Preluare acquis

comunitar

Sursa bibliografica a urmatoarelor informatii: Tratatul de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana - prezentare generala, Asist. drd. Mihaela Augustina Dumitrascu, Revista de Drept Public, nr.2, 2005, Editura All Beck, pg.98 - 106.

La data de 25 aprilie 2005 a avut loc, la Luxemburg un eveniment de o importanta deosebita pentru România, semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeana. Pentru a intra în vigoare, Tratatul trebuie sa fie ratificat de cele doua state candidate si de toate statele membre ale Uniunii Europene, existând traditia ca procesul de ratificare sa fie finalizat, în primul rând, de statele candidate, urmând ca statele membre sa demareze procesul ulterior. Astfel, pe data de 24 mai 2005, Parlamentul României a ratificat Tratatul de aderare, Bulgaria parcurgând si ea aceasta procedura pe data de 11 mai 2005. La acest moment, singurul stat membru care a ratificat Tratatul este Slovacia, pe data de 22 iunie 2005 .

Privind înapoi în timp la etapele care au condus la semnarea Tratatului de aderare, mentionam ca semnarea sa a fost decisa la Consiliul European din decembrie 2004, stabilindu-se sa aiba loc cu ocazia reuniunii Consiliului Afaceri Generale si Relatii Externe (CAGRE) din luna aprilie 2005; astfel, presedintia luxemburgheza a Uniunii Europene a planificat reuniunea pentru 25 - 26 aprilie 2005. Semnarea Tratatului de aderare - de catre cele 25 de state membre si de România si Bulgaria - a avut loc dupa realizarea unei proceduri complexe, prevazute de art. 49 al Tratatului asupra Uniunii Europene , descrise în cele ce urmeaza.

Redactarea proiectului Tratatului de aderare a început în iulie 2004. La 31 ianuarie 2005, a fost finalizata versiunea în limba engleza a proiectului Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeana, Grupul de lucru pentru redactarea Tratatului de aderare din cadrul Consiliului UE aprobând ultimele documente aferente acestuia (prevederi generale / declaratii si masuri negociate).

La nivelul Uniunii, redactarea Tratatului de aderare a revenit unui Grup de lucru ad-hoc al Consiliului, textul consolidat fiind elaborat de Comisia Europeana si de statul candidat. Rolul României în acest proces a fost extrem de important, constând în verificarea corectitudinii si a integralitatii prevederilor Tratatului, astfel încât informatiile cuprinse în el sa reflecte, în mod exact, rezultatul negocierilor. La sfârsitul procesului, textul consolidat a fost verificat din punct de vedere juridic si lingvistic, versiunea în limba româna fiind revizuita de România.

Prin Decizie a Primului Ministru a fost constituit grupul de lucru pentru redactarea proiectului Tratatului de aderare a României la UE, coordonat de Delegatia Nationala pentru negocierea aderarii României la UE, în conformitate cu Legea nr. 590/2003 privind tratatele, potrivit careia responsabilitatea pentru negocierea si încheierea tratatelor internationale ale României revine Ministerul Afacerilor Externe sau institutiei competente împreuna cu acesta.

La 3 februarie 2005, Consiliul UE, prin Comitetul Reprezentantilor Permanenti ai statelor membre (COREPER) a aprobat, fara dezbatere, textul în limba engleza al Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana. Decizia COREPER consemneaza acordul politic al statelor membre asupra conditiilor de aderare a României si a Bulgariei la Uniunea Europeana.

Partea româna a aprobat textul consolidat în limba engleza al Tratatului de aderare la 11 februarie 2005.

Dupa definitivarea procesului de redactare a textului Tratatului, procedura prevede formularea Opiniei Comisiei Europene (care a avut loc pe 22 februarie 2005) si obtinerea Avizului conform al Parlamentului European asupra Tratatului, aviz care a fost prezentat pe 13 aprilie 2005. Pe baza lor - si în conformitate cu decizia politica a Consiliului European - Consiliul de ministri[10] decide, formal, semnarea Tratatului de aderare, confirmând astfel si în termeni juridici aderarea României la Uniunea Europeana. Atât Avizul conform al Parlamentului European, cât si Opinia Comisiei au avut un rol politic determinant, în sensul ca ele au confirmat acordul celor doua institutii europene asupra aderarii României si Bulgariei.

În continuare, vom prezenta, succint, structura Tratatului de aderare, precum si Legea de ratificare a acestuia.

I. Tratatul de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana

Rezultat al procesului de negociere a celor 31 de capitole de acquis comunitar, Tratatul de aderare la Uniunea Europeana este comun cu cel al Bulgariei, astfel cum s-a întâmplat si cu cele 10 noi state membre, care au avut un instrument comun de aderare la Uniune; în plus, Tratatul pentru cele doua state a fost elaborat pe aceleasi principii si dupa aceeasi metoda de lucru utilizate la redactarea Tratatului celor zece noi state membre.

Principalul element distinctiv al cazului României si Bulgariei este ca, spre deosebire de cele zece state membre care au aderat la 1 mai 2004, România si Bulgaria vor adera prin Tratatul de aderare la Tratatul de instituire a Constitutiei pentru Europa, cu conditia ca acesta sa fie ratificat de toate statele membre pâna la data aderarii efective a României si Bulgariei. Din acest motiv, s-au redactat concomitent un Act de aderare si un Protocol de aderare. Actul si Protocolul vor intra în vigoare alternativ, în functie intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a Constitutiei pentru Europa. Aceasta solutie asigura evitarea oricarei probleme juridice în situatia tranzitorie - intrarea în vigoare a Constitutiei Europene - care se va suprapune peste momentul aderarii României.

Actul de aderare cuprinde modificarile aduse prin aderarea României si Bulgariei la Uniunea Europeana tratatelor constitutive în vigoare la acest moment, si anume Tratatul asupra Uniunii Europene, Tratatul instituind Comunitatea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom).

Protocolul de aderare adapteaza Tratatul constitutional pentru a permite aderarea României si Bulgariei la acest document.

Cele doua documente, Actul si Protocolul, au, în esenta, un continut identic, diferind doar referirea la textele din Constitutia europeana, respectiv la Tratatul instituind Comunitatea Europeana si Tratatul privind Uniunea Europeana.

Tratatul de aderare a României si a Bulgariei la Uniunea Europeana cuprinde urmatoarele elemente:

Partile generale: Tratatul propriu-zis, Actul de aderare / Protocolul de aderare;

Anexele: contin masurile convenite în cadrul negocierilor (masuri permanente) si masuri temporare (perioadele de tranzitie).

Declaratiile.

Atât Actul, cât si Protocolul cuprind clauzele de salvgardare - în numar de sase. În afara prevederilor cuprinse si în Tratatul de aderare a celor 10 state care au aderat în 2004, Tratatul României cuprinde, o clauza de amânare generala, pentru care votul în Consiliu se adopta cu unanimitate, si doua clauze de amânare speciale - pentru domeniile: concurenta si justitie si afaceri interne.

Prezentam în continuare Partile generale ale Tratatului de Aderare.

1. Tratatul de aderare propriu-zis, care cuprinde sase articole, consacra aderarea României si a Bulgariei la Uniunea Europeana, precum si faptul ca, prin aderare, cele doua state devin parte la Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, în conditiile reglementate prin Protocolul anexat la acest Tratat. Tratatul contine o clauza privind intrarea în vigoare alternativa a Actului de aderare, în cazul în care Constitutia UE nu intra în vigoare.

De asemenea, se precizeaza data la care Tratatul de aderare va intra în vigoare, precum si faptul ca acesta va fi ratificat de partile contractante conform procedurilor interne. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pâna la 31 decembrie 2006. Conform clauzei finale, daca unul dintre cele doua state care adera nu depune instrumentul de ratificare pâna la aceasta data, Tratatul va intra în vigoare pentru celalalt stat, Consiliul urmând sa adopte ajustarile necesare Protocolului de aderare sau, dupa caz, Actului de aderare.

Actul de aderare / Protocolul de aderare contine:

• Partea I - Principiile;
• Partea a II-a - Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor / Constitutiei europene;
• Partea a III-a - Prevederile permanente (în esenta, adaptarea acquis-ului);
• Partea a IV-a - Prevederile temporare (perioadele de tranzitie);
• Partea a V-a - Prevederi legate de implementarea Actului.

2. Partea I (Principiile) contine definitii si prevederi privind caracterul obligatoriu pentru cele doua state al tratatelor institutive/modificatoare si al actelor adoptate de institutiile comunitare si de Banca Centrala Europeana anterior aderarii României si Bulgariei la UE. Aplicarea dispozitiilor tratatelor originare si ale actelor institutiilor sunt supuse derogarilor convenite în cursul negocierilor de aderare cu fiecare stat candidat. Este statuata obligatia celor doua noi state membre de a adera la conventiile si acordurile încheiate de Uniune cu state terte, la conventiile încheiate între statele membre, precum si însusirea acquis-ului Schengen. Lista conventiilor încheiate între statele membre este anexata Actului/Protocolului. România si Bulgaria au obligatia de a amenda, pâna la data aderarii, tratatele încheiate cu state terte, pentru a le asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar sau de a le denunta, daca amendarea nu este posibila.

Se prevede ca UE va adapta restrictiile cantitative la otel si produse din otel în relatia cu statele terte, în raport cu importurile României si Bulgariei. De asemenea, restrictiile cantitative aplicate de Uniune importurilor de produse textile si de îmbracaminte vor fi adaptate pentru a tine cont de aderarea Bulgariei si a României la Uniune. În ceea ce priveste acordurile bilaterale privind pescuitul încheiate de România si Bulgaria înainte de aderare, se prevede ca acestea vor fi administrate de Uniune.

România si Bulgaria vor participa în cadrul Uniunii Economice si Monetare de la data aderarii, fiind considerate state cu derogare de la adoptarea monedei unice, potrivit art. 122 al Tratatului insituind Comunitatea Europeana.

3. Partea a II-a contine prevederile institutionale, respectiv participarea României si Bulgariei la institutiile Uniunii Europene. Astfel, România va avea 35 de locuri în Parlamentul European, pentru perioada 2007 - 2009. Dupa aceasta data, numarul locurilor în Parlamentul European va fi stabilit prin Decizie a Consiliului European. România va detine 14 voturi în Consiliul de ministri. De asemenea, tara noastra are dreptul la un judecator la Curtea de Justitie a Uniunii Europene si unul la Tribunalul de Prima Instanta. România va avea 15 membri în Comitetul Economic si Social si 15 în Comitetul Regiunilor, ambele - organe ale Uniunii. România are dreptul de a numi membri în Comitetul Director al Bancii Europene de Investitii, precum si în Comitetul stiintific si Tehnic prevazut de Tratatul EURATOM.

Se prevede ca limba româna si limba bulgara devin limbi oficiale ale Uniunii, o data cu aderarea.

4. Partea a III-a (Prevederile permanente) prevede acceptarea masurilor permanente negociate (si care sunt prevazute într-o anexa), precum si referirea la mecanismul efectuarii adaptarilor tehnice[11] ale acquis-ului adoptat pâna la 1 octombrie 2004 ; este vorba despre actele adoptate de institutiile Uniunii Europene în diferite domenii care vor fi adaptate în vederea aplicarii acestora la România si Bulgaria.

5. Partea a IV-a (Prevederile temporare) se refera la masurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor (continute în anexa), prevederile institutionale si prevederile financiare având caracter temporar.

Potrivit dispozitiilor institutionale temporare, România va avea 35 de locuri în Parlamentul European în perioada cuprinsa între data aderarii efective la Uniune si data la care se vor desfasura noi alegeri pentru Parlamentul European (2009). România are obligatia de a desfasura alegeri pentru Parlamentul European "nu mai târziu de 31 decembrie 2007".

În ipoteza în care Constitutia Europeana va intra în vigoare în 2007, pâna în 2009 se va mentine sistemul de vot "Nisa", România având 14 voturi, precum si numarul de 15 locuri în Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor.

În contextul prevederilor financiare temporare, România va contribui la capitalul subscris Bancii Europene de Investitii cu 42,3 milioane Euro. Contributia României la Fondul de Cercetare pentru Carbune si Otel este de 29,88 milioane Euro.

În perioada de tranzitie, România va beneficia de Facilitatea Schengen, având ca scop finantarea actiunilor desfasurate la frontiera externa, în vederea implementarii acquis-ului Schengen, precum si de Facilitatea pentru fluxuri monetare[13], având ca scop îmbunatatirea acestora. Alocarile pentru România vor fi de: 297,2 milioane Euro în 2007; 131,8 milioane Euro în 2008 si 130,8 milioane Euro în 2009.

Se prevede, de asemenea, gestionarea de catre agentiile de implementare a fondurilor din cadrul asistentei de pre-aderare, acordate prin programul PHARE, programul PHARE - CBC[14], programul ISPA, programul SAPARD si Facilitatea pentru perioada de tranzitie.

Suma totala a alocarilor pentru actiuni structurale pentru România în perioada 2007-2009 va fi de: 399 milioane Euro în 2007, 1 972 milioane Euro în 2008 si 2 603 milioane Euro în 2009.

Partea a IV-a cuprinde si clauzele de salvgardare. Ca si în cazul celor zece noi state membre, Tratatul de aderare a României si Bulgariei prevede trei clauze de salvgardare generale:

clauza de salvgardare generala: daca dupa trei ani de la aderare, vor aparea dificultati grave si persistente într-un anumit sector economic sau care ar putea deteriora situatia economica într-un anumit domeniu, România sau Bulgaria pot solicita Comisiei Europene autorizatia de a lua masuri de protectie pentru a ameliora situatia creata si a ajusta respectivul sector economic al Pietei Comune; în aceleasi conditii, orice stat membru actual poate solicita autorizatia de a lua masuri protectioniste cu privire la unul sau ambele noi state membre;

clauza de salvgardare privind Piata Interna: daca în primii trei ani de la aderare, România si Bulgaria nu îsi îndeplinesc angajamentele asumate în cadrul negocierilor, periclitând, astfel, functionarea Pietei Interne, Comisia Europeana, din proprie initiativa sau la solicitarea unui stat membru, poate sa ia masurile necesare pentru remedierea acestei situatii; aceasta clauza poate fi invocata si înainte de data aderarii celor doua state.

clauza de salvgardare justitie si afaceri interne: daca în cele doua state exista întârzieri cu privire la transpunerea sau implementarea prevederilor comunitare referitoare la recunoasterea mutuala în domeniul civil si penal, Comisia Europeana, din proprie initiativa sau la solicitarea unui stat membru, poate, pâna la sfârsitul a trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului, sa ia masurile necesare si sa specifice conditiile de aplicare a acestora. Aceste masuri trebuie sa fie justificate si mentinute nu mai mult decât este strict necesar pentru remedierea situatiei.

Fata de Tratatul celor zece noi state candidate, în cazul României si al Bulgariei se poate aplica o clauza de amânare a aderarii. Consiliul UE, prin vot unanim, la recomandarea Comisiei, poate lua decizia de a amâna data aderarii cu un an, pâna la 1 ianuarie 2008, daca în urma monitorizarii Comisiei se constata ca stadiul pregatirii si implementarii acquis-ului de catre cele doua state demonstreaza pregatirea insuficienta a acestora pentru a deveni membre ale Uniunii. În plus, în ceea ce priveste România, Consiliul poate decide, prin vot cu majoritate calificata, amânarea aderarii cu un an, pâna la 1 ianuarie 2008, daca se constata o pregatire insuficienta în domeniul justitiei si afacerilor interne si în domeniul concurentei (este vorba despre 11 obligatii prevazute într-o anexa).

În cadrul prevederilor temporare, se precizeaza posibilitatea pentru cele doua state de a adopta masuri tranzitorii pentru a facilita trecerea la noua politica agricola comuna, precum si în ceea ce priveste aplicarea regulilor comunitare în domeniul veterinar, fito-sanitar si al sigurantei alimentelor.

6. Partea a V-a (Prevederi referitoare la adaptarile institutionale) cuprinde dispozitii privind adaptarile institutionale care sunt necesare în urma aderarii României si Bulgariei (Titlul I), modalitatile de aplicare a actelor institutiilor comunitare fata de Bulgaria si România (Titlul II) si prevederile finale (Titlul III).

Titlul I contine dispozitii referitoare la necesitatea adaptarii de catre institutiile comunitare (Consiliul, Comisia si Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene) a regulilor de procedura. România si Bulgaria vor numi câte un membru al Comisiei Europene, la data aderarii, al carui mandat va expira o data cu expirarea mandatelor celorlalti membri ai Comisiei. Comisarii român si bulgar vor fi numiti de Consiliu, cu majoritate calificata, în acord cu Presedintele Comisiei si cu avizul Parlamentului European. Astfel, spre deosebire de Tratatul celor zece, în cazul numirii noilor comisari se va cere si avizul Parlamentului European, pentru a se asigura o mai mare transparenta a deciziei. Totodata, România si Bulgaria vor numi câte un judecator la Curtea de Justitie a Uniunii Europene si la Tribunalul de prima instanta. Mandatul unuia dintre cei doi judecatori va expira în 2006, iar al celuilalt în 2012, decizia fiind luata prin tragere la sorti. România si Bulgaria vor numi membri la Curtea Europeana de Conturi, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor.

Titlul II prevede obligatia României si Bulgariei de a adopta toate masurile necesare pentru a se conforma, de la data aderarii, directivelor si deciziilor adoptate de institutii si comunicate statelor membre. Aceste masuri includ si obligatia de a opera modificarile legislative interne necesare. De asemenea, se prevede comunicarea catre România si Bulgaria a unei serii de masuri (cum ar fi cele referitoare la protectia lucratorilor împotriva radiatiilor). Este stipulat, totodata, mecanismul realizarii adaptarilor tehnice pentru acquis-ul adoptat dupa "cut-off date" (1 octombrie 2004), adaptari care nu au fost redactate odata cu Tratatul de aderare. Mecanismul presupune adoptarea modificarilor necesare de catre Consiliu sau Comisie (în functie de institutia care a emis actul), la solicitarea României sau Bulgariei, realizata cel târziu la data aderarii. Fata de Tratatul celor zece, s-a introdus obligatia vechilor state membre de a lua masurile necesare pentru a modifica legislatia lor interna, acolo unde aceste modificari au fost generate de adaptarile actelor comunitare ca urmare aderarii Bulgariei si României.

Titlul III prevede transmiterea catre România si Bulgaria a unei copii certificate a unor instrumente juridice: Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si Tratatul Uniunii Europene, precum si tratatele internationale detinute în arhivele Secretariatului General al Consiliului.

În ceea ce priveste Declaratiile, mentionam ca la Tratatul de aderare a fost anexata o serie de declaratii cu caracter politic, care nu au efecte juridice: Declaratia comuna a statelor membre (UE 25) privind libera circulatie a persoanelor; Declaratia comuna a UE 25 si a Comisiei Europene privind pregatirile pentru aderare ale Bulgariei si ale României; Declaratia comuna a Germaniei si Austriei privind libera circulatie a persoanelor; Declaratia Bulgariei privind alfabetul chirilic.

Prin Declaratia privind libera circulatie a persoanelor, statele membre îsi exprima angajamentul de a spori accesul cetatenilor români la piata muncii, în vederea accelerarii armonizarii cu acquis-ul comunitar. Declaratia privind pregatirea României si Bulgariei pentru aderare afirma faptul ca UE va continua monitorizarea stricta a aplicarii angajamentelor convenite în negocieri, acordând o atentie deosebita asupra domeniilor justitiei si afacerilor interne, concurentei si mediului. Declaratia cuprinde aceleasi elementele exprimate în Concluziile Consiliului European din 17 decembrie 2004. În Declaratia privind dezvoltarea rurala sunt prevazute posibilele alocari bugetare pentru România în acest sector (2 308 milioane Euro).

II.        Legea de ratificare a Tratatului de aderare

Potrivit articolului 148 din Constitutia României, aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana se face prin lege, adoptata în sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor. Astfel, Legea de ratificare a fost adoptata de Parlamentul României pe data de 24 mai 2005, având numarul 157 si fiind publicata în Monitorul Oficial nr. 465 din data de 1 iunie 2005[15].

În afara articolului 1, care contine textul clasic în cazul legilor de ratificare[16], Legea de ratificare a Tratatului de aderare contine doua articole suplimentare. Astfel, articolul 2 reia obligatia generala, prevazuta în art.148 alin. (5) din Constitutia României, în sensul ca autoritatile române garanteaza aducerea la îndeplinire prevederilor Tratatului de aderare, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si ale reglementarilor comunitare având caracter obligatoriu. Aceasta dispozitie are, astfel, rolul de a sublinia, pe plan national, importanta care trebuie acordata respectarii obligatiilor asumate prin Tratatul de Aderare.

Articolul 3 defineste termenul de "resortisant", care reprezinta echivalentul în limba româna al termenilor "national " din limba engleza si "ressortissant" din limba franceza . Definitia este redactata în conformitate cu Declaratia privind cetatenia , anexata Tratatului de la Maastricht (1993), conform careia definirea calitatii de "resortisant al unui stat" intra în sarcina legislatiei interne. Legea defineste "resortisantul român" ca fiind persoana fizica sau juridica având cetatenia, respectiv nationalitatea româna, potrivit legislatiei române, pentru o mai buna cunoastere de catre practicienii dreptului din România, în special instantele judecatoresti, care vor trebui sa aplice direct Tratatul, conform principiilor comunitare. S-a optat pentru definirea ambilor termeni, în scopul asigurarii unei claritati sporite a textului actelor comunitare. De asemenea, în urma analizei premergatoare acestei solutii, s-a ajuns la concluzia ca în definirea notiunii de "resortisant" nu intra si alte categorii de persoane în afara cetatenilor români si a persoanelor juridice având nationalitate româna; se are în vedere faptul ca nu sunt inclusi în aceasta definitie refugiatii si persoanele care se bucura de protectie internationala pe teritoriul României, acestia nebeneficiind de drepturile prevazute de dreptul comunitar pentru "resortisanti". S-a considerat, deci, oportuna definirea doar a acestui termen, deoarece el nu se regaseste în legislatia româna sau cea comunitara si, în acelasi timp, nu s-a considerat necesara definirea si a altor termeni, care sunt deja definiti/explicati în legislatia comunitara.

Ca o concluzie, remarcam faptul ca momentul semnarii Tratatului de aderare a reprezentat un eveniment extrem de important în calendarul aderarii României la Uniunea Europeana, în sensul ca România a promovat de la statutul de stat candidat[20] la cel de stat în curs de aderare , ce participa ca observator activ la activitatea institutiilor Uniunii Europene. În aceasta calitate, reprezentantii statului român participa la lucrarile institutiilor, organelor sau organismelor Uniunii ori ale grupurilor de lucru din cadrul acestora, cu dreptul de a lua cuvântul si de a exprima pozitii asupra aspectelor aflate în dezbatere . În continuare, însa, România va trebui sa demonstreze capacitatea de a-si asuma pe deplin obligatiile pe care le presupune calitatea de membru al Uniunii Europene, prin continuarea reformelor în vederea îndeplinirii tuturor criteriilor de aderare reflectate în dispozitiile Tratatului de aderare.