Fazele infractiunii
Fazele infractiunii sunt etapele pe care le parcurge infractorul īn savārsirea faptei prevazute de legea penala, din momentul aparitiei ideii infractionale si pāna la consumarea faptei. Acestea sunt valabile numai īn cazul infractiunilor intentionate.
Fazele:
Faza interna
Faza actelor preparatorii
Faza actelor de executare (Tentativa)
Consumarea infractiunii
Faza interna
Are 3 etape:
a) Aparitia ideii infractionale
b) Deliberarea
c) Luarea hotarārii
Are o durata mai mica sau mai mare, īn functie de modalitatea intentiei. Are durata mai mare īn cazul faptelor comise cu intentie premeditata si are o durata foarte mica īn cazul faptelor comise cu intentie repentina. Faza interna exista la orice infractiune intentionata si nu se pedepseste (nu se sanctioneaza). Asta, 16316i821q deoarece, atāta timp cāt hotarārea ramāne o simpla convingere a persoanei, ea nu pune īn pericol valoarea ocrotita de legea penala.
Faza interna este susceptibila de anumite exceptii.
Ex: Infractiune de amenintare
Aceasta se sanctioneaza ca fapta distincta. Īn realitate, fapta de amenintare nu are nimic de a face cu faza interna a infractiunii cu care se ameninta, ci este o infractiune de sine statatoare, care are propria sa faza interna.
Faza actelor preparatorii
Prima dintre fazele infractiunii, care se exteriorizeaza, care poate consta īn acte de natura materiale (ex: procurarea unei arme) sau de natura intelectuala (Ex: culegerea de informatii).
Actele de pregatire nu sunt sanctionate. Trebuie facuta precizarea ca actele de pregatire nu se sanctioneaza ca atare. Īn schimb, actele de pregatire nu beneficiaza de o impunitate totala īntrucāt legea prevede sanctionarea lor īn doua ipoteze:
a) Sanctionarea ca fapte de sine statatoare a actiunilor care, prin natura lor, constituie acte de pregatire - art. 285 cod penal - cazul pregatirii pentru falsificarea de moneda.
b) Situatia īn care legiuitorul, printr-o dispozitie expresa, asimileaza actele de pregatire cu actele de executare.
Ex: art. 173 (2), cod penal - "Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri īn vederea comiterii infractiunilor prevazute īn art. 156, 157, 159 - 163, 165, 166, 1661 si art. 158 raportat la infractiunea de tradare prin ajutorarea inamicului".
Producerea sau procurarea mijloacelor īn vederea comiterii unei infractiunii sunt acte de pregatire. Legea le asimileaza actelor de executare.
a) Criteriul subiectiv
Potrivit acestuia, actul de pregatire are caracter echivoc īn sensul ca nu releva intentia, īn timp ce actul de executare are caracter univoc, respectiv pune īn evidenta intentia de a comite o infractiune.
Ex: Cumpararea unei cantitati de otrava
Exista acte de pregatire care au caracter univoc.
Ex: Persoana care ia mulajul cheii de la casa de bani
Exista si acte de executare care au caracter echivoc.
Ex: Patrunderea īntr-o locuinta
Intentia nu rezulta din actul de executare, ea trebuie dovedita prin alte mijloace.
Exista si alte situatii īn care un act poate sau nu poate fi act de executare dupa cum se refera la o persoana sau alta.
b) Criteriul obiectiv
Potrivit acestuia, actul de pregatire nu are aptitudinea de a pune īn pericol valoarea ocrotita de norma penala sau aptitudinea de a produce rezultatul, īn vreme ce actul de executare este apt sa lezeze valoarea ocrotita, respectiv sa puna īn pericol obiectul juridic prin consumarea infractiunii.
Nici criteriul obiectiv nu e utilizat īn toate situatiile. Uneori, aptitudinea unui act de a produce rezultatul nu rezulta din natura actului, ci din alte īmprejurari.
Ex: Omorārea prin intoxicare cu doze zilnice de otrava
Aplicarea unei singure doze nu e un act susceptibil de a produce moartea, dar constituie o tentativa si nu un act de pregatire.
Un act care prin natura lui e act de pregatire, īntr-un caz concret e susceptibil sa produca moartea.
Ex: Punerea de zahar īn ceaiul unui diabetic
c) Criteriul formal
Potrivit acestui criteriu, constituie act de executare numai acel act care este expres prevazut de norma de incriminare.
Ex: La omor, actul de executare este uciderea unei persoane
Exista situatii īn care se retine ca act de executare o fapta neprevazuta expres de norma de incriminare.
Ex:
- Hotul aflat lānga cotetul gainii (tentativa)
- Patrunderea īn īncaperea unde se afla bunurile care urmeaza sa fie extrase (tentativa - act de executare)
Delimitarea se poate face doar prin utilizarea mai multor criterii. Pe aceasta baza se poate afirma ca reprezinta act de executare nu doar actul prevazut īn mod expres īn norma de incriminare, ci si actul aflat īn imediata apropiere a celui dintāi, īn masura īn care releva intentia de a savārsi infractiunea.
Faza actelor de executare - Tentativa
Potrivit art. 20, cod penal, tentativa consta īn punerea īn executare a hotarārii de a savārsi infractiunea, executare care fie nu a fost dusa pāna la capat, fie nu a produs rezultatul prevazut de norma de incriminare.
Formele tentativei:
Īn functie de momentul pāna la care a fost adus actul de executare se face distinctie īntre:
a) tentativa perfecta (terminata)
b) tentativa imperfecta (īntrerupta)
Suntem īn prezenta tentativei perfecte atunci cānd actul de executare a fost adus pāna la capat, dar rezultatul nu s-a produs. Neproducerea rezultatului se poate datora unor īmprejurari straine de vointa infractorului sau chiar de interventia autorului, interventie īndreptata spre īmpiedicarea producerii rezultatului.
Suntem īn prezenta tentativei imperfecte atunci cānd actul de executare a fost īntrerupt, astfel īncāt nu mai era posibil producerea rezultatului.
Ex: Infractorul īndreapta arma īn directia victimei, dar nu reuseste sa traga, fiind imobilizat.
Īntreruperea se poate datora si unor cauze straine de vointa autorului sau chiar datorita vointei acestuia.
Īn functie de cauza neproducerii rezultatului avem:
a) tentativa proprie
b) tentativa improprie
Exista o tentativa proprie atunci cānd mijloacele folosite erau apte sa produca rezultatul, atāt īn abstract, cāt si īn concret, dar rezultatul nu s-a produs datorita modului gresit de utilizare a acestor mijloace.
Exista o tentativa improprie atunci cānd rezultatul nu s-a produs din cauza ca mijloacele folosite nu puteau duce la lezarea obiectului juridic fie īn concret, fie īn abstract.
Tentativa improprie poate fi clasificata īn:
a) Tentativa relativ improprie
b) Tentativa absolut improprie
Exista o tentativa relativ improprie atunci cānd rezultatul nu s-a produs datorita insuficientei si diferitelor mijloace folosite ori datorita faptului ca obiectul material nu se afla la locul unde credea faptuitorul.
Exista o tentativa relativ improprie:
Atunci cānd infractorul administreaza o cantitate de otrava care se dovedeste insuficienta pentru a produce moartea.
Atunci cānd infractorul īncearca sa ucida victima cu o arma de foc, dar arma nu functioneaza. Īn aceasta situatie, mijloacele folosite sunt apte, īn abstract, sa produca rezultatul, dar datorita defectiunilor nu produc rezultatul.
Atunci cānd obiectul material se afla īn alta parte decāt credea faptuitorul.
Trebuie sa se faca distinctie īntre inexistenta obiectului material si aflarea obiectului īn alta parte decāt cea īn care se credea. Efectele care se produc sunt diferite.
Exista o tentativa absolut improprie atunci cānd consumarea infractiunii nu era posibila datorita modului īn care era conceputa executarea. Īn acest caz, mijloacele folosite sunt inapte, prin natura lor, sa produca rezultatul.
Avem de a face cu o tentativa absolut improprie atunci cānd se īncearca uciderea victimei prin farmece, prin stropire cu apa sfintita etc. Tentativa absolut improprie nu se pedepseste.
Fapta putativa nu se pedepseste, deoarece nu exista obiectul material, deci nu este posibila lezarea obiectului juridic, desi mijloacele folosite aveau aceasta aptitudine.
Tentativa absolut improprie nu se pedepseste datorita faptului ca obiectul material, desi existent, nu poate fi lezat prin mijloacele folosite.
Sanctionarea tentativei
Se face distinctie īntre sanctionarea limitata si sanctionarea nelimitata a tenta-tivei. Sanctionarea nelimitata presupune ca tentativa se pedepseste īntotdeauna, īn vreme ce sanctiunea limitata presupune ca tentativa se pedepseste atunci cānd legea prevede expres acest lucru.
Cuantumul pedepsei
Se face distinctie īntre sistemul parificarii pedepsei si sistemul diversificarii pedepsei. Īn primul caz, se aplica aceeasi pedeapsa ca si pentru fapta savārsita. Īn cel de-al doilea caz sanctiunea se face īn limite mai reduse decāt īn cazul infractiunii consumate. Legiuitorul romān a optat, īn materia sanctionarii tentativei pentru sanctionarea limitata, pe baza citeriului diversificarii pedepsei. Astfel, tentativa se pedepseste atunci cānd e prevazuta īn mod expres si cu o pedeapsa mai mica decāt la infractiunea consumata. Pedeapsa e cuprinsa īntre jumatatea minimului si jumatatea maximului aplicat īn cazul infractiunii consumate.
Dispozitia privind sanctionarea tentativei poate fi cuprinsa īn textul care sanctioneaza o anumita fapta sau poate fi cuprinsa īntr-un text distinct, cu referire la o grupa de infractiuni.
Exista doua situatii īn care, desi avem tentativa si legea prevede sanctiune pentru aceasta, totusi infractiunea nu este sanctionata:
a) Desistarea
b) Īmpiedicarea producerii rezultatului
a) Desistarea
Este specifica tentativei imperfecte. Consta īn īntreruperea actului de executare din propria initiativa a infractorului, īnainte de descoperirea faptei.
Conditii cumulative:
- Trebuie sa avem o īntrerupere a actului de executare. Aceasta īntrerupere nu poata sa survina decāt īnainte ca actul de executare sa se fi īncheiat, ceea ce īnseamna ca renuntarea la repetarea actului de executare nu echivaleaza cu renuntarea.
- Īntreruperea actului de executare sa se datoreze vointei libere a infractorului.
Nu vom fi īn prezenta unei desistari atunci cānd infractorul a fost surprins si īmpiedicat sa continue actul de executare ori atunci cānd nu a putut continua actul de executare, datorita rezistentei victimei ori cānd continuarea actului nu a fost posibila, datorita īmprejurarii ca obiectul material lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
- Desistarea sa fi avut loc īnainte de descoperirea faptei.
Fapta se considera descoperita, īn primul rānd atunci cānd a ajuns la cunostinta autoritatilor sau atunci cānd alte persoane iau conostinta de savārsirea ei (martori oculari).
Īn cazul infractiunii contra unei persoane, atunci cānd victima este prezenta la locul savārsirii infractiunii, ea afla īn mod necesar despre savārsire, ceea ce nu constituie un impediment la desistare.
Īn cazul infractiunii contra patrimoniului, fapta se considera descoperita si atunci cānd victima a luat cunostinta de savārsirea infractiunii, astfel ca din acel moment nu mai e posibila desistarea.
Efectele desistarii:
Desistarea nu īnlatura tentativa. Fapta constituie tentativa, īnsa ea nu se pedepseste.
Desistarea nu este o cauza de impunitate absoluta. Daca ceea ce infractorul a savārsit pāna īn momentul desistarii constituie o alta infractiune, el va raspunde pentru aceasta.
b) Īmpiedicarea producerii rezultatului
Este specific tentativei perfecte. Presupune īndeplinirea mai multor conditii:
- Actul de executare sa se fi īncheiat.
- Īmpiedicarea sa fie rezultatul vointei libere a infractorului (transportarea victimei la spital).
- Īmpiedicarea trebuie sa fie efectiva, nu doar o īncercare.
Infractiuni la care nu este posibila tentativa
a) Infractiunile din culpa
Deoarece tentativa ate la baza o hotarāre de a comite actiunea.
b) Infractiunile praeterintentionate
Rezultatul mai grav este produs din culpa, deci nu putea fi prevazut.
c) Infractiunile de executare prompta
Insulta, calomnia sunt fapte care se consuma chiar īn momentul savārsirii actiunii sau inactiunii.
d) Infractiunile omisive
Īn cazul acestor actiuni fie a avut loc conduita pozitiva la care legea obliga, fie aceasta conduita nu a avut loc si suntem īn prezenta unei infractiuni consumate.
Art. 216, cod penal - Infractiunea de īnsusire a bunului gasit
La infractiunile comisive prin omisiune este posibila tentativa.
Ex: Situatia mamei care ia hotarārea de a-si omorī copilul prin nealaptare.
e) Infractiunile de obicei
Ex: Prostitutia
Īn literatura de specialitate se afirma ca nu este posibila tentativa la infractiunea continua. Afirmatia este eronata, deoarece, īn realitate, ea poate avea tentativa.
Ex: Ipoteza furtului de energie electrica
S-a mai spus ca nu este posibila tentativa la infractiunea continuata. Trebuie facuta precizarea ca infractiunea continuata poate cunoaste o tentativa, īn masura īn care toate actele care o compun au ramas īn faza tentativei.
Ex: Tentativa de furt savārsita īn forma continuata
Consumarea infractiunii (infractiunea consumata)
Ca ultima faza, este caracterizata de producerea urmarilor prevazute de norma de incriminare. Momentul consumarii difera īn functie de natura infractiunii.
Infractiunile formale se consuma īn momentul īn care are loc actiunea sau inactiunea.
Infractiunile de rezultat se consuma īn momentul producerii rezultatului.
Exista doua momente:
Momentul consumarii
Momentul epuizarii
Aceste infractiuni se consumaīn momentul īn care sunt īntrunite toate elementele cerute de norma de incriminare si se epuizeaza īn momentul ultimei actiuni sau inactiuni sau īn momentul īn care actiunea īnceteaza.
Tentativa se sanctioneaza īn limite reduse la jumatate.
a) Teoria contractiunii
Potrivit acesteia, furtul se consuma īn momentul īn care autorul a atins bunul pe care vroia sa-l sustraga.
b) Teoria amonarii
Potrivit acesteia, furtul se consuma atunci cānd infractorul a mutat din loc bunul pe care vroia sa-l sustraga.
c) Teoria ilatiunii
Potrivit acesteia, furtul se consuma atunci cānd infractorul a reusit sa duca bunul acolo unde vroia sa-l ascunda.
d) Teoria aprehensiunii
Potrivit acesteia, furtul se consuma atunci cānd infractorul a apucat bunul pe care vroia sa-l fure.
e) Teoria apropriatiunii (consacrata de codul penal romān)
Potrivit acesteia, furtul se consuma atunci cānd bunul a iesit din posesia detentorului legal si a intrat īn posesia de fapt a celui care l-a sustras.
Potrivit acestei teorii, exista doua momente importante īn savārsirea actiunii de furt:
Scoaterea bunului din posesia proprietarului.
Intrarea bunului īn stapānirea de fapt a autorului infractiunii.
Cele doua momente au loc prin aceeasi actiune, īntre ele neexistānd un moment de pauza. Prin urmare exista tentativa pāna īn momentul īn care bunul iese din posesia proprietarului si intra īn posesia autorului infractiunii, dincolo de acest moment infractiunea fiind consumata.
|
