Filiatia fireasca
A. Rolul prezumtiilor legale in stabilirea filiatiei.
In trecut, stabilirea filiatiei era o problema deosebit de dificila. Singurul fapt sigur si care putea fi dovedit cu certitudine era nasterea. De aceea, sistemele de drept au creat prezumtii care usureaza sarcina probei in acest domeniu (de exemplu, p 141e44b rezumtia timpului legal al conceptiunii sau prezumtia de paternitate). In prezent, datele medicale permit proba stiintifica a filiatiei, dar prezumtiile clasice au fost mentinute datorita avantajelor pe care le prezinta, in special simplitatea rationamentelor folosite. Ele permit evitarea proceselor inutile si a situatiilor conflictuale, derularea in liniste a relatiilor de familie in conditiile in care, in marea majoritate a cazurilor, corespund adevarului. De asemenea, dat fiind caracterul lor relativ, prezumtiile pot fi rasturnate, facandu-se proba contrarie.
Datele medicale de la care s-a pornit la elaborarea textului sunt cu siguranta depasite in prezent, deoarece tehnicile ecografice permit indicatii mult mai fine cu privire la varsta sarcinii, iar metodele medicinei neonatale determina supravietuirea unor copii prematuri la varste care, pana cu putin timp in urma, erau de neimaginat. Cu toate acestea, prezumtia ramane functionala daca este considerata ca avand caracter relativ, deoarece, in majoritatea cazurilor, corespunde realitatii.
B. Posesia de stat
Posesia de stat reprezinta o recunoastere publica a filiatiei, rezultand din modul de a se purta al parintilor fata de copii. Aceasta marturisire tacita si constanta a parintilor este, in marea majoritate a cazurilor, o dovada peremptorie a legaturii de filiatie, atat fata de mama, cat si fata de tata.[1]
Articolul 294 din Codul civil (in prezent abrogat de Codul familiei) enumera elementele din care rezulta posesia de stat:
– copilul a purtat intotdeauna numele parintiilor (nomen);
– copilul a fost tratat si considerat de parinti ca fiind copilul lor (tractatus);
– copilul a fost intotdeauna recunoscut in aceasta calitate de societate si de familia sa (fama).
In prezent, Codul familiei nu mai prevede expres aceste elemente, dar ele pot fi retinute pentru determinarea posesiei de stat. De asemenea, pot fi folosite si alte elemente. Aprecierea cu privire la existenta sau inexistenta posesiei de stat apartine judecatorului fondului. Intr-o definitie mai flexibila.
Deoarece posesia este o stare de fapt, ea poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.
Pentru a produce efecte, posesia de stat trebuie sa fie continua. Aceasta inseamna ca elementele posesiei de stat trebuie sa fie constante, suficiente pentru a corespunde unei situatii normale. Aceasta calitate a posesiei este uneori greu de determinat, deoarece, in anumite situatii, ea a existat pentru anumite perioade, iar, in altele, nu a existat. Dar ramane la aprecierea judecatorului sa stabileasca aceasta stare de fapt.
Efectele posesiei de stat in materia filiatiei.
Potrivit Codului civil, in lipsa actului de nastere, filiatia putea fi suficient dovedita prin posesia de stat de copil legitim. In prezent, Codul familiei a renuntat la aceasta solutie si posesia de stat nu mai produce efecte in mod direct, dar ea prezinta importanta atunci cand este unita cu indicatiile din actul de nastere al copilului, atunci cand exista concordanta. Potrivit articolului 51 din Codul familiei: Copilul nu poate reclama o stare civila contrara aceleia care rezulta din certificatul de nastere si folosirea starii civile conforme cu acest certificat (art. 51 alin. 1). De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civila a copilului care are folosirea unei stari civile conforme cu certificatul sau de nastere (art. 51 alin. 2). Potrivit art. 53 alin. 3 din Codul familiei, aceste dispozitii se aplica si in materia filiatiei fata de tatal din casatorie.
Sectiunea 2
Filiatia fata de mama
Filiatia fata de mama se poate stabili:
In baza actului de nastere
Deoarece faptul nasterii este cert si usor de dovedit, legiuitorul a stabilit ca filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii (art. 49 alin. 1 din Codul familiei). Ea se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii (art. 49 alin. 2)
Indicatia din actul de nastere stabileste legatura de filiatie fata de mama, probeaza ca mama copilului este cea indicata in certificatul de nastere.
Contestarea filiatiei fata de mama. Potrivit articolului 51 din Codul familiei, copilul nu poate reclama o stare civila contrara aceleia care rezulta din certificatul de nastere si folosirea starii civile conforme cu acest certificat. De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civila a copilului care are folosirea unei stari civile conforme cu certificatul sau de nastere.
2. Prin recunoastere de maternitate.
Potrivit art. 48 din Codul familiei, daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila ori daca copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama poate recunoaste pe copil.
Recunoasterea se poate face fie prin declaratie la serviciul de stare civila, fie printr-un inscris autentic, fie prin testament.
Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.
Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
3. Prin actiune in stabilirea filiatiei fata de mama
In cazul in care, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii, ori in cazul in care se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii, dovada filiatiei fata de mama se poate face in fata instantei judecatoresti prin orice mijloc de proba.
Sectiunea 3 Filiatia fata de tata
In sistemul de drept romanesc, copilul din casatorie are aceeasi situatie juridica precum acela din afara casatoriei. Dar, in ceea ce priveste stabilirea filiatiei fata de tata, Codul familiei a pastrat totusi conceptia traditionala potrivit careia paternitatea din casatorie se stabileste in mod deosebit fata de cea din afara casatoriei.
1. Prezumtia de paternitate
In trecut, paternitatea era imposibil de dovedit in mod direct, procreatia nu putea face obiectul nici unei probe si niciodata copilul nu ar fi putut sa dovedeasca acest fapt.[2]
De aceea, pornindu-se de la faptul ca mariajul presupune viata in comun (inclusiv existenta raporturilor sexuale) si fidelitatea sotilor, este rezonabil sa presupunem ca un copil nascut in timpul casatoriei este conceput de sotul mamei. Aceasta regula este o mostenire a dreptului roman, exprimata in adagiul „Pater is est quem nuptiae demonstrant“. Deci, daca copilul este conceput in timpul casatoriei parintilor, el este considerat a fi zamislit de sotul mamei, fara a mai fi necesar sa se probeze in alt mod filiatia fata de tata.
Extensia regulii prevazute la art. 53 alin. 2. Copilul nascut in timpul casatoriei.
Este evident ca un copil nascut la mai putin de 180 de zile de la data incheierii casatoriei nu a fost conceput in timpul acesteia. Totusi, este de presupus ca sotul a cunoscut existenta sarcinii la momentul incheierii casatoriei si legitimarea copilului apare ca fireasca, fiind efectul vointei tacite a parintilor. Bineinteles ca exista cazuri in care aceasta prezumtie nu corespunde adevarului. In aceasta situatie, sotul mamei poate pune in discutie filiatia, dar numai pe calea unei actiuni in tagada paternitatii.
Pentru ca un copil sa beneficieze de prezumtia de paternitate, este suficient sa se dovedeasca filiatia fata de mama si faptul ca aceasta era casatorita la data nasterii sau a conceptiei copilului. Data conceptiei se calculeaza pornindu-se de la prezumtia timpului legal al conceptiunii. Rezulta ca un copil nascut la mai putin de 300 de zile de la data desfacerii sau desfiintarii casatoriei este considerat ca fiind al sotului mamei, daca aceasta nu a intrat intr-o noua casatorie.
In concluzie, beneficiaza de prezumtia de paternitate:
a) copilul nascut in timpul casatoriei, indiferent daca a fost conceput in timpul acesteia sau inainte de incheierea ei;
b) copilul conceput in timpul casatoriei si nascut dupa incetarea acesteia. Pentru a se determina ce categorii de copii beneficiaza de prezumtia de paternitate in functie de data nasterii in raport cu cea a desfacerii casatoriei, se porneste de la prezumtia timpului legal al conceptiunii. Rezulta ca este considerat copil din casatorie acela nascut la mai putin de 300 de zile de la data incetarii acesteia.
3. Conflictele de paternitate.
Este posibil ca dupa incetarea primei casatorii mama sa se recasatoreasca, si la mai putin de 300 de zile de la aceasta sa nasca un copil. In acest caz ne aflam in situatia unui conflict de paternitate deoarece copilul beneficiaza de prezumtia de paternitate atat in raport cu primul sot, cat si cu al doilea. In trecut, pentru a se evita asemenea situatii, legea stabilea ca o femeie nu putea incheia o noua casatorie la mai putin de 10 luni de la data incetarii celei dintai. Dar problema nu era in toate cazurile rezolvata deoarece impedimentul rezultand din termenul de viduitate era prohibitiv (deci nu era sanctionat cu nulitatea celei de a doua casatorii). Codul familiei a renuntat la aceasta solutie si, in prezent, conditia respectarii termenului de vaduvie nu mai exista.
In ceea ce priveste rezolvarea conflictului de paternitate, in trecut, in doctrina s-a considerat ca existenta conflictului intre cele doua paternitati va fi solutionata de instantele judecatoresti, care se vor pronunta dupa imprejurarile cauzei.[3]
In prezent, Codul familiei a renuntat la conditia respectarii termenului de viduitate la incheierea casatoriei si a rezolvat expres conflictul de paternitate intre prima si a doua casatorie in articolul 53 alin. 2, care dispune: copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie.
4. Tagada paternitatii.
Deoarece prezumtia de paternitate nu corespunde intotdeauna realitatii, legea permite rasturnarea acesteia prin proba contrara. Prezumtia relativa de paternitate poate fi inlaturata pe calea tagaduirii paternitatii. Datorita efectelor deosebit de importante pe care le produce, actiunea in tagada paternitatii este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti si poate fi exercitata numai in conditiile speciale prevazute de Codul familiei. Tagada paternitatii este o actiune in contestatie de stare civila. Ca efect al admiterii acesteia, dispare cu efect retroactiv legatura de filiatie dintre copil si sotul mamei.
5. Obiectul actiunii in tagada paternitatii. Sarcina probei.
Obiectul actiunii in tagada paternitatii consta in rasturnarea prezumtiei de paternitate, in dovedirea faptului ca sotul mamei nu este tatal copilului. Deoarece proba filiatiei fata de tata era imposibil de realizat in trecut, prin mijloace stiintifice si dovada neputintei obisnuite a barbatului se considera ca da nastere la procese scandaloase, reglementarile de dreptul familiei aratau limitativ cazurile in care se putea introduce actiunea in tagada paternitatii (de exemplu, barbatul a fost in imposibilitatea fizica de a coabita cu sotia sa, fie din cauza departarii, fie din orice alt accident, sau in caz de adulter al sotiei, coroborat cu ascunderea nasterii copilului).
In prezent, Codul familiei, folosind o tehnica legislativa flexibila, nu mai arata in mod expres cazurile in care poate fi pornita actiunea in tagada paternitatii, ci prevede in art. 54 alin 1 ca „paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului”
Procedura tagaduirii paternitatii. Inlaturarea prezumtiei de paternitate se poate realiza numai pe calea unei actiuni introduse de persoanele expres prevazute de lege, cu respectarea conditiilor aratate de Codul familiei care reglementeaza in acest scop:
Calitatea procesuala activa.
Potrivit art. 54 din Codul familiei, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2007 Actiunea in (publicata in M. Of. nr. 749/2007), tagaduirea paternitatii poate fi pornita de oricare dintre soti, precum si de catre copil; ea poate fi continuata de mostenitori.
Actiunea se introduce de catre sotul mamei impotriva copilului; daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mamei sale.
Mama sau copilul introduce actiunea impotriva sotului mamei; daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor lui.
Daca titularul actiunii este pus sub interdictie, actiunea va putea fi pornita de tutore.
Mama copilului va fi citata in toate cazurile in care nu formuleaza ea insasi actiunea.
7. Termenul in care poate fi pornita actiunea in tagada paternitatii
Potrivit art. 55 din Codul familiei, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 288/2007:
Actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului.
Daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului, acesta o poate porni intr-un termen de 3 ani de la data majoratului sau.
Reclamantul poate fi repus in termen, in conditiile legii.
8. Proba actiunii in tagada paternitatii.
In actiune in tagada paternitatii, reclamantul poate folosi orice mijloc de proba.
9. Efectele admiterii actiunii in tagada paternitatii
Ca urmare a admiterii actiunii in tagada paternitatii, copilul pierde calitatea de copil din casatorie si devine copil din afara casatoriei avand filiatia stabilita numai fata de mama. Nimic nu impiedica, dupa aceasta, sa isi stabileasca filiatia fata de un alt barbat, in conditiile reglementate de lege pentru paternitatea din afara casatoriei.
Exercitii
La 7 noiembrie 1985, reclamantul S.M. a chemat in judecata pe parata S.L., pentru ca, prin hotararea ce se va da, sa se stabileasca faptul ca nu este tatal minorilor S.D., nascut la 21 august 1979, S.O., nascut la 11 august 1981, S.V., nascut la 25 decembrie 1983, si S.G., nascuta la 16 septembrie 1985.
In cuprinsul actiunii se arata ca partile s-au casatorit in anul 1973, iar in anul 1975
s-au despartit in fapt, data de la care intre cei doi n-au mai existat nici un fel de relatii, astfel ca cei patru minori au ca tata un alt barbat, respectiv concubinul paratei, si nu pe reclamant care este sotul acesteia.
In motivarea actiunii se mai arata ca reclamantul a luat cunostinta de nasterea copiilor cu ocazia chemarii in judecata, intr-o actiune formulata de parata, pentru a fi obligat la plata unei pensii de intretinere.
Instanta a retinut de asemenea ca parata a recunoscut ca reclamantul nu este tatal celor patru copii minori. (dec.sect.civ.nr. 867 din 8 mai 1986)
A) Ce va hotari instanta?
Prin actiunea inregistrata pe rolul instantei la data de 26.05.2006, PMI, mama minorei PAR, a
chemat in judecata pe sotul sau, PG, solicitand instantei sa constate ca acesta nu este tatal minorei PAR, nascuta la 2.04.2006.
In motivarea actiunii a aratat reclamanta ca in fapt este despartita de sotul sau de 6 ani iar din
anul 2002 are o relatie de concubinaj cu numitul VAV, relatie din care a rezultat minora PAR.
In termen legal paratul a depus
intampinare prin care a solicitat instantei sa constate ca reclamanta
nu are calitate procesuala activa, raportat la prevederile art. 54 alin
A. Ce va hotara instanta?
Aceasta se poate stabili in doua modalitati: prin recunoasterea filiatiei, ceea ce presupune actul voluntar al barbatului si prin actiune in stabilirea filiatiei fata de tatal din afara casatoriei, ceea ce presupune introducerea unei actiuni in justitie impotriva acestuia.
Potrivit articolului 57 alin. 1 din Codul familiei, copilul conceput si nascut in afara casatoriei poate fi recunoscut de catre tatal sau; dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat descendenti firesti.
Textul arata expres categoriile de copii care pot fi recunoscuti de catre tata. Poate fi recunoscut numai copilul din afara casatoriei. Intre paternitatea din casatorie si cea din afara casatoriei nu poate exista conflict de paternitate, deoarece in primul caz, filiatia rezulta din lege, in baza prezumtiei de paternitate.
Recunoasterea se face prin declaratie facuta la serviciul de stare civila, fie o data cu inregistrarea nasterii, fie dupa aceasta data; recunoasterea poate fi facuta si prin inscris autentic sau prin testament.
Contestarea recunoasterii de paternitate. Potrivit art. 58 alin. 1 din Codul familiei, recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
In ceea ce priveste sarcina probei, potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol, daca recunoasterea este contestata de mama, de cel recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada paternitatii este in sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor sai. Solutia este in interesul descendentului (sau al mamei), care nu sunt pusi in fata situatiei de a realiza o proba uneori dificila si costisitoare pentru a inlatura efectele unei filiatii asupra careia planeaza incertitudinea si este rezultatul vointei autorului ei.
b) Actiune in stabilirea filiatiei fata de tatal din afara casatoriei.
Potrivit articolului 59 alin. 1 din Codul familiei, actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul legal.
Caracterul strict personal al actiunii. Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta (art. 59 alin. 2 din Codul familiei).
Calitatea procesuala pasiva. Actiunea se porneste impotriva prezumtivului tata.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata (art. 59 alin. 3 din Codul familiei).
Termenul in care poate fi pornita acțiunea in stabilirea filiației fața de tatal din afara casatoriei.
Potrivit art. 60 din Codul familiei, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 288/2007 (publicata in M. Of. nr. 749/2007):
Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita de mama intr-un termen de un an de la nasterea copilului.
Daca, in cazul prevazut in art. 54, alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotariri judecatoresti, termenul de un an pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii dinafara casatoriei va curge de la data cind acea hotarire a ramas definitiva.
In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.
Actiunea apartinand copilului nu se prescrie in timpul vietii acestuia.
Proba actiunii in stabilirea filiatiei fata de tatal din afara casatoriei.
In dovedirea actiunii, pot fi folosite toate mijloacele de proba. Un mijloc de proba de o deosebita valoare este expertiza medico-legala.
Efectele actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei.
Ca efect al admiterii actiunii in stabilirea filiatiei, se stabileste legatura de paternitate intre copil si barbatul impotriva caruia aceasta a fost introdusa, cu toate efectele pe care legea le deduce din aceasta. Potrivit art. 63 din codul familiei, copilul din afara casatoriei, a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca are, fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie.
Potrivit art. 64 alin. 2, in cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea da incuviintarea copilului sa poarte numele acestuia din urma.
In conditiile art. 65 din Codul familiei, daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, incredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, se vor hotari potrivit dispozitiilor art. 42-44, care se aplica prin asemanare.
Exercitii
A.G. a chemat in judecata pe N.N. si Primaria Sectorului 1 Bucuresti pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca paternitatea minorei V.A., nascuta la 3.02.1990, in persoana paratului cu care a trait o perioada de timp in concubinaj, desi era casatorita.
Din certificatul de nastere al minorei rezulta ca, la rubrica „numele tatalui“ figureaza sotul reclamantei, respectiv E.F., de care insa, la momentul nasterii copilului era despartita in fapt.
a) Exista conflict de paternitate intre filiatia din casatorie si cea din afara casatoriei?
b) Ce va hotari instanta?
c) Ce actiune are in prezent la indemana mama copilului pentru a stabili filiatia reala a acestuia?
N.A. a chemat in judecata pe A.I., solicitand sa se constate ca paratul este tatal minorei M., nascuta de reclamanta la data de 7.02.1991.
Din raportul medico-legal aflat la dosar rezulta ca perioada de conceptie a copilului se situeaza in intervalul 29.04 – 23.05.1990 (mai precis, in jurul datei de 11.05.1990).
Din declaratiile reclamantei rezulta ca aceasta l-a cunoscut pe parat in 16.06.1990 sau „vara anului 1990“.
Concluziile expertizei dermatoglifice administrate in cauza sunt in sensul ca „paternitatea paratului este nedecisa cu inclinatie spre probabila“.
a) Ce va hotari instanta?
|
