Fazele procesului penal
În cadrul sistemului organelor judiciare penale, fiecarei categorii de organe i-a fost conferita, prin lege o anumita functie procesuala, iar fiecare funct 717p152h ie procesuala, prin complexul de activitati care o compun, urmareste o anumita finalitate. Astfel, se distin trei functii[1]:
functia procesuala de desfasurare a urmaririi penale;
functia desfasurarii judecarii cauzelor penale;
functia punerii în executare a hotarârilor judecatoresti penale.
Fazele procesului penal sunt diviziuni ale acestuia, în care îsi desfasoara activitatea o anumita categorie de organe judiciare pentru îndeplinirea atributiilor, care se înscriu în functia lor procesuala si dupa epuizarea carora pot fi date anumite solutii privind cauza penala.
În structura tipica a procesului penal se disting trei faze, între componentele fazelor existând o interdependenta:
urmarirea penala;
judecata;
punerea în executare a hotarârilor penale.
Faza de urmarire este acea faza procesuala, premergatoare judecatii, în care se desfasoara o activitate de identificarea infractorului, prinderea acestuia, descoperirea, ridicarea si administrarea probelor în vederea trimiterii în judecata.
Activitatea de urmarire penala este efectuata de procuror, de organele de cercetare penala ale politiei si de organele de cercetare penala speciale. Procurorul are competenta de a efectua personal orice act de urmarire penala si de a coordona întreaga activitate de urmarire penala. Urmarirea penala se efectueaza în mod obligatoriu de catre procuror în cazul unor infractiuni cu un pericol social mai ridicat si care sunt nominalizate expres de legiuitor.
Actele prin care este marcat momentul începerii urmaririi penale sunt: procesul-verbal sau rezolutia prin care se dispune începerea urmaririi penale. Momentul final al acestei faze este rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecata si rezolutia sau ordonanta prin care se înceteaza urmarirea penala, se scoate de sub urmarire penala sau se claseaza.
Cea de-a doua faza a procesului penal este cea a judecatii, în care îsi desfasoara activitatea instantele judecatoresti care continua ceea ce au realizat în prima faza organele de urmarire penala. Activitatea la instanta se desfasoara în conditii de publicitate, de contradictorialitate si de oralitate,
astfel încât hotarârea instantei trebuie sa exprime adevarul cu privire la fapta savârsita si de gradul de vinovatie al faptuitorului, sintetizate în sanctiunea penala aplicata acestuia la terminarea judecatii cauzei. Momentul final al judecatii se realizeaza prin pronuntarea unei hotarâri definitive.
Prin punerea în executare a hotarârilor penale se urmareste aplicarea concrecta a sanctiunii prevazute în hotarârea judecatoreasca si realizarea scopului procesului penal. În aceasta faza îsi desfasoara activitatea instanta de judecata, procurorul, unele organe ale Ministerului de Interne si alte organe abilitate. Momentul de început al acestei faze este acela al eliberarii mandatului de executare de catre instanta si trimiterea acestuia la organul competent sa-l duca la îndeplinire. Daca pedeapsa este închisoarea, momentul final îl reprezinta întocmirea procesului-verbal de constatare a începerii executarii închisorii. Daca pedeapsa este amenda, momentul final îl va constitui depunerea la instanta de executare a recipisei de achitare a amenzii penale.
Momentul final al fazei de punere în executare a hotarârii penale, care nu trebuie confundat cu momentul terminarii executarii sanctiunii penale, este determinat de situatiile diferite ce pot sa apara.
Nu toate cauzele penale cunosc structura clasica pe cele trei faze, existând situatii când faza de urmarire penala lipseste. Forma atipica¹ a procesului penal este reprezentata de cele opt infractiuni nominalizate de dispozitiile art. 279 alin 2 lit a Cod de procedura penala, când plângerea prealabila se adreseaza direct instantei de judecata, daca faptuitorul este cunoscut, iar procesul penal începe direct cu judecata.
|
