FAPTUL JURIDIC LICIT
Faptele juridice licite sunt cele prin producerea carora nu sunt
încalcate prevederile legale. În categoria faptelor juridice licite sunt
cuprinse: gestiunea de afaceri, plata lucrului nedatorat si îmbogatirea fara
justa cauza.
Gestiunea de afaceri
Gestiunea intereselor altei persoane, numita si gestiunea de afaceri,
este operatiunea juridica ce consta în faptul ca o persoana intervine, prin
fapta sa voluntara si unil 333v2121d aterala, savârsind acte materiale sau juridice în
interesul altei persoane, fara a fi primit mandat din partea acesteia.
Conditiile gestiunii de afaceri
Conditiile gestiunii de afaceri privesc obiectul si utilitatea gestiunii,
precum si atitudinea partilor fata de actele de gestiune.
Aceste conditii sunt urmatoarele:
- actele juridice încheiate de girant în nume propriu nu trebuie sa
depaseasca limitele unui act de administrare;
- gestiunea trebuie sa fie utila giratului, în sensul ca prin savârsirea ei
sa se evite o pierdere patrimoniala;
- din punct de vedere al atitudinii partilor fata de actele de gestiune,
urmeaza a fi retinute doua aspecte:
- giratul sa nu aiba cunostinta de interventia girantului, în caz
contrar fiind vorba de un mandat tacit;
- girantul sa actioneze cu intentia de a administra interesele unei
alte persoane, nu propriile sale interese.
Efectele gestiunii de afaceri
Obligatiile girantului
Obligatiile girantului sunt urmatoarele:
- sa continue gestiunea începuta pâna în momentul în care giratul, sau
mostenitorii sai, vor putea sa o preia (art. 987-988 Cod civil);
- în efectuarea actelor de gestiune sa depuna diligenta unui bun
proprietar (art. 989 Cod civil);
- sa dea socoteala giratului pentru operatiunile efectuate.
Obligatiile giratului
84
Geratul are urmatoarele obligatii:
- sa plateasca girantului pentru toate cheltuielile necesare si utile pe care
acesta le-a facut (art. 991 Cod civil);
- sa execute toate obligatiile fata de terti, care s-au nascut din actele
încheiate de girant în numele sau.
Plata lucrului nedatorat
În dreptul civil, prin plata se întelege executarea voluntara a unei
obligatii, indiferent de obiectul acesteia, de catre debitor. Conform art. 1092
Cod civil, orice plata presupune o datorie.
În raport de aceste considerente, în doctrina, plata lucrului nedatorat a
fost definita ca fiind executarea de catre o persoana a unei obligatii la care
nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.
Persoana care efectueaza plata se numeste solvens, iar persoana care
primeste plata se numeste accipiens.
Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligatii deoarece prin
efectuarea unei plati nedatorate ia nastere un raport juridic în temeiul caruia
solvensul devine creditorul unei obligatii de restituire a ceea ce a platit, iar
accipiensul este debitorul acestei obligatii.
Reglementare legala
Dreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres în art.
993 Cod civil, potrivit caruia "acela care, din eroare, crezându-se debitor, a
platit o datorie, are drept de repetitiune în contra creditorului."
Obligatia de restituire a accipiensului este reglementata în art. 992
Cod civil, care prevede ca " cel ce, din eroare sau cu stiinta, primeste ceea ce
nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit."
Întinderea obligatiei de restituire este reglementata în art. 994 - 997
Cod civil.
Conditiile platii nedatorate
Conditiile generale ale platii nedatorate sunt urmatoarele:
- sa existe o plata;
- plata sa fie nedatorata;
- plata sa fie facuta din eroare.
Efectele platii nedatorate
Principalul efect al platii nedatorate este obligatia de restituire a lui
accipiens, care difera dupa cum acesta este de buna - credinta sau de rea -
credinta.
85
Obligatiile accipiensului de buna - credinta
Accipiensul este de buna - credinta atunci când nu a cunoscut faptul ca
plata pe care a primit-o nu era datorata.
Buna - credinta se prezuma, iar întinderea obligatiei de restituire va
opera numai în limitele îmbogatirii sale.
Obligatiile accipiensului de rea - credinta
Accipiensul este de rea - credinta atunci când primeste o plata, desi stia
ca nu i se datoreaza.
Obligatiile sale sunt urmatoarele:
- sa restituie lucrul primit si fructele percepute (art. 994 Cod civil);
- daca a înstrainat lucrul, sa restituie valoarea acestuia, indiferent de
pretul pe care l-a primit, la data introducerii actiunii în justitie (art. 996 Cod
civil);
- daca lucrul a pierit, în mod fortuit, sa restituie valoarea acestuia din
momentul cererii de restituire, cu exceptia cazului în care va dovedi ca lucrul
ar fi pierit si la solvens (art. 995 Cod civil).
Obligatiile solvensului
Solvensul este obligat fata de accipiens, indiferent daca acesta este de
buna - credinta sau de rea - credinta, sa restituie cheltuielile necesare si utile
pe care acesta le-a facut cu conservarea lucrului, respectiv sporirea valorii
lucrului.
|
