FILIATIA FATA DE MAMA

FILIAŢIA FAŢA DE MAMĂ

. Notiunea.Dovada filiatiei fata de mama.

Filiatia fata de mama se mai numeste maternitate si rezulta din faptul nasterii (art. 47 Codul Familiei). De aceea, pentru stabilirea filiatiei fata de mama, trebuie sa se dovedeasca faptul nasterii copilului, precum si identitatea dintre copilul nascut si cel ce vrea sa-si stabileasca filiatia.[1]

Potrivit regulilor de drept comun, dovada acestor elemente ale filiatiei fata de mama ar urma sa se faca prin orice mijloc de proba, deoarece este vorba de fapte maritale. Cu toate acestea, art. 47 Codul Familiei prevede ca dovada filiatiei se face prin certificatul constatator al nasterii. In literatura juridica s-a pus problema interpretarii sensului acestui text. Intr-o parere , s-a spus ca certificatul constatator al nasterii face dovada atât a faptului nasterii, cat si a identitatii copilului, adica a filiatiei fata de mama. Daca, insa, se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii, dovada nasterii si a identitatii se poate face prin orice mijloc de proba, in fata instantei judecatoresti. Potrivit unei alte pareri certificatul constatator al nasterii dovedeste numai faptul ca mama la care se refera a nascut un copil, precum si data când s-a întâmplat acest fapt; certificatul nu poate dovedi faptul ca acest copil este cel a carui filiatie urmeaza sa fie stabilita, adica identitatea. In acelasi sens, se adauga ca daca s-ar contesta identitatea copilului care invoca certificatul, cu cel la care se refera certificatul invocat, dovada filiatiei fata de mama, in masura in care rezulta din certificat, va trebui sa fie întregita, pentru a fi completa, cu stabilirea identitatii contestate, cu orice mijloc de proba.

Adoptarea uneia sau a alteia din cele doua solutii prezinta o mare importanta. Starea civila a unei persoane - deci si filiatia fata de mama - nu poate fi supusa discutiei in cazul in care certificatul de nastere este conform cu folosirea starii civile, adica ambel 818m127i e arata ca mama a copilului pe aceeasi femeie.

Rezulta ca folosirea starii civile dovedeste atât faptul nasterii, cat si faptul identitatii.

Folosirea starii civile (posesia de stat) este starea de fapt din care rezulta ca un copil este al unei anumite femei. Aceasta stare de fapt rezulta, in principal, din întrunirea urmatoarelor elemente:

a)      acel copil poarta in mod constant numele mamei;

b)     acel copil este considerat in aceasta calitate ca atare de catre mama lui si familia acesteia;

c)     acel copil este considerat in aceasta calitate si de catre celelalte persoane.

Dovada acestor elemente se poate face prin orice mijloc de proba, dupa cum tot astfel pot fi combatute.

Starea civila a unei persoane poate fi pusa in discutie în urmatoarele situatii:

copilul are certificat de nastere si folosirea starii civile, dar acestea nu sunt concordante. In aceasta situatie, copilul poate introduce actiune în justitie pentru stabilirea adevaratei filiatii, dupa cum orice interesat poate contesta filiatia aratata de certificatul de nastere sau de folosirea starii civile;

copilul nu are nici certificat de nastere, nici folosirea starii civile. In aceasta situatie, copilul poate porni o actiune in justitie in stabilirea filiatiei fata de mama, dupa cum si aceasta poate sa recunoasca pe copil. Este evident ca o actiune de contestare de stare civila nu poate interveni de vreme ce copilul nu are nici certificat de nastere, nici folosirea starii civile;

copilul are certificat de nastere, dar nu are folosinta starii civile. In aceasta situatie, copilul poate intenta o actiune in justitie pentru stabilirea adevaratei filiatii fata de mama, dupa cum orice persoana interesata poate contesta starea civila aratata de certificatul de nastere.

In ceea ce priveste dovada nasterii in cazul adoptiei, in asemenea situatie se intocmeste un nou act de nastere, pentru cel adoptat, in care adoptatorii sunt trecuti ca parinti firesti. De aceea, noul act de nastere nu face dovada faptului nasterii, fata de mama fireasca a copilului adoptat.

Legea prevede ca vechiul act de nastere se pastreaza si se face mentiune pe el despre întocmirea celui nou.[4]

Recunoasterea filiatiei fata de mama.

Prin recunoasterea filiatiei fata de mama se întelege actul prin care o femeie declara legatura de filiatie dintre ea si un copil despre care pretinde ca este al sau.

Cazurile in care recunoasterea poate interveni sunt prevazute limitativ in art. 48 Codul Familiei:

a)      mama poate recunoaste pe copil daca nastere nu a fost înregistrata in registrul de stare civila. Textul nu distinge cat priveste motivele sau împrejurarile pentru care nu s-a facut înregistrarea. Având in vedere si alte dispozitii legale decât acelea din Codul Familiei, aceasta distinctie trebuie totusi facuta. Neinregistrarea se poate datora faptului ca nu au fost registre de stare civila. In aceasta situatie, mama poate face recunoasterea copilului. Este posibil ca înregistrarea nasterii sa fi fost omisa, desi au existat registre de stare civila. Daca omisiunea este din vina delegatului de stare civila, declaratia de nastere fiind facuta, atunci suntem in prezenta unui caz de întocmire ulterioara a actului de nastere, in conformitate cu art. 53 Legea nr. 119/1996, fara a fi necesara recunoasterea, deoarece ea s-a facut prin declaratia de nastere. Daca, insa omisiunea înregistrarii este din cauza ca nu s-a facut declaratia de nastere, atunci mama poate recunoaste pe copil;

b)     recunoasterea filiatiei fata de mama se poate face si in cazul in care copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca fiind din parinti necunoscuti.

Textul se aplica copilului gasit, a carui nastere a fost înregistra potrivit art. 22 Legea nr. 119 din 1996.

Potrivit art. 48 Codul Familiei, recunoasterea filiatiei fata de mama se poate face intr-una din urmatoarele forme:

Declaratia la serviciul de stare civila. Aceasta se poate face la orice serviciu de stare civila. Înregistrarea recunoasterii se face insa la serviciul de stare civila de la locul unde a fost înregistrata nasterea acelui copil, iar daca aceasta nastere nu a fost înregistrata, recunoasterea se înregistreaza la serviciul de stare civila de la locul unde s-a produs nasterea respectivului copil;

Înscris autentic. Recunoasterea de maternitate se poate face printr-un înscris care îndeplineste cerintele prevazute de lege pentru a fi considerat autentic (art. 1171 Cod Civil). Astfel, recunoasterea se poate face prin act autentic întocmit prin notariatul public ori prin declaratie data in fata instantelor judecatoresti;

Testament. Recunoasterea de maternitate se poate face prin oricare din formele de testamentele prevazute de lege. Desi, testamentul este existentialmente revocabil, recunoasterea facuta printr-un testament isi mentine caracterul sau irevocabil. Revocarea testamentului prin care s-a facut o recunoastere nu are nici o influenta asupra acesteia.

Recunoasterea de maternitate se analizeaza nu numai ca marturisirea unui fapt anterior, adica a nasterii identitatii copilului, deci un mod de proba, ci si un act juridic încheiat pentru a produce efecte juridice, constând in stabilirea legaturii de filiatie dintre copil si mama. De aceea, recunoasterea este supusa nu numai regulilor aplicabile marturisirii, ci si unor dispozitii privind actul juridic.

2.3. Actiunea în justitie pentru stabilirea filiatiei fata de mama

Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama are caracterul unei actiuni in reclamatie de stare civila al carei obiect este limitat la stabilirea maternitatii.

In cazurile in care filiatia fata de mama nu poate fi dovedita prin actul de nastere, aceasta poate fi stabilita fie prin recunoasterea voluntara a mamei, fie prin actiune in justitie. Stabilirea filiatiei pe cale de actiune in justitie se mai numeste uneori recunoastere fortata, prin opozitie cu recunoasterea voluntara (totusi aceasta denumire nu este corecta).

Actiunea in justitie cu privire la filiatia fata de mama poate sa se prezinte sub doua aspecte: - o actiune prin care se tinde la stabilirea filiatiei fata de mama;

- o actiune prin care se contesta filiatia fata de mama.

In general, actiunile in justitie cu privire la filiatie se pot împarti in doua categorii:

a) actiuni cu privire stabilirea unei stari civile - numite actiuni in reclamare de stare civila;

b) actiuni prin care se contesta o stare civila - numite actiuni de contestatie de stare civila.

Fiecare dintre aceste actiuni se poate referi la întreaga filiatie a persoanei respective sau numai la o parte din elementele acesteia.

Actiunea in stabilirea maternitatii este singura modalitate recunoscuta copilului de a i se stabili existenta unui raport de filiatie fata de o anumita femeie pe care o considera a fi mama sa. Ea face parte din categoria actiunilor de stare civila cunoscute sub denumirea de actiuni in reclamatie de stat sau de statut civil.

Datorita finalitatii sale, actiunea in stabilirea maternitatii are un caracter strict personal, neputând fi introdusa decât de copil (art. 52 Codul Familiei). Deci, nici o alta persoana, nici chiar procurorul in cadrul actiunilor pe care le poate introduce, nu este in masura sa o promoveze.

Exercitarea dreptului la aceasta actiune nu este îngradit de nici un termen, având caracter imprescriptibil, insa ea nu va putea fi pornita decât pe timpul vietii copilului.

Potrivit art. 50 Codul Familiei, actiunea pentru stabilirea maternitatii se poate introduce in urmatoarele cazuri:

a)      când, din orice împrejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii;

b)     când se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii;

In ce priveste primul caz prevazut de art. 50 Codul Familiei, daca acest articol este interpretat in legatura cu art. 24 Decretul nr. 31 din 1954, art. 16 din Legea nr. 119/1996 si art. 52-54 Legea nr. 119/1996, se ajunge la solutia ca se poate introduce actiune in stabilirea filiatiei fata de mama numai in acele cazuri in care nu este vorba de reconstituirea sau întocmirea ulterioara, ori nu sunt îndeplinite conditiile pentru a se face declaratia de nastere tardiva, adica atunci când exista o imposibilitate absoluta de a proba filiatia fata de mama cu ajutorul certificatului de nastere. Daca exista numai o imposibilitate vremelnica de a proba filiatia fata de mama si anume pana când se procura certificatul de nastere, atunci nu se poate introduce actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama. Imposibilitatea absoluta de a dovedi filiatia fata de mama cu certificatul de nastere exista, de exemplu, in cazul in care copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti sau când copilul nu cunoaste justificat locul înregistrarii nasterii sale, ori nu s-a înregistrat numele adevaratilor parinti.

In ce priveste cel de-al doilea caz prevazut de art. 50 Codul Familiei, in care se poate introduce actiune in stabilirea filiatiei fata de mama, sunt de facut unele precizari:

nu este suficient sa se conteste realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere pentru a se putea introduce actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama, ci mai trebuie ca sa se poata face aceasta contestare, ceea ce înseamna ca, daca sunt aplicabile dispozitiile art. 51 Codul Familiei, nu se poate contesta filiatia aratata de certificatul de nastere si de folosirea starii civile, ambele fiind concordante, si deci, nu se poate introduce actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama;

contestarea realitatii celor cuprinse in certificatul de nastere nu trebuie facuta neaparat înainte de introducerea actiunii in stabilirea filiatiei fata de mama, putându-se reclama o alta stare civila prin combaterea celor cuprinse in certificatul de nastere in cadrul aceleiasi actiuni.[5]

Situatiile speciale in care se poate introduce actiunea in stabilirea maternitatii sunt urmatoarele:

La adoptie se intocmeste un nou act de nastere al adoptatului, in care adoptatorii sunt trecuti ca parinti firesti. In aceste conditii, existând certificat de nastere, se pune întrebarea daca adoptatul poate porni actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama. Deosebim doua situatii:

A. Pretinsa mama este altcineva decât adoptatoarea. Adoptatul poate introduce actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama, daca se îndeplinesc cerintele prevazute de art. 50 Codul Familiei. Astfel, se poate introduce actiunea daca adoptatul se gaseste in imposibilitatea absoluta de a-si putea dovedi cu certificatul de nastere maternitatea sa fireasca sau daca se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere. Aceasta înseamna, in prima situatie, ca nasterea adoptatului a fost înregistrata sau ca el a fost înregistrat ca nascut din parinti necunoscuti, ori nu se cunoaste locul înregistrarii nasterii si, in cea de-a doua situatie, copilul are certificat de nastere, dar se contesta realitatea celor ce cuprinde. Urmatoarele argumente se pot invoca in sprijinul solutiei date:

a) interesul celui adoptat. Adoptia produce efecte de la data încheierii ei, pentru viitor. Asa fiind, adoptatul are interesul de a-si stabili filiatia si pentru trecut, când in favoarea lui s-ar fi putut sa se nasca unele drepturi, de exemplu succesorale. Tot astfel, cel adoptat are interesul de a avea stabilita filiatia sa fata de mama fireasca, pentru cazul in care s-ar desface sau desfiinta adoptia ori adoptatorii ar fi decazuti din drepturile parintesti.

b) interesul general obstesc. Casatoria este oprita intre rudele firesti apropiate. In cazul adoptiei, se mentine impedimentul la casatorie dintre adoptat si rudele sale firesti.[7]

B. Pretinsa mama este însasi adoptatoarea. Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita in conditiile art. 50 Codul Familiei, pe de o parte, deoarece adoptatul are interesul de a-si avea stabilita filiatia si pentru trecut, adica pe perioada de timp anterioara adoptiei, când s-ar fi putut naste anumite drepturi in favoarea lui, si pe de alta parte, daca se stabileste filiatia fireasca fata de mama, adoptia este lovita de nulitate, caci parintele nu poate adopta propriul sau copil.

2) Se poate pune întrebarea daca - se poate contesta realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere în cazul în care filiatia fata de mama este stabilita prin recunoastere, iar nu prin certificatul constatator al nasterii? Recunoasterea de maternitate care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata (art. 49 Codul Familiei). Primul interesat este copilul recunoscut. Contestarea recunoasterii înseamna implicit contestarea celor aratate de certificatul de nastere, in sensul art. 50 Codul Familiei. Daca se reuseste in contestarea recunoasterii înseamna ca se reuseste si in contestarea realitatii celor aratate de certificatul de nastere, si deci cel in cauza se gaseste in situatia de a nu avea filiatia fata de mama stabilita, de a nu si-o putea dovedi cu certificatul de nastere. Astfel fiind, el poate introduce actiune in stabilirea filiatiei fata de mama. Aceasta actiune presupune ca s-a admis contestarea recunoasterii de maternitate. Actiunea in contestarea recunoasterii si actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama sunt distincte.

3) Pe baza hotarârii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila de stabilire a filiatiei si înregistrata in registrul de stare civila[9], s-a eliberat certificatul de nastere. Se mai poate contesta realitatea celor aratate de acest certificat de nastere, in sensul art. 50 Codul Familiei? In raspunsul la aceasta întrebare trebuie sa deosebim:

A. Intre parti. Hotarârea judecatoreasca definitiva si irevocabila se bucura de autoritate de lucru judecat intre parti. Astfel fiind, filiatia stabilita in acest fel nu mai poate fi supusa discutiei si nu se mai poate contesta realitatea celor aratate de certificatul de nastere, in sensul art. 50 Codul Familiei, daca aceasta contestare ar însemna nesocotirea puterii de lucru judecat a hotarârii judecatoresti.

B. Fata de terti. Hotarârile judecatoresti produc, in materie de stare civila, efecte si fata de cel de-al treilea, deoarece starea civila este indivizibila, adica aceeasi fata de toata lumea. Tertii au insa posibilitatea sa înlature efectele hotarârilor judecatoresti daca reusesc sa faca, in justitie, dovada contrara. Dar înlaturarea acestor efecte înseamna, implicit, si combaterea realitatii celor cuprinse in certificatul de nastere, in sensul art. 50 Codul Familiei. Aceasta înseamna ca cel in cauza nu mai poate face dovada filiatiei sale fata de mama prin certificatul de nastere. De aceea, se poate introduce actiune in stabilirea filiatiei fata de mama, etc.

Actiunea in justitie pentru stabilirea filiatiei fata de mama apartine numai copilului (art. 52 Codul Familiei). In ceea ce priveste introducerea actiunii, deosebim urmatoarele situatii:

a)      Copilul are capacitate de exercitiu;

In aceasta situatie, actiunea se poate introduce numai de copil. Dat fiind caracterul personal al dreptului la actiune, introducerea acesteia nu se poate face de catre creditorii copilului, potrivit prevederilor Codului Civil, in cazul inactiunii lui.

b)     Copilul are capacitate de exercitiu restrânsa;

c)     Actiunea se poate introduce de copil, fara a avea nevoie de încuviintarea prealabila a ocrotitorului sau legal[11], deoarece actiunea la care ne referim are un caracter personal, in timp ce incuviintarea prealabila priveste interese patrimoniale, si nu personale, iar o dispozitie legala nu prevede o derogare in acest sens, asa cum prevede in privinta introducerii actiunii prin reprezentantul legal, caci si reprezentarea, in lipsa unui text derogator, priveste tot interese patrimoniale (art. 9 Decretul nr. 31 din 1954).

d)     Copilul este lipsit de capacitate de exercitiu, adica este minor sub 14 ani sau este pus sub interdictie;

In aceasta situatie, actiunea poate fi pornita de reprezentantul legal al copilului. Pentru introducerea actiunii, acesta nu are nevoie de incuviintarea autoritatii tutelare

e)     Alte cazuri când copilul este in imposibilitate de a introduce actiunea;

In anumite situatii, legea prevede posibilitatea instituirii curatelei, precum boala, lipsa îndelungata sau disparitia copilului. Curatorul numit copilului nu poate porni actiune pentru stabilirea filiatiei fata de mama, deoarece, pe de o parte, el are dreptul sa reprezinte pe copil numai in interesele sale patrimoniale si, pe de alta parte, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui in favoarea caruia se dispune aceasta masura de ocrotire . Curatorul numit, in cazul in care exista interese contrare intre copil si reprezentantul sau legal cu privire la stabilirea maternitatii, poate porni, in locul reprezentantului legal, actiunea.

f)      Copilul decedat;

In aceasta situatie, mostenitorii copilului nu au dreptul de a porni actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama, dar o pot continua daca fusese introdusa de copil, care a decedat înainte de terminarea procesului. Cu toate acestea, mostenitorii nu pot continua actiunea : - daca însusi copilul a renuntat la actiune;

- daca actiunea s-a perimat. Pot continua actiunea, in conditiile aratate, atât mostenitorul legal, cat si cel testamentar.

g)     Procurorul;

Acesta nu poate introduce actiunea, datorita caracterului sau personal , iar un text expres care sa permita reprezentarea prin procuror nu exista, caci drepturile personale nepatrimoniale nu pot fi exercitate pe cale de reprezentare decât in cazurile in care legea îngaduie aceasta, ceea ce legea face numai in privinta reprezentantului legal al copilului lipsit de capacitate de exercitiu. El poate interveni insa oricând in cursul procesului si exercita orice cale de atac .

Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama se introduce împotriva pretinsei mame, iar dupa moartea acesteia împotriva mostenitorilor pretinsei mame.

Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama nu se prescrie in timpul vietii copilului.

2.4. Concluzii privind contestarea în justitie a maternitatii.

Se poate contesta in justitie maternitatea in mai multe situatii, dar nu trebuie confundate, deoarece regimul juridic este diferit in fiecare dintre situatii. In consecinta, exista mai multe actiuni in justitie prin care se contesta maternitatea.

a)      Contestarea in justitie a maternitatii care rezulta din certificatul de nastere eliberat pe baza înregistrarii nasterii;

In aceasta situatie se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere, pentru a se asigura stabilirea adevarului. Contestarea se poate face daca certificatul de nastere nu este conform cu folosirea starii civile.

Actiunea in contestarea maternitatii se poate introduce de catre copil sau de catre orice alta persoana interesata, inclusiv de mama copilului care rezulta, dupa caz, din certificatul de nastere ori folosirea starii civile. In conditiile art. 50 Codul Familiei, actiunea introdusa de catre copil are un caracter dublu: de contestare a maternitatii; de stabilire a adevaratei filiatii fata de mama .

Tertul introduce actiune in contestarea maternitatii împotriva copilului si a mamei indicate de certificatul de nastere sau folosirea starii civile.

Actiunea este imprescriptibila.

Ca pentru orice fapt marital, dovada in actiunea in contestare se poate face cu orice mijloc de proba, exceptând mentiunile din certificatul de nastere care reprezinta contestari facute personal de catre delegatul de stare civila si care nu pot fi înlaturate decât prin procedura înscrierii in fals, întrucât actul de nastere este un înscris autentic

b)     Contestarea in justitie a maternitatii care rezulta din certificatul de nastere eliberat pe baza recunoasterii maternitatii;

In aceasta situatie a maternitatii se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere întocmit pe baza recunoasterii de filiatie de mama, si nu din certificatul constatator al nasterii.

Actiunea se poate introduce de catre copilul recunoscut sau de catre orice alta persoana interesata. Actiunea este imprescriptibila, fiind admise orice mijloace de proba.

c)     Contestarea in justitie a maternitatii care rezulta din certificatul de nastere eliberat pe baza hotarârii judecatoresti;

Contestarea realitatii celor cuprinse in certificatul de nastere, in aceasta situatie, se poate face de catre persoanele interesate, dar care nu au fost parti in procesul de stabilire a maternitatii, caci persoanele care au fost parti in procesul de stabilire a maternitatii sunt legate de autoritatea de lucru judecat.

d)     Contestarea in justitie a maternitatii care rezulta din certificatul de nastere eliberat pe baza recunoasterii de maternitate ori pe baza hotarârii judecatoresti de stabilire a maternitatii, certificat de nastere conform cu folosirea starii civile.

Aceste doua situatii sunt distincte de aceea la care se refera art. 51 Codul Familiei . Contestarea maternitatii in aceste cazuri, implica contestarea recunoasterii de maternitate sau dovada contrara hotarârii judecatoresti de stabilire a maternitatii.

In consecinta aceste actiuni nu trebuie confundate cu modalitatile practice folosite pentru formularea si introducerea cererilor in justitie .