Fazele procesului penal
Īn cadrul sistemului organelor judiciare penale, fiecarei categorii de organe i-a fost conferita, prin lege o anumita functie procesuala, iar fiecare funct 717p152h ie procesuala, prin complexul de activitati care o compun, urmareste o anumita finalitate. Astfel, se distin trei functii[1]:
functia procesuala de desfasurare a urmaririi penale;
functia desfasurarii judecarii cauzelor penale;
functia punerii īn executare a hotarārilor judecatoresti penale.
Fazele procesului penal sunt diviziuni ale acestuia, īn care īsi desfasoara activitatea o anumita categorie de organe judiciare pentru īndeplinirea atributiilor, care se īnscriu īn functia lor procesuala si dupa epuizarea carora pot fi date anumite solutii privind cauza penala.
Īn structura tipica a procesului penal se disting trei faze, īntre componentele fazelor existānd o interdependenta:
urmarirea penala;
judecata;
punerea īn executare a hotarārilor penale.
Faza de urmarire este acea faza procesuala, premergatoare judecatii, īn care se desfasoara o activitate de identificarea infractorului, prinderea acestuia, descoperirea, ridicarea si administrarea probelor īn vederea trimiterii īn judecata.
Activitatea de urmarire penala este efectuata de procuror, de organele de cercetare penala ale politiei si de organele de cercetare penala speciale. Procurorul are competenta de a efectua personal orice act de urmarire penala si de a coordona īntreaga activitate de urmarire penala. Urmarirea penala se efectueaza īn mod obligatoriu de catre procuror īn cazul unor infractiuni cu un pericol social mai ridicat si care sunt nominalizate expres de legiuitor.
Actele prin care este marcat momentul īnceperii urmaririi penale sunt: procesul-verbal sau rezolutia prin care se dispune īnceperea urmaririi penale. Momentul final al acestei faze este rechizitoriul prin care se dispune trimiterea īn judecata si rezolutia sau ordonanta prin care se īnceteaza urmarirea penala, se scoate de sub urmarire penala sau se claseaza.
Cea de-a doua faza a procesului penal este cea a judecatii, īn care īsi desfasoara activitatea instantele judecatoresti care continua ceea ce au realizat īn prima faza organele de urmarire penala. Activitatea la instanta se desfasoara īn conditii de publicitate, de contradictorialitate si de oralitate,
astfel īncāt hotarārea instantei trebuie sa exprime adevarul cu privire la fapta savārsita si de gradul de vinovatie al faptuitorului, sintetizate īn sanctiunea penala aplicata acestuia la terminarea judecatii cauzei. Momentul final al judecatii se realizeaza prin pronuntarea unei hotarāri definitive.
Prin punerea īn executare a hotarārilor penale se urmareste aplicarea concrecta a sanctiunii prevazute īn hotarārea judecatoreasca si realizarea scopului procesului penal. Īn aceasta faza īsi desfasoara activitatea instanta de judecata, procurorul, unele organe ale Ministerului de Interne si alte organe abilitate. Momentul de īnceput al acestei faze este acela al eliberarii mandatului de executare de catre instanta si trimiterea acestuia la organul competent sa-l duca la īndeplinire. Daca pedeapsa este īnchisoarea, momentul final īl reprezinta īntocmirea procesului-verbal de constatare a īnceperii executarii īnchisorii. Daca pedeapsa este amenda, momentul final īl va constitui depunerea la instanta de executare a recipisei de achitare a amenzii penale.
Momentul final al fazei de punere īn executare a hotarārii penale, care nu trebuie confundat cu momentul terminarii executarii sanctiunii penale, este determinat de situatiile diferite ce pot sa apara.
Nu toate cauzele penale cunosc structura clasica pe cele trei faze, existānd situatii cānd faza de urmarire penala lipseste. Forma atipica¹ a procesului penal este reprezentata de cele opt infractiuni nominalizate de dispozitiile art. 279 alin 2 lit a Cod de procedura penala, cānd plāngerea prealabila se adreseaza direct instantei de judecata, daca faptuitorul este cunoscut, iar procesul penal īncepe direct cu judecata.
|
