Falsul executat prin adaugare de text
Falsul prin adaugare de text, ca si inlaturarea este, de regula, tipic pentru falsurile partiale. Aceasta categorie de fals poate fi executat prin simpla modificare a unei litere sau cifre (8 din 3, 9 din 6 sau 0 etc), din adaugiri de cifre, de cuvinte, ajungandu-se la randuri intregi.
Dintre variantele falsificarii prin ada 252h79c ugare de text frecventa este si cea a transferului de litere, cuvinte sau cifre, eventual randuri intregi, dupa un inscris autentic. Practic, in aceste situatii ne aflam in fata unei copieri, aspect de care ne-am ocupat intr-un capitol distinct.
Falsul prin adaugarea de text poate fi efectuat de persoana care a intocmit initial inscrisul, ori de catre o alta persoana, falsificatorul apeland la un instrument scriptural similar celui folosit initial sau la altul, precum si la unele cerneluri similare sau asemanatoare. Fireste ca si intervalul de timp dintre momentul redactarii si cel al falsificarii poate fi mai mare sau mai mic. Asa cum am precizat anterior deseori falsul prin adaugare de text este precedat de falsul prin inlaturare de text.
Potrivit modului de falsificare, cercetarea criminalistica va parcurge mai multe etape:
a)Cercetarea caracteristicilor grafice
In mod firesc prima etapa a cercetarii o reprezinta studiul caracteristicilor grafice ale textului, incepand cu continuitatea logica a scrisului, cu distanta dintre randuri si dintre cuvinte si terminand cu caracteristicile grafice particulare. Astfel printre elementele grafice de natura sa indice falsul prin adaugare de text se numara:
ingramadirea sau prescurtarea nefireasca a cuvintelor din textul in litigiu, separarea lor incorecta;
micsorarea distantei dintre randuri, insotita si de reducerea dimensiunii literelor pentru a incapea intre randuri;
modificarea sau orientarea diferita a liniei de baza a randurilor, raportata la randurile exterioare.
Intr-un cuvant, apar modificari privind ordonarea si desfasurarea fireasca a scrisului de pe documentul falsificat. Un prim element ce trebuie avut in vedere atunci cand exista banuieli ca actul este modificat prin adaugire il reprezinta continuitatea logica a textului. Neincadrarea fireasca in context a unui cuvant ori a unei fraze dovedeste intercalarea, intentia de modificare a actului. Un alt element evident il constituie scrierea unor mentiuni pe act de catre o alta persoana decat aceea care a scris restul textului. Stabilirea adaugirii este posibila si in cazurile cand ea se face de catre aceeasi persoana care a scris textul initial. Datorita executarii sale in alt moment si in alte conditii, scrisul adaugat poate prezenta deosebiri fata de cel anterior, in privinta valorilor dimensionale, pozitiei semnelor grafice fata de axa verticala, spatiilor dintre ele, calibrului trasaturilor, gradului de presiune si altele.
Asezarea actului, in momentul scrierii initiale si a adaugirii, pe suporturi diferite imprima trasaturilor aspecte deosebite care, de multe ori sunt edificatoare ele singure pentru demonstrarea neconcomitentei intocmirii sale. Fenomenul apare indeosebi cand se scrie cu creionul sau cu pixul si cand unul dintre suporturi nu are suprafata perfect neteda.
Instrumentul de scriere ofera si el importante elemente, de ordin grafic, ce pot fi luate in considerare pentru stabilirea adaugirii. Atunci cand trasaturile adaugate se executa cu un alt tip de instrument scriptural, sarcina dovedirii modificarii este simpla. Cand insa s-a scris cu un instrument de acelasi fel, este necesar sa se observe daca corespund particularitatile morfologice ale trasaturilor. Astfel, trasaturile de creion se pot diferentia dupa grosimea lor, dupa cantitatea de grafit depozitat, dupa eventualele zgarieturi produse pe hartie. Scrierea cu stiloul se va deosebi dupa configuratia diferita a trasaturilor create de penite. Aspectul concret al trasaturii este determinat de gradul de uzura al penitei, de pozitia sa in momentul scrierii si de presiunea exercitata de scriptor. Compararea se va face intre trasaturi orientate in acelasi sens, intrucat particularitatile lor depind si de acest factor. Stiloul cu bila (pixul) formeaza pe hartie trasaturi care difera de cele executate cu penita. Deosebirea dintre acestea nu este o sarcina dificila. Mai greu este sa se diferntieze intre ele trasaturile executate cu pixuri diferite sau cu acelasi pix, dar in momente si conditii de scriere diferite. Distinctia se va face avand in vedere grosimea si intensitatea trasaturilor si, mai ales, aspectul striatiilor determinat de iregularitatile bilei si imperfectiunile de setizare a acesteia.
Modificarea actului este adesea relevata de plasamentul anormal al mentiunilor sifrice ori literale adaugate. Astfel, se intalnesc randuri convexe ori concave, comprimari sau rasfirari de litere, prescurtari neobisnuite de cuvinte etc. Adaugirea poate apare intre titlul actului si inceputul textului propriu-zis. Intercalarea este atestata nu numai de absenta unei continuitati logice a textului, dar si de forma convexa a celui de-al doilea rand adaugat, determinata de ocolirea partii de sus a majusculei R din textul original. Adaugarea a fost efectuata de persoana care a scris si textul initial al actului, spatiul mare intre titlu si inceputul textul textului fiind lasat special pentru a se insera ulterior fictiv si achitarea unei alte sume de bani decat aceea pentru care titularii chitantei semnasera.
Aspecte aparte prezinta completarile deasupra semnaturilor autentice. Uneori acestea sunt date in alb, deasupra lor completandu-se un alt text decat cel voit de semnatari. Mai frecvente sunt insa situatiile de obtinere a semnaturii unei persoane prin surprindere, de scriere in spatiul liber aflat deasupra semnaturii existente pe un original (taindu-se fragmentul respectiv de hartie de restul actului) sau de stergere a intregului text aflat deasupra semnaturii autentice. In toate aceste cazuri se vor examina dimensiunile hartiei, marginile ei, eventualele urme de stersaturi. Contrafacerea este pusa in evidenta prin examinarea in radiatii ultraviolete, care marcheaza net zona alterata a actului (de nuanta albicioasa in fotografie) fata de cea nealterata (de nuanta mai inchisa, gri).
b)Cercetarea materialului de scriere
Sunt situatii in care indiciile de fals sus amintite sunt insuficiente pentru stabilirea falsului. De aceea se procedeaza, intr-o a doua etapa la examinarea fizico-chimica a materialului cu care s-a scris (cerneala, tus, creion). Acest gen de examinare presupune analize microscopice, stabilirea diferentelor de culoare, compozitie si de vechime a materialelor.
Metodele de analiza a materialelor de scriere in vederea diferentierii lor sunt diverse, completandu-se una cu alta. Se vor aplica cu prioritate metode fizice de examinare, care sa nu afecteze in vreun fel actul. Specifice stabilirii adaugirii sunt procedeele de diferentiere cromatica, examinarea comportarii fata de radiatiile invizibile a materialelor de scriere, examinarea microscopica a acestora, examinarea comportarii materialelor de scriere fata de diversi reactivi si analiza cromatografica.
Diferentierea cromatica utilizeaza diferitele culori spectrale, care difera unele de altele prin lungimea lor de unda. Culoarea unui obiect este determinata de raportul absorbtiei, permeabilitatii (transparentei) si reflexiei de catre el a razelor de lumina de diferite lungimi de unda.
Prin examinarea directa cu ochiul liber se deosebesc relativ usor culorile pure, dar nu si nuantele apropiate ale aceleiasi culori. Tocmai asemenea situatii se intalnesc in cazul alterarii actelor prin adaugiri, scrierea ulterioara neprezentand vreo deosebire vizuala fata de cea initiala. Limita de diferentiere a nuantei de culoare de catre ochiul omenesc se poate depasi prin aplicarea de procedee tehnice care constau in esenta, in inregistrarea valorii obiective a lungimilor de unda electro-magnetice reflectate de materialele de scriere comparate, adica a materialului de reflexie. Inregistrarea maximului de reflexie a scrisului se obtine prin examinarea acestora intr-o lumina de o anumita compozitie spectrala. Daca, de pilda, un scris de nuanta verde si altul de nuanta albastra se examineaza in lumina albastra, ele vor aparea ca asemanatoare; examinarea acelorasi scrisuri in lumina galben oranj va releva o mare deosebire intre ele. Selectarea razelor cu anumite lungimi de unda se realizeaza cu ajutorul filtrelor de lumina, despre care am vorbit in paragraful precedent.
Culorile se pot diferentia si prin masuratori colorimetrice si fotometrice, aprecierea coeficientului de reflexie a luminii obtinandu-se cu ajutorul termoelementelor si fotoelementelor. Metoda de analiza colorimetrica are aplicabilitate mai restransa in examinarea materialelor de scriere decat metoda fotometrica (spectrofotometrica). Intarirea contrastului de culoare se poate realiza si prin marirea saturatiei culorilor sau transformarea acestora. Procedeul consta in fotografierea scrisului presupus adaugat si a celui initial pe materiale fotografice alb negru cu sensibilitate spectrala diferita si cu filtre de culori diferite; negativele finale se proiecteaza succesiv pe o hartie fotografica color care, dupa developare, va reda imaginea scrisurilor in aceleasi culori, dar mai saturate, sau in alte culori-transformate. Transformarea culorilor poate avea loc printr-un procedeu mult mai simplu si anume prin fotografierea directa pe hartie color. Pentru ca imaginea sa fie directa si nu inversata, in fata obiectivului sau in spatele lui se aseaza o
oglinda sau o prisma de convertire.
In functie de constituentii materialelor de scriere, acestea au opacitate si permeabilitate diferita fata de radiatiile invizibile. Un camp larg de aplicare il au in acest sens radiatiile infrarosii si ultraviolete. In practica se diferentiaza adesea creioanele chimice care contin grafit (opace pentru radiatiile infrarosii) de cele care nu contin si care sunt penetrate de aceste radiatii.
Prin examinarea in radiatii ultraviolete se poate constata absorbtia sau refexia lor diferita de catre materialul de scriere presupus adaugat si cel initial. Mai frecventa este analiza luminiscentei stimulate cu ajutorul acestor radiatii. Prezenta sau absenta luminiscentei la unul dintre scrisurile comparate constituie adesea indiciul determinant al adaugirii. Diferentierea materialelor de scriere se face si in functie de intensitatea mai mare sau mai mica a luminiscentei, care se apreciaza vizual sau se determina spectrofotometric.
Stabilirea adaugirilor este posibila si cu ajutorul razelor X, cu conditia ca unul dintre materilele de scriere sa fie opac la asemenea radiatii (adica sa aiba numarul atomic mai mare de 25). Materialele de scriere care contin o cantitate mai mare de constituenti complementari decat alte materiale de scriere se pot diferentia cu ajutorul betagrafiei.
Atat trasaturile de cerneala cat si trasaturile de creion se pot diferentia intre ele prin examinarea microscopica a structurii elementelor componente ale materialelor de scriere si a modului de depunere a acestuia pe hartie. Cernelurile contin uneori particule straine sau pot reprezenta amestecuri intamplatoare in procesul de fabricatie;de asemenea,pe masura scurgeii timpului colorantul ce intra in componenta lor se poate coagula partial.Prin urmare,scrierea in momente diferite,dar cu acelasi tip de cerneala sau cu cerneala din aceeasi calimara va avea in unele cazuri imagini microscopice diferite.Cerneala care contine corpuri straine sau reprezinta coagulari nu va fi repartizata uniform in trasaturile de pe hartie si va releva unele zone mai inchise,altele mai deschise.Adaugirile operate cu cerneala ori cu creionul se pot depista si cu ajutorul microscopului electric la care se pot observa doua imagini ale aceleiasi probe de cerneala, si anume imaginea electronomicroscopica si imaginea difractiei (electronografia).
In functie de natura lor, de compozitia chimica si de timpul scurs de la aplicarea lor pe hartie, materialele de scriere se copiaza in mod diferit pe alte suporturi. Fenomenul este influentat, totodata, de gradul difuzarii colorantului in masa hartiei, de calitatea acesteia, precum si de proprietatile suportului. Comparand scrisul presupus adaugat cu scrisul initial, se poate constata ca ele nu au aceeasi capacitate de copiere, ceea ce constituie un indiciu de executare cu materiale diferite sau in momente diferite. Compararea se va face intre trasaturi de aceeasi grosime si intensitate.
Un alt procedeu frecvent intrebuintat in expertiza criminalistica in vederea stabilirii adaugirilor, indeosebi la scrisurile cu cerneala consta in tratarea scrisului presupus adaugat si a celui initial cu diversi solventi si urmarirea reactiilor ce se produc (decolorarea materialului de scriere, schimbarea nuantei sale de culoare, intinderea rapida pe hartie sau pe suportul pe care a fost transferat etc.). Comportarea diferita a scrisurilor comparate fata de aceiasi reactivi chimici dovedeste ca ele au fost executate cu materiale de scriere diferite. Reciproca nu este intotdeauna valabila; constatarea acelorasi reactii chimice inca nu dovedeste ca s-a scris cu acelasi material, pentru elucidarea situatiei fiind necesare si alte investigatii.
c)stabilirea adaugirilor in raport de ordinea cronologica a trasaturilor intersectate
Examinarea unui act ofera adesea prilejul de a constata ca trasaturile randului precedent se intersecteaza cu trasaturile randului care urmeaza. Situatii similare se constata si intre trasaturile textului si cele ale semnaturii sau intre aceasta din urma si impresiunea de stampila aflata pe actul respectiv.
In mod normal trasaturile ulterioare trebuie sa se suprapuna peste cele anterioare deoarece, in mod logic, randul care urmeaza se scrie dupa cel precedent, iar semnatura se executa la sfarsitul textului. Cand insa aceasta ordine fireasca este incalcata inseamna ca acel intreg rand sau intregul text s-a scris ulterior.
Determinarea ordinii in care au fost executate trasaturile incepe, firesc, cu investigarea optica a locului de intersectie a acestora. De exemplu, la trasaturile executate cu cerneala se constata tendinta cernelii din trasatura noua de a difuza in trasatura veche (cu conditia ca aceasta sa fie uscata) sau de a intrerupe traseul anterior. In examinarea traseelor intersectate se au in vedere nu numai trasaturile de cerneala ci si intersectarea trasaturilor de creion si cerneala, cele ale scrisului dactilografiat, precum si cele ale impresiunilor de stampila.
In locul intersectiei a doua trasaturi au loc o serie de transformari fizico-chimice, detreminate de actiunea mecanica a instrumentului scriptural si de interactiunea materialelor de scriere intre ele, pe de o parte, si intre acestea si hartie, pe de alta parte (absorbtie, difuzie, osmoza). Se produce, in primul rand, o modificare a stratului superior al hartiei, prin presarea sa de catre instrumentul scriptural si deranjarea fibrelor componente. In al doilea rand se modifica starea initiala a primei trasaturi, prin executarea celei ulterioare deasupra. In al treilea rand, aceasta din urma este influentata si de metamorfozele anterioare ale hartiei si de prezenta primei trasaturi.
Calitatea hartiei, indeosebi gradul de incleiere, modul de finisare (satinarea) si starea suprafetei sale au o mare influenta asupra tabloului concret al intersectiei trasaturilor. La hartia de calitate inferioara difuzia va fi mai intensa iar deranjarea fibrelor mai mare decat la hartia compacta. Fenomene observate la hartia de calitate superioara, dar uzata, pastrata in conditii necorespunzatoare.
Genul instrumentului scriptural, in mod special penita determina in mod hotarator aspectul intersectiei, elementele acesteia vor varia in functie de scrierea cu penita obisnuita, cu toc rezervor, cu pix, cu creion de grafit sau colorat, precum si in functie de uzura penitei (bilei) sau de gradul de tarie si de tocire a minei creionului.
Conditiile concrete de scriere (ritmul scrierii, viteza de executie a celor doua trasaturi, gradul de presiune, orientarea trasaturilor, inclinarea instrumentului scriptural) influenteaza si ele asupra tabloului intersectiei. Posibilitatile de stabilire a ordinii cronologice a trasaturilor ce se intretaie, indeosebi a celor de cerneala mai depind si de intervalul de timp scurs intre executarea primei trasaturi si a celei ulterioare. Caracterul intersectiei este influentat si de folosirea sugativei dupa executarea primei trasaturi ori a celei de-a doua sau a ambelor.
Mai trebuie retinut faptul ca examinarea este cu atat mai prielnica cu cat numarul intersectiilor pe acelasi act este mai mare si cu cat acestea se intind pe porttuni mai lungi ale trasaturilor.
Raportat la semnificatia determinarii cu precizie a ordinii in care se succed doua trasaturi intersectate- pentru descoperirea unui fals prin adaugare de text- sunt importante preocuparile de aplicare a celor mai perfectionate tehnici de investigare criminalistica, cu caracter nedistructiv precum: examinarile stereomicroscopice cu iluminare in contrast de culoare, studierea fluorescentei violete ori a luminiscentei infrarosii, examinarea in microscopie electronica cu baleiaj, spectrofotometria de refexie, precum si procedeele chimice.
Alterarea actului prin adaugiri poate fi constatata si prin examinarea intersectiei scrisului cu indoiturile hartiei. Plierea repetata duce la deteriorarea acesteia, deranjarea fibrelor si, deci, la marirea gradului de absorbtie pe liniile indoiturilor. Adaugarea unui text pe un asemenea suport va fi marcata fie de intreruperea trasaturii in locul intersectiei, fie-in cazul scrierii cu cerneala, de difuzia acesteia.
|
