FUNCTIA PUBLICA SI FUNCTIONARII PUBLICI
Notiunea functiei publice
Definitia legala a functiei publice este data de art.2 alin.(1) din Legea nr.188/1999,
republicata, potrivit caruia "functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si
responsabilitatilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere
publica de catre administratia centrala si locala".
Trasaturile caracteristice ale functiei publice
Din analiza aspectelor sintetizate în abordarile conceptului de functie publica,
prezentate mai sus, rezulta ca trasaturile caracteristice ale acesteia sunt urmatoarele:
a) Functia publica este o situatie juridica reglementata legal, în sensul ca atât
drepturile cât si obligatiile care formeaza continutul acesteia sunt prestabilite pe cale
unilaterala, prin norme juridice, de catre organele administratiei publice.
b) Functia publica reprezinta un ansamblu complex de drepturi si obligatii
conferite titularului ei, care capata un adevarat statut propriu si participa la realizarea
competentei organului administratiei publice din care face parte.
c) Functia publica are un caracter propriu, în sensul ca apartine numai celui
anume învestit în cadrul unui organ al administratiei publice. Caracterul propriu al functiei
publice nu împiedica organele administratiei publice sa-si realizeze competenta prin
îndeplinirea unor functii identice sau similare de catre mai multe persoane, cu delimitarea
materiala a activitatii fiecareia.
d) Functia publica are un caracter continuu în sensul ca existenta drepturilor si
obligatiilor care formeaza continutul sau dureaza atâta timp cât dureaza competenta
organului administratiei publice pe care functionarul public o realizeaza, fara intermitente.
e) Functia publica are un caracter obligatoriu în sensul ca exercitarea drepturilor
si îndeplinirea obligatiilor care formeaza continutul sau nu reprezinta o facultate sau o
posibilitate la aprecierea titularului functiei, care este obligat sa intervina, din oficiu sau la
cerere, potrivit competentei sale.
f) Drepturile si obligatiile care formeaza continutul functiei publice sunt exercitate
în regim de putere publica. Astfel, în cadrul unui organ al administratiei publice, în care
exista o multitudine de functii, vor putea fi diferentiate functiile publice care sunt exercitate
în regim de autoritate, de putere publica, de functiile nepublice, care sunt exercitate la
nivelul compartimentelor functionale (secretariat, registratura, juridic, contabilitate etc.)
comune tuturor organelor administratiei publice. Aceste din urma functii sunt exercitate în
baza unor contracte de munca si nu sunt legate de exercitiul puterii publice.
Principiile exercitarii functiei publice
Art.3 din Legea nr.188/1999, republicata, enumera principiile care stau la baza
exercitarii functiei publice:
a) principiul legalitatii functiei publice, potrivit caruia notiunea de functie publica
este definita de lege, iar
functiile publice sunt prevazute în anexa legii;
15
b) principiul impartialitatii, în sensul ca functia publica va trebui sa fie exercitata
fara partinire fata de toti participantii la raporturile juridice de drept administrativ;
c) principiul obiectivitatii, în sensul ca exercitarea functiei publice trebuie facuta cu
respectarea adevarului si a prevederilor legale aplicabile în cauza aflata spre solutionare;
d) principiul transparentei, potrivit caruia exercitarea functiei publice implica
furnizarea, catre cetateni si asociatiile legale constituie, a tuturor informatiilor de interes
public legate de procesul decizional, potrivit prevederilor generale ale Legii nr.52/2003
privind transparenta decizionala în administratia publica;
e) principiul eficientei si eficacitatii, potrivit caruia functia publica trebuie
exercitata cu respectarea limitelor bugetului alocat organului respectiv si, totodata, cu
urmarirea celui mai bun rezultat social pentru cetatean si/sau colectivitate;
f) principiul responsabilitatii, în sensul ca functia publica trebuie exercitata în
conformitate cu prevederile legale, iar încalcarea acestora atrage raspunderea titularului
functiei publice;
g) principiul orientarii catre cetatean, în sensul ca exercitarea functiei publice
trebuie sa aiba ca scop satisfacerea drepturilor legale si intereselor legitime ale membrilor
colectivitatii;
h) principiul stabilitatii în exercitarea functiei publice, potrivit caruia titularii
functiei publice nu pot fi eliberati sau destituiti decât în conditiile legii;
i) principiul subordonarii ierarhice a titularului functiei publice, care este obligat
la executarea întocmai si la timp a tuturor dispozitiilor legale ale superiorilor sai.
În literatura de specialitate au fost identificate si alte doua principii generale, enuntate
de legea cadru ca reguli privind accesul la functia publica.
- principiul egalitatii sanselor de intrare si promovare în corpul functionarilor
publici pentru fiecare cetatean care îndeplineste conditiile legale, enumerate de art.50 din
Legea nr.188/1999, republicata, ca o reflectare particulara a principiului constitutional al
egalitatii în drepturi;
- principiul selectiei functionarilor publici prin concurs organizat pe baza
regulilor competitiei deschise, ale transparentei si competentei profesionale, în conditiile
art.51 din Legea nr.188/1999, republicata.
Clasificarea functiilor publice din administratia publica
Functiile publice generale sunt definite ca reprezentând ansamblul atributiilor si
responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, în
vederea realizarii competentelor lor generale.
Functiile publice specifice reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu
caracter specific unor autoritati si institutii publice, în vederea realizarii competentelor lor
specifice.
Functionarii publici
Notiunea de functionar public
Notiunea de functionar public este definita de art.2 alin.(2) din Legea nr.188/1999,
republicata, ca fiind "persoana numita, în conditiile prezentei legi, într-o functie publica".
Deci, potrivit Statutului, functionarul public este titularul unei functii publice.
Cariera functionarilor publici
Cariera functionarilor publici este formata din ansamblul situatiilor juridice si
efectele produse în timpul evolutiei raportului de serviciu, de la nasterea acestuia si pâna la
încetarea sa, potrivit legii.
16
Principiile care stau la baza organizarii si dezvoltarii carierei în functia publica sunt
urmatoarele:
- principiul competentei, potrivit caruia persoanele care doresc sa acceada sau sa
promoveze într-o functie publica trebuie sa detina si sa confirme cunostintele si aptitudinile
necesare exercitarii functiei publice respective;
- principiul competitiei, potrivit caruia confirmarea cunostintelor si aptitudinilor
necesare exercitarii unei functii publice se face prin concurs sau examen;
- principiul egalitatii de sanse, potrivit caruia se recunoaste vocatia la cariera în
functia publica oricarei persoane care îndeplineste conditiile stabilite potrivit legii;
- principiul profesionalismului, potrivit caruia exercitarea functiei publice se face
cu respectarea principiilor prevazute de lege;
- principiul motivarii, potrivit caruia, în vederea dezvoltarii carierei, autoritatile si
institutiile publice au obligatia sa identifice si sa aplice, în conditiile legii, instrumente de
stimulare morala si materiala a functionarilor publici, precum si sa sprijine initiativele
privind dezvoltarea profesionala individuala a acestora;
- principiul transparentei, potrivit caruia autoritatile si institutiile publice au
obligatia de a pune la dispozitie tuturor celor interesati informatiile de interes public
referitoare la cariera în functia publica.
Drepturile functionarilor publici
Drepturile pe care functionarii publici le au corelativ cu obligatiile autoritatii sau
institutiei publice la care îsi exercita functia publica în care au fost numiti sunt enumerate la
art.25 - 41 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarului public, si anume:
- dreptul la opinie;
- dreptul de a fi informat;
- dreptul de asociere sindicala;
- dreptul la greva;
- dreptul la salariu;
- dreptul la uniforma gratuita;
- dreptul la protectie sociala;
- dreptul functionarilor publici de a beneficia de protectia legii;
- dreptul functionarului publici de a fi despagubit;
- dreptul functionarului public de a-si perfectiona pregatirea profesionala.
Îndatoririle functionarilor publici
Îndatoririle pe care functionarii publici le au sunt enumerate la art.42 - 49 din Statut:
- obligatia sa-si îndeplineasca atributiile si sarcinile de serviciu;
- obligatia sa se abtina de la fapte care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice
sau juridice ori prestigiului Corpului functionarilor publici;
- obligatia functionarilor publici de conducere de a sprijini propunerile si initiativele
motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunatatirii activitatii;
- obligatia de a respecta normele de conduita profesionala si civica în relatiile de
serviciu;
- obligatia sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si
preferintelor politice în exercitarea atributiilor ce le revin si sa nu participe la activitati
politice în timpul programului de lucru, precum si sa faca parte din organele de conducere
ale partidelor politice;
- obligatia de a raspunde, potrivit legii, de îndeplinirea atributiilor de serviciu ce le
revin din functia publica pe care
o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate;
17
- obligatia de a se conforma dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici, având,
însa, dreptul sa refuze, în scris si motivat, dispozitiile pe care le considera nelegale, cu
obligatia de a informa pe superiorul ierarhic celui care i-a dat dispozitia respectiva;
- obligatia de a pastra secretul de stat, secretul de serviciu, precum si
confidentialitatea în legatura cu faptele, documentele si informatiile de care iau cunostinta
în exercitarea atributiilor de serviciu, cu exceptia celor de interes public;
- obligatia de a nu solicita sau accepta daruri sau orice avantaj, direct sau indirect,
pentru el sau pentru altii, în legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu;
- obligatia de a depune declaratia de avere si declaratia de interese, la numirea în
functia publica sau la încetarea raportului de serviciu, precum si de a le actualiza anual,
potrivit legii;
- obligatia de a rezolva întocmai si la timp lucrarile repartizate de catre superiorii
ierarhici, functionarilor publici fiindu-le interzis sa primeasca direct cereri care intra în
competenta lor sau sa intervina pentru solutionarea unor astfel de cereri;
- obligatia de a urma formele de perfectionare profesionala organizate de Institutul
National de Administratie sau de alte institutii abilitate, a caror durata cumulata este de
minimum 7 zile pe an.
Modificarea, suspendarea si încetarea raportului de serviciu
Modificarea raportului de serviciu are loc prin: delegare; detasare; transfer;
mutarea în cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice; exercitarea cu
caracter temporar a unei functii publice de conducere.
Delegarea reprezinta masura temporara si unilaterala dispusa de conducerea
autoritatii sau institutiei publice si prin care functionarul subordonat are îndatorirea de
îndeplinire a unor activitati în interesul, dar în afara, organului din care face parte.
Detasarea reprezinta masura unilaterala dispusa de conducere pe timp limitat prin
care functionarul public subordonat are obligatia de a îndeplini functia publica în interesul
unei alte autoritati sau institutii publice, unde urmeaza sa functioneze, de regula într-o alta
localitate.
Transferul reprezinta o modalitate de modificare a raportului de serviciu si poate
avea loc între autoritatile sau institutiile publice, fie în interesul serviciului, fie la cererea
functionarului public.
Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al
functionarului public transferat si numai într-o functie publica echivalenta cu functia publica
detinuta.
Transferul la cerere se face într-o functie publica echivalenta, în urma aprobarii
cererii de transfer de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita
transferul.
Mutarea în cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice
constituie, de asemenea, o modificare a raportului de serviciu prin schimbarea cel putin a
atributiilor sau a unora dintre ele, masura ce poate fi definitiva sau temporara.
Mutarea definitiva în cadrul altui compartiment se aproba, cu acordul scris al
functionarului public, de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice în care îsi
desfasoara activitatea functionarul public.
Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere vacante se
realizeaza prin promovarea temporara a unui functionar public care îndeplineste conditiile
specifice pentru ocuparea functiei respective de conducere si reprezinta tot o modificare a
raportului de serviciu.
18
Suspendarea raportului de serviciu reprezinta o situatie de întrerupere temporara a
executarii raportului de serviciu, prevazuta de lege si care ia sfârsit fie prin reluarea
exercitiului functiei publice, fie prin încetarea definitiva a raportului de serviciu.
Legea nr.188/1999, republicata, a prevazut la art.81 alin.(1) situatiile în care raportul
de serviciu se suspenda de drept.
Constatarea suspendarii raportului de serviciu sau aprobarea suspendarii acestuia,
precum si reluarea activitatii se dispun prin act administrativ al conducatorului autoritatii
sau institutiei publice, care se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, în
termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii.
Pe perioada suspendarii raportului de serviciu, autoritatea sau institutia publica este
obligata sa rezerve postul aferent functiei publice, care poate fi ocupat pe perioada
determinata de un functionar public din Corpul de rezerva. În cazul în care nu exista un
functionar public care sa îndeplineasca cerintele specifice, postul poate fi ocupat în baza
unui contract individual de munca pe perioada suspendarii raportului de serviciu.
Încetarea raportului de serviciu
Potrivit art.84 alin.(2) din Legea nr.188/1999, republicata, raportul de serviciu
înceteaza de drept:
- la data decesului functionarului public;
- la data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti de declarare a mortii
functionarului public;
- daca functionarul public nu mai îndeplineste una dintre conditiile prevazute la art.
50 lit. a), d) si f) din lege;
- la data îndeplinirii cumulative a conditiilor de vârsta standard si a stagiului minim
de cotizare pentru pensionare sau, dupa caz, la data comunicarii deciziei de pensionare
pentru limita de vârsta ori invaliditate a functionarului public, potrivit legii;
- ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrativ de numire în functia
publica, de la data la care nulitatea a fost constatata prin hotarâre judecatoreasca definitiva;
- când functionarul public a fost condamnat printr-o hotarâre judecatoreasca
definitiva pentru o fapta prevazuta la art.50 lit.h) din lege sau prin care s-a dispus aplicarea
unei sanctiuni privative de libertate, la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare;
- ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau a functiei, ca masura de siguranta
ori ca pedeapsa complementara, de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti prin
care s-a dispus interdictia;
- la data expirarii termenului pe care a fost exercitata, cu caracter temporar, functia
publica.
Raspunderea functionarilor publici
Raspunderea disciplinara
Raspunderea disciplinara intervine în cazul încalcarii de catre un functionarul public,
cu vinovatie, a îndatoririlor de serviciu si a normelor de conduita profesionala si civila
prevazute de lege, fapte care constituie abateri disciplinare si atrag sanctionarea disciplinara
a acestuia.
Raspunderea contraventionala a functionarilor publici
Raspunderea contraventionala a functionarilor publici este angajata în cazul în care
acestia au savârsit o contraventie în timpul si în legatura cu sarcinile de serviciu.
Raspunderea civila a
functionarilor publici
19
Aceasta forma de raspundere stabilita în sarcina functionarilor publici este o forma
specifica a raspunderii delictuale prevazuta de art.998 din Codul civil, potrivit caruia orice
fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a
produs, sa-l repare.
Raspunderea penala a functionarului public pentru infractiunile savârsite în
timpul serviciului sau în legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza
potrivit legii penale.
Managementul functiilor publice si al functionarilor publici
Managementul functiilor publice si al functionarilor publici, problema specifica
stiintei administratiei, are consacrat Capitolul IV al Legii nr.188/1999, republicata, care
cuprinde reglementari referitoare la Agentia Nationala a Functionarilor Publici si la evidenta
functiilor publice si a functionarilor publici.
Agentia Nationala a Functionarilor Publici este definita de lege, precum si de
H.G. nr.624/2003 ca fiind organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu
personalitate juridica, înfiintat în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor pentru
crearea si dezvoltarea unui corp de functionari publici profesionist, stabil si impartial.
Rolul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici este de a asigura aplicarea
strategiei si a Programului de guvernare în domeniul managementului functiei publice si al
functionarilor publici.
Evidenta functiilor publice si a functionarilor publici
Agentia Nationala a Functionarilor Publici administreaza evidenta nationala a
functiilor publice si a functionarilor publici, pe baza datelor transmise de autoritatile si
institutiile publice.
Dosarul profesional al fiecarui functionar public va cuprinde actul administrativ de
numire în functie, documentul de atestare a depunerii juramântului, documentele de studii,
documentele privind evaluarea anuala a performantelor profesionale individuale,
documentele privind promovarea, avansarile, sanctiunile disciplinare, ordonate cronologic si
fara discontinuitati.
La cererea functionarului public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici este
obligata sa-i elibereze copii de pe actele existente în
dosarul sau profesional.
|
