Falsul prin inlaturarea de text (pe cale mecanica si chimica)

Falsul prin inlaturarea de text (pe cale mecanica si chimica)

Inlaturarea sau stergerea unui text reprezinta o modalitate de falsificare intalnita frecvent in practica judiciara, penala si civila, ea realizandu-se pe cale mecanica sau chimica, fiind deseori urmata de adaugarea altui text, situatie in care ne aflam in prezenta unui fals prin substituire.

Falsul prin inlaturarea de text se poate realiza prin stergerea unor mentiuni pe cale mecanica (razuire, radiere), chimica (spalare, decolorare) .

Razuirea se realizeaza cu ajutorul unor instrumente ascutite, cum este lama de ras, cutitul, varful unui ac, precum si unele substante abrazive, pulverizate intr-un strat fin pe suprafata hartiei, dupa care se freaca usor locul ce urmeaza a fi sters. In general, falsul prin razuire se limiteaza la inlaturarea unui numar redus de cifre, litere sau alte semne si, in mod obisnuit, se aplica la actele scrise cu cerneala, pasta sau dactilografiate.

Radierea se face cu guma de sters sau uneori chiar cu miez de paine. De obicei, falsul prin radiere se intinde pe o suprafata mai mare decat prin razuire, vizand mai multe semne.

Corodarea este o inlaturare de text ce se realizeaza prin utilizarea celor mai variati reactivi chimici. Ea decoloreaza scrisul, transformand cerneala intr-o compozitie slab colorata sau chiar incolora. In acest scop se folosesc de obicei acizi diluati si substante alcaline care au in solutie o substanta bazica.

Spalarea, realizata tot prin intermediul reactivilor chimici, mai ales in cazul reactivilor organici decoloreaza scrisul si chiar il dizolva, din care cauza, traseul de multe ori dispare total.

Examinarea criminalistica a textelor scrise se desfasoara in doua faze ceea ce presupune pe de o parte stabilirea locului intervent 454d32e iei mecanice sau chimice asupra acestuia precum si localizarea stersaturii. In a doua faza se va incerca relevarea actului sters pentru a se reconstitui imaginea initiala. Existenta stersaturii impune uneori raspunsuri si la alte intrebari cum ar fi de pilda stabilirea substantei folosite la corodare sau spalare, identificarea autorului scrisului initial ori a scrisului executat ulterior.[2]

a)Detectarea stersaturilor si stabilirea locului acestora

Actiunea mecanica asupra actului poate fi pusa in evidenta prin mai multe elemente, dintre care se remarca in principal cele privind deteriorarea hartiei. Stersatura antreneaza distrugerea incleierii fibrelor de hartie din stratul superior al acesteia, ceea ce duce la o scamosare a lor. Fenomenul este insotit de pierderea luciului hartiei in portiunea respectiva, aspectul sau mat contrastand cu satinajul normal al zonelor invecinate, asupra carora nu s-a actionat,asa cum rezulta si din figura 57.

Figura 57

Subtierea hartiei prin radiere, pusa in evidenta la o iluminare prin transparenta

Figura 58

Relevarea radierii printr-o lumina radianta

Figura 59

Reconstituirea scrisului radiat dupa trasaturile ramase

Daca actiunea abraziva este dinamica se produce subtierea hartiei, gradul de diminuare a grosimii depinzand si de alti factori precum: materialul de scriere si calitatea hartiei. Eventualele urme ale colorantului trasaturilor inlaturate constituie un alt indiciu de constatare a stersaturilor. De cele mai multe ori aceste urme nu sunt evidente cu ochiul liber, studierea lor facandu-se in laborator, cu mijloace specifice (figura 58). Scrierea cu creionul sau cu pixul determina urme de adancime, care nu pot fi inlaturate prin stersaturi. Acest relief ramane impregnat pe hartie si constituie un element de evidentiere a scrisului (figura 59).

Dupa cum am aratat, interventia mecanica asupra hartiei deterioreaza apretarea acesteia si in consecinta ii mareste gradul de absorbtie. Scrierea cu cerneala in zona deteriorata produce o mai mare difuzie a fibrelor deranjate si, in consecinta, o intindere a colorantului, care se materializeaza in calibrul mai mare al trasaturilor si in conturul lor neuniform. Razuirea si radierea se tradeaza si prin afectarea liniaturii imprimate a hartiei sau a desenului de protectie. In raport de intensitatea stersaturii liniile imprimatului pe care este scris actul in litigiu sau cele ale desenului de protectie sunt intrerupte, inlaturate complet sau doar estompate.[3]

Indepartarea scrisului pe cale chimica se particularizeaza printr-o serie de elemente, de natura se releve modificarea care a avut loc. Solventii minerali sau organici folositi la stergere au influenta nu doar asupra scrisului ci si asupra grafismului executat ulterior in portiunea alterata. Este demna de remarcat prezenta zonelor mate, a petelor galbui sau albicioase, care se datoreaza dizolvarii materialului de incleiere si reactiile celorlalti constituenti ai acesteia; fenomenul este indeosebi prezent la hartiile de esenta lemnoasa. Un alt indiciu este cresterea porozitatii hartiei si fragilitatii ei, uneori pana la stadiul de faramare, urmat de intinderea trasaturilor de cerneala executate in portiunea afectata si schimbarea nuantei de culoare a acesteia. Si in cazul stersaturilor mecanice se pot intalni situatii de deteriorare a liniaturii imprimate a inscrisului, a desenului de protectie si a unor semne grafice aflate in imediata apropiere a celor alterate.

In figura 60 este ilustrat un caz referitor la falsificarea unei file CEC- atacand chimic scrisul la una din pozitiile livretului, faptuitorul a alterat concomitent si desenul tiparit pe suprafata hartiei, facand astfel si mai vizibila manopera frauduloasa.

Figura 60 a CEC falsificat-imaginea in lumina naturala

Figura 60 b

Fals prin radierea datei inscrise pe fila CEC

Pentru punerea in evidenta a alterarilor mecanice se utilizeaza examenul optic cu ajutorul microscopului, precum si iluminarea actului in litigiu (se recomanda iluminarea oblica, cu unghiuri ascutite de incidenta a fascicolului de lumina). Aceste metode permit localizarea stersaturii prin evidentierea urmelor pe care le formeaza firele de hartie descleiate si scamosate. Diminuarea grosimii hartiei, rezultat al metodelor mecanice de alterare a scrisului, se constata prin masuratori cu ajutorul micrometrului si prin examinarea actului cu lumina transmisa.

Identificarea portiunilor alterate este posibila prin vaporizare cu iod a inscrisului, locul razuit colorandu-se intr-o nuanta galbuie datorita cantitatii mari de iod. De asemenea se mai poate apela la pudrarea hartiei cu grafit, retinut mai bine de suprafata scamosata. Aceste doua metode servesc inclusiv la relevarea urmelor de maini formate pe suprafata documentului. Relevarea cu grafit prezinta insa dezavantajul ca deterioreaza oarecum suprafata actului. In locul grafitului poate fi folosit cu rezultate asemanatoare miniul de plumb, sulfura de antimoniu, oxidul de cupru si de zinc, pudra de aluminiu. Depunand aceste substanta pe hartie ele se aglomereaza si adera mai intens acolo unde fibrele sunt ravasite prin interventie mecanica.

O alta metoda folosita indeosebi in cazurile in care, dupa inlaturarea textului stratul de incleiere de la suprafata hartiei a fost relativ refacut consta in turnarea unei picaturi de benzina (sau de tetraclorura de carbon ori un alt solvent organic) langa locul razuit. Benzina se va propaga pe suprafata hartiei, avand tendinta sa ocoleasca zona afectata, ulterior, insa, revarsandu-se in aceasta. Atat in cazul vaporizarii cu iod cat si in ipoteza folosirii metodei picaturii de benzina este necesar sa se recurga imediat la fixarea fotografica a rezultatului obtinut.

La depistarea stersaturilor poate fi utilizata si metoda radiatiilor beta, procedeul de lucru fiind betagrafia prin contact. Actul se preseaza intre radiograf (suport de sticla cu praf radioactiv) si o placa sau un film fotografic. Durata contactului variaza de la cateva minute pana la 1-2 ore, fiind in functie de cantitatea substantei radioactive si de intensitatea radiatiei sale.

Metodele de punere in evidenta a corodarii si spalarii scrisului coincid partial cu cele utilizate la detectarea stersaturilor de natura mecanica. Exista insa si metode specifice de determinare a locului alterat pe cale chimica. Dintre acestea amintim in principal radiatiile ultraviolete. In general substantele folosite la inlaturarea scrisului produc o fluorescenta mult mai intensa si de o alta nuanta decat constituentii hartiei si ai materialelor folosite la scriere. Dar trebuie mentionat ca nu orice alterare chimica se poate evidentia cu ajutorul acestei metode. Astfel, in unele cazuri, substanta folosita nu prezinta fluorescenta sau aceasta din urma nu se produce in conditiile de examinare date. De asemenea, uneori, intre florescenta hartiei si fluorescenta substantei folosite la stergere nu exista acea diferenta necesara inregistrarii contastului optim. De aceea, absenta fluorescentei in ea atesta inexistenta interventiei de modificare a actului cu substante chimice, urmand a recurge si la alte investigatii.

Una din metodele relativ simple prin care se poate localiza alterarea chimica consta in mentinerea actului in litigiu in contact (sub o presa usoara, timp de cateva zile) cu emulsia unui film sau a unei placi fotografice, intregul proces desfasurandu-se la intuneric. Reactivii chimici utilizati la alterare vor impresiona hartia fotografica.

De asemenea se mai poate utiliza metoda masurarii conductibilitatii electrice a hartiei prin folosirea unor receptori de inalta sensibilitate, adaptati special scopului examinarii actelor suspecte de modificari prin alterari chimice. Portiunea alterata se mai poate identifica cu ajutorul hartiei de turnesol, tratarea cu vapori de sulfat de amoniu, nitrat de argint (evidentiaza clorurile), bisulfit de sodiu sau hidrosulfit.

b)Refacerea textului inlaturat

Criminalistica dispune de multiple posibilitati pentru punerea in evidenta a grafismului sters pe o cale sau alta din cele mentionate. Refacerea textului inlaturat este in functie, in primul rand, de natura materialului cu care s-a scris (cerneala, tus, creion, pix etc) si apoi de cea a suportului pe care s-a scris, inclusiv de vechimea scrisului si de conditiile in care a fost pastrat. Relevarea sau refacerea textului inlaturat este posibila fie prin metode fizice, fie prin metode chimice care insa pot conduce la modificarea infatisarii inscrisului, cum ar fi de pilda folosirea vaporilor de acid sulfo-cianhidric in evidentierea textului scris cu cerneluri pe baza de fier.

Figura 61 a

Chitanta falsificata prin adaugarea de zerouri la finalul sumei

Figura 61 b

Refacerea scrisului alterat

In legatura cu procedeele de examinare folosite in laborator atragem atentia ca in cazul intrebuintarii de procedee cu caracter asa-zis distructiv, de tipul celui anterior mentionat, este absolut necesara aprobarea organului judiciar care a dispus expertiza. Aplicarea unor asemenea metode se face numai dupa fotografierea prealabila a actului in litigiu si dupa ce s-a constatat ca procedeele nedistructive nu au condus la nici un rezultat.

Stersaturile mecanice sau chimice nu se soldeaza intotdeauna cu indepartarea completa a materialului de scriere de pe hartie. Refacerea textului este posibila datorita existentei, in masa hartiei a unor resturi sau particule din compozitia materialului de scriere, cum este mai ales cazul cernelurilor, dar si datorita urmelor de presiune create de instrumentul cu care s-a scris, urme vizibile pe aversul acesteia, sau posibil de evidentiat prin fotografia de umbre iar mai recent prin utilizarea laserului.

Pentru refacerea textelor scrise cu cerneala sau cu creioane chimice se folosesc in primul rand radiatiile invizibile atat cele ultraviolete cat si cele infrarosii sau radiatiile Roentgen.

Radiatiile ultraviolete determina aparitia unei fluorescente specifice a resturilor de coloranti aflati in masa hartiei. In ipoteza folosirii radiatiilor UW textul se mai poate reface prin metoda stingerii fluorescentei, situatie in care se foloseste o substanta de tipul eosinei, ce isi pierde fluorescenta in portiunile textului inlaturat. Rezultate bune se obtin in cazul cernelurilor care contin coloranti organici, a tusurilor si creioanelor de culoare rosie, galbena si verde.

Radiatiile infrarosii patrund in masa hartiei, cu exceptia locurilor in care se gasesc particule de cerneala, migrate in masa hartiei, astfel ca ele nu vor impresiona materialul fotosensibil asezat sub inscris, fiind absorbite de acele resturi.

Refacerea textului inlaturat prin metode chimice are la baza reactia dintre diversi reactivi chimici si componentele cernelii sau creionului, patrunse in masa hartiei, care, in functie de natura lor, vor intra in reactie cu solutiile de revelare. Dintre numeroasele metode de refacere chimica a textului, amintim reactia nitratului de argint cu clorurile sau sulfurile din cerneala, tratarea cu vapori sulfocianici de polisulfat de amoniu ori cu o solutie clorhidrica de ferocianura.

Dintre metodele fizice, apreciate ca fiind cele mai sigure, amintim procedeele de refacere a textului inlaturat pe baza intaririi fotografice a contrastului imaginii, precum si metoda difuzo-copiativa.

In metoda contrastarii imaginii sarcina relevarii consta, in esenta, in realizarea unui contrast de stralucire sau de culoare capabil sa delimiteze textul de fondul inconjurator al hartiei sau de alte elemente cromatice aflate in zona stersaturii. In cazul scrisului complet invizibil se porneste de la contrastul zero, iar in cazul celui estompat de la un grad de contrast foarte scazut, mult indepartat de contrastul util. Crearea contrastului optim reprezinta o metoda independenta de relevare a scrisului alterat, cat si un procedeu auxiliar altor metode de evidentiere a grafismului sters. Se cunosc doua cai principale de obtinere a contrastului: metoda fotografica si cea electronica.

In cazul primei metode intarirea contrastului se realizeaza in procedeul reproducerii fotografice, folosind materiale negative si pozitive adecvate precum si aplicarea unor procedee speciale. In general, pentru intarirea contrastului pe aceasta cale se folosesc materiale fotografice cu sensibilitate mare si revelatoare contraste (cu hidrochinona, hidroxid de sodiu, iodura si bromura de potasiu). Totodata se regleaza corespunzator temperatura baii, care va fi mai mare decat la o baie obisnuita si timpul de developare. Similar procesului de colorare este asa-zisul procedeu de ozo-bromare. Acesta consta in aplicarea deasupra imaginii negative a unui strat de gelatina pigmentata care duce la marirea densitatii optice in locurile unde se afla urmele scrisului.

Un alt procedeu de intarire a contratului il reprezinta diapozitivarea (executarea de negative intermediare) care asa cum rezulta si din denumire consta in obtinerea-prin contrast- dupa primul negativ a unui dispozitiv, iar dupa aceea a unui nou negativ, continuandu-se astfel pana la formarea contrastului optim, ce se va fixa in final pe hartie fotografica. Principalul neajuns este faptul ca paralel cu marirea contrastului util are loc si o crestere a contrastelor daunaaoare.

Referitor la metoda electronica de intarire a contrastului ea se bazeaza pe aparatul de intensificare a contrastului, care utilizeaza principiul fototelegrafiei si cel cinescopic. Procedeul accentuarii imaginii cuprinde cateva etape, dintre care mai importante sunt:

a)      descompunerea imaginii (inregistrarea sa fragmentara);

b)      sinteza imaginii (reproducerea imaginilor fragmentare intr-o singura imagine);

c)      transformarea diferentei de straaucire a urmelor scrisului si fondului hartiei in diferenta de impulsuri electrice);

d)      transformarea semnalelor electrice in semnale luminoase.

Acestea din urma se pot fixa pe film sau pe placa fotografica.

Metoda fotocopiativa se bazeaza pe efectul de sensibilizare si de desensibilizare optica a materialelor fotografice. Astfel inscrisul, presat pe o coala fotografica, va determina desensibilizarea acesteia in locurile in care s-a aflat textul inlaturat, revelarea avand loc dupa developarea hartiei fotografice. Prin aceasta metoda se releva, in a(cerneluri de anilina, cerneluri si creioane chimice preparate cu albastru sau violet de metil). Este posibila de asemenea, relevarea unor materiale de scriere care contin coloranti anorganici. In cazul colorantilor organici, tehnica de lucru contine trei faze principale: copierea, prelucrarea materialului fotografic si reproducerea imaginii.

Atunci cand se considera necesar se poate apela la procedee tehnico-stiintifice de varf, cum ar fi tratarea cu izotopi radioactivi si mai ales examinarea holografica. Conditia indispensabila a acestui procedeu consta in a alege acei izotopi radioactivi care sa fie absorbiti ori numai de catre urmele scrisului, ori numai de hartie.

Refacerea textelor scrise cu pixul sau cu creionul este posibila si prin punerea in evidenta a urmelor de presiune formate in masa hartiei cu ajutorul fotografiei de umbre, vaporizarii cu iod si obtinerii de mulaje cu materiale termoplastice.

Nu rare sunt situatiile in care scrisul alterat se releva dupa urmele laaate pe alte obiecte cu care a venit in contact (in momentul executarii sale sau ulterior). Astfel, scrisul poate fi reconstituit dupa urmele de presiune produse pe o hartie aflata dedesubt, in timp ce scria. Trasaturile de cerneala se imprima uneori clar pe sugativa folosita pentru uscare sau pe alte hartii cu care actul vine in contact. In asemenea cazuri imaginea inversata a scrisului se redreseaza prin citirea in oglinda sau prin fotografierea si intoarcerea filmului in momentul proiectarii pe hartie fotografica.