Fazele infractiunii
Fazele infractiunii sunt etapele pe care le parcurge infractorul în savârsirea faptei prevazute de legea penala, din momentul aparitiei ideii infractionale si pâna la consumarea faptei. Acestea sunt valabile numai în cazul infractiunilor intentionate.
Fazele:
Faza interna
Faza actelor preparatorii
Faza actelor de executare (Tentativa)
Consumarea infractiunii
Faza interna
Are 3 etape:
a) Aparitia ideii infractionale
b) Deliberarea
c) Luarea hotarârii
Are o durata mai mica sau mai mare, în functie de modalitatea inten# 24324q162y 5;iei. Are durata mai mare în cazul faptelor comise cu intentie premeditata si are o durata foarte mica în cazul faptelor comise cu intentie repentina. Faza interna exista la orice infractiune intentionata si nu se pedepseste (nu se sanctioneaza). Asta, deoarece, atâta timp cât hotarârea ramâne o simpla convingere a persoanei, ea nu pune în pericol valoarea ocrotita de legea penala.
Faza interna este susceptibila de anumite exceptii.
Ex: Infractiune de amenintare
Aceasta se sanctioneaza ca fapta distincta. În realitate, fapta de amenintare nu are nimic de a face cu faza interna a infractiunii cu care se ameninta, ci este o infractiune de sine statatoare, care are propria sa faza interna.
Faza actelor preparatorii
Prima dintre fazele infractiunii, care se exteriorizeaza, care poate consta în acte de natura materiale (Ex: procurarea unei arme) sau de natura intelectuala (Ex: culegerea de informatii).
Actele de pregatire nu sunt sanctionate. Trebuie facuta precizarea ca actele de pregatire nu se sanctioneaza ca atare. În schimb, actele de pregatire nu beneficiaza de o impunitate totala întrucât legea prevede sanctionarea lor în doua ipoteze:
a) Sanctionarea ca fapte de sine statatoare a actiunilor care, prin natura lor, constituie acte de pregatire - art. 285, cod penal - cazul pregatirii pentru falsificarea de moneda.
b) Situatia în care legiuitorul, printr-o dispozitie expresa, asimileaza actele de pregatire cu actele de executare.
Ex: art. 173 (2), cod penal - "Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri în vederea comiterii infractiunilor prevazute în art. 156, 157, 159 - 163, 165, 166, 1661 si art. 158 raportat la infractiunea de tradare prin ajutorarea inamicului".
Producerea sau procurarea mijloacelor în vederea comiterii unei infractiunii sunt acte de pregatire. Legea le asimileaza actelor de executare.
a) Criteriul subiectiv
Potrivit acestuia, actul de pregatire are caracter echivoc în sensul ca nu releva intentia, în timp ce actul de executare are caracter univoc, respectiv pune în evidenta intentia de a comite o infractiune.
Ex: Cumpararea unei cantitati de otrava
Exista acte de pregatire care au caracter univoc.
Ex: Persoana care ia mulajul cheii de la casa de bani
Exista si acte de executare care au caracter echivoc.
Ex: Patrunderea într-o locuinta
Intentia nu rezulta din actul de executare, ea trebuie dovedita prin alte mijloace.
Exista si alte situatii în care un act poate sau nu poate fi act de executare dupa cum se refera la o persoana sau alta.
b) Criteriul obiectiv
Potrivit acestuia, actul de pregatire nu are aptitudinea de a pune în pericol valoarea ocrotita de norma penala sau aptitudinea de a produce rezultatul, în vreme ce actul de executare este apt sa lezeze valoarea ocrotita, respectiv sa puna în pericol obiectul juridic prin consumarea infractiunii.
Nici criteriul obiectiv nu e utilizat în toate situatiile. Uneori, aptitudinea unui act de a produce rezultatul nu rezulta din natura actului, ci din alte împrejurari.
Ex: Omorârea prin intoxicare cu doze zilnice de otrava
Aplicarea unei singure doze nu e un act susceptibil de a produce moartea, dar constituie o tentativa si nu un act de pregatire.
Un act care prin natura lui e act de pregatire, într-un caz concret e susceptibil sa produca moartea.
Ex: Punerea de zahar în ceaiul unui diabetic
c) Criteriul formal
Potrivit acestui criteriu, constituie act de executare numai acel act care este expres prevazut de norma de incriminare.
Ex: La omor, actul de executare este uciderea unei persoane
Exista situatii în care se retine ca act de executare o fapta neprevazuta expres de norma de incriminare.
Ex:
- Hotul aflat lânga cotetul gainii (tentativa)
- Patrunderea în încaperea unde se afla bunurile care urmeaza sa fie extrase (tentativa - act de executare)
Delimitarea se poate face doar prin utilizarea mai multor criterii. Pe aceasta baza se poate afirma ca reprezinta act de executare nu doar actul prevazut în mod expres în norma de incriminare, ci si actul aflat în imediata apropiere a celui dintâi, în masura în care releva intentia de a savârsi infractiunea.
Faza actelor de executare - Tentativa
Potrivit art. 20, cod penal, tentativa consta în punerea în executare a hotarârii de a savârsi infractiunea, executare care fie nu a fost dusa pâna la capat, fie nu a produs rezultatul prevazut de norma de incriminare.
Formele tentativei:
În functie de momentul pâna la care a fost adus actul de executare se face distinctie între:
a) tentativa perfecta (terminata)
b) tentativa imperfecta (întrerupta)
Suntem în prezenta tentativei perfecte atunci când actul de executare a fost adus pâna la capat, dar rezultatul nu s-a produs. Neproducerea rezultatului se poate datora unor împrejurari straine de vointa infractorului sau chiar de interventia autorului, interventie îndreptata spre împiedicarea producerii rezultatului.
Suntem în prezenta tentativei imperfecte atunci când actul de executare a fost întrerupt, astfel încât nu mai era posibil producerea rezultatului.
Ex: Infractorul îndreapta arma în directia victimei, dar nu reuseste sa traga, fiind imobilizat.
Întreruperea se poate datora si unor cauze straine de vointa autorului sau chiar datorita vointei acestuia.
În functie de cauza neproducerii rezultatului avem:
a) tentativa proprie
b) tentativa improprie
Exista o tentativa proprie atunci când mijloacele folosite erau apte sa produca rezultatul, atât în abstract, cât si în concret, dar rezultatul nu s-a produs datorita modului gresit de utilizare a acestor mijloace.
Exista o tentativa improprie atunci când rezultatul nu s-a produs din cauza ca mijloacele folosite nu puteau duce la lezarea obiectului juridic fie în concret, fie în abstract.
Tentativa improprie poate fi clasificata în:
a) Tentativa relativ improprie
b) Tentativa absolut improprie
Exista o tentativa relativ improprie atunci când rezultatul nu s-a produs datorita insuficientei si diferitelor mijloace folosite ori datorita faptului ca obiectul material nu se afla la locul unde credea faptuitorul.
Exista o tentativa relativ improprie:
Atunci când infractorul administreaza o cantitate de otrava care se dovedeste insuficienta pentru a produce moartea.
Atunci când infractorul încearca sa ucida victima cu o arma de foc, dar arma nu functioneaza. În aceasta situatie, mijloacele folosite sunt apte, în abstract, sa produca rezultatul, dar datorita defectiunilor nu produc rezultatul.
Atunci când obiectul material se afla în alta parte decât credea faptuitorul.
Trebuie sa se faca distinctie între inexistenta obiectului material si aflarea obiectului în alta parte decât cea în care se credea. Efectele care se produc sunt diferite.
Exista o tentativa absolut improprie atunci când consumarea infractiunii nu era posibila datorita modului în care era conceputa executarea. În acest caz, mijloacele folosite sunt inapte, prin natura lor, sa produca rezultatul.
Avem de a face cu o tentativa absolut improprie atunci când se încearca uciderea victimei prin farmece, prin stropire cu apa sfintita etc. Tentativa absolut improprie nu se pedepseste.
Fapta putativa nu se pedepseste, deoarece nu exista obiectul material, deci nu este posibila lezarea obiectului juridic, desi mijloacele folosite aveau aceasta aptitudine.
Tentativa absolut improprie nu se pedepseste datorita faptului ca obiectul material, desi existent, nu poate fi lezat prin mijloacele folosite.
Sanctionarea tentativei
Se face distinctie între sanctionarea limitata si sanctionarea nelimitata a tenta-tivei. Sanctionarea nelimitata presupune ca tentativa se pedepseste întotdeauna, în vreme ce sanctiunea limitata presupune ca tentativa se pedepseste atunci când legea prevede expres acest lucru.
Cuantumul pedepsei
Se face distinctie între sistemul parificarii pedepsei si sistemul diversificarii pedepsei. În primul caz, se aplica aceeasi pedeapsa ca si pentru fapta savârsita. În cel de-al doilea caz sanctiunea se face în limite mai reduse decât în cazul infractiunii consumate. Legiuitorul român a optat, în materia sanctionarii tentativei pentru sanctionarea limitata, pe baza citeriului diversificarii pedepsei. Astfel, tentativa se pedepseste atunci când e prevazuta în mod expres si cu o pedeapsa mai mica decât la infractiunea consumata. Pedeapsa e cuprinsa între jumatatea minimului si jumatatea maximului aplicat în cazul infractiunii consumate.
Dispozitia privind sanctionarea tentativei poate fi cuprinsa în textul care sanctioneaza o anumita fapta sau poate fi cuprinsa într-un text distinct, cu referire la o grupa de infractiuni.
Exista doua situatii în care, desi avem tentativa si legea prevede sanctiune pentru aceasta, totusi infractiunea nu este sanctionata:
a) Desistarea
b) Împiedicarea producerii rezultatului
a) Desistarea
Este specifica tentativei imperfecte. Consta în întreruperea actului de executare din propria initiativa a infractorului, înainte de descoperirea faptei.
Conditii cumulative
- Trebuie sa avem o întrerupere a actului de executare. Aceasta întrerupere nu poata sa survina decât înainte ca actul de executare sa se fi încheiat, ceea ce înseamna ca renuntarea la repetarea actului de executare nu echivaleaza cu renuntarea.
- Întreruperea actului de executare sa se datoreze vointei libere a infractorului.
Nu vom fi în prezenta unei desistari atunci când infractorul a fost surprins si împiedicat sa continue actul de executare ori atunci când nu a putut continua actul de executare, datorita rezistentei victimei ori când continuarea actului nu a fost posibila, datorita împrejurarii ca obiectul material lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
- Desistarea sa fi avut loc înainte de descoperirea faptei.
Fapta se considera descoperita, în primul rând atunci când a ajuns la cunostinta autoritatilor sau atunci când alte persoane iau conostinta de savârsirea ei (martori oculari).
În cazul infractiunii contra unei persoane, atunci când victima este prezenta la locul savârsirii infractiunii, ea afla în mod necesar despre savârsire, ceea ce nu constituie un impediment la desistare.
În cazul infractiunii contra patrimoniului, fapta se considera descoperita si atunci când victima a luat cunostinta de savârsirea infractiunii, astfel ca din acel moment nu mai e posibila desistarea.
Efectele desistarii
Desistarea nu înlatura tentativa. Fapta constituie tentativa, însa ea nu se pedepseste.
Desistarea nu este o cauza de impunitate absoluta. Daca ceea ce infractorul a savârsit pâna în momentul desistarii constituie o alta infractiune, el va raspunde pentru aceasta.
b) Împiedicarea producerii rezultatului
Este specific tentativei perfecte. Presupune îndeplinirea mai multor conditii:
- Actul de executare sa se fi încheiat.
- Împiedicarea sa fie rezultatul vointei libere a infractorului (transportarea victimei la spital).
- Împiedicarea trebuie sa fie efectiva, nu doar o încercare.
Infractiuni la care nu este posibila tentativa
a) Infractiunile din culpa
Deoarece tentativa ate la baza o hotarâre de a comite actiunea.
b) Infractiunile praeterintentionate
Rezultatul mai grav este produs din culpa, deci nu putea fi prevazut.
c) Infractiunile de executare prompta
Insulta, calomnia sunt fapte care se consuma chiar în momentul savârsirii actiunii sau inactiunii.
d) Infractiunile omisive
În cazul acestor actiuni fie a avut loc conduita pozitiva la care legea obliga, fie aceasta conduita nu a avut loc si suntem în prezenta unei infractiuni consumate.
Art. 216, cod penal - Infractiunea de însusire a bunului gasit
La infractiunile comisive prin omisiune este posibila tentativa.
Ex Situatia mamei care ia hotarârea de a-si omorî copilul prin nealaptare.
e) Infractiunile de obicei
Ex Prostitutia
În literatura de specialitate se afirma ca nu este posibila tentativa la infractiunea continua. Afirmatia este eronata, deoarece, în realitate, ea poate avea tentativa.
Ex Ipoteza furtului de energie electrica
S-a mai spus ca nu este posibila tentativa la infractiunea continuata. Trebuie facuta precizarea ca infractiunea continuata poate cunoaste o tentativa, în masura în care toate actele care o compun au ramas în faza tentativei.
Ex Tentativa de furt savârsita în forma continuata
Consumarea infractiunii (infractiunea consumata)
Ca ultima faza, este caracterizata de producerea urmarilor prevazute de norma de incriminare. Momentul consumarii difera în functie de natura infractiunii.
Infractiunile formale se consuma în momentul în care are loc actiunea sau inactiunea.
Infractiunile de rezultat se consuma în momentul producerii rezultatului.
Exista doua momente:
Momentul consumarii
Momentul epuizarii
Aceste infractiuni se consumaîn momentul în care sunt întrunite toate elementele cerute de norma de incriminare si se epuizeaza în momentul ultimei actiuni sau inactiuni sau în momentul în care actiunea înceteaza.
Tentativa se sanctioneaza în limite reduse la jumatate.
a) Teoria contractiunii
Potrivit acesteia, furtul se consuma în momentul în care autorul a atins bunul pe care vroia sa-l sustraga.
b) Teoria amonarii
Potrivit acesteia, furtul se consuma atunci când infractorul a mutat din loc bunul pe care vroia sa-l sustraga.
c) Teoria ilatiunii
Potrivit acesteia, furtul se consuma atunci când infractorul a reusit sa duca bunul acolo unde vroia sa-l ascunda.
d) Teoria aprehensiunii
Potrivit acesteia, furtul se consuma atunci când infractorul a apucat bunul pe care vroia sa-l fure.
e) Teoria apropriatiunii (consacrata de codul penal român)
Potrivit acesteia, furtul se consuma atunci când bunul a iesit din posesia detentorului legal si a intrat în posesia de fapt a celui care l-a sustras.
Potrivit acestei teorii, exista doua momente importante în savârsirea actiunii de furt:
Scoaterea bunului din posesia proprietarului.
Intrarea bunului în stapânirea de fapt a autorului infractiunii.
Cele doua momente au loc prin aceeasi actiune, între ele neexistând un moment de pauza. Prin urmare exista tentativa pâna în momentul în care bunul iese din posesia proprietarului si intra în posesia autorului infractiunii, dincolo de acest moment infractiunea fiind consumata.
|
