Exercitarea drepturilor partii vatamate cu privire la executarea sanctiunilor penale

Exercitarea drepturilor partii vatamate cu privire la executarea sanctiunilor penale

In vederea realizarii scopului procesului penal, in conformitate cu art. 1 C. pr. pen., este necesar ca orice per­soana care a savarsit o infrac­tiune sa fie pedepsita potrivit vinova­tiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie tras 323d36d 9; la raspundere penala. In acest fel, este obligatoriu ca orice activitate procesual penala sa se finalizeze, atunci cand este cazul cu pedepsirea persoanelor care au savarsit infractiuni, iar in cadrul procesului penal trebuie aduse la indeplinire dispozitiile hotararii penale ramase definitive, dispozitii care prevad constrangerea celor condamnati, astfel incat acestia sa suporte efectiv sanctiunile penale aplicate[1].

Pentru persoana vatamata, parte in procesul penal, definitivarea hotararii de condamnare si executarea acesteia in ceea ce priveste dispozitiile penale si civile inseamna repararea publica a prejudiciului cauzat de infractiune, recunoasterea pozitiei juste pe care aceasta parte a avut-o in pornirea si desfasurarea procesului penal[2]. Chiar si in cazul achitarii sau a incetarii procesului penal, persoana vatamata poate sa isi vada recunoscuta justetea cauzei sustinuta in proces, prin acordarea despagubirilor solicitate.

Din faza de punere in executare a hotararilor penale fac parte doar unele dintre activitatile de executare – cele care declanseaza inceputul executarii, in acest fel deosebindu-se executarea pedepsei de activitatea de punere a ei in aplicare. Aceasta faza se bucura de autonomie, fapt confirmat de prezenta in cadrul raporturilor juridice procesuale a unor subiecti care nu pot fi intalniti in raportul de executare: instanta de executare (art. 418 C. pr. pen.), dar si de derularea unor acte procedurale si acte procedurale proprii: emiterea ordinului de arestare si detinerea in vederea in vederea executarii pedepsei inchisorii.

In principiu, faza debuteaza cu ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si inceteaza in momentul in care instanta de executare a transmis-o organelor competente care urmeaza sa o aduca in fapt la indeplinire[3]. Ramanerea definitiva a hotararilor are loc la momente diferite in functie de gradul de jurisdictie in care a fost pronuntata, asa cum reiese din art. 416-417 C. pr. pen. si prezinta o importanta deosebita pentru aceasta faza .

In cazul hotararilor de condamnare ramase definitive pronuntate in cauze ce privesc infractiuni urmarite la plangere prealabila, faptul ca persoana vatamata isi retrage plangerea sau cel ca partile se impaca nu mai au nici un fel de relevanta. Aceasta deoarece si retragerea plangerii prealabile, dar si impacarea partilor pot produce efectele recunoscute lor numai pana la anumite momente. Daca intervin dupa ramanerea definitiva a hotararii aceasta va fi pusa in executare.

Partea vatamata nu poate ca, in aceasta faza, sa aiba vreo implicare in punerea in executare a laturii penale a hotararii. Aceasta activitate este atributul instantei de executare, care, in temeiul art. 418 C. pr. pen., este, dupa caz: prima instanta de judecata (cand hotararea ins­tantei pe­na­le a ramas defini­tiva la prima instanta de judecata, la instanta de apel sau la instanta de recurs): dupa caz, Tribunalul Municipiului Bucuresti sau tribuna­lul militar teritorial cu sediul in Bucuresti (pentru hotararile pronuntate in prima instanta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie). Pentru punerea in executare a hotararii instanta coopereaza cu alte organe (organele politiei, parchetul, etc.) dar subiectul oficial care rezolva toate incidentele privind executarea este instanta de executare. Pentru ca scopul prevenirii generale al pedepsei sa se realizeze, nu numai urmarirea si judecarea infractiunilor trebuie sa fie caracterizate de celeritate, ci si executarea sentintelor privitoare la latura penala trebuie sa fie rapida, iar aducerea lor la indeplinire trebuie sa se faca de indata.

Daca in legatura cu latura penala a hotararii partea vatamata nu are nicio implicare, punerea in executare a laturii civile o intereseaza in mod deosebit, in masura in care s-a constituit parte civila in procesul penal.

In temeiul art. 446 C. pr. pen., dispozitiile din hotararea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile. Mai mult, art. 14 C. pr. pen. prevede ca repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile: a) in natura, prin restituirea lu­cru­lui, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin des­fiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repa­rarea in natura nu este cu putinta. Se acorda des­pagubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila, dar si pentru repa­rarea daunelor morale, po­tri­vit legii civile.