, persoane, lucruri sau fenomene prin care se ajunge fie la obtinerea unei probe, fie la evaluarea exacta a unei probe deja existente, fie la echilibrarea a doua sau mai multe elemente de proba disonante.

n practica judiciara expertizele pot interveni n domenii foarte variate. Astfel n functie de natura problemelor ce urmeaza a fi lamurite, organele judiciare penale pot dispune efectuarea urmatoarelor expertize:

- expertiza criminalistica care poate fi la r ndul ei de mai multe feluri si anume: dactiloscopica, traseologica, balistica, tehnica a actelor, grafica, biocriminalistica etc;

- expertiza contabila prin care se lamuresc aspecte privind evidenta financiara, controlul si revizia contabila

- expertiza tehnica cu ajutorul careia pot fi lamurite anumite probleme n cazul accidentelor de circulatie; n cazul infractiu­nilor contra protectiei muncii etc;

- expertiza medico-legala prin care pot fi lamurite problemele privind mortile subite, violente, leziunile traumatice corporale suferite, respectiv starea psihica a faptuitorului n momentul sav rsirii faptei, stare si de care de multe ori depinde si raspunderea penala a acestuia.

Rezulta deci ca n cadrul expertizelor medico-legale se nscriu si expertizele psihiatrice despre care vom trata n capitolele urmatoare.

2. EXPERTIZELE MEDICO-LEGALE sl EXPERTIZA PSIHIATRIC

1. Definitie

Expertiza medico-legala este o forma a expertizei judiciare prin care medicii legisti din cadrul institutiilor si laboratoarelor de specialitate cerceteaza si se pronunta la cererea organelor judiciare asupra unor fapte sau mprejurari cu caracter medical care intereseaza justitia.

Expertiza medico-legala se caracterizeaza prin:

a) oficializarea ei n sensul ca se efectueaza numai n cadrul institutiilor si serviciilor specializate;

b) raspunderea dubla care revine medicilor legisti at t fata de institutia sau serviciul unde functioneaza c t si fata de organul judiciar care a ordonat efectuarea unei astfel de expertize;

c) valabilitatea expertizei depinde de competenta materiala a organelor si medicilor care o efectueaza

d) necesitatea conlucrarii permanente dintre medicul legist si organele judiciare n sensul cunoasterii si informarii reciproce privind datele de aanchete juridice si medicale;

e) urgenta efectuarii expertizei dispuse tin nd cont de deteriorarea biologica, modificarile inerente obiectului persoanei supuse expertizarii: c t si de principiul celeritatii procesului penal.

Expertiza medico-legala psihiatrica este o activitate medicala complexa prin care o comisie de medici experti (de regula un medic legist si doi psihiatrii) stabileste starea de sanatate mintala a unei persoane cu o implicatie judiciara penala sau civila. Aceasta expertiza trebuie sa furnizeze organelor judiciare elementele medicale cele mai caracteristice n legatura cu personali­tatea celui examinat si sa stabileasca daca a actionat cu intentie, a acceptat n mod constient producerea rezultatului si a pre­vazut caracterul periculos si urmarile faptei comise. De asemenea, sa aprecieze influenta unor eventuale tulburari psihice asupra capacitatii de a discerna actiunile sale cu referire n special la starea psihica n timpul comiterii infractiunii, gradul de alterare a nivelului de constiinta, preciz nd n concluzie prezenta sau absenta discernam ntului.

n analiza discernam ntului persoanei implicate - n legatura cu infractiunea comisa - expertizei psihiatrice i revine sarcina de a corela criteriile biologice, medicale, psihopatologice etc. Pe l nga informarea descriptiva asupra comportamentului clinic al persoanei examinate se vor utiliza metode de investigatii functionale n scopul decelerarii eventualelor deficiente morfo-functionale, ndeosebi encefalice, n vederea stabilirii raportului cauzal ntre situatia patologica si starea de constiinta a persoanei examinate, n mprejurarea determinata, sau a complexului d.e factori biologici participanti la determinarea diferitelor grade de deisolutie psihica

Obiectul expertizei medico-legale psihiatrice urmareste solutionarea a trei mari probleme:

- stabilirea stiintifica a starii de sanatate psihica a individului pe baza de explorare clinica si examinare de specialitate;

- starea generala a nivelului de constienta si eventuala afectare a discernam ntului n raport de boala si de modul de comitere a faptei imputabile;

- recomandarea de masuri medico-sociale adecvate n functie de boala n vederea recuperarii si reintegrarii sociale a indi­vidului.

2. Reglementarea juridica

Potrivit art. 119 C.pr.p. c nd expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, organul de urmarire penala sau instanta se adreseaza acestuia pentru efectuarea expertizei.

Organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala este reglementata n prezent de Ordonanta Guvernului Rom niei nr. 1 din 20.01.2000 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 22/21.01.2000), respectiv Hotar rea Guvernului nr. 774 din 7.0.200 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 c t si Ordinul nr. 1.134/C/255/2000 - comun al ministrului de stat, ministrul justitiei si al ministrului de stat, ministrului sanatatii pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale (Mon. Of. nr.459/19.09.2000).

Din actele normative de mai sus, n legatura cu efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice retinem urmatoarele articole:

- serviciile de medicina legala judetene efectueaza expertize si constatari medico-legale din dispozitia organelor de urmarire penala sau a instantelor judecatoresti, precum si n cazurile de deficiente n acordarea asistentei ori n cazurile n care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice (art. 17, lit. a din O.G. nr. 1/2000);

- institutiile de medicina legala sunt abilitate sa efectueze o noua expertiza medico-legala n cadrul unei comisii de exper­tize ... la expertiza medico-legala ppsihiatrice n materie penala si civila" (art. 15, pe. C din H.G. nr. 774/2000);

- expertiza medico-legala psihiatrica se face numai prin examinarea nemijlocita a persoanei, n cadrul unei comisii alcatuite dintr-un medic legist, care este presedintele comisiei si doi medici psihiatrii; aceste comisii nu se pot organiza la nivelul cabi­netelor medico-legale;

- expertizele medico-legale se efectueaza la sediul institutiilor medico-legale, cu exceptia cazurilor c nd persoana ce urmeaza a fi examinata, fiind bolnav psihic cronic, se afla internata n spital sau sectie de psihiatrie, sau n cazul persoanelor arestate preventiv si aflate n cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare, c nd examinarea lor se face la locurile unde sunt (art. 28, al. 1,2, din Normele procedurale nr. 1.134/255 din 2000);

- expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza numai.pentru o anumita fapta sau circumstanta av nd ca obiective prin­cipale stabilirea capacitatii psihice la momentul comiterii unei fapte prevazute de legea penala; a capacitatii psihice la momen­tul examinarii si aprecierii asupra periculozitatii sociale si necesitatea instituirii masurilor de siguranta cu caracter medical (art. 28, al. 4 din Normele procedurale);

n vederea efectuarii expertizei psihiatrice se pun la dispozitia comisiei toate documentele din dosar, necesare pentru efec­tuarea expertizei; n cazul n care expertiza priveste persoane minore, dosarul contine si ancheta sociala, precum si datele

privind performanta scolara (art. 29 din Norme procedurale).

Potrivit art. 122 C.pr.p. dupa efectuarea expertizei expertul ntocmeste un raport scris denumit raport de expertiza si care poarta denumirea de raport de expertiza medico-legala psihiatrica n cazul expertizelor psihiatrice solicitate n conformitate cu prevederile art. 116 si 117 C.pr. p. si care expertiza se semneaza de toti cei care au participat la ntocmirea lui.

C nd organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata la cerere sau din oficiu ca expertiza nu este completa n conformitate cu prevederile art. 124 C.pr. p. dispune efectuarea unui supliment de expertiza. Lamuriri suplimentare n scris pot fi cerute si serviciului medico-legal cu referire la art. 124 C.pr. p., chiar daca n actele normative cadru privind expertizele medico-legale nu sunt reglementari n acest sens. Suplimentul de expertiza psihiatrica trebuie sa fie efectuat de aceeasi experti care au efectuat expertiza initiala

Efectuarea unei noi expertize este reglementata de art. 125 C.pr.p. n sensul ca daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are ndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza dispune efectuarea unei noi exper­tize".

n practica judiciara s-a statuat ca instanta nu poate sa se bazeze pe concluziile expertizei fara o temeinica verificare a continutului acesteia daca are ndoieli asupra calitatii expertizei, ea poate sa dispuna efectuarea unei noi expertize".

Noua expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza ntr-una din cele sase institute de medicina legala (cu sediile n : Bucuresti, Cluj-Napoca, lasi, Timisoara, Tg. Mures, Craiova) n functie de competenta lor teritoriala (art. 9 si art. 15, lit. C din H.G. nr. 774/2000).

O noua expertiza medico-legala se efectueaza de catre o comisie de experti, indiferent daca prima expertiza a fost efectu­ata de un singur medic legist sau mai multi medici legisti sau o comisie. Noua expertiza medico-legala consta n reluarea sau/si refacerea investigatiilor medico-legale n cazul n care se constata deficiente, omisiuni sau si aspecte contradictorii la expertizele precedente. Raportul noii expertize se elaboreaza pe baza constatarilor directe ale comisiei si pe baza materialului necesar din dosarul cauzei (art. 49 din Normele procedurale).

Noile expertize medico-legale psihiatrice se avizeaza din oficiu de catre Comisiile de avizare si control al actelor medico legale care functioneaza n cadrul aceluiasi institut de medicina legala unde s-a efectuat noua expertiza, iar noile expertize se transmit organelor judiciare doar dupa avizarea lor (art. 19 din H.G. nr. 774/2000).

Rezulta dintr-un studiu efectuat de Institutul Medico-Legaf Cluj ca n cazuistica acestei unitati n materie de noua expertiza medico-legala psihiatrica, neconcordantele ntre prima expertiza si noua expertiza n perioada 1990-1994 (103 cazuri) au fost de 16% referitoare la diagnostic si 20% referitoare la discernam nt.

n cazurile n care ntre o expertiza si o noua expertiza psihiatrica sau alte acte cu caracter medico-legal (ex. avizele comisi­ilor de avizare) exista contradictii de continut si de concluzii, aceste acte se nainteaza de organele judiciare la Comisia Superioara Medico-legale ce functioneaza pe l nga Institutul de Medicina Legala Prof. dr. Mina Minovici" Bucuresti (art. 23 din H.G. nr. 774/2000).

Organele judiciare care solicita avizul comisiei Superioare Medico Legale sunt obligate sa-i puna la dispozitie toate actele medicale si medico legale, nsotite de o adresa de naintare care sa cuprina un scurt istoric al faptei precum si ntrebarile for­mulate clar la care trebuie sa raspunda n aviz. (art. 25 din H.G. nr. 774/2000).

Comisia Superioara Medico-legala nu efectueaza examinari de persoane iar daca membrii comisiei considera necesara examinarea persoanei, recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale, urm nd ca ulterior concluziile acesteia sa fie supuse avizarii Comsiei Superioare Medico-legale.

Comisia Superioara Medico-Legala verifica, evalueaza, analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific la cererea organelor judiciare continutul si concluziile diverselor acte medico-legale.

n cazul n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor formul nd propuneri n acest sens sau concluzii proprii.

n cazul n care Comisia Superioara Medico-legala a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor exper­tize medico legale unor unitati medico-legale ierarhic subordonate acesteia dec t daca au aparut date n oi medicale sau de ancheta n acest caz efectuarea expertizei medico-legale este de competenta Institutului de Medicina Legala Prof. dr. Mina Minovici" Bucuresti.

Avizul Comisiei Superioara Medico-legala se trimite solicitantului n termen de 40 de zile de la data cererii si numai dupa achitarea contravalorii prestatiei medico-legale (art. 28 H.G. nr, 774/2000).

n afara depozitiei n scris reprezentata prin expertiza medico-legala, expertul medico-legal poate fi solicitat sa si expuna par­erea ntr-o problema medico-judiciara si verbal. Aceasta se numeste depozitia orala a expertului si se realizeaza n conditiile descrise n art. 124, al. 2 C.pr.p.

Dorim sa mentionam novatia actelor normative mai sus prezentate n materia actelor medico-legale fata de reglementarile vechi (Decretul nr. 446/1996 si HCM 1085/1966 - abrogate) n ceea ce priveste posibilitatea participarii expertilor medico-legali numiti de organele judiciare la cererea partilor la efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii medico-legali oficiali.

Expertii numiti de organele judiciare la cererea partilor pot asista la lucrari si la examinarea persoanei, pot solicita investigatii complementare, iar n cazul expertizei pe documente pot lucra individual, n paralel cu expertii oficiali. Obiectiile si contributia

expertilor numiti dfe organele judiciare la cererea partilor se consemneaza n raportul medico-legal. n cazul n care expertii numiti de organele judiciare la cererea partilor asista expertii oficiali prezenta acestora se consemneaza n partea introductiva a raportului medico-legal.

Expertii numiti de instanta la cererea partilor au acces numai la datele medicale si medico-legale din dosarul de urmarire panela, respectiv al instantei. Accesul la datele din arhivele institutiilor medico-legale se poate face numai cu acordul scris al con­ducatorului institutiei medico-legale (art. 32-34 din HG. nr. 774/2000).

Un alt aspect ce trebuie sa avem n vedere este ca medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate par­ticipa la redactarea unui raport de expertize sau la efectuarea unei noi expertize medico-legale n acelasi caz. Medicii rezidenti n specialitatea medicina legala nu pot semna acte medico-legale.

Comunicarea rezultatelor expertizei si/sau lucrarii medico-legale unor persoane, institutii sau organizatii interesate se poate face n cursul procesului penal numai cu aprobarea organului judiciar care a solicitat efectuarea acesteia.

3. EXPERTIZA PSIHIATRIC MEDICO-LEGAL N INFRAC IUNILE DE OMUCIDERE

1. Consideratii preliminare privind omuciderea

Sub denumirea generica omucidere", n codul nostru penal sunt cuprinse acele infractiuni prin care se aduc atingere vietii omului, ca atribut fundamental si indispensabil de care depinde existenta sa si fiinta omului, cunoscute si sub denumirea de infractiuni contra vietii".

Infractiunile de omucidere constau n cele mai grave atentate mpotriva persoanei si care au ca rezultat suprimarea vietii omului, adica moartea unui om.

Obiectul juridic special al infractiunilor care fac parte din subgrupa omuciderilor l constituie relatiile sociale care asigura drep­tul la viata al unui om, considerat ca drept absolut si indispensabil, opozabil tuturor, care impune obligarea tuturor celorlalti oameni sa respecte dreptul la viata al altuia si sa se abtina de la orice ncalcare a vietii altuia.

Obiectul material al acestor infractiuni este corpul persoanei privit ca o totalitate de functii si procese organice si care mentin individul n viata, fiind vorba de corpul unui om viu.

Subiect activ al infractiunii contra vietii poate sa fie o persoana fizica, timp n care subiectul pasiv este persoana a carei viata a fost suprimata

Latura obiectiva (elementul material) al omuciderilor poate consta dintr-o actiune sau inactiune prin care s-a cauzat supri­marea vietii, adica moartea unui om.

Latura subiectiva a infractiunilor de omor consta n intentia de a ucide un om. Aceasta se manifesta at t sub forma intentiei directe c t si intentiei indirecte.

n literatura stiintei dreptului s-au dat mai multe definitii vinovatiei, dintre care retinem ce acare a conceput vinovatia ca fiind atitudinea psihica a faptuitoruli, ce consta dintr-un act de constiinta si vointa fata de fapta sav rsita si de urmarile ei, atitudine ce se manifesta sub forma intentiei sau din culpa".

Potrivit art. 17 Cp. infractiunea este fapta care prezinta pericol social sav rsita cu vinovatie, si prevazuta de legea penala."

Rezulta ca legea penala rom na nu prevede posibilitatea tragerii la raspundere penala a unei persoane numai pentru rezul­tatul cauzat. n toate cazurile raspunderea penala este subiectiva, adica are la baza una din formele de vinovatie ceruta de lege (nullum crimen sine culpa).

n conceptia legii penale, institutiile juridico-penale si reglementari corespunzatoare acestora se grupeaza n jurul a trei real­itati fundamentale, si anume: fapta penala, faptuitorul si constr ngerea juridica

Primei realitati i corespunde institutia infractiuniil, celei de a doua raspunderea penala, iar celei de a treia institutia pedepsei.

Paralel cu reglementarile care privesc pe fiecare din institutiile juridico-penale mai sus mentionate, legea penala contine si dispozitii referitoare la modalitatile n care aceste institutii nceteaza sa si mai produca vreun fel de efect. Sub acest aspect insti­tutiei infractiunii i vor corespunde dispozitiile privind cauzele care nlatura caracterul penal al faptei: institutiei raspunderii penale i vor corespunde dispozitiile privind cauzele care nlatura raspunderea penala, iar institutiei pedepsei corespund dispozitiei privind cauzele care nlatura pedeapsa.

Cum am aratat, unul din elementele constitutive ale infractiunii este vinovatia. n codul penal n institutia cauzelor care nla­tura raspunderea penala un capitol aparte formeaza cauzele care nlatura vinovatia ca urmare a incapacitatii psiho-fizice a subiectului.

Aceste cauze sunt reglementate de: art. 48 Cp. - iresponsabilitatea; art. 49 Cp. - betia; si art. 50 Cp. - minoritatea infractorului.

n cele ce urmeaza vom analiza succint aceste cauze ntruc t sunt direct legate de tema lucrarii, respectiv expertiza medico-legala psihiatrica n omucideri.

A Iresponsabilitatea

Potrivit art. 48 din Cp., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul n momentul sav rsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze nu putea sa si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stap n pe ele".

Alienatia mintala este definita ca fiind totalitatea bolilor mintale n care bolnavii sunt incapabili sa duca o viata sociala nor-

.

mala si care necesita supraveghere permanenta

Rezulta deci, ca starea de iresponsabilitate presupune existenta alienatiei mintale sau a altor cauze care influenteaza capac­itatea intelectiva si volitiva a subiectul!. Prin aceasta formulare legiuitorul a urmarit sa cuprinda toate formele de tulburari psihice care pot afecta capacitatea de ntelegere si de vointa a unei persoane ntr-o asemenea masura nc t sa fie exclusa posibilitatea raspunderii penale.

Intra n aceasta categorie tulburarile psihice patologice, care au la origine cauze organice, const nd din mbolnaviri ale creierului, cum ar fi:

- psihoze organice, tulburari psihice care apar ca urmare a paraliziei progresive a sifilisului la creier, a dementei senile, arterosclerozei, tumorei la creier, leziunilor la creier, epilepsiei propriu-zise;

- psihoze endogene, sau boli psihice la care sunt observabile numai tulburarile functionale ale psihicului, fara sa se fi identi­ficat si baza lor anatonomica, cum este schizofrenia, psihozele delirante (paranoia si parafrenia) si psihozele maniaco-depre-sive;

- tulburari toxice, otravirile de orice fel din cauze endogene sau exogene, inclusiv tulburarile provocate de substantele alcoo­lice si stupefiante.

n conceptul alienatiei mintale sunt cuprinse si:

- insuficienta dezvoltare a functiilor psihice (debilitate mintala, idiotenia, infantilism, cretinism);

-tulburari nepatologice de constanta ce pot fi determinate de alcool, oboseala, extenuari, emotivitate grava, etc. si care se manifesta prin stari crepusculare, halucinatii;

- psihopatiile, nevrozele, neuropatiile.

Starea de incapacitate psihica produce urmarile prevazute de lege numai daca a existat n momentul sav rsirii faptei. Ca urmare faptuitorului nu i se poate aplica o pedeapsa nsa mpotriva acestuia se pot lua masurile de siguranta, prevazut de art. 113-114 Cp.

n acest context prezentam solutia data n dosarul penal nr. 150/P/1989 al Procuraturii Judetene Covasna n care inculpatul K.E.GH., n v rsta de 35 ani a fost cercetat pentru sav rsirea infractiunii de omor calificat prev. si ped. de art. 174,175 lit. c Cp. const nd n aceea ca n noaptea de 22/23 octombrie 1989 sna ucis tatal K.E., n v rsta de 73 de ani, la domiciliul lor comun unde au convietuit n doi.

Ancheta privind persoana faptuitorului a relevat ca K.E.GH. n 1978, c nd era student, a atentat la viata profesorului sau caruia i-a aplicat lovituri cu un cutit.

Constat nd ca sufera de un debut de schizofrenie paranoida prin bufeu delirant acut, discernam ntul sau fiind alterat, a fost scos de sub urmarire penala pentru sav rsirea infractiunii prev. si ped. de art. 20 rap. la art. 174 Cp. si s-a dispus internarea sa ntr-un institut medical de specialitate. La un an dupa internare, prin hotar re judecatoreasca s-a dispus ncetarea masurii de internare, dupa care a locuit mpreuna cu tatal sau - victima. Din anul 1982 si p na n anul 1988 a fost internat periodic, de mai multe ori, la Sectia de psihiatrie a Spitalului Judetean, unde a primit tratament medicamentos, fiind diagnosticat si n continuare cu schizofrenie paranoida ncep nd din data de 20 oct. 1989 din nou a prezentat o stare de neliniste si agitatie, comportamen­tul sau s-a schimbat, fapt ce a fost remarcat si de vecinii lor, bar nu s-a luat fata de el vreo masura de internare la spital.

n noaptea de 22/23 octombrie 1989, fiind ntr-o criza si folosind doar forta sa fizica (sportiv, fost student la institutul de edu­catie fizica), a rupt coastele si sternul tatalui sau, zdrobindu-i ambele globuri oculare, agresiuni prin care a cauzat moartea acestuia.

Prin expertiza medico-legala psihiatrica efectuata n conditiile internarii s-a stabilit ca K.E.GH. prezinta schizofrenie paranoica cu efect psihotic specific, fara discernam nt pentru fapta comisa

n temeiul art. 1.14 C.pr. pen. din nou a fost internat la un institut medical de specialitate pentru tratament, internare care dupa informatiile noastre a ncetat deja de cea. 5 ani, tot pe baza unei hotar ri judecatoresti.

B. Minoritatea

Potrivit art. 50 CP nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care la data comiterii acesteia nu ndeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal."

n legislatia rom na v rsta p na la care faptuitorul este socotit ca nu are capacitatea penala este de 14 ani, deci minorul care nu a mplinit aceasta v rsta nu raspunde penal (art. 99, al. 1 Cp.).

A doua categorie de v rsta care are consecinte asupra starii de responsabilitate este aceea ntre 14 si 16 ani (art. 99 al. 2 Cp.). Acest minor raspunde penal numai daca a sav rsit fapta cu discernam nt. n cazul acestor minori exista prin urmare o prezumtie relativa de iresponsabilitate; organul judiciar urmeaza sa stabileasca de la caz la caz daca minorul n momentul sav rsirii faptei a avut discernam nt.

Astfel exemplificam situatia minorului K.G.Y., av nd v rsta de 15 ani, care a fost cercetat pentru sav rsirea infractiunilor de omor deosebit de grav, sav rsit prin cruzimi si tentativa de omor deosebit de grav asupra a doua persoane, prev. si ped. de art. 174, 176 lit. a Cp., art. 20 rap. la art. 174,176 lit. a, b Cp., cu aplicarea art. 33 Lit. a, 34 Cp. si art. 99 si urm. CP, de catre Procuratura Judeteana Covasna, n dos. penal nr. 46 P 1987.

S-a retinut n sarcina inculpatului ca la data de 28.03.1987 a ademenit trei fetite n v rsta ntre 8-10 ani n afara localitatii unde a devenit violent, oblig ndu-le sa se dezbrace la pielea goala, dupa care cu un bat a penetrat organele genitale ale aces-

tora si Ie-a aruncat ntr-un bazin plin cu apa

Una dintre fetite a decedat, iar celelalte doua au suferit multiple leziuni traumatice prin care viata acestora a fost pusa n primejdie.

Expertiza psihiatrica s-a dispus n temeiul art. 117 al. 1 C.pr.pen si art. 99 al. 2 Cp. constat nd ca inculpatul prezinta diag­nosticul de personalitate cu tendinta de structurare dizarmonica, cu manifestari comportamentale sadice; are discernam ntul pastrat n raport cu fapta pentru care este cercetat."

A treia etapa a minoritatii, aceea n care minorul are v rsta ntre 16 si 18 ani se caracterizeaza prin existenta raspunderii penale, prezumtie ce poate fi rasturnata n cadrul unei expertize psihiatrice (art. 99 al. 3 Cp.).

Rezulta deci, ca la infractiunile comise de minori expertiza medico-legala psihiatrica este aproape ntotdeauna obligatorie pentru stabilirea discernam ntului critic si pentru recomandarea de catre comisie a masurilor medico-psiho pedagogice care urmeaza sa se ia pentru asigurarea dezvoltarii n conditiile corespunzatoare a personalitatii acestora.

C. Betia

Betia constituie unul dintre capitolele cele mai controversate ale capacitatii psihice a subiectului.

Potrivit art. 49 al. 1 Cp., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul n momentul sav rsirii faptei se gasea datorita unor mprejurari independente de vointa sa n stare de betie completa, produsa de alcool sau de alte substante."

n acest caz suntem n prezenta betiei accidentale (fortuite) c nd raspunderea penala este nlaturata ntruc t starea de intox­icatie cu alcool sau cu alta substanta (opiu, morfina, heroina, etc.) a produs efecte asupra organismului si facultatilor psihice ale persoanei.

Daca betia accidentala este incompleta, adica functiile psihice si fizice ale faptuitorului nu sunt total alterate, fapta sav rsita de acesta are caracter infractional, caz n care betia accidentala poate constitui dupa caz o circumstanta atenuanta sau grava

Betia voluntara (art. 49 al. 2 Cp.) nu nlatura caracterul penal al fapte. Ea poate constitui dupa caz o circumstanta atenuan­ta sau agravanta

Faptele penale comise de persoanele aflate n stare de betie voluntara sunt numeroase si ele au implicatii medico-legale cu consecinte asupra aspectelor juridice. n cea. 70% din infractiuni este implicat si alcoolul. Subiectii aflati n stare de betie mani­festa cele mai diverse disfunctii comportamentale de la simple nastrusnicii p na la infractiuni grave datorita dezinhibitiei corticale si slabirii masive a autocontrolului propriilor actiuni.

n cazul betiei voluntare efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice se impune n multe cazuri pentru stabilirea gradului de responsabilitate penala n functie de afectarea discernam ntului care poate varia de la atenuat la cel abolit.

n practica judiciara n foarte multe cauze de omor comise de autori aflati n stare de ebrietate, acestia invoca amnezia mem­oriei pentru care nu pot relata mprejurarile n care au comis fapta. in nd cont, ca amnezia consta din deteriorarea totala sau partiala a memoriei, n cazul comiterii unor fapte prevazute de legea penala si mai ales n cazul omuciderilor urmate de amnezie, se impune solicitarea unei expertize psihiatrice medico-legale deoarece ele presupun o stare de criminalitate patologica

Exemplificam un caz de amnezie invocata de inculpatul A.I., n v rsta de 53 ani, cercetat pentru sav rsirea infractiunii de omor n dos. nr. 130/P/1999 al Parchetului de pe l nga Tribunalul Covasna.

Inculpatul, n dimineata de 1 mai 1999 s-a prezentat la Postul de Politie din comuna sa de domiciliu relat nd ca n curtea sa se afla decedat victima B.E., n v rsta de 72 ani, fara sa aiba vreo explicatie asupra mprejurarilor mortii acesteia.

Autopsia medico-legala a stabilit ca moartea victimei a fost violenta ca urmare a unui soc traumatic survenit ca urmare a frac­turilor multiple costale, de col. ale peroneului si ale tibiei drepte, produse prin loviri repetate cu corp contondent, comprimate ntre doua corpuri si prin cadere pe suprafete neregulate.

Victima a avut o alcoolemie de 2,40 gr/%.

Cercetarea la fata locului a constatat urme de s nge n locuinta si curtea inculpatului, a identificat un scaun tip taburet rupt a carei parti s-au gasit n curte prezent nd urme de s nge din grupa victimei. Expertiza traseologica efectuata a demonstrat ca leziunile traumatice corporale suferite de victima au fost produse cu tablia scaunului. Ancheta a stabilit ca n noaptea de 30 aprilie 1999 inculpatul si victima au consumat n doi bauturi alcoolice la locuinta inculpatului.

Dupa miezul noptii ntre cei doi a avut loc o altercatie dar dupa care, cum sustinea inculpatul, nu-si mai aducea aminte de cele nt mplate, fara sa nege posibilitatea transformarii altercatiei ntr-o agresiune, dar despre care nu putea relata nimic. S-a stabilit ca inculpatul era alcoolic, iar n fazele de betie si anterior acestui conflict a prezentat o amnezie a memoriei.

Expertiza psihiatrica efectuata n conditiile internarii inculpatului a stabilit ca acesta prezinta diagnosticul de tulburare organ­ica de personalitate pe fond toxi-etilic. Are discernam ntul pastrat n raport cu fapta pentru care este cercetat." De mentionat ca în cadrul investigatiilor psihiatrice la examenul personalitatii i s-au evidentiat tendinte depresive, impulsive si instabilitate psihica

n contextul celor prezentate privind cauzele care nlatura raspunderea penala pe considerentele incapacitatii psiho-fizice a subiectului, consider ca este necesar ca organele judiciare n timpul procesului penal sa acorde o mare atentie si aspectului simularii din partea persoanei cercetate.

D. Simularea

Simularea consta din imitarea unor simptome n scopul constient de a duce n eroare si a obtine niste avantaje morale sau materiale. Boala sau suferinta este inexistenta, iar simptomele sunt create artificial, sunt subiective si se refera la crearea unor boli sau leziuni imaginare.                                                      ₍

Simularea unui nvinuit sau inculpat are ca scop obtinerea unui diagnostic din care sa rezulte ca sufera de o anumita boala n urma careia sa scape de tragere la raspundere penala, de pedeapsa

Pentru eliminarea suspiciunii de comportament simulat organul judiciar este obligat sa apeleze la expertiza medico-legala psihiatrica mai ales n cazul cercetarii infractiunilor de omucidere.

n cauzele penale simularea se va exclude n cadrul expertizei psihiatrice prin mijloace medico-psihiatrice const nd din punerea n situatie" a subiectului observat: observatia mascata"; reconstituirea circumstantelor fizio-patologice n care s-a pro­dus fapta si obiectivarea lor (vezi betia provocata); prin examinarile paraclinice (E.E.G.); lie-detector sau poligraf.

Din practica unitatii noastre urmeaza sa prezint n capitolul ce urmeaza (obiectivele expertizei) un caz de siumulare ntr-o cauza de patricid.

2. Administrarea ca proba a expertizei medico-legale psihiatrice cu prilejul cercetarii infractiunilor de omucidere

Infractiunile de omucidere sunt incriminate de titlul II, Cap. I, sectiunea I a Codului Penal - partea speciala, const nd din: omorul (art. 174 Cp.), omorul calificat (art. 175 Cp,), omorul deosebit de grav (art. 176 Cp.), pruncuciderea (art. 177 Cp.), uciderea din culpa (art. 178 Cp.) si determinarea sau nlesnirea sinuciderii (art. 179 Cp.).

Cercetarea acestor infractiuni se efectueaza n conformitate cu normele de procedura si regulile stabilite n C.pr.pen., tin nd cont de prevederile generale din Codul penal.

Sub aceste aspecte referire directa cu privire la efectuarea expertizei psihiatrice se gaseste n titlul III, cap. II, sectiunea X, a C.pr.pen. n art. 117.

Potrivit articolului de mai sus, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie n cazul infractiunii de omor deosebit de grav; precum si atunci c nd organul de urmarire penala sau instanta de judecata are ndoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului".

Rezulta ca n cazul infractiunii de omor deosebit de grav efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice este obligatorie. Este singurul caz n care n acest sens norma juridica este imperativa, iar neefeduarea expertizei are ca efect sanctiunea nulitatii relative prev. de art. 197 al. 1 si 3 C.pr.pen. Personal consider ca neefeduarea expertizei psihiatrice, c nd este prevazuta ca fiind obligatorie ar trebui sa fie sanctionata cu nulitatea absoluta, asemanator lipsei anchetei soriale n cauzele cu minori. Desi lipsa expertizei psihiatrice nu este mentionata expres ca nulitate absoluta, trebuie sa aratam ca n conformitate cu art. 385 al. 9 C.pr.pen. con­stituie motiv de casare a hotar rii judecatoresti c nd nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului n cazurile si n conditi­ile prevazute de art. 117 al. 1 si 2 C.pr.pen. Potrivit art. 185 al.15 C.pr. pen. n acest caz se admite recursul si se rejudeca de catre instanta de recurs cauza, cu exceptia cazului c nd recursul este judecat de Curtea Suprema de Justitie; caz n care se trimite cauza la instanta a carei hotar re a fost casata, pe considerentul ca este necesara administrarea de probe.

n cazul infractiunii de omor deosebit de grav efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie potrivit art. 117 al. 1 C.pr.pen., chiar daca infractiunea a ramas n faza tentativei.

Efectuarea unei expertize psihiatrice n cazul infractiunii de omor deosebit de grav prev. si ped. de art. 176 Cp. se justifica at t din cauza mprejurarilor deosebite n care s-a comis si care i imprima un grad sporit de periculozitate sociala (cruzimi, asupra a doua sau mai multor persoane; de catre o persoana care a mai comis un omor; asupra unei femei gravide, etc.) c t si prin aplicarea celei mai severe sanctiuni (detentiunea pe viata sau nchisoare de la 15 la 25 ani).

Este de mentionat ca n cazul omorului deosebit de grav nu are relevanta faptul ca autorul omorului nu are antecedente medicale psihiatrice ntruc t din dispozitia legii acesta trebuie supus n mod obligatoriu la expertiza psihiatrica. Cu toate acestea pentru buna administrare a expertizei psihiatrice organul de urmarire penala - procurorul care are competenta materiala n efectuarea urmaririi penale n infractiunile de omucidere, are obligatia de a str nge toate informatiile medicale despre autor, nu numai cele psihiatrice dar si daca acesta a suferit si a fost tratat medical anterior cu alte boli, ca de exemplu traumatism cranio-cerebral.

Practica de urmarire penala a demonstrat ca foarte multi autori n infractiunile de omor au n antecedentele lor medicale, traumatisme craniene.

De asemenea culegerea de date cu privire la faptul ca autorul omorului este n evidentele unitatilor medicale cu diagnosticul de elitism cronic si daca a fost supusa unui tratament de dezalcoolizare are o mare importanta n procedura de expertizare psi­hiatrica a persoanei cercetate.

Potrivit art. 117 al. 1 C.pr.pen, efeduarea expertizei psihiatrice este obligatorie si atund c nd organul de urmarire penala sau instanta de judecata are ndoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului.

n contextul lucrarii noastre, deci a expertizei psihiatrice n omucidere, organul de urmarire penala, dar si instanta de jude­cata trebuie sa acorde o mare importanta acestui aspect ce priveste persoana faptuitorului n toate infractiunile contra vietii.

Potrivit pradicii judiciare n materie, expertiza medico-legala psihiatrica n alte cazuri dec t omorul deosebit de grav este obligatorie numai daca instanta are ndoieli asupra starii psihice a inculpatului, instanta av nd dreptul de a apreda asupra nece­sitatii efectuarii ei.

Este adevarat ca aprecierea ndoieli asupra starii psihice" comporta n sine si un risc de subiectivism din partea organului judiciar iar o apreciere exhaustiva poate duce la o crestere a numarului de expertize.

Cu toate acestea n practica judiciara si medico-legala cu privire la notiunea de ndoieli asupra starii psihice s-au conturat c teva criterii de baza, care pot ajuta organul judiciar n luarea hotar rii de oportunitate de a dispune efectuarea unei expertize psihiatrice.

Criteriile de baza n aceasta apreciere ar fi:

- o conduita anormala a persoanei n timpul comiterii faptei sau n modul comiterii faptei;

- o conduita anormala a persoanei n timpul desfasurarii procesului penal care pune sub semnul ntrebarii starea sa psihica

- existenta unor documente medicale care atesta o suferinta psihica n antecedente pentru care a fost internat sau tratat ambulatoriu de o unitate medicala de specialitate;

- persoana cercetata este cunoscut n mediul sau social cu un comportament deviant ori bizar.

Pe baza rolului activ organul judiciar are obligatia de a verifica existenta oricarui aspect sau informatie care ridica problema ndoielii asupra starii psihice a persoanei cercetate sau judecata. Astfel se arata ntr-o hotar re judecatoreasca ca n mod gresit si prin neexecutarea rolului activ instantele au omis sa dispuna efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a ver­ifica apararile inculpatului n sensul ca sufera de o afectiune psihica".

ntr-o alta hotar re se arata ca aceasta ndoiala trebuie justificata de lucrarile dosarului: c ta vreme din datele cauzei, din comportarea anterioara a inculpatului si din antecedentele penale ale acestuia nu rezulta elemente de natura sa determine o astfel de ndoiala, neefectuarea expertizei psihiatrice nu poate constitui cazul de casare prev. n art. 385 9 al. 1 pct. 8 C.pr.Pen.

3. Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice n infractiunile de omucidere

Exista un acord unanim, ca n principiu, n orice expertiza medico-legala psihiatrica nu trebuie sa se faca concluzionari sau sa se dea solutii de ordin judiciar ci sa se furnizeze criterii medico-legale suficiente si obiectivate stiintific pentru o buna inter­pretare pe plan judiciar.

Medicii specialisti desemnati sa efectueze o expertiza psihiatrica nu trebuie sa se pronunte daca persoana examinata raspunde sau nu penal ci numai daca faptuitorul n conditiile date a fost apt de a-si da seama de sensul faptei sale si de a fi stap n pe ea.

in nd seama de concluziile medicilor specialisti, organele judiciare vor stabili daca persoana care a sav rsit o fapta pre­vazuta de legea penala raspunde sau nu penal pentru aceasta fapta

Pentru a obtine concluzii pertinente, ntr-o expertiza psihiatrica organul judiciar care a dispus efectuarea ei, n ntrebarile pe care le formuleaza trebuie sa aiba n vedere toate aspectele care urmeaza sa fie clarificate de medicii experti n cadrul acelei expertize. n vederea ntelegerii c t mai bune de catre medicii experti a cauzei n care se solicita expertiza, organul judiciar care a dispus-o are obligatia, ca n preambulul actului de dispozitie (ordonanta ncheiere) sa descrie c t mai argumentat starea de fapt si motivul care impune efectuarea expertizei psihiatrice.

Experienta medicilor legisti psihiatri, n literatura de specialitate recomanda pentru organele judiciare urmatoarele obiective generale pentru expertizele psihiatrice n cauzele penale:

a) Daca persoana expertizata prezinta sau nu tulburari psihice, n general, n ce cadru nosologic de fond si care este diag­nosticul starii actuale?

b) Excluderea simularii sau disimularii unei afectiuni psihice?

., c) Care sunt trasaturile personalitatii subiectului n cadrul susmentionat si ce legatura au aceste tulburari cu o anumita pre­dispozitie la acte antisociale si cu elementele constitutive ale actului infractional?

d) Care este capacitatea de discernam nt critic exprimat prin criterii medicale ca expresie a nivelului de constiinta din momentul examinarii actuale si daca n consecinta poate fi anchetat si judecat?

e) Care a fost capacitatea de discernam nt n momentul sav rsirii faptei prin reconstituirea bio-psiho-patologica a even­tualelor tulburari sau modificari psihice din respectivul moment, motivatia faptei n determinarea ei?

f) Aprecierile de ordin prognostic n evolutia eventualelor tulburari psihice si asupra gradului de periculozitate actual si general?

g) Orientarea continutului masurilor coercitiv-educative si a celor de siguranta de ordin medical care se impun n prezent, n vederea prevenirii, tratarii si recuperarii, reinsertiei sociale a subiectului supus expertizei?

Consideram ca aceste obiective ale expertizei psihiatrice sunt concepute n mod exhaustiv, de natura sa fie un criteriu ori­entativ pentru practician n vederea formularii obiectivelor concrete ale unei expertize psihiatrice, fata de specificul cauzei n care se impune efectuarea acestui mijloc de proba

n acestr sens, prezentam o cauza din evidenta Parchetului de pe l nga Tribunalul Covasna (dos. nr. 82/P/1988) av nd ca obiect sav rsirea infractiunii de omor calificat prev. si ped. de art. 174,175 lit. c Cp. n care s-a impus efectuarea expertizei psi­hiatrice pe considerentul ca au existat ndoieli cu privire la starea psihica a invinuitului si s-a pus problema simularii.

n aceasta cauza la data de 30.12.1995 inv. A.J., n v rsta de 45 ani a reclamat organului de politie disparitia de la domicili­ul lor comun a tatalui sau A.S., n v rsta de 72 anhi.

Pe baza datelor furnizate la aceasta data de nvinuit, cauza a fost investigata de organul de politie prin procedura specifica privind disparitia de persoane.

S-a stabilit cu certitudine ca disparitia se dateaza din 11.12.1995. Cel disparut era vaduv si locuia mpreuna cu fiul sau, ' nvi­nuitul, necasatorit.

Dupa decesul mamei din anul 1994, ntre tata si fiu s-a declansat o stare conflictuala deoarece ambii au avut intentia sa aduca fiecare c te o femeie n casa

Investigatiile organului de politie nu au dat rezultate si ca urmare cauza a fost permanent n lucru, p na c nd n luna martie 1998 nvinuitul a revenit asupra variantei disparitiei si a afirmat ca si-a omor t tatal.

Omorul s-a comis n mprejurarile unei altercatii c nd si-a mbr ncit tatal care n cadere s-a lovit cu capul de coltul mesei din bucatarie, unde a decedat n aceeasi noapte de 11.12.1995.

Cu privire la cadavru, invinuitul a declarat ca, l-a transportat n timpul noptii cu un carut la groapa de gunoi aflata l nga un p r u la marginea satului si l-a acoperit cu resturile menajere gasite acolo.

Cercetarile la locul indicat de invinuit nu au gasit nici o urma a cadavrului. Extinderea cercetarilor peste toate locurile posi­bile de ascunderea cadavrului au ramas fara rezultat. Folosind c inii pentru cadavre acestia au semnalat n bucataria locuintei urme olfactive specifice: n urma caruia sub sc ndura de dusumea, n nisip c t si pe coltul mesei, prin expertiza biologica a fost confirmat existenta s ngelui uman, fara posibilitatea stabilirii grupei de care apartine.

Pe baza acestui probator s-a nceput urmarirea penala n cauza de fata de invinuit pentru sav rsirea infractiunii de omor calificat.

Dupa prima declaratie, invinuitul a nceput sa invoce dureri de cap si o amnezie a celor declarate anterior n legatura cu dis­paritia tatalui sau, afirm nd ca nu mai stie unde se afla acesta. Amnezia invocata de invinuit a impus efectuarea unor investigatii privind persoana si personalitatea sa. S-a stabilit ca, aproximativ la v rsta de 3 ani a suferit un traumatism cranio-cerebral: nu a terminat cursurile scolii elementare din cauza rezultatelor slabe; nu a fost n evidenta unitatilor medicale cu vreo boala psihica, dar era cunoscut n mediul sau social cu un comportament mai bizar.

Realiza venituri din lucrari de t mplarie, meserie ce a nsusit-o prin autoinstruire. La scurt timp dupa disparitia tatalui sau a intrat n relatie de concubinaj cu o femeie mai t nara, necasatorita dar care avea un copil de 3 ani dintr-o relatie ocazionala

Pe baza acestor date s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice de catre Laboratorul Exterior de Medicina Legala Tg. Mures n conditiile internarii invinuitului la Clinica de Psihiatrie Tg. Mures

Obiectivele expertizei au fost formulate tin nd cont de obiectivele generale descrise mai nainte si care au fost adaptate cazu­lui cercetat.

Ca urmare, n raportul de expertiza medico-legala psihiatrica au fost formulate urmatoarele concluzii:

1. Numitul A.J. de 45 ani, prezinta dg. Hipofrenie (intelect de limita) cu Ql=70.

Referitor la invocarea amneziei cu privire la fapta de omor pentru care este cercetat consideram ca susnumitul simuleaza voluntar.

3. Susnumitul are o personalitate de tip hipofren, cu deficit cognitiv imaturitate afectiva si logica afectiva, secundare nedez-voltarii morfofunctionale corespunzatoare a sistemului nervos central.

4. Susnumitul are un discernam nt diminuat pe fondul nedezvoltarii corespunzatoare a functiilor psihice.

n momentul comiterii faptei apreciem ca numitul A.J. a avut discernam nt diminuat sub imperiul unui afect dominat de impulsuri agresive.

Prognosticul afectiunii psihice este limitat la nivelul deficitului cognitiv, caracteristic debilitatii mintale, fara posibilitati ter­apeutice de recuperare.

7. Nu se impun masuri de siguranta cu caracter medical n sensul art. 113-114 Cp. Poate fi anchetat si judecat n functie de nivelul lui intelectual.

n cadrul expertizelor medico-legale psihiatrice n infractiunile de omucidere o categorie aparte constituie cele efectuate n infractiunile de pruncucidere pentru care acest tip de expertiza urmeaza sa fie analizat ntr-un capitol separat.

4. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC A MAMEI N PRUNCUCIDERE

Reglementarile din tara noastra cu privire la pruncucidere au suferit o serie de modificari n functie de etapele istorice. Codul Penal din 1864, n art. 230, prevedea Pruncuciderea se numeste omorul copilului de cur nd nascut". Legea penala din 1936, n art. 465, arata ca Pruncuciderea este uciderea de catre mama copilului natural nainte de expirarea termenului legal de declarare la starea civila (15 zile de la nastere)".

Codul Penal actual, n art. 177, arata ca Uciderea copilului nou nascut sav rsit imediat dupa nastere de catre mama aflata într-o stare de puternica tulburare pricinuita de nastere - se pedepseste cu nchisoare de la 2 la 7 ani".

ntruc t prezenta lucrare se ocupa cu expertiza psihiatrica medico-legala ce se efectueaza asupra faptuitorului, n cele ce urmeaza vom analiza sub acest aspect acele demersuri procedurale penale care au ca scop clarificarea mprejurarilor de mama aflata ntr-o stare puternica de tulburare pricinuita de nastere",

Pornind de la premisa ca expertiza psihiatrica are drept obiect stabilirea starii psihice a unei persoane, se poate observa ca în cazul cercetarii si judecarii infractiunii de pruncucidere, obiectul principal al expertizei psihiatrice l constituie o stare de tulbu­rare si nu o maladie de natura psihica

Legiuitorul nu a statuat n art. 177 Cod penal cu privire la natura si continutul tulburarii, adica: daca este vorba de o tulbu-

rare fizica sau psihica si nici cu privire la intensitatea tulburarii, situatie care, apreciem, ndreptateste luarea n considerare a tuturor elementelor de tulburare fizica si psihica cu conditia ca tulburarea sa fie pricinuita de nastere.

Textul legii nu ofera o dispozitie expresa n legatura cu sfera elementelor care pot contribui la aprecierea ca tulburarea este urmarea nemijlocita (directa) a nasterii, respectiv care aspecte ale procesului fiziologic al nasterii pot conduce la instalarea starii de tulburare.

Consideram ca obiectul expertizei psihiatrice n cadrul cercetarii si judecarii infractiunii de pruncucidere trebuie sa clarifice urmatoarele aspecte:

a) existenta vreunei maladii de natura psihica

b) raportul de cauzalitate ntre eventuala boala si activitatea infractionala sav rsita

c) la aprecierea mprejurarii daca persoana respectiva s-a gasit n momentul nasterii ntr-o stare de tulburare cauzata de nastere.

Greutatile semnalate n tratamentul juridic al problemei se reflecta si asupra expertului psihiatru, deoarece cer ndu-i-se sa se pronunte n legatura cu o stare si nu cu o boala, acesta urmeaza sa ia n considerare un ansamblu de elemente pe care instanta suprema Ie-a declarat drept mprejurari laturlalnice procesului fiziologic al nasterii, apreciind complexul de situatii con-flictuale premergatoare si exterioare nasterii, ca si consecintele acestora asupra psihicului femeii drept mobiluri ale sav rsirii faptei, arat nd ca ceea ce determina ncadrarea juridica a faptei n art. 177 Cp. este numai tulburarea cauzata de o stare psiho-fiziologica anormala, ce uneori se poate produce n timpul nasterii.

n concordanta cu aceste indicatii, prof. Oliviu Aug. Stoica, n tratatul sau de drept penal, subliniaza ca starile psihofiziolog­ice anormale care ar sta la baza atenuarii raspunderii penale pentru pruncucidere s-ar baza pe datele oferite de stiinta medicala, iar V. Dongoroz si colaboratorii ajung la concluzia ca pot exista stari psihofiziologice anormale provocate de nastere, care - fara a echivala cu inconstienta si deci fara a exclude vinovatia - sunt de natura sa explice ntr-o oarecare masura uciderea copilului nou-nascut.

ntr-o decizie de speta instanta suprema a cerut ca uciderea copilului nou-nascut sa fie determinata de o stare reactiva nevrotica psihopatologica pricinuita de nastere.

Un alt autor, si anume Ion Dobrinescu, s-a pronuntat n sensul ca n reglementarea infractiunii de pruncucidere legiuitorul a avut n vedere starile psihofiziologice anormale cu manifestari maladive determinate clinic, singurele n masura sa provoace asemenea transformari n organismul femeii nc t sa si modifice comportamentul. Acelasi autor a subliniat ca n stabilirea starii de tulburare, organele de urmarire penala si instantele de judecata trebuie sa ia n considerare at t constatarile medicale, c t si conditiile particulare ale nasterii, accept nd ca anormalitatea cea mai usoara produsa de faptul nasterii se amplifica n con­secintele sale si capata rol contributiv, hotar tor n rezolutia de ucidere a copilului.

n lucrarea prof. Gh. Antoniu s.a. se arata ca ar fi de discutat daca procesul nasterii si eventualele tulburari fiziologice pe care le atrage ar putea fi izolate de ntreaga ncarcatura afectiva, emotionala pe care o traieste o persoana nsarcinata, urmare a conditiilor premergatoare momentului nasterii si daca pe fondul unei sensibilitati deosebite aceasta tensiune nervoasa ajunsa la maximum n momentul nasterii nu ar putea provoca o tulburare psihica n stare sa genereze rezolutia ucigasa, chiar daca nasterea a decurs normal.

Rezulta din cele de mai sus indubitabil o divergenta de opinii asupra notiunii de tulburare pricinuita de nastere. Dictionarul limbii rom ne modeme defineste notiunea de tulburare ca o stare de neliniste, ngrijorare, fram ntare, emotie la care se poate adauga m nia si furia.

Din punctul de vedere al medicilor, se accepta unanim ca orice nastere provoaca profunde modificari n toate organele si functiile organismului femeii, iar nasterile nedorite si tainuite, n special la fetele mama, prea tinere si primipare, ca de altfel si nasterile neasistate si dificile, modifica si influenteaza n mod considerabil psihicul acestor femei.

Rezulta ca n cuprinsul notiunii de tulburare pricinuita de nastere vor trebui avute n vedere acele elemente si date de fapt care au drept consecinta exacerbarea starilor psihice deosebite, legate n anumite cazuri de procesul nasterii.

Apreciem ca n acest context, pentru ncadrarea juridica a pruncuciderii - ncadrare depinde de stabilirea cu certitudine a existentei tulburarii mamei n momentul nasterii - expertiza psihiatrica judiciara are un rol determinant. Aceasta expertiza trebuie sa fie complexa, sa contina teste psihologice si sa se pronunte si asupra structurii personalitatii femeii examinate.

Pentru obtinerea unor concluzii pertinente si concludente, n cadrul expertizei psihiatrice medico-legale ce s-a efectuat asupra femeii cercetate pentru pruncucidere, organele judiciare trebuie sa str nga date at t despre conditiile socio-familiare ale subiectuli ce va fi supusa expertizei, c t si despre antecedentele medicale ale acesteia.

n functie de concluziile raportului de expertiza psihiatrica fapta de ucidere a noului nascut de catre mama, poate fi ncadrata ori n sav rsirea infractiunii de pruncucidere, daca s-a stabilit existenta la mama a starii de tulburare pricinuita de nastere. Astfel, s-a aratat n practica judiciara ca exista infractiunea de pruncucidere numai daca uciderea copilului nou-nascut de catre mama s-a produs din cauza tulburarilor pricinuite de nastere; eventualele stari conflictuale anterioare si extrinseci nasterii cum ar fi temerea de reactia parintilor, sotului, socrilor si oprobiul celor din jur oric t de garave ar fi fost, nu au nici o relevanta pentru exis­tenta infractiunii prev. n art. 177; aceste mprejurari, chiar daca au fost de natura sa influenteze starea psihica a inculpatei, nu constituie dec t mobiluri ale sav rsirii faptei fara vreo semnificatie n ceea ce priveste existenta tulburarii la care se refera art. 177.

ntr-o alta speta instanta suprema a statuat ca nu constituie infractiunea de pruncucidere daca inculpata nu a reactionat cu o intentie spontana determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere, ci a pus n executare o hotar re luata anterior; n acest caz inculpata va raspunde potrivit art. 175 lit. a.c. d. C. penal.

Este de remarcat ca n practica judiciara, cu prilejul efectuarii expertizei psihiatrice n infractiunile de pruncucidere, la leuzele expertizate de multe ori s-a constatat stari legate de intelect de limita, instinct matern abolit, oligofrenie de diferite grade, psi­hopatie impulsiva etc. situatii care au fost luate n vedere n cadrul stabilirii elementului tulburari pricinuite de nastere".

n cazul n care au fost constatate boli psihice majore (schizofrenia, parafrenia, paranoia, oligofrenia n grad de idiotenie sau imbeciliate) aceste stari au avut ca consecinta stabilirea lipsei discernam ntului asupra faptei de ucidere a noului nascut, care a generat situatia juridica a iresponsabilitatii a faptuitoarei.

Exista si situatii speciale a starii psihice generale de contextul nasterii si care pot duce la o solutie de iresponsabilitate a femeii care si-a ucis copilul nou nascut.

n sensul celor aratate, exemplificam solutia data n dosarul penal nr. 125 P. 1989 al Procuraturii Judetene Covasna, av nd ■ ca obiect sav rsirea infractiunii prev. de art. 177 Cp.

Inculpata F.K., n v rsta de 38 ani, vaduva, mama a doi copii minori (8 ani si 1.3 luni), ne ncadrata n munca, la sf rsitul anu­lui 1988 din relatii intime cu un barbat casatorit a ramas nsarcinata. A purtat aceasta sarcina n clandestinitate. La data de 30.08.1989, la domiciliul ei, neasistata, a dat nastere unui nou nascut de sex masculin, viu, iar imediat dupa nastere si dupa ce a expulzat si placenta a introdus n cada de baie plina cu apa corpul nou-nascutului, care s-a necat. Cadavrul nou nascutului a fost ascuns n baie timp de cinci zile dupa care inculpata l-a transportat ntr-un container de reziduuri menajere unde ulterior a fost gasit.

Raportul de autopsie a nou-nascutului a stabilit ca moartea acestuia a fost violenta si s-a datorat necarii acestuia n apa

Inculpata cercetata n stare de arest preventiv nu poseda antecedente penale dar avea antecedente medicale, fiind tratata ambulator la cabinetul de psihiatrie din cadrul Policlinicii teritoriale, ncep nd din anul 1983 cu diagnosticul de nevroza anxios-distimic: iar din anul 1987 a avut internari la sectia de Psihiatrie a spitalului, cu dg. nevroza cenestopata

La 8 zile dupa nastere i s-a efectuat o constatare medico-legala psihiatrica si n urma caruia s-a concluzionat ca prezinta o stare depresiva, reactiva pe fondul careia n momentul sav rsirii faptelor putea sa aiba tulburari psihice generate de nastere."

S-a luat masura expertizarii medico-legale psihiatrice n conditiile internarii.

IML Bucuresti, care a efectuat aceasta expertiza, a stabilit ca F.K. prezinta o stare depresiva reactiva cu tematica prevalentiala de culpabilitate si inutilitate cu decompensari n antecedente. Fapta pentru care este cercetata apare comisa ntr-o stare de tulburare a constiintei de aspect crepuscular, survenita pe fondul mai sus mentionat, agravat somatic de trauma obstet-ricala (inclusiv hemoragica) din cadrul nasterii neasistate, ca si a consecintelor sociale, deci fara discernam nt."

Lipsa discernam ntului fiind echivalenta cu starea de iresponsabilitate, prev. de art. 48 Cp., ceea ce este o cauza care nla­tura caracterul penal al faptei, n temeiul art. 249 C.pr.pen. si cu referire la 11, pct. 1 lit. b si art. 10 lit.e C.pr.pen., s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatei.

n lumina tuturor aspectelor semnalate se contureaza cu pregnanta, aportul deosebit pe care l aduce expertiza medico-legala psihiatrica n infractiunea de pruncucidere, ntruc t aceasta expertiza asigura un temei stiintific, real desfasurarii urmaririi penale si judecatii competente.

La sf rsitul temei analizate privind administrarea expertizei medico-legale psihiatrice n infractiunile de omucidere, n cursul urmaririi penale, a judecatii sau chiar n timpul executarii pedepsei pot sa apara situatii c nd organul judiciar are obligatia sa dis­puna efectuarea expertizei psihiatrice.

Ne referim la prevederile art. 339 C.pr.pen. privind suspendarea urmaririi penale; art. 453 si 455 Cpr. pen. privind am narea sau ntreruperea pedepsei nchisorii ntruc t din analiza textelor de articole mai sus mentionate rezulta ca n cazul c nd se con­stata printr-o expertiza medico-legala ca inculpatul sau cel condamnat sufera de o boala grava care mpiedica sa ia parte la pro­cesul penal sau sa execute pedeapsa, se suspenda urmarirea penala, respectiv se suspenda executarea pedepsei p na la nsanatosire.

5. METODOLOGIA DE REALIZARE A EFECTU RII EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE N INFRAC IUNILE DE OMUCIDERE

Potrivit prevederilor art. 117 al. 2 C.pr.pen., expertiza psihiatrica obligatorie se efectueaza n institutii sanitare de specialitate. n vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispune internarea nvinuitului sau inculpatului pe timpul necesar.

n completarea acestui text de lege vine art. 42 al. 2 din H.C.M. 1085/1966, n sensul ca comisia de expertiza medico-legala psihiatrica poate functiona numai n centrele unde exista servicii sau cabinete medico-legale si spitale sau sectii de psihiatrie, c t si ca aceasta expertiza se va executa n principiu prin internarea subiectilor, daca este cazul proced ndu-se la toate inves­tigatiile clinice si de laborator (art. 43 lit. a HCM nr. 185/1966).

Raport nd aceste prevederi legale la tema lucrarii, respectiv efectuarea expertizei psihiatrice n infractiunile de omucidere, trebuie sa aratam ca de regula cei nvinuiti de sav rsirea acestor infractiuni sunt cercetati si judecati n stare de arest preventiv.

n situatia n care ntr-o cauza de omucidere, n temeiul art. 148 C.pr.pen. s-a luat masura arestarii preventive, n conditiile

actuale de organizare a pazei celor, detinuti este foarte greu de realizat sau chiar imposibil internarea detinutului ntr-o clinica sau sectie de psihiatrie din cadrul Ministerului Sanatatii.

n prezent singura posibilitate - si cea practicata - este transferarea detinutului de la arest sau din penitenciar la sectia de psihiatrie a Spitalului Penitenciar Bucuresti.

Transferul seasigura de organul de politie ori de personalul Directiei Penitenciarelor pe baza dispozitiei scrise n acest sens a procurorului sau judecatorului.

Sectiei de psihiatrie unde a fost internat detinutul trebuie sa se faca cunoscut acest transfer, mpreuna cu o descriere a faptelor pentru care este cercetat nvinuitul, c t si motivul pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice. Aceasta "atentie" nescrisa undeva se impune ntruc t n cadrul sectiei de psihiatrie cei internati sunt supusi unor observatii medicale psi­hiatrice si psihologice si care observatii se consemneaza n foaia de observatie medicala, care ulterior va fi pusa la dispozitia comisieid e experti psihiatri, n sprijinul examinarilor ce li s-a cerut n expertiza dispusa n cauza

Concomitent cu transferarea detinutului se trimite institutului medico-legal, care urmeaza sa faca expertiza, ordonanta de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice.

Aceasta ordonanta trebuie sa cuprinda denumirea organului care a dispus-o, temeiul juridic al ordonantei, preambulul cu istoricul cauzei, obiectivele expertizei, documentele ce se pun la dispozitia expertilor c t si termenul acordat pentru efectuarea expertizei.

Pentru o mai buna documentare a comisiei este recomandabil de a alatura ordonantei copii din actele procedurale de pro­batoriu al cauzei (proces-verbal de cercetare la fata locului, raportul de autopsie, declaratiile inculpatului, ale martorilor, foile de observatii si orice alte acte medicale ce privesc starea generala de sanatate a inculpatului etc).

n cazul sav rsirii infractiunilor de omor faptuitorii nu ajung de ndata n fata unei comisii de experti psihiatri si n consecinta pentru conservarea" starii lor psihiatrice imediat dupa sav rsirea faptei se recomanda efectuarea unei constatari medico-legale asupra acestora, n temeiul art. 112,114 C.pr.pen. Atasarea acestui raport de constatare medico-legala psihiatrica a inculpatu­lui la actele ce se trimit comisiei de experti psihiatri are o mare utilitate pentru orientarea acestora n formularea concluziilor.

Este de semnalat nsa ca n practica institutiilor de medicina legala (IML Bucuresti) acest raport de constatare medico-legala psihiatrica este interpetat ca av nd valoarea unei prime expertize si ca urmare expertiza efectuata n cadrul acestei institutii deja poarta denumirea de noua expertiza

in nd cont ca expertizele psihiatrice obligatorii se efectueaza doar n conditiile internarii, sustinem ca rapoartele de constatare medico-legale psihiatrice menite doar sa fixeze pe baza unei constatari directe o stare existenta n momentul consultarii nu pot sa aiba valoarea unei expertize.

Practica judiciara n sensul celor prezentate a statuat n numeroase hotar ri ca daca s-a admis expertiza psihiatrica aceas­ta trebuie efectuata n conditiile internarii ntr-o institutie sanitara si nu ambulatoriu; raportul de expertiza care nu se bazeaza pe investigatiile efectuate n asemenea conditii (nefiind suficienta simpla lectura a dosarului ori observatiile facute ntr-o singura zi), asa nc t at ta vreme c t expertiza nu s-a facut n conditiile cerute de lege (art. 42 Regulament de aplicare a D. 446/1966) urmeaza ca instanta sa dispuna o noua expertiza

Se mai recomanda punerea la dispozitia comisiei de experti date privind modul de comportare n familie si societate, locul de munca etc. ale subiectilor supusi expertizei, aspect de altfel prevazut de art. 43 lit. b din HCM nr. 1085/1966, n care se arata ca comisia va consulta si ancheta sociala pusa la dispozitia sa.

Consideram ca n cazul n care organul judiciar reuseste sa str nga toate acele date care privesc persoana faptuitorului n complexitatea sa ca fiinta biologica si ca individ apartin nd la o colectivitate, iar aceste date ajung n fata expertilor medici-legisti, mpreuna cu datele de ancheta penala ale cauzei, raportul de expertiza psihiatrica medico-legala efectuata n cauza poate sa formuleze concluzii clare si pertinente la obiectivele fixate prin ordonanta

6. VALOAREA sl LIMITELE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE N INFRAC IUNILE DE OMUCIDERE

Expertiza psihiatrica este un mijloc de proba cu caracter stiintific prin care se pune la dispozitia organelor judiciare opinia motivata a medicilor experti cu privire la starea de sanatate mintala a unei persoane cu o implicatie judiciara penala

Aceasta expertiza nu este un mijloc de proba privilegiata, neput nd sa limiteze libertatea de apreciere a organului judiciar. Nu i se recunoaste o forta probanta absoluta, aceasta fiind supusa, ca orice alt mijloc de proba, liberei aprecieri a organului judi­ciar, potrivit intimei convingeri a acestuia, formata n urma examinarii tuturor probelor administrate (art. 63 al. 2 C.pr.pen.).

n cadrul aprecierii ce se face cu privire la valoarea unui raport de expertiza psihiatrica, organul judiciar face o verificare a acestuia dintr-un dublu punct de vedere: o verificare formala, de ndeplinire a formelor procedurale si o verificare substantiala ca atare a continutului acestuia, sau cu alte cuvinte a temeiurilor stiintifice pe care le contine.

Astfel, n practica judiciara s-a aratat ca, nu este admisibil sa se acorde o valoare probanta superioara unor probe n dauna altora. Expertiza medico-legala psihiatrica se apreciaza n ansamblul probator al dosarului, nvinuirea sau nlaturarea nvinuirii neput ndu-se sprijini numai pe continutul unora dintre probele administrate.

Trebuie sa aratam nsa ca nlaturarea concluziilor expertizelor nu trebuie sa fie facute de organul de urmarire penala sau de

instanta de judecata dec t motivat, arat nd n ce consta insuficientele acestora.

Neajunsurile expertizelor pot fi invocate at t de organele judiciare din oficiu, c t si de partile procesului penal.

in nd cont de specificul acestui mijloc de proba n cazul expertizelor medico-legale psihiatrice, pentru un organ judiciar este foarte greu sa motiveze nlaturarea temeiurilor stiintifice pe care le contin concluziile expertizei pentru care acestea nu pot fi acceptate ca probe.

n cazul acestor expertize este recomandabil ca organul judiciar sa apeleze la remediile prevazute de art. 49 din Norme pro­cedurale privind noua expertiza medico-legala, respectiv art. 27 din H.G. nr. 774/2000 - privind controlul si avizarea de catre Comisia Superioara Medico Legala n conditiile prezentate n capitolele precedente.

Tot cu referire la valoarea si limitele expertizei psihiatrice amintim acele referiri din concluziile expertizei n care se fac aprecieri n legatura cu discernam ntul persoanei expertizate. Astfel, n aceste expertize se folosesc notiuni ca: discernam nt pastrat, diminuat sau abolit.

n acest sens, n literatura medico-legala s-au conturat mai multe opinii privind criterii de definire a iresponsabilitatii.

Se arata de unii ca problema responsabilitatii atenuate (discernam nt atenuat) este discutabila, fiind acceptabile cele doua alternative: responsabil si iresponsabil, elimin ndu-se situatiile intermediare.

O alta categorie de teoreticieni si practicieni sustin ca oamenii nu pot fi mpartiti n doua categorii perfect distincte: ntregi (responsabili) si alienati (iresponsabili); ntre acestea doua exist nd o zona de trecere, ntruc t nu se poate trage o limita ntre sanatate si boala, exista si stari intermediare.

Consideram ca o expertiza psihiatrica, av nd menirea sa stabileasca n ce masura existenta unei boli psihice a influentat constiinta individului, posibilitatile sale de a discerne si de a cunoaste consecintele actiunilor sau inactiunilor, pentru a ajuta justitia trebuie sa fie c t mai amanuntita n concluziile sale si n consecinta o concluzie cu discernam nt diminuat" poate fi de real ajutor judecatorului la individualizarea pedepsei.

7. OBSERVA II PE MARGINEA TEMEI ANALIZATE       

Rezulta din lucrarea noastra ca, expertiza medico-legala psihiatrica este un mijloc de proba stiintifica la elaborarea careia conlucreaza medici experti de diferite specialitati c t si alti medici de specialitate.

P na c nd va primi o forma finala definitiva, expertiza poate parcurge mai multe etape (expertiza, suplimentul de expertiza, noua expertiza, avizare si controlul Comisiei Superioare Medico-Legal), ceea ce i asigura n final un fundament solid n proce­sul formarii convingerii organului judiciar pentru darea solutiei finale n cauza cercetata

in nd cont de influenta mare ce are aceasta expertiza n procesul penal, cei chemati sa concure la realizarea ei trebuie sa aiba n vedere anumite reguli pentru evitarea si eliminarea unei erori din fazele anterioare ntocmirii raportului de expertiza

Din practica de p na n prezent s-au cristalizat unele surse de erori clasificate ca erori formale si erori de fond.

Erori formale survin atunci c nd nu se respecta indicatiile procedurale, si anume:

- neefectuarea expertizei medico-legale psihiatrice (prin nesolicitare) c nd legea dispune imperativ n acest sens (art. 117 C.pr.pen.: minori etc);

- internarea n institutii de specialitate fara ordonanta si fara stipularea obiectivelor expertizei;

- efectuarea expertizelor prin examinari ambulatorii, c nd legea prevede internarea obligatorie;

- punerea la dispozitia expertilor medicali a unor dosare incomplete sau cu nt rziere;

- lipsa primei expertize, atunci c nd se solicita o noua expertiza. Erori de fond constau din:

- erori datorate surselor de informare (lipsa actelor medicale, prezenta unor acte medicale care nu acopera realitatea; declar­atii contradictorii din dosarul penal, lipsa anchetei sociale etc);

- erori datorate presupusului bolnav datorita lipsei de colaborare, simulari etc;

- erori datorate examinarilor paraclinice, cum ar fi teste incomplete sau neadecvate n cadrul examenului psihologic; inter­pretarea eronata a examenului de EEG sau neutilizarea corespunzatoare a acelui mod de investigare;

- erori datorate medicului, din cauza interpretarii subiective a simptomelor; sau un diagnostic corect dar cu apreciere necore­spunzatoare a corelatiei ntre boala si discernam nt.

Av nd n vedere ca expertizele psihiatrice, care contin erori influenteaza substantial definitivarea cauzei penale si pot avea ca consecinte chiar erori judiciare, cei care concura la realizarea acestui mijloc de proba trebuie sa aiba n vedere anumite con­duite de prevenire, cum ar fi:

- respectarea tuturor normelor prevazute de lege pentru evitarea erorilor formale;

ntocmirea unor dosare complete cu informatii competente;

- depistarea simularii sau disimularii cu evidentierea sinceritatii subiectului examinat;

- folosirea mijloacelor multidisciplinare de investigatie n care sens dispunerea unor expertize medico-legale complexe de psihiatrie si psihologie sunt recomandabile, mai ales n infractiunile de omor;

- examinarea psihiatrica ntr-un interval c t mai scurt dupa comiterea faptei si n care sens efectuarea constatarii medico-legale psihiatrice este solutia cea mai optima

CI

- asigurarea unor conditii optime de spitalizare a cazurilor medico-legale de psihiatrie: respectiv n centrele universitare cu profil medical, prin asigurarea pazei corespunzatoare, ceea ce asigura si o colaborare mai usoara si directa ntre expertii medico-legali si organele judiciare, care colaborare n prezent, datorita distantelor mari de multe ori se limiteaza doar la unele convor­biri telefonice.

Consideram ca n cazul realizarii si rezolvarii celor prezentate mai sus se va asigura obtinerea de catre organele de urmarire penala si instantele de judecata a unor expertize rnedico-legale psihiatrice, temeinice cu ofundamentare stiintifica completa, caz n care suplimentele de expertize si noile expertize ar fi doar exceptii, ceea ce ar avea ca rezultat final solutionarea operativa a cazurilor de omucidere.