Datorita caracterului sau complex, este foarte greu de dat o definitie a familiei din punct de vedere juridic. De aceea, ne vom rezuma a enumera categoriile de relatii de familie ce intra sub protectia art. 8 din Conventia europeana pentru apă 949i82j ;rarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Prin relatii de familie, in sensul articolului 8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se inteleg in primul rand relatiile de familie rezultand din familia nucleara, respectiv relatiile bazate pe casatoria intre persoane de sex diferit si relatiile dintre parinti si copii. In principiu, conceptia Curtii cu privire la viata de familie este una traditionala. Astfel, refuzul autoritatilor de a inregistra drept tata al unui copil conceput prin metoda inseminarii artificiale pe partenerul transexual al mamei nu constituie o violare a articolului 8.[1]
Dar, in anumite situatii, prin relatii de familie se inteleg si relatiile intre alte rude apropiate, daca acestea joaca un rol important in familie, deci exista tendinta de a se largi sfera de aplicare a acestora spre familia extinsa sau larga. Curtea a aratat ca viata de familie, in sensul art. 8, include cel putin raporturile intre rude apropriate si ca respectarea vietii de familie, astfel inteleasa, implica, pentru stat, obligatia de a actiona in asa fel incat sa permita dezvoltarea normala a acestor raporturi. Inflorirea vietii de familie a unei mame celibatare si a copilului sau, recunoscut de ea, poate fi impiedicata daca acest copil nu intra in familia mamei si daca stabilirea filiatiei nu produce efecte decat fata de cei doi . De asemenea, Curtea a aratat ca exista o incalcarea art. 8 din Conventia europeana pentru apă 949i82j ;rarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in situatia in care autoritatile locale au interzis contactele dintre un unchi si nepotul sau, in conditiile in care nu exista pentru unchi nici o modalitate de a contesta in fata instantelor aceste masuri. Totusi, se pare, ca notiune de relatii de familie, protejate de art. 8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu cuprinde relatiile mai indepartate decat cele dintre unchi si nepoti si bunici si nepoti.
Logodna nu da nastere la relatii de familie, dar relatiile dintre un detinut si logodnica sa intra in domeniul dreptului la viata privata. Aceeasi este solutia si in ceea ce priveste relatiile intre persoane de acelasi sex.[3]
Art. 8 din Conventia europeana pentru apă 949i82j ;rarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale protejeaza nu numai familia legitima (bazata pe casatorie), ci si pe cea naturala. Curtea a aratat ca deosebirea in acest domeniu, intre familia naturala si familia legitima, trece drept ilicita.[4]
In principal, sunt protejate de art. 8 relatiile de familie verticale, dar nu pot excede domeniului acestuia, in anumite cazuri, si cele orizontale, ca de exemplu cele intre frati. Curtea a considerat ca exista o violare a art. 8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in situatia in care fratii au fost despartiti de autoritati, fiind plasati in diferite camine de primire.[5]
Pentru a se bucura de protectie, viata de familie trebuie sa fie efectiva si preexistenta, caracterizata prin relatii (legaturi) reale si suficient stabilite intre membrii sai. Aceste relatii pot imbraca forma vietii in comun, a dependentei financiare (ca de exemplu in cazul copiilor minori), a unor vizite regulate sau a relatiilor continue (de exemplu, legatura preexistenta intre un tata natural si copilul sau nelegitim). Sunt protejate si relatiile de familie dintre membrii unei familii care nu mai locuiesc impreuna in prezent, de exemplu, ca efect al divortului.
Dar, relatiile de familie sunt protejate in anumite cazuri si atunci cand nu sunt preexistente. De exemplu, relatiile dintre mama si copilul ei, inca de la nastere, indiferent daca acesta este din casatorie sau din afara casatoriei.[6] De asemenea, in cazul Keegan c. Irlandei, Curtea a aratat ca exista o incalcare a art. 8, rezultand din faptul ca tatal natural (cu care mama intretinuse relatii stabile inainte de nasterea copilului si planificasera impreuna sarcina) nu a fost implicat in procedura de adoptie, la incheierea careia a consimtit numai mama. S-a a aratat ca in acest caz, tatal natural a fost impiedicat sa stabileasca o relatie personala viitoare cu fiica sa (legatura de familie potentiala). In dreptul romanesc, Codul familiei permite recunoasterea copilului nascut in afara casatoriei de catre tatal sau si stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei pe cale judecatoreasca. Odata stabilita filiatia fata de tatal natural, indiferent daca este vorba de copilul din casatorie sau de cel din afara casatoriei, consimtamantul tatalui este o conditie de fond a adoptiei.
In principiu, relatiile de familie rezulta din legatura de sange. Dar, legaturile de sange nu sunt intotdeauna suficiente, pentru a determina aplicarea art. 8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De exemplu, Curtea a refuzat aplicarea art. 8 in ceea ce priveste relatiile dintre un donator de sperma si copilul nascut in urma inseminarii artificiale.
Relatiile de familie exista, in anumite situatii, si in afara legaturilor de sange, de exemplu, relatiile intre adoptatori si copiii lor adoptati, copiii din prima casatorie ai unui dintre soti si celalalt sot, relatiile intre un unchi si nepotul sau, daca aceste relatii erau apropiate, copilul petrecea mult timp impreuna cu acesta si chiar autoritatile au considerat ca acesta este „un tata bun“. Curtea a considerat ca exista o violare a dreptului prevazut de art. 8 din Conventia europeana pentru apă 949i82j ;rarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si in cazul in care copiii au fost incredintati unor alte persoane decat parintii firesti, daca minorul a stabilit relatii stranse cu cei dintai. Rezulta ca accentul trebuie pus mai degraba pe realitatea sociala decat pe cea biologica.[7]
In ce priveste relatiile dintre adoptatori si copii
lor adoptati, Curtea a apreciat ca o astfel de relatie, avand la baza o adoptie
legala si reala, poate fi considerata ca suficienta pentru
a beneficia de protectia art. 8 din Conventie, chiar si in
situatia in care nu poate fi vorba de o
viata de familie pe deplin stabilita, avand in vedere
absenta coabitarii si a unor legaturi de facto suficient de
stranse intre parinti si copii lor adoptivi, atat inainte, cat
si dupa pronuntarea deciziilor de incuviintare a
adoptiei, in masura in care acest fapt nu este imputabil adoptatorilor. Cu
toate acestea, in analiza unei eventuale incalcari a art.
|
