FORME, MODALITATI, SANCTIUNI - TRAFIC DE INFLUENTA

FORME, MODALITĂŢI, SANCŢIUNI - TRAFIC DE INFLUENTA

SECŢIUNEA I

FORMELE INFRACŢIUNII

Tentativa

Codul penal actual a adoptat sistemul neincriminarii actelor preparatorii.

În cazul activitatilor infractionale deosebit de grave, prin exceptie, au fost incriminate anumite acte pregatitoare, fie ca infractiuni de sine statatoare, fie asimilându-le tentativei.

Codul penal din 1936 no sanctiona tentativa la infractiunea de trafic de influenta. Articolul 252 care reglementa aceasta infractiune incrimina numai fapta aceluia care "primeste" sau fapta aceluia "care face sa i se promita", lui sau altuia, vreun dar, folos, remuneratie pentru interventia sa pe lânga functionar.

Pretinderea unor asemenea foloase, în scopul mentionat, ramâne în sfera ilicitului penal si de aceea practica judiciara a timpului a decis ca o astfel de fapta "constituie o tentativa a delictului de trafic de influenta, pe care article 252 Cod penal nu o pedepseste". ⁽¹

Desi la infractiunea de trafic de influenta, tentative este posibila, legiuitorul în article 257 Cod penal nu incrimineaza decât forma consumata a infractiunii.

Pretinderea de bani sau alte foloase în scopul precizat, precum si acceptarea promisiunii, ca modalitati de savârsire a faptei, constituie în esenta un început de executare în raport cu primirea efectiva de bani sau alte

1. Decizia nr. 3495/1937, "Jurisprudenta general 21121q1610v 59;", 1938, citata de V. Dobrinoiu în Coruptia în

Dreptul Penal Român, Ed. ATLAS LEX, 1995

foloase, însa legiuitorul le-a asimilat infractiunii consumate.⁽²

Infractiunea consumata

Traficul de influenta, asa cum sunt de parere cei mai semnificativi penalisti români ⁽³, dar si practica judiciara ⁽⁴, intra în categoria infractiunilor cu consumare anticipata, adica în momentul în care faptuitorul, care are sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar sau functionar public, pretinde sau primeste bani, sau alte foloase, ori accepta promisiunea unor foloase sau daruri pentru a-l determina pe functionar sau pe functionarul public sa faca sau sa nu faca un act ce intra în atributiile sale de serviciu.

Izolat s-a sustinut ca pentru consumarea infractiunii de trafic de influenta este necesara realizarea unui acord de vointa, a unei conventii ilicite între cumparatorul si traficantul de influenta. ⁽⁵

Acest punct de vedere nu poate fi primit. Din examinarea articolului 257 Cod penal, rezulta ca infractiunea se consuma prin savârsirea oricareia dintre actiunile tipice prevazute alternative în norma de incriminare. Pretinderea de foloase, care nu este decât o tentativa, asimilata cu infractiunea consumata, exclude existenta unei conventii între cumparatorul si traficantul de influenta, fiind un act unilateral al acestuia din urma.

Pentru realizarea infractiunii nu intereseaza cui a apartinut initiativa si nici daca pretinderea folosului a fost sau no satisfacuta, nici daca acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmata de prestarea acestora.

De asemenea, nu are relevanta daca interventia promisa a fost sau nu facuta, deoarece în timp interventia se plaseaza dupa consumarea

2. A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit., V. Dongoroz si colaboratorii în - Explicatii Teoretice ale

Codului Penal Român, Ed. Academiei, Bucuresti, 1972, vol. IV; Ilie Pascu si colaboratorii,

Drept Penal, Partea speciala, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1997

3. A se vedea S. Kahane, op. cit.; O.A. Stoica , op. cit.; V. Dobrinoiu, op. cit.; O. Loghin, Tudorel

Toader, op. cit.; Ilie Pascu, op. cit.

4. A se vedea T.S. Sectia penala, decizia penala nr. 4748/1972 în R.R.D. nr. 8/1973; T.S. Sectia

penala, decizia penala nr. 4049/1971 în R.R.D. nr. 1/1972

5. A se vedea I. Popolita, nota la decizia penala nr. 3535/1967 a Trib. Reg. Ploiesti, în R.R.D. nr.

10/1968; V. Ramureanu, nota la decozia penala nr. 162/1969 a T.J. Prahova , în R.R.D. nr.

12/1969

infractiunii

Suntem în fata unei infractiuni consumate chiar daca autorul care a pretins si a primit foloasele, ori a acceptat promisiunea lor nu a avut de gând sa intervina în favoarea cumparatorului de influenta ⁽⁷, cum si atunci când actul de serviciu a fost sau nu efectuat de catre functionarul asupra caruia faptuitorul a lasat sa se creada ca ar avea influenta. ⁽⁸

Unitatea infractionala si pluralitatea de infractiuni

1.O prima problema care se poate pune în cadrul traficului deinfluenta este aceea de a sti daca aceasta se poate savârsi în forma continuata, caracterizata printr-o pluralitate de acte materiale (doua sau mai multe actiuni sau inactiuni) legate între ele printr-o tripla unitate personala (acelasi subiect activ), psihica (aceeasi rezolutie infractionala) si juridica (acelasi continut de infractiune).

În practica ⁽⁹, dar si în doctrina ⁽¹⁰ s-a admis ca infractiunea prevazuta de article 257 Cod penal nu exclude forma continuata de savârsire.

Astfel, fapta unei persoane de a pretinde si a primi de mai multe ori, în realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, diverse sume de bani, pentru ca prin cunostintele sale la un consiliu popular sa-i obtina evacuarea unui chirias, sau de a intervene pe lânga un procurer pentru punerea în libertate a unui inculpate arestat, constituie infractiunea de trafic de influenta comisa în mod continuat si deci, urmeaza a se face aplicarea dispozitiilor articolului 41 alineat 2 Cod penal. ⁽¹¹

Este posibil ca un infractor sa-si propuna racolarea permanenta a unor clienti, carora sa le vânda influenta reala sau presupusa asupra unor functionari, pentru rezolvarea unor probleme ale acelora, situatie în care

A se vedea T.S. Sectia penala, decizia nr. 6983/1970, C.D.

A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit.

A se vedea T.J. Ilfov, decizia penala nr. 60/1969, în R.R.D. nr. 4/1969

A se vedea Trib. Mun. Bucuresti, Sectia I penala, decizia nr. 242/1991, Culegere de practica

judiciara penala pe anul 1991, Casa de editura si presa "sansa", 1992; T.J. Cluj, decizia penala

nr. 553/1976 exemplificata de V. Dobrinoiu în lucrarea citata

10. A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit.

11. A se vedea Trib. Mun. Bucuresti, Sectia I penala, decizia nr. 242/1991, Culegere de practica

judiciara penala pe anul 1991, Casa de editura si presa "sansa",1992; T.J. Cluj, decizia penala

nr. 553/1976 exemplificata de V. Dobrinoiu în lucrarea citata

autorul savârseste în mod treptat (succesiv) actiunile ce vot forma activitatea sa infractionala (factorul volitiv) si prevede în ansamblu aceasta activitate si urmarile ei (factorul intelectiv) si deci, pluralitatea cumparatorilor de influenta nu reprezinta un obstacol în aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal.

În cazul pluralitatii de cumparatori de influenta, trebuie sesizat numai daca nu cumva schimbarea cumparatorului de influenta a implicat o noua rezolutie infractionala, ceea ce ar atrage aplicarea dispozitiilor legale referitoare la concursul de infractiuni.

Este posibil ca, în baza unei rezolutii infractionale unice, un autor sa savârseasca actiuni repetate de trafic de influenta, dintre care unele constau în primirea de foloase, iar altele, de exemplu, în acceptarea unor promisiuni.

În aceasta situatie nu ne aflam în fata savârsirii a doua infractiuni continuate de trafic de influenta, ci a uneia singure, comisa în forma continuata. ⁽¹²

2. Este posibil ca traficantul de influenta, în realizarea folosului urmarit, sa comita succesiv doua din actiunile tipice, prevazute în textul incriminator (de exemplu: el poate mai întâi sa pretinda si ulterior sa primeasca, o data sau succesiv, sumele de bani sau foloasele, ori poate sa accepte promisiunea si apoi sa primeasca foloasele respective).

În astfel de situatii nu se poate pune problema conscursului de infractiuni, pentru ca traficul de influenta consumându-se în momentul pretinderii foloaselor, primirea ulterioara a acestora nu mai poate constitui o infractiune de sine statatoare ⁽¹³ si deci, "exista o singura infractiune de trafic de influenta, însa nu în forma infractiunii continuate, pentru ca aceste actiuni subsecvente consumarii no prezinta, fiecare în parte elementele constitutive cerute de articolul 257 Cod penal, ci ale unei unitati naturale de

12. A se vedea V. Papadopol - Consideratii asupra infractiunilor cu continuturi alternative, în

R.R.D. nr. 8/1967, pag. 78; V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 300

13. A se vedea T.S. Sectia a II-a penala, decizia nr. 724/1979 în V. Papadopol, M. Popovici -

Repertoriu alphabetic de practica judiciara în materie penala pe anii 1976-1980, Ed. stiin-

tifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag. 381

infractiune

Din aceasta unitate naturala a infractiunii care subsumeaza toate actiunile tipice înfaptuite, genereza urmatoarele consecinte:

a) Faptuitorul nu va beneficia de amnistie sau gratiere; intrevenita dupa pretinderea banilor ori foloaselor, sau dupa acceptare; promisiunii acestora, daca ulterior adoptarii actului de clementa el a continuat activitatea infractionala prin primirea foloaselor pretinse sau promise anterior. ⁽¹⁵

b) Daca actiunea de pretindere a foloaselor sau de acceptare a promisiunii s-a comis sub o lege veche, iar cea de primire sub o lege noua, se va aplica întotdeauna legea noua, indiferent daca este sau nu mai favorabila.

c) Participarea este posibila la ambele actiuni tipice realizarii succesiv, astfel ca daca o persoana nu a participat la actiunea de pretindere a foloaselor sau la cea de acceptare a promisiunii, ea poate participa la actiunea finala de primire a foloaselor pretinse sau promise. ⁽¹⁶

d) Iresponsabilitatea faptuitorului în momentul comiterii actiunii tipice initiale nu exclude condamnarea sa pentru trafic de influenta, caci în momentul primirii banilor, darurilor, foloaselor, el devenise o persoana responsabila.

e) Daca prima actiune tipica este comisa în timpul minoritatii iar actiunea subsecventa, de primire, are loc dupa ce autorul a devenit major, raspunderea penala se va stabili dupa regulile referitoare la infractorii majori.

f) Prescriptia raspunderii penale curge de la data primirii efective a banilor, darurilor sau foloaselor.

g) Locul savârsirii infractiunii, dupa care determina competenta teritoriala va fi acela unde s-a comis oricare dintre actiunile tipice prevazute alternativ în lege. ⁽¹⁷

14. A se vedea Curtea de Apel Bucuresti, decizia penala nr. 34/A/1995 în Culegere de practica

judiciara penala pe anul 1995, cu note de V. Papadopol, Ed. Continent XXI, Bucuresti, 1996

pag. 228. În acelasi sens, T.S., sectia penala, decizia nr. 4728/1972în R.R.D. nr. 8/1973, pag.

161; T.M.B., sectia a II-a penala, decizia nr. 2628/1975, în R.R.D. nr. 12/1976, pag. 63; V.

Papadopol - Examen teoretic al practicii Tribunalului Suprem în materia dreptului penal, Par-

tea generala, R.R.D. nr. 12/1972, pag. 119; V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 301-302

15. A se vedea T.S., sectia penala, decizia nr. 4094/1971, R.R.D. nr. 1/1972, pag. 159

16. A se vedea T.S., Sectia penala, decizia nr. 4748/1972, în R.R.D. nr. 8/1973, pag. 161

17. A se vedea V. Dobrinoiu - Unele aspecte ale infractiunii de luare de mita în forma continuata,

în R.R.D. nr. 12/1981, pag. 48-49

3. Traficul de influenta poate coexista, în principiu în concurs cu orice alta infractiune.

Astfel, în cazul în care traficantul, autor al infractiunii prevazute de articolul 257 Cod penal, cumpara favoarea unui functionar pentru îndeplinirea unui act prioritar la îndatoririle sale de serviciu, el se face vinovat si de infractiunea de dare de mita. ⁽¹⁸

Daca traficantul intervine efectiv pe lânga functionar pentru a-l determina la o actiune ilicita, ne aflam (în aceasta forma initiala, anterioara posibila mitei) în fata unui concurs între un trafic de influenta si o instigare la infractiunea de abuz în serviciu. ⁽¹⁹

De asemenea, traficul de influenta trebuie sanctionat în concurs cu infractiunea de înselaciune daca traficarea reprezinta un mijloc de amagire pentru o inducere în eroare. ⁽²⁰

SECŢIUNEA A II-A

MODALITĂŢILE SĂVÂRsIRII INFRACŢIUNII

Infractiunea de trafic de influenta poate fi comisa în oricare din urmatoarele modalitati normative:

primirea ori pretinderea de foloase necuvenite;

acceptarea de promisiuni de foloase necuvenite;

acceptarea de daruri.

În afara acestei variante tip, reglementata de articolul 257 Cod penal, exista si o varianta agravanta reglementata de art. 5 din Legea nr. 42/1992 pentru modificarea si completarea Legii nr. 12/1990, privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite.

Aceasta consta din fapta descrisa în cadrul variantei tip, atunci când este savârsita de agentii constatatori, de organele de urmarire penala sau de

18. A se vedea V. Dobrinoiu , op. cit., pag. 306

19. A se vedea S. Kahane, op. cit., pag. 156

20. A se vedea S. Kahane, op. cit., pag. 158

judecata a faptelor ce constituie contraventii sau infractiuni, prevazute de Legea nr. 12/1990, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 42/1992.

Pe lânga aceste modalitati normative pot exista o varietate de modalitati faptice determinate de circumstantele concrete de savârsire a infractiunii, ca de exemplu, savârsirea infractiunii specifice în mod direct sau indirect, în profitul faptuitorului sau al altuia, iar acestea vor fi avute în vedere la evaluarea pericolului social concret si la individualizarea pedepsei.

SECŢIUNEA A III-A

SANCŢIUNI

Pedeapsa principala

Conform Legii nr. 140/1996 ⁽²¹, privind modificarea si completarea Codului penal, pedeapsa principala la infractiunea de trafic de influenta consta în inchisoare de la 2 la 10 ani.

Daca în momentul individualizarii sanctiunii, instanta constata ca este cazul a se aplica dispozitiile legale referitoare la circumstantele atenuante, conform prevederilor art. 76 al. 1 lit. d din Codul penal, pedeapsa poate coborî pâna la minimul general de 15 zile închisoare.

În cazul în care s-ar retine circumstanta agravanta, se aplica o pedeapsa pâna la maximul special, iar daca acesta este neândestulator, potrivit art. 78 Cod penal, se poate aplica un spor pâna la 3 ani si 4 luni. ⁽²²

Amploarea pe care a luat-o fenomenul coruptiei în România a necesitat din partea legiuitorului român adoptarea unor sanctiuni mai aspre prevazute pentru aceasta infractiune, cât si pentru celelalte considerate "infractiuni de coruptie", dar si elaborarea unei procduri speciale de urmarire si judecare a lor.

Sanctiunile au crescut atât în momentul adoptarii actualului Cod penal, dar si în momentul promulgarii si punerii în aplicare a Legii nr.

21. Publicata în Monitorul Oficial, p. I, nr. 289 din 16 nov. 1996

22. Conform art. 78 Cod penal, daca maximul special este neândestulator se poate adauga un spor

de pâna la 5 ani inchisoare, dar care nu poate depasi o treime din acest maxim.

140/1996, ajungându-se la actualul, maxim al pedepsei de 10 ani.

În afara de forma tip, asa cum s-a aratat în sectiunea anterioara, infractiunea de trafic de influenta are si o forma calificata.

Prin Legea nr. 42/1991 care a modificat si completat Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva activitatii comerciale ilicite, s-a prevazut în art. 5 ca: "Infractiunile de luare de mita, trafic de influenta si primirea de foloase necuvenite comise de agentii constatatori, organele de urmarire penala sau judecata a faptelor ce constituie contraventii sau infractiuni prevazute de prezenta lege se pedepsesc în conformitate cu dispozitiile art. 254, 256 si 257 din Codul penal, al caror minim si maxim se majoreaza cu câte 2 ani".

Deci, când infractiunea prevazuta de art. 257 Cod penal este savârsita de agentii constatatori, de organele de urmarire penala sau de judecata a faptelor ce constituie contraventii sau infractiuni prevazute de Legea nr. 12/1990, pedeapsa este cuprinsa între 4 si 12 ani închisoare.

Desigur ca la aplicarea sanctiunilor se va tine cont în concret de gradul de pericol social al faptei, de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care a fost comisa fapta, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

Pedeapsa complementara

Pentru infractiunea de trafic de influenta, legea nu prevede aplicarea vreunei pedepse complementare.

Potrivit art. 53 punctul 2 lit. a, combinat cu art. 65 din Codul penal, se poate aplica pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi de la 1 la 10 ani daca pedeapsa stabilita de instanta este închisoarea de cel putin 2 ani si se constata ca fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

În ce priveste pedeapsa complementara a degradarii militare, prevazuta de art. 53 punctul 2 lit. b, raportat la art. 67 din Codul penal, se aplica în mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti, daca pedeapsa stabilita pentru infractiune este mai mare de 10 ani (lucru posibil în conditiile în care cel în cauza este agent constatator, organ de urmarire

penala sau de judecata, potrivit articolului 5 din Legea nr. 12/1990, modificata prin Legea nr. 42/1991 ⁽²³ ) si în mod facultativ condamnatilor militari si rezervisti daca este pedeapsa stabilita între 5 si 10 ani închisoare.

Confiscarea speciala

Potrivit articolului 257 al. 2, raportat la articolul 256 al. 2 Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite care au facut obiectul infractiunii de trafic de influenta se confisca, iar daca nu se gasesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor în bani.

Aspectele teoretice ale acestor dispozitii prezinta o mare similitudine cu cele prevazute în articolul 254 al. 3, care reglementeaza confiscarea speciala în cazul infractiunii de luare de mita si de aceea, când va fi cazul, vom face referire si la doctrina si practica în aceasta materie.

Atât literatura juridica, cât si practica judiciara cad de acord ca în ce priveste confiscarea speciala prevazuta de art. 257 al. 2 raportat la art. 256 al. 2 Cod penal, nu poate fi vorba de o pedeapsa, ci o masura de siguranta (confiscarea speciala).

Pe de alta parte, trebuie aratat ca sunt supuse confiscarii speciale, conform articolului 118 lit. c Cod penal, lucrurile care au fost date pentru a determina savârsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor.