Examenul preliminar al documentelor
Cercetarea actelor suspecte de fals are loc de obicei in faza expertizei criminalistice sau a constatarii tehnico-stiintifice, prevazute de legea procesuala penala ca mijloc de proba. 25
Cercetarea actelor poate cunoaste insa si o faza preliminara, in care acestea se analizeaza de catre organele judiciare ori de catre alte organe competente potrivit legii. In aceasta faza se disting doua stadii de examinare, si anume examinarea generala si examinarea speciala.
In cadrul examinarii generale se cerceteaza aspectul de ansamblu al actului, continutul sau, hartia, formularul pe care este executat, materialul de scriere, antetul, numarul de inregistrare, data, semnaturile, impresiunea de stampila, eventualele rezolutii ori notari facute pe aversul sau pe reversul actului, starea timbrului sec, a fotografiei, urmarindu-se indeosebi daca acestea din urma nu contin indicii de transplantare de pe un alt act sau de substituire. Cu prilejul unei atare examinari se pot constata aspecte ce constituie indicii de neautenticitate. Astfel sunt: urmele evidente de stergere, hasurarea, suprapunerea sau acoperirea scrisului, modificarea cifrelor, pozitia anormala a semnaturii fata de text, nesiguranta de executie a acesteia, ezitarile si tremuraturile trasaturilor, scrierea unor mentiuni intre randuri, comprimarea grafismului, scrierea actului cu materiale diferite sau de persoane diferite, deformarile, absenta contururilor nete si a formei regulate la impresiunile de stampila etc.
Se vor examina caracteristicile exterioare,dar si cele intrinseci:
a) Greutatea specifica-pentru identificarea sortimentelor diferite de hartie sau alte materiale;
b) Grosimea hartiei-element deosebit de important, deoarece calitatea (finetea) diferitelor prelucrari din care rezulta in final o anumita hartie permite distingerea de alte categorii, tipuri sau surse de fabricatie. Ea este important a fi stabilita in special in cazul actelor realizate prin compunerea mai multor parti care provin din acte autentice in vederea realizarii unui act cu aparenta de autenticitate. De exemplu, un act al carui text provine de la o sursa (neautentica), iar semnatura si sigiliile de autentificare de la un act autentic care a avut un cu totul alt continut.
In cazul bancnotelor false, grosimea si greutatea specifica hartiei vor fi examinate in mod absolut necesar prin comparatie cu bancnotele autentice.
c) Culoarea imprimarilor, a scrisului ,tusului de stampila si hartiei. Invechirea naturala, datorita trecerii timpului va produce in general urme specifice care difera de cele create in mod artificial- prin diferite mijloace precum: plasarea actului fals intre doua straturi textile peste care se aplica un fier de calcat fierbinte sau tinerea actului pe o plita incinsa un anumit timp.
d) Compozitia chimica a materialului de baza se va examina, ea fiind deosebit de relevanta deoarece prezenta diferitelor substante de inalbire optica sau lipsa lor permite aprecierea falsului. De exemplu vechiul model de marca germana era imprimat pe bumbac tratat special.
Chiar pentru cea mai buna hartie producatorii folosesc retete diferite de productie. In SUA in cadrul serviciilor de investigatii (FBI) exista o “biblioteca de retete” cuprinzand mostre si retete ale diferitelor cerneluri, vopsele, sorturi de hartie cu indicarea anului si a firmei de fabricatie, data comercializarii in diferite tari etc.
e) Filigranarea si alte mijloace de protectie
In procesul de fabricatie colile de hartie cu destinatii mai deosebite (documente de importanta majora, acte de identitate) vor fi supuse unui proces de filigranare. Acesta consta in trecerea pastei nefinisate printre cilindrii filigranatori, care ii confera o textura speciala (filigran multifunctonal, mat sau umbrit) ca mijloc de protectie speciala impotriva falsificarii.
Tehnicile moderne de protectie impotriva falsificarii constau in introducerea in textura materialelor pe care se vor imprima documente importante (cecuri, acte de identitate, bancnote) a unor fibre textile de 1-2 mm care reactioneaza la razele ultraviolete cu o luminiscenta specifica, sau crearea unor retele speciale (caroiaje, sinuozitati) a caror alterare prin radiere, razuire, tratare chimica duc la extinderea pe suprafata actului in zona afectata a unor pete de culoare (de exemplu cecurile emise de FujiBank). Firele de siguranta sunt inglobate in materialul bancnotelor moderne cuprinzand uneori inscriptii transparente sau marcaje magnetice, imposibil de imitat fara o tehnologie extrem de costisitoare.
Examinarea criminalistica se extinde si asupra calitatii substantelor utilizate la scriere sau la marcare- cum sunt caolinul, vopseaua. Pentru investigarea cernelurilor, a pastei de scris, a vopselelor tipografice se vor utiliza analize chimice complexe cromatografice, spectografice, radiatii UV si IR, examinarea neutronica si cu laser.
Examinarea speciala necesita un minimum de mijloace tehnice, indeosebi ustensile si aparatura optica. Actul se examineaza sub diferite unghiuri de incidenta a luminii naturale sau artificiale, se observa prin transparenta in fata unei surse de lumina, se analizeaza elementele sale componente la lupa, la microscop, cu ajutorul filtrelor de lumina.
In procesul examinarii speciale se pot constata elemente care sa releve interventii de stergere, de adaugire, de copiere a semnaturii sau a impresiunii de stampila s.a. Sunt semnificative in acest sens: disparitia luciului hartiei, deterioarea liniaturii sau a stratului de protectie, prezenta unor pete mate, intinderea cernelei, gradul de presiune diferit al scrisului, observat indeosebi pe reversul actului, constatarea unor trasaturi duble, in special la semnaturi. La textele dactilografiate se examineaza forma generala a caracterelor, dimensiunea lor, marimea spatiului dintre ele (“pasul”) si defectele mai evidente, iar la cele manuscrise se observa gradul de evolutie a grafismului, faptul ca exista indicii vizibile de deghizare sau de contrafacere.
Examinarea prealabila este utila atat pentru descoperirea eventualelor elemente de fals, cat si pentru corecta formulare a intrebarilor si administrarea materialelor in vederea efectuarii expertizei criminalistice. Pe baza criteriilor de apartenenta generica in aceasta faza de cercetare a actului se poate limita cercul persoanelor suspecte. De pilda, daca scrisul in litigiu este de evolutie superioara se vor exclude persoanele cu deprinderi grafice net inferioare. Numarul banuitilor se restrange si atunci cand se constata ca se inlatura ipoteza dactilografierii actului la masinile la care semnele grafice difera ca forma, dimensiune sau “pas”. Asemanatoare este situatia si in cazul stampilelor, atunci cand se remarca faptul ca cele suspecte au un alt continut sau un alt desen decat acela al impresiunii de stampila de pe actul incriminat.
In cadrul examinarii prealabile nu sunt permise procedee care sa-l altereze: actiuni mecanice sau chimice pentru releverea scrisului acoperit sau sters, mentinerea indelungata sub actiunea razelor ultraviolete sau infrarosii. Actul va fi ferit de surse de umezeala sau de caldura excesiva si nu va fi pus in contact cu obiecte care sa-l pateze sau deterioreze in alt mod. Pe actul suspect de fals nu se vor face nici un fel de insemnari, nu se subliniaza si nu se incercuieste semnatura sau alte mentiuni cu privire la care exista indoieli. De asemenea,nu se vor aplica noi indoituri hartiei, pe langa cele existente. Este indicat ca actul sa nu fie cusut la dosarul cauzei,ci introdus intr-un plic sau folie protectoare din material plastic.
Prin examinarea criminalistica a documentelor se pot rezolva probleme precum:
reconstituirea documentelor rupte, arse, distruse sau alterate in orice alt mod;
stabilirea autenticitatii documentelor;
examinarea materialelor din care sunt constituite actele scrise;
stabilirea vechimii documentelor;
cercetarea falsului in inscrisuri;
examinarea impresiunilor de stampila;
examinarea textelor dactilografiate;
identificarea persoanei dupa scrisul de mana.
|
