Efectele casatoriei
Notiuni introductive
Nu exista o definitie universala a efectelor casatoriei. Aceasta, in primul rand, deoarece drepturile si obligatiile dintre soti sunt foarte diverse in diferite sisteme de drept si continutul lor este variabil in diferite epoci. Casatoria este o institutie care reflecta mai mult decat altele specificul, traditia, conceptia religioasa sau morala din fiecare tara. Pe de alta parte, in acest domeniu intra efecte 949j92j foarte eterogene, patrimoniale si nepatrimoniale. In sfarsit, o lunga perioada de timp, o cortina de tacere a acoperit relatiile personale dintre soti, care s-a considerat ca sunt reglementate mai degraba de norme morale sau religioase decat de norme juridice.
De aceea, domeniul de aplicare a acestora este definit fie prin enumerarea efectelor casatoriei, fie considerandu-se ca apartin acestui domeniu toate consecintele de ordin juridic la care da nastere casatoria, cu exceptia regimului matrimonial.
Aparent, efectele casatoriei nu mai prezinta interes juridic prin disparitia sau reducerea importantei unor institutii care au facut in mod traditional obiect de preocupare al practicii si doctrinei in aceasta materie (puterea maritala, incapacitatea femeii maritate, domiciliul legal al femeii maritate, ipoteca legala a femeii maritate, efectele casatoriei cu privire la cetatenia sau numele femeii etc.), precum si prin consacrarea, in cele mai multe dintre legislatiile moderne, a principiului egalitatii dintre barbat si femeie.
Sectiunea 1
Relatiile personale dintre soti.
Domeniul raporturilor personale dintre soti este greu de definit si sanctionarea lor juridica este dificila
In dreptul romanesc, Codul familiei reglementeaza in mod expres numai principiile care guverneaza relatiile personale dintre soti (principiul egalitatii in drepturi si obligatii intre soti si principiul luarii de comun acord a hotararilor privitoare la casatorie) si obligatia de a purta numele ales la incheierea casatoriei. In doctrina, se considera ca principalele efecte personale ale casatoriei sunt urmatoarele: obligatia de sprijin moral reciproc, obligatia de fidelitate, obligatia de a locui impreuna, indatoririle conjugale, obligatia de a purta numele declarat la incheierea casatoriei.
a) Obligatia de sprijin moral reciproc
Obligatia de sprijin moral reciproc este o obligatie juridica. Neindeplinirea acestei obligatii este motiv de divort. In continutul acestei obligatii intra: indatorirea de sinceritate, indatorirea de a fi rabdatori unul cu altul, indatorirea de a promova buna intelegere si comunitatea matrimoniala, indatorirea sotilor de a se stimula si incuraja reciproc in activitatile lor de familie, profesionale si sociale etc.[2]
b) Obligatia de a locui impreuna
Potrivit Codului civil roman, sotia era obligata sa locuiasca impreuna cu sotul sau, care era dator sa o primeasca in casa. Femeia maritata avea domiciliul legal la sotul ei. Cu toate acestea, barbatul nu avea la indemna nici un mijloc legal pentru a-si obliga sotia sa se intoarca in domiciliul conjugal si nici sotia nu putea sa oblige pe barbat sa o primeasca. Neindeplinirea acestor obligatii constituiau, insa, temei pentru divort.[3]
Astazi, sotii hotarasc impreuna in ceea ce priveste domiciliul lor comun. In realitate, intelegerea sotilor privitoare la domiciliu se refera la stabilirea domiciliului comun, deoarece in acest fel ei isi stabilesc si locuinta lor comuna; totodata, prin stabilirea domiciliului comun, sotii se obliga si la mentinerea acestuia, ei neputand decat tot de comun acord sa-si schimbe domiciliul astfel ales, de aceea, parasirea nejustificata a domiciliului comun, care constituie si locuinta comuna a sotilor, poate constitui un motiv temeinic de divort pentru sotul parasit.
c) Obligatia de fidelitate
Obligatia de fidelitate este un concept care a suferit transformari de-a lungul timpului; in prezent, in ceea ce priveste casatoria poligama, obligatia de fidelitate are un alt inteles decat in cazul casatoriei monogame.
Forma cea mai grava a incalcarii obligatiei de fidelitate o reprezinta intretinerea de relatii sexuale in afara casatoriei.
In dreptul familiei, adulterul constituie motiv de divort. Constituie motiv de divort nu numai intretinerea de relatii sexuale in afara casatoriei, ci si „infidelitatea morala“ sau intelectuala, atitudinea prea intima fata de o alta persoana. Deci notiunea de adulter are un alt inteles decat in dreptul penal.
In dreptul comparat, jurisprudenta admite ca incalcarea acestei obligatii poate avea ca efect si condamnarea celui vinovat de adulter la daune-interese, avand ca fundament prejudiciul moral suferit de sotul nevinovat, si justifica, in acelasi timp, revocarea donatiilor intre soti, pe motiv de ingratitudine.[6]
d) Indatoririle conjugale
Potrivit Codului familiei, neconsumarea casatoriei nu reprezinta in sine motiv de nulitate a casatoriei.
Sotii sunt egali si hotarasc impreuna in ceea ce priveste indatoririle conjugale. Neindeplinirea indatoririlor conjugale, imputabila unuia dintre soti, poate constitui motiv de divort. De asemenea, excesul in aceasta materie.
Codul familiei nu prevede obligatia femeii de a intretine relatii sexuale cu sotul ei si nici nu prezuma consimtamantul ei in legatura cu aceasta, ci, dimpotriva, consacra expres principiul potrivit caruia sotii hotarasc impreuna in tot ceea ce priveste casatoria.
e) Numele sotilor
Natura juridica a numelui pune probleme dificile, deoarece exista diverse conceptii cu privire la aceasta: drept personal nepatrimonial, obiect al dreptului de proprietate, institutie de politie civila, element de identificare a persoanei, element al statutului personal sau al statutului familial. Aceste conceptii nu sunt caracteristice numai pentru diverse tari in diferite epoci, ci, de multe ori, coexista in acelasi sistem de drept, in aceeasi perioada, deoarece institutia numelui are caracter complex.
In dreptul material roman, numele este considerat deopotriva un drept personal nepatrimonial, un element de stare civila si un efect al relatiilor de familie.
In ceea ce priveste stabilirea si modificarea numelui, Codul familiei ia in considerare si ocroteste vointa titularului dreptului si interesul acestuia, supunand in acelasi timp orice schimbare a numelui controlului autoritatilor. Astfel, potrivit art. 27 din Codul familiei, sotii trebuie sa se invoiasca ce nume vor purta in timpul casatoriei avand de ales intre una din urmatoarele variante: a-si pastra numele lor dinaintea casatoriei, a purta un nume comun sau a purta numele lor reunite.
Numele poate fi schimbat pe cale administrativa, in conditiile prevazute de OG nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanlor, fizice cu modificarile si completarile ulterioare[7]
Principalele modificari introduse de noul Cod civil in aceasta materie constau in:
Potrivit art. 282 din Codul civil, viitorii soti pot conveni sa isi pastreze numele dinaintea casatoriei, sa ia numele oricaruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un sot poate sa isi pastreze numele de dinaintea casatoriei, iar celalalt sa poarte numele lor reunite.
Sectiunea 2.
Dobandirea capacitatii depline de exercitiu de catre femeia maritata
In dreptul material roman, femeia care se casatoreste inainte de implinirea varstei de 18 ani dobandeste capacitate deplina de exercitiu.
Dispozitii asemanatoare exista si in legislatiile altor state precum: Japonia, Elvetia, Portugalia, Turcia, Polonia, Ungaria, Olanda etc.
Efectele casatoriei asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului:
Incheierea casatoriei nu produce efecte in ceea ce priveste unele drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi: dreptul la viata, la sanatate, libertatea de expresie si de constiinta, de convingeri religioase, dreptul la onoare, dreptul la propria imagine, libertatea de informare si altele.
Sectiunea 3.
Efectele patrimoniale ale casatoriei
A. Obligatia de intretinere
Pe timpul casatoriei, sotii isi datoreaza reciproc intretinere (art. 86 alin. 1 si art. 41 alin. 1 din Codul familiei). Aceasta obligatie constituie o aplicatie a principiului inscris in art. 2 Codul fam., potrivit caruia membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. Sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalte obligatii. Sotii isi datoreaza intretinere in conditiile dreptului comun, cu unele particularitati.
B. Obligatia de sprijin material reciproc.
In Romania, casatoria da nastere obligatiei de sprijin material reciproc intre soti. Obligatia de sprijin material reciproc trebuie privita ca fiind cea mai cuprinzatoare manifestare de asistenta patrimoniala dintre soti, adica o indatorire care, pe de o parte, include in cuprinsul sau obligatia de intretinere dintre soti si obligatia de a suporta cheltuielile propriu-zise ale casatoriei, iar, pe de alta parte, depaseste aceasta obligatie, ea referindu-se si la orice forma patrimoniala de asistenta materiala ce ar aparea ca fiind necesara in raporturile dintre soti, ca de exemplu, acoperirea cheltuielilor de agrement.
Principalele modificari introduse de noul Cod civil in aceasta materie constau in:
Reglementarea expresa a regimului relațiilor patrimoniale dintre soți, considerat un regim matrimonial de baza, imperativ, care nu poate fi modificat prin convenția soților
Regimul matrimonial de baza cuprinde reguli cu privire la: mandatl convențional, mandatul judiciar, actele e dispoziție care pun in pericol grav interesle familiei, independența patrimoniala a soților, dreptul la informare, locuința familiei și cheltuielile familiei.
|
