Exercitarea drepturilor partii vatamate in diverse momente ale efectuarii urmaririi penale

Exercitarea drepturilor partii vatamate in diverse momente ale efectuarii urmaririi penale

Dreptul de a sesiza organele de urmarire penala

Sesizarea organelor de urmarire penala prin plangere

Savarsirea infractiunii marcheaza momentul in care o persoana fizica sau juridica poate deveni persoana vatamata, suferind un prejudiciu moral sau material[1]. In mod obisnuit, persoana vatamata ia cunostinta imediat despre comiterea infractiunii indreptate impotriva sa (asa cum se intampla in cazul unei infractiuni de vatamare corporala), dar pot fi si situatii in care aceasta infractiune este cunoscuta ulterior comiterii ei.

Este posibil ca persoana vatamata prin infractiune sa nu doreasca in anumite cazuri pornirea procesului penal, din diferite motive, dar aceasta renuntare poate opera numai in cazul unor infractiuni pentru care pornirea procesului penal este conditionata de existenta unei plangeri prealabile sau a unei autorizari ori sesizari ale unor organe prevazute de lege. Aceasta nu inseamna ca si in procesul penal principiul disponibilitatii are acelasi camp de aplicare ca si in procesul civil. Principiul de baza in procesul penal este oficialitatea, numai in putine cazuri pornirea si incetarea procesului sunt conditionate de introducerea sau retragerea plangerii de catre persoana vatamata.

Pe de alta parte, persoana vatamata nu are obligatia sa se planga si nici pe aceea de a aduce la cunostinta organelor competente infractiunea comisa impotriva sa. Exceptie fac infractiunile pentru care obligatia de denuntare a fost inscrisa in lege[3].

. Sesizarea organelor de urmarire penala prin plangere prealabila

1. 2.1. Aspecte generale

Cel mai important rol pe care il poate juca persoana vatamata in procesul penal este acela de a conditiona chiar pornirea acestuia, in cazurile de exceptare de la principiul oficialitatii sau al obligativitatii[4].

Plangerea prealabila este actul procesual prin care persoana vatamata care a suferit o vatamare fizica, morala sau materiala printr-o infractiune, isi exprima vointa de a fi tras la raspundere penala faptuitorul in conditiile in care legea conditioneaza raspunderea penala si punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, de acest act. Plangerea prealabila constituie o institutie de drept penal, lipsa ei reprezentand o cauza de inlaturare a raspunderii penale (art. 131 C.pen.).

Plangerea prealabila cuprinde o dubla manifestare de vointa a persoanei vatamate. In primul rand, constituie o incunostintare a organelor judiciare cu privire la savarsirea unei infractiuni si, in al doilea rand, plangerea prealabila da expresie vointei persoanei vatamate ca acea infractiune sa fie urmarita ridicand astfel impedimentul ce s-ar opune activitatii procesual penale. In urma acestei manifestari de vointa, organul de urmarire penala poate dispune declansarea procesului penal si punerea in miscare a actiunii penale.

Plangerea prealabila nu este numai o exceptie de la principiul oficialitatii, ci este si un mod special de sesizare si 222g67c consta in dreptul persoanei vatamate de a decide daca sesizeaza sau nu organele judiciare, in vederea tragerii la raspundere penala a faptuitorului.

Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale, de manifestarea de vointa a persoanei vatamate, materializata in plangerea prealabila, are in vedere anumite fapte ce au un grad mai redus de pericol social, sau altele (cum este cazul furtului intre rude apropiate) care desi prezinta un grad de pericol social mai ridicat, odata facute publice ar putea aduce noi suferinte chiar persoanei vatamate.

In cazurile expres stabilite de lege, de vointa persoanei vatamate depinde inceperea si desfasurarea activitatii judiciare, partea vatamata putand sa-si retraga plangerea prealabila sau sa se impace cu faptuitorul. Retragerea plangerii prealabile are aceleasi efecte ca si lipsa plangerii prealabile (art.131 alin.2 C.pen.).

Examinand aceste doua cauze de inlaturare a raspunderii penale, in raport cu art.13 C.pr.pen., se observa ca in cazul retragerii plangerii prealabile nu se mai poate vorbi de un drept exclusiv si absolut al partii vatamate de a dispune, in ceea ce priveste desfasurarea activitatii judiciare, deoarece, chiar daca a intervenit cauza de inlaturare a raspunderii penale prevazuta de art.131 alin.2 C.pen., procesul penal poate continua, la cererea invinuitului sau inculpatului, in vederea aflarii adevarului si corectei solutionari a cauzei. Dreptul persoanei vatamate de a-si retrage plangerea prealabila este supus cenzurii invinuitului sau inculpatului.

Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, care poate fi facuta in cazul tuturor infractiunilor pentru care este necesara o astfel de plangere, impacarea partilor produce efecte doar la acele infractiuni la care legea penala ingaduie aceasta. Impacarea partilor, spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, apare ca un act bilateral intre partea vatamata si invinuit sau inculpat, astfel incat partea vatamata este oarecum ingradita in posibilitatea de a influenta desfasurarea procesului penal. Astfel de manifestari de vointa ale partii pot interveni pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare a inculpatului.

Inalta Curte de casatie si Justitie, solutionand recursul in interesul legii, a statuat ca incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin inscrisuri autentice[5].

1.2.2. Caractere juridice ale plangerii prealabile

In cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, aceasta are un drept exclusiv si absolut de a dispune asupra actiunii penale, astfel ca lipsa plangerii prealabile, retragerea acesteia, introducerea sa tardiva sau impacarea cu inculpatul, impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale (art. 10 lit. f, h C.pr.pen.).

a) caracterul obligatoriu. Plangerea prealabila este obligatorie ori de cate ori conditioneaza, potrivit legii, punerea in miscare si exercitarea actiunii penale. Lipsa sau retragerea ei inlatura raspunderea penala.

b) caracterul personal. Dreptul de a face plangere prealabila este un drept personal al persoanei vatamate, de aceea numai plangerea acesteia constituie la infractiunile prevazute expres de lege (la care face trimitere art. 279 alin. 1 C.pr.pen.) conditia punerii in miscare a actiunii penale.

c) caracterul indivizibil. Fapta care a adus vatamarea mai multor persoane atrage raspunderea penala chiar daca plangerea s-a facut ori se mentine numai de catre una dintre ele (indivizibilitatea activa). De asemenea, fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la comiterea ei, chiar daca plangerea prealabila s-a facut ori se mentine numai cu privire la unul dintre ei (indivizibilitatea pasiva). De vointa persoanei vatamate poate depinde numai declansarea activitatii procesuale prin care se realizeaza tragerea la raspundere penala fata de cel care a comis fapta. Plangerea prealabila este deci un element de existenta caruia depinde angajarea raspunderii penale numai pentru faptele pentru care legea penala cere plangerea prealabila, in vederea punerii in miscare a actiunii penale.

d) caracterul netransmisibil

Dreptul de a formula plangerea prealabila nu poate fi transmis unei alte persoane (de pilda, catre mostenitori).

1.2.3. Persoanele care pot introduce plangerea prealabila

Potrivit art. 131 alin.1 Codul penal, plangerea prealabila poate fi introdusa la organul competent de persoana vatamata (subiectul pasiv al infractiunii si care a suferit o vatamare fizica, morala sau materiala). Dreptul persoanei vatamate de a face plangere prealabila este un drept cu caracter personal, indivizibil si netransmisibil[6].

Caracterul personal al plangerii este si mai evident in situatia in care partea vatamata a decedat mai inainte de a fi facut plangere prealabila, deoarece mostenitorii nefiind persoane care au suferit prin infractiune o vatamare fizica, morala sau materiala nu au calitate procesuala penala, plangerea prealabila fiind in acest fel un atribut intuitu personae al celui vatamat prin infractiune[7].

In doctrina de specialitate, in opinia cu cea mai larga acceptare, se apreciaza ca numai persoana fizica poate fi titular al plangerii prealabile[8]. Exista si opinia opusa , dar si un punct de vedere in care se accepta ca daca persoana vatamata este o persoana juridica, plangerea prealabila se face intotdeauna prin reprezentant .

In cazul in care prin aceeasi infractiune au fost vatamate mai multe persoane si numai una dintre acestea a facut plangere prealabila, raspunderea penala se mentine (art. 131 alin. 3 C.pen. indivizibilitate activa), iar atunci cand sunt mai multi participanti la infractiune, fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre acestia (art. 131 alin. 4 C.pen. indivizibilitate pasiva).

1.2.4.Continutul plangerii prealabile

Plangerea prealabila, asemenea plangerii (art.222 C.pr.pen.) si denuntului (art.223 C.pr.pen.), trebuie sa aiba un anume continut care implica prezentarea detaliata si intr-o ordine bine stabilita a unor date necesare initierii activitatii in fata organelor judiciare.   Art. 283 C.pr.pen. prevede ca plangerea prealabila trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.

1.2.5. Organul de urmarire penala la care se introduce plangerea prealabila

In temeiul art. 279 alin. 2 C.pr.pen., plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii. Ca exceptie, atunci cand faptuitorul intruneste o calitate speciala stabilita legal (procuror, militar, politist judiciar, demnitar), plangerea prealabila trebuie adresata organului competent sa efectueze urmarirea dupa calitatea persoanei.

1.2.6. Termenul de introducere a plangerii prealabile

In temeiul art. 284 C.pr.pen., in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.

1.2.7. Efectele introducerii plangerii prealabile

Plangerea prealabila constituie actul de sesizare a organelor de urmarire penala si in temeiul acestei plangeri organul sesizat dispune inceperea urmaririi penale daca sunt indeplinite conditiile generale instituite prin art. 228 C.pr.pen. In raport cu prevederile textului legal citat, inceperea urmaririi penale se dispune prin rezolutie, care face referire la fapta pentru care s-a facut plangere prealabila, prin indicarea incadrarii juridice a faptuitorului si cuprinde dispozitia de incepere a urmaririi penale.

1.2.8. Retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor

Retragerea plangerii prealabile reprezinta una dintre cauzele care inlatura raspunderea penala, fiind reglementata in dispozitiile art. 131 alin. 3 C.pen. si este o manifestare unilaterala de vointa a persoanei vatamate de a-si retrage, in conditiile legii, plangerea prealabila facuta.

Pentru a inlatura raspunderea penala, retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata, in sensul ca trebuie sa priveasca ambele laturi, penala si civila, ale cauzei[11]. Intrucat sesizarea prin plangere prealabila se face in rem (ceea ce inseamna ca este suficient ca plangerea sa fie facuta impotriva unui participant pentru a produce efecte fata de toti participantii) si in cazul in care a fost retrasa plangerea prealabila efectele se produc in rem, adica fata de toti faptuitorii.

In literatura de specialitate[12] s-a aratat ca retragerea plangerii prealabile nu opereaza in caz de pluralitate de faptuitori decat daca se face cu privire la toti faptuitorii. Un asemenea punct de vedere il consideram intemeiat, deoarece, in cazul in care persoana vatamata doreste sa renunte la plangere fata de unul sau unii participanti, are la dispozitie impacarea, aceasta operand in personam.

Alaturi de retragerea plangerii prealabile, legea (art. 132 C.pen.) reglementeaza si impacarea partilor. Desi ambele sunt cauze care inlatura raspunderea penala in pricinile in care actiunea penala se pune, de regula[13], in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, totusi, intre cele doua institutii sunt deosebiri semnificative. Impacarea partilor apare ca un act de intelegere intre faptuitor si persoana vatamata, prin care, in conditiile legii si pentru anumite infractiuni, se inlatura raspunderea penala si celelalte consecinte ale savarsirii infractiunii .

§ 2. Dreptul de a se constitui parte vatamata

Persoana care a suportat direct o vatamare prin infractiunea comisa este denumita, asa cum am mai aratat, persoana vatamata, iar atunci cand vata­marea este de natura fizica persoana este denumita victima infractiunii[15]. Persoana vatamata este subiect pasiv special al infractiunii, iar daca declara ca intelege sa devina parte in proces este denumita parte vatamata (art. 24 alin. 1 C.pr.pen.).

Parte vatamata poate fi orice persoana, iar cand exercita si actiu­nea civila in procesul penal, atunci devine si parte civila (art. 24 alin. 2 C.pr.pen.) si actioneaza pentru tragerea la raspundere civila a inculpatului sau, daca este posibil, a partii responsabile civilmente.

Parte vatamata in procesul penal devine, insa, numai persoana vatamata care isi exprima vointa in acest sens sau care efectueaza acte specifice sustinerii laturii penale a procesului penal, acte care releva fara echivoc vointa persoanei vatamate de a participa in procesul penal in calitate de parte vatamata. Cu alte cuvinte, persoana vatamata in vreun mod printr-o infractiune nu dobandeste automat si calitatea de parte vatamata, fiind necesara o manifestare de vointa expresa sau implicita in acest sens.

In legatura cu constituirea partii vatamate in procesul penal, organele judiciare au, potrivit art. 76 C.pr. pen., obligatia sa cheme persoana vatamata prin infractiune si sa o intrebe daca se constituie parte vatamata, sau, dupa caz, parte civila. Incalcarea acestei indatoriri de catre organul judiciar echivaleaza cu lipsa de rol activ si poate conduce la casarea hotararii judecatoresti pronuntate in asemenea conditii.Pentru dobandirea calitatii de parte vatamata nu are relevanta felul va­tamarii suferite de persoana vatamata: fizica, morala ori materiala, nici cali­ficarea data faptei si forma ei de savarsire, ci e suficient sa se constate o vatamare, care sa fie generata de infractiune si persoana vatamata sa-si manifeste vointa de a participa in procesul penal. Daca persoana vatamata nu se constituie parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata, ea poate fi ascultata ca martor (art. 82 C.pr.pen.).

Declaratia de participare in proces ca parte vatamata se poate face scris sau oral in tot cursul urmaririi penale, iar in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare (art. 76 alin. ultim C.pr.pen.), pentru ca inculpatul sa-si pregateasca apararea; dupa acest moment poate avea loc numai daca inculpatul accepta.

§ 3. Dreptul de a se constitui parte civila

Repararea pagubei produse printr-o fapta ilicita civila se obtine prin exercitarea actiunii civile in fata instantei civile. Cand paguba a fost produsa printr-o infrac­tiune, actiunea civila pentru repararea ei devine o institutie a dreptului procesual penal daca persoana vatamata o pune in miscare in fata organelor judiciare penale[16].

Potrivit dispozitiilor art. 15 al. 2 C.pr.pen., persoana vatamata se poate constitui ca parte civila in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare. Constituirea poate avea loc si dupa acest moment daca inculpatul nu se opune, iar in aceste conditii constituirea dupa termenul legal nu reprezinta motiv de nulitate a hotararii instantei. Pe de alta parte, in mod constant, in practica judiciara s-a decis ca nu este valabila constituirea ca parte civila dupa ce, anterior, in cursul procesului, partea vatamata a declarat in mod expres ca nu pretinde despagubiri de la inculpat[17].

Constituirea de parte civila in timpul urmaririi penale ramane valabila chiar daca partea vatamata nu s-a prezentat in fata instantei de judecata cu prilejul judecarii cauzei[18].

In toate cazurile, organul de urmarire penala si instanta de judecata, potrivit art. 76 alin. 2 C.pr.pen. au obligatia sa cheme persoana vatamata si sa-i puna in vedere ca se poate constitui parte civila, iar necitarea acesteia la prima instanta, in acest scop, poate constitui motiv de apel.

Partea civila poate parasi calea penala si sa se adreseze instantei civile in urmatoarele cazuri :

cand urmarirea sau judecata penala a fost suspendata (art. 19 alin. 3 C.pr.pen.), exercitarea actiunii civile fiind tinuta pe loc;

cand s-a dispus scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi (art. 242, 249 C.pr.pen.) sau cand instanta a lasat nerezolvata actiunea civila (art. 20 C.pr.pen.).

Persoana vatamata care a pornit actiunea civila in fata instantei civile poate sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau instantei de judecata, in urmatoarele cazuri :

cand punerea in miscare a actiunii penale a avut loc dupa ce fusese pornita actiunea civila;

cand procesul penal a fost reluat dupa suspendare, incetarea urmaririi sau scoaterea de sub urmarire.

§ 4. Dreptul la aparare al partii vatamate

Asa cum a rezultat anterior, exercitarea dreptului de aparare se poate realiza prin doua modalitati, care pot fi alternative sau complementare

O prima modalitate consta in posibilitatea partilor de a se aparara personal, pro se, daca apreciaza ca acest lucru este in interesul lor.

O a doua modalitate consta in dreptul oricarei parti de a fi asistata de un aparator.

La aceste doua modalitati se adauga unele prevederi procesuale care contin obligatii ale organului care, ex officio, contribuie la asigurarea exercitarii dreptului de aparare.

Astfel, in temeiul art 173 C.pr.pen., aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta partii care ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii.

§ 5. Dreptul de a fi reprezentata

La randul sau, art. 174 C.pr.pen. consacra un alt drept al persoanei vatamate, acela ca in cursul judecatii sa poata fi reprezentata, insa asa cum am aratat anterior si in faza de urmarire penala, in principiu toate partile pot fi reprezentate.

Participarea partilor la desfasurarea procesului penal se realizeaza prin prezenta lor in fata autoritatilor judiciare si prin indeplinirea de catre ele insele a drepturilor si a obligatiilor lor procesuale. Legea prevede, insa, si posibilitatea ca activitatea procesuala sa se desfasoare in lipsa partilor. Persoana care este imputernicita sa indeplineasca, in lipsa partii, in numele si interesul exclusiv al acesteia, actele procesuale necesare pentru apararea drepturilor si intereselor ei legitime, are calitatea de reprezentant.

In redactarea c.pr.penala din 1968, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente puteau fi reprezentate in orice cauza penala si pe intreaga desfasurarea a procesului penal.[21]

Noul text al C.pr.pen. art.174, aseaza pe baza legala reprezentarea tuturor partilor din proces – in cursul judecatii invinuitul si inculpatul, precum si celelalte parti pot fi reprezentate; acest drept se poate realiza in tot cursul judecatii, deci si la prima instanta, si in caile de atac.

Reprezentantul nu poate exercita drepturile procesuale ale invinuitului sau ale inculpatului, precum si ale celorlalte parti, prevazute intuitu personae si nu poate renunta la vreunul din drepturile acestora fara un mandat special de renuntare.

Reprezentantii, desi participa in proces in locul partilor absente, nu au calitatea da parti, fiind insa subiecti ai procesului penal, ca titulari de drepturi si obligatii procesuale, in limitele mandatului incredintat de lege sau conventional.

§ 6. Dreptul de a da declaratii

Primele masuri luate de organele de urmarire penala in legatura cu savarsirea unei infractiuni constau in strangerea de date despre infractiunea savarsita. Pentru pornirea procesului penal este suficienta plangerea persoanei vatamate si datele care confirma savarsirea infractiunii, in unele cazuri fiind suficienta constatarea infractiunii.

Dupa pornirea procesului penal, atunci cand exista si date suficiente cu privire la autorul infractiunii, organul de urmarire penala procedeaza la punerea sub invinuire a acestuia.

In toate cazurile, in efectuarea urmaririi organele de cercetare penala sunt obligate sa actioneze astfel incat cauza sa fie lamurita sub toate aspectele, in acest sens, apare obligatia de a cita persoanele indicate prin denunt sau plangere, persoanele propuse de parti ca martori sau indicate de invinuiti.

De asemenea, declaratiile persoanei vatamate pot determina in mare masura orientarea activitatii de urmarire si in practica reprezinta adesea o contributie importanta pentru descoperirea adevarului in procesul penal[22].

Din aceste motive, art. 76 C.pr.pen. prevede ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila. Neindeplinirea acestei obligatii duce la desfiintarea sentintei, deoarece potrivit art. 75 C.pr.pen., declaratia, sub rezerva coroborarii cu alte probe in cauza, constituie mijloc de proba. Nechemarea persoanei vatamate spre a fi ascultata echivaleaza cu lipsa de rol activ al organului judiciar pentru ca prezinta atat o lipsa de preocupare pentru strangerea probelor necesare solutionarii cauzei cat si pentru indrumarea partilor in promovarea intereselor legitime.

§ 7. Dreptul de a participa la efectuarea urmaririi penale

Asa cum s-a mai aratat, din acest punct de vedere se disting doua situatii: in primul rand cea de participare voita a persoanei vatamate in procesul penal, ca parte vatamata sau ca parte civila, iar in al doilea rand, aceea de renuntare la sustinerea oricarei invinuiri si la orice pretentii civile. Cea din urma situatie atrage o singura consecinta importanta pentru procesul penal – posibilitatea audierii ca martor, relevanta doar pentru latura penala, latura civila disparand in urma declaratiei de renuntare[23].

Participarea partii vatamate si a partii civile la urmarirea penala este limitata, in sensul ca nu pot participa la interogatoriul invinuitului sau inculpatului si la audierea martorilor.

Cu toate acestea, persoana vatamata are o serie de drepturi. Intre acestea, se numara acela de a participa la efectuarea expertizei, in aceleasi conditii ca si invinuitul. Astfel, in temeiul art. 118 alin. 3 C.pr.pen., fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei. Pentru aceasta, in temeiul art. 120 alin. 1 C.pr.pen. organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile (deci si partea vatamata), precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta. La acest termen se aduce la cunostinta partii vatamate ca si celorlalte parti dar si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor.

Partea vatamata are, de asemenea, dreptul de a solicita autorizarea interceptarilor si inregistrarilor. In baza art. 91¹ C.pr. pen., interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.

In cadrul acestei proceduri, partea vatamata poate juca un rol foarte important, deoarece, in temeiul art. 91¹ alin. 8 C.pr.pen., la cererea sa motivata, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor ori comunicarilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii.

Autorizarea interceptarii si a inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor se face prin incheiere motivata, care trebuie sa contina toate elementele indicate de art. 91¹ alin. 9 C.pr.pen..

De asemenea, partea vatamata are in aceasta faza dreptul de a cere prin prezentarea de cereri si memorii, administrarea de probe in acuzare, probe care ar duce la stabilirea adevarului in cauza.

Partea vatamata are si dreptul ca aparatorul sau sa participe la efectuarea oricarui act de urmarire penala. In temeiul art. 173 C.pr.pen., aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii. Ca si pentru invinuit sau inculpat, se asigura si pentru aceste parti asistenta juridica obligatorie in cazul in care organul de urmarire penala apreciaza ca din anumite motive nu si-ar putea face singura apararea, dispunand din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.

Mai mult, in aceasta etapa, partea vatamata are dreptul de a fi instiintata in legatura cu unele acte de foarte mare importanta pentru desfasurarea urmaririi penale. Astfel, in temeiul art. 240 alin. 2 C.pr.pen., masura suspendarii urmaririi penale se constituie persoanei vatamate constituita parte civila, iar dupa comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penala.

Conform art. 246 alin. 1 C.pr.pen., o copie de pe ordonanta sau rezolutia prin care procurorul dispune incetarea urmaririi penale se comunica partii vatamate atunci cand ea este cea care a facut sesizarea, invinuitului sau inculpatului si, dupa caz, altor persoane interesate.

Acelasi drept al partii vatamate de a fi instiintata reise si din prevederile art. 249 C.pr.pen., cu privire la masura de scoatere de sub urmarirea penala.

§ 8. Dreptul de a ataca masurile si actele de urmarire penala

In temeiul art. 275 C.pr.pen., orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime. In aceste cazuri, plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala, fara ca aceasta sa duca la suspendarea indeplinirii a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii.

Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare. Procurorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata.

Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa Curtea de Apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.

In temeiul art. 278¹ C.pen., dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 C.pr.pen. impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. Plangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu. In cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul prevazut in art. 277, termenul prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.

In legatura cu prevederile art. 278¹ C.pr.pen., Curtea Constitutionala a avut posibilitatea sa se pronunte asupra conformitatii acestor dispozitii cu reglementarea constitutionala sub diferite aspecte[25].