Filiatia prin adoptie (Filiatia juridica)
Filiatia adoptiva se deosebeste de cea fireasca prin caracterul sau artificial. Aceasta nu corespunde unei descendente biologice, ci este rezultatul deciziei unei autoritati, care se suprapune peste manifestarea de vointa a partilor.
Functiile adoptiei.
Functiile adoptiei au evoluat de-a lungul timpului. Sub imperiul Codului civil, ea a fost folosita mai ales pentru a permite transmiterea numelui si a mostenirii. In epoca moderna, adoptia s-a transformat intr-o ins 848e45i titutie care are ca scop protectia interesului copilului lipsit de ocrotire in familia sa fireasca. Ea raspunde, in cele mai multe cazuri, dorintei cuplurilor care nu au copii firesti de a-si manifesta sentimentele de ocrotire si afectiune fata de un copil care nu este descendentul lor biologic. De asemenea, permite integrarea copilului crescut anterior de un singur parinte in noua familie a acestuia.
Tipurile adoptiei.
Exista doua tipuri de adoptie:
a) Adoptia cu efecte depline, care substituie filiatia artificiala (juridica) celei biologice. Ca efect al acestui tip de adoptie, adoptatul rupe legaturile de rudenie si filiatie cu familia sa biologica si intra in familia adoptatorilor, dobandind acelasi statut juridic ca o ruda de sange a acestora.
b) Adoptia cu efecte restranse, care suprapune filiatia juridica peste cea biologica. Adoptatul pastreaza legaturile de rudenie cu familia sa fireasca, modificarile operand numai in ceea ce priveste raporturile de filiatie cu adoptatorii, nu si cu familia acestora.
Situatia actuala in dreptul romanesc
Codul familiei permitea ambele tipuri de adoptie. Dupa 1996, dreptul romanesc cunoaste un singur tip de adoptie: adoptia cu efecte depline, cea care produce efecte asimilate filiatiei firesti.
Aplicarea legii in timp in ceea ce priveste adoptia.
Desi in prezent nu se mai pot incheia adoptii cu efecte restranse, aceasta institutie prezinta in continuare interes, deoarece mai sunt in fiinta adoptiile cu efecte restranse incheiate potrivit Codului familiei. Acestea continua sa-si produca efectele potrivit legii sub imperiul careia au fost incheiate.
Sediul materie. In prezent, regimul juridic al adoptiei este guvernat de Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei[1] modificata prin Ordonanata de urgenta nr. 102/03.09.2008. Aceasta reglementeaza: principiile care trebuie respectate in procesul adoptiei, conditiile de fond si de forma ale adoptiei, efectele adoptiei, incetarea adoptiei, reguli speciale privind adoptia internationala, reguli procesuale privind adoptia si cadrul institutional care asigura respectarea interesului superior al copilului in cursul adoptiei. De asemenea, contine norme cu privire la aplicarea in timp a dispozitiilor sale si abroga expres actele normative considerate incompatibile cu dispozitiile sale.
Sectiunea 1.
Conditiile de fond ale adoptiei
I. Conditii cu privire la adoptatori
A. Pot avea calitatea de adoptatori o persoana sau un cuplu casatorit.
a) Adoptia incheiata de o singura persoana. Spre deosebire de alte legislatii, dreptul roman permite fara nici o restrictie formala ca o persoana necasatorita sa dobandeasca statutul de adoptator.
O persoana poate dobandi singura calitatea de adoptator si in situatia cand este casatorita, dar, in acest caz, este necesar si consimtamantul sotului. Acesta din urma nu dobandeste ca efect al consimtamantului sau, calitatea de adoptator.
b) Adoptia incheiata de o familie. Potrivit articolului 7 alin. 2 din Legea privind regimul juridic al adoptiei, o familie poate adopta doar daca adoptatorii sunt sot si sotie. Spre deosebire de alte legislatii, dreptul roman nu pune nici o conditie cu privire la durata casatoriei. Legiuitorul din 2004 nu a subscris solutiei moderne propusa in doctrina recenta potrivit careia ar trebuia admisa si adoptia de catre concubini[2].
Cu exceptia acestei situatii, cand adoptatorii sunt sot si sotie, adoptiile succesive sau simultane de catre mai multe persoane sunt interzise. Regula are ca scop impiedicarea traficului de copii care ar putea aparea in situatia in care o familie ar adopta numai pentru a transmite copilul mai departe, consimtind la o noua adoptie.
B. Varsta.
Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cel pe care doresc sa il adopte. Pentru motive temeinice, instanta judecatoreasca poate incuviinta adoptia, chiar daca diferenta de varsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica de 18 ani, dar in nici o situatie, mai putin de 15 ani.
C. Consimtamantul adoptatorului (adoptatorilor).
Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa-si dea consimtamantul in fata instantei judecatoresti, o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei. Noua reglementare privind adoptia acorda o mai mare importanta decat in trecut formarii consimtamantului acestora. Astfel, serviciul public cu functii in domeniul protectiei copilului de la nivel judetean (sau al sectoarelor municipiului Bucuresti) asigura acestora servicii de pregatire/consiliere pentru a-si asuma in cunostinta de cauza si in mod corespunzator rolul de parinte inca din faza evaluarii, in scopul obtinerii atestatului de persoana sau familie apta sa adopte (art. 21).
D. Capacitatea.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 273/2004 pot adopta numai persoanele care au capacitate deplina de exercitiu. In ceea ce priveste pe alienatul sau debilul mintal, reglementarea consacra expres solutia ca acestia nu pot adopta. La aceeasi solutie se ajungea in trecut pe cale doctrinara, pornindu-se de la premisa ca o asemenea adoptie nu este in interesul adoptatului, iar adoptia se face in interesul superior al copilului.[3] Desi art. 9 alin. 3 prevede ca persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta, textul trebuie interpretat in sensul ca nici una din aceste categorii nu poate adopta si nu in sensul ca cele doua conditii trebuie indeplinite cumulativ pentru a fi un impediment la adoptie. Ca si in cazul incheierii casatoriei, norma trebuie inteleasa in sensul ca este indiferent daca alienatul sau debilul mintal au fost sau nu pusi sub interdictie.
E. Aptitudinea de a adopta.
Aceasta rezulta din atestatul de persoana sau familie apta sa adopte care se elibereaza ca efect al evaluarii garantiilor morale si al conditiilor materiale ale acesteia de catre Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului de la domiciliul acestora (art. 19 din Legea 243/2004). Spre deosebire de OUG 25/1997, in prezent, sunt aratate expres elementele care trebuie avute in vedere la evaluare, si anume: personalitatea, starea sanatatii si situatia economica a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viata familiala, conditiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil, motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreste sa adopte; motivele pentru care, in cazul in care numai unul dintre cei doi soti solicita sa adopte un copil, celalalt sot nu se asociaza la cerere; impedimente de orice natura relevante pentru capacitatea de a adopta.
Reglementarea romaneasca nu contine alte dispozitii speciale cu privire la adoptatori, de exemplu cu privire la varsta (cu exceptia varstei majoratului care rezulta din conditia capacitatii depline de exercitiu), sexul sau existenta unor copii naturali sau adoptati.
Conditii privind pe adoptat
A. Varsta.
Legea nr. 243/2004 mentine conceptia potrivit careia copilul poate fi adoptat numai pana la implinirea majoratului civil (art. 5 alin. 2). Numai ca exceptie, se admite adoptia majorului, doar daca a fost crescut de adoptator sau familia adoptatoare in timpul minoritatii (art. 5 alin. 3).
B. Consimtamantul parintilor firesti.
Ca regula, adoptia nu se poate incheia decat cu
consimtamantul parintilor firesti ai copilului.
Aceasta presupune ca filiatia fata de acestia sa fie
legal stabilita. Nu are nici o importanta daca este vorba
despre un copil din casatorie sau din afara acesteia. Daca
unul dintre parintii naturali este decedat, necunoscut, declarat, in
conditiile legii, mort sau disparut, pus sub interdictie, precum
si daca se afla, din orice imprejurare, in imposibilitate de
a-si manifesta vointa, consimtamantul celuilalt
parinte este indestulator (art. 12 alin. 3). Spre deosebire de vechea reglementare, parintele
decazut din drepturile parintesti pastreaza dreptul de
a consimti la adoptia copilului sau. Consimtamantul
reprezentantului legal este obligatoriu. Rezulta ca in acest caz
legea cere indeplinirea cumulativa a ambelor conditii cu privire la
acordul in vederea adoptiei. Totusi, decaderea din drepturile parintesti
va fi luata in considerare de instanta la aprecierea
caracterului abuziv al refuzului parintilor de a consimti la
adoptie. Ca exceptie, daca parintii naturali sunt
decedati, necunoscuti, declarati, in conditiile legii,
morti sau disparuti sau pusi sub interdictie
adoptia va fi consimtita de catre tutorele copilului (art.
11 alin. 1 lit. a). Prin acest text legiuitorul a indreptat omisiunea din OUG
25/1997 care, in articolul 7 alin. 1 lit. a) si in
alin. 2, prevazand obligativitatea
consimtamantului parintilor la adoptie, se limita,
pentru situatiile enumerate acolo, in care acesta nu poate fi
obtinut, sa precizeze doar ca nu este necesar, omitand
sa prevada obligativitatea substituirii sale prin
consimtamantul persoanei sau organismului abilitat in lipsa
parintilor sa exercite ocrotirea parinteasca.
Fata de acestea, prin Decizia nr. 308/2002, Curtea
Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutionalitatea
acestor texte in masura in care nu
prevad luarea consimtamantului oricarei persoane sau al
oricarui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile
parintesti, conform art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventia
europeana in materia adoptiei de copii, incheiata
In prezent, potrivit normelor din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, tutela se instituie conform legii de catre instanta judecatoreasca, cu respectarea dispozitiilor art. 40-42 din acest act normativ.
Parintii naturali ai copilului sau, dupa caz, tutorele acestuia trebuie sa consimta la adoptie in mod liber, neconditionat, si numai dupa ce au fost informati in mod corespunzator asupra consecintelor adoptiei, in special asupra incetarii legaturilor de rudenie ale copilului. Directia in a carei raza teritoriala locuiesc parintii naturali sau dupa caz, tutorele este obligata sa asigure consilierea si informarea acestora inaintea exprimarii de catre acestia a consimtamantului la adoptie.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, consimtamantul la adoptie al parintilor firesti ai copilului sau, dupa caz, al tutorelui poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului inscrisa in certificatul de nastere. Scopul acestor dispozitii este de a evita adoptiile premature. Termenul inainte de care parintii naturali (sau, dupa caz, tutorele) nu isi pot da consimtamantul la adoptie a fost fixat la 60 de zile de la nasterea copilului, pentru a preintampina un consimtamant dat ca efect al presiunilor exercitate inainte de nastere sau inainte ca starea fizica si psihica a mamei sa se fi restabilit. Aplicandu-se principiul egalitatii intre parinti, dispozitiile se aplica si in ceea ce il priveste pe tata.
Parintele (sau tutorele) poate revoca consimtamantul dat in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui in fata instantei. Dupa expirarea acestui termen, consimtamantul devine irevocabil. Daca parintele isi revoca consimtamantul in acest termen, copilul nu mai este adoptabil, procedura adoptiei nu mai poate continua. Revocarea nu trebuie motivata.
Consimtamantul adoptatorului, exceptie de la regula potrivit careia parintii firesti consimt la adoptia copilului lor.
In situatia adoptiei succesive a unui copil de catre doi soti, din care unul are deja calitatea de adoptator, art. 12 alin. 1 teza finala arata ca, in acest caz, consimtamantul trebuie dat de catre sotul care este deja parinte adoptator al copilului.
Refuzul abuziv al parintilor sau al tutorelui de a consimti la adoptie.
Legea adoptiei prevede ca, in mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor naturali sau, dupa caz, al tutorelui, de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste, cu orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa isi dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta Desi legea romana nu arata ce se intelege prin refuz abuziv, instantele trebuie sa aprecieze cu deosebita atentie aceasta situatie. Consideram ca refuzul poate fi considerat abuziv numai in cazul in care, anterior declansarii procedurii adoptiei, parintii naturali s-au dezinteresat de copil sau au savarsit fata de acesta fapte care sa imbrace forma abuzului sau a neglijarii, astfel cum sunt acestea definite de Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Dezinteresul trebuie sa fie voluntar si imputabil acestora. Abuzul sau neglijenta nu trebuie constatate in prealabil intr-o anumita forma speciala. Aprecierea cu privire la caracterul abuziv al refuzului consimtamantului parintilor apartine instantei de fond care se pronunta cu privire la deschiderea procedurii adoptiei.
D. Consimtamantul copilului.
Legea 273/2004 acorda o importanta mult mai mare decat reglementarea anterioara implicarii adoptatului in procesul adoptiei. Solutia se explica prin evolutia conceptiei generale cu privire la drepturile copilului, care se transforma, in epoca actuala, din obiect al protectiei in subiect de drepturi proprii. Potrivit Legii nr. 272/2004 cu privire la protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia sa asupra oricarei probleme care il priveste. Facand aplicarea acestor reguli generale in materia adoptiei, Legea nr. 273/2004 dispune in articolul 17 consimtamantul la adoptie al copilului care a implinit varsta de 10 ani se da in fata instantei judecatoresti, in faza incuviintarii adoptiei. Adoptia nu va putea fi incuviintata fara consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani. Anterior exprimarii consimtamantului, Directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul care a implinit varsta de 10 ani il va sfatui si informa pe acesta, tinand seama de varsta si de maturitatea sa, in special asupra consecintelor adoptiei si ale consimtamantului sau la adoptie si va intocmi un raport in acest sens.
F. Inexistenta unei adoptii anterioare.
Ceea ce aduce nou Legea nr. 243/2004 in aceasta materie este posibilitatea incuviintarii unei noi adoptii in cazul in care adoptatorul sau adoptatorii au decedat, fara a mai fi necesara desfacerea adoptiei precedente. Legiferandu-se o solutie propusa in doctrina[4], adoptia anterioara se considera desfacuta la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii. De altfel, acesta ramane singurul caz de desfacere a adoptiei, in sistemul Legii 243/2004.
Conditii bilaterale (care privesc atat pe adoptat, cat si pe adoptator)
A. Diferenta de varsta.
In ceea ce priveste aceasta conditie de fond la adoptie, legiuitorul a pastrat conceptia potrivit careia diferenta de varsta dintre adoptat si adoptator trebuie sa fie de cel putin 18 ani. Pentru motive temeinice, instanta judecatoreasca poate incuviinta adoptia, chiar daca diferenta de varsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica de 18 ani, dar in nici o situatie, mai putin de 15 ani.
B. Impedimentul rezultand din rudenie.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, adoptia intre frati este interzisa. In ceea ce priveste adoptia fratilor de catre acelasi adoptator, aceasta este incurajata de legiuitor. Potrivit art. 6 alin. 1, in cadrul procedurii de adoptie se iau masurile necesare pentru ca fratii sa fie incredintati impreuna. Incredintarea separata a fratilor in vederea adoptiei, precum si adoptia acestora de catre persoane sau familii diferite se pot face numai daca acest lucru este in interesul lor superior (art. 6 alin. 2).
In alte cazuri, rudenia nu este impediment la adoptie.
C. Impedimentul rezultand din calitatea de sot.
Noua reglementare privind adoptia consacra expres solutia deja afirmata in doctrina[5] potrivit careia calitatea de sot sau fost sot este incompatibila cu finalitatea infierii (art. 8 alin. 2).
Sectiunea 2
Conditiile de forma ale adoptiei (Procedura adoptiei)
Procedura judiciara a adoptiei cuprinde 3 faze principale: deschiderea procedurii adoptiei (declararea copilului ca fiind adoptabil), incredintarea in vederea adoptiei si incuviintarea adoptiei.
A. Deschiderea procedurii adoptiei interne.
Aceasta reprezinta, din punctul de vedere al viitorului adoptat, prima faza a procedurii adoptiei.
Dispozițiile Capitolului III, Secțiunea a 2-a din Legea nr. 273/2004 au fost modificate prin Ordonanța de urgența nr. 102/03.09.2008, publicata in M. Of.nr. 639 din 05.09.2008
Copilul va fi declarat adoptabil prin hotarare judecatoreasca numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii principale:
a) adoptia este masura de protectie alternativa care corespunde cel mai bine interesului superior al copilului si necesitatea acesteia rezulta din planul individualizat de protectie. Planul individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia interna numai daca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia largita au esuat.
b) parintii copilului sau, dupa caz, tutorele, isi dau consimtamantul la adoptiei. Avand in vedere ca acestia isi dau acordul la adoptie in aceasta faza, rezulta ca legiuitorul a optat pentru adoptiile deschise, cele in care parintii naturali (sau tutorele) nu cunosc pe adoptatori. Din momentul in care este dat acordul la adoptie rezulta ca acesta este un consimtamant in alb.
B. Incredintarea in vederea adoptiei.
Dupa declararea copilului ca fiind adoptabil, Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, cu respectarea art. 26-27 din lege, selecteaza un adoptator sau familie adoptatoare compatibili. In urma procesului de selectie, Directia de la domiciliul copilului verifica si constata compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia adoptatoare. Determinarea compatibilitatii se realizeaza luandu-se in considerare nevoile copilului, dorintele si opiniile exprimate de acesta, acordandu-le importanta cuvenita. Interesul superior al copilului trebuie luat in considerare cu prioritate. In situatia in care, in urma efectuarii verificarii efectuate, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului constata compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectata, sesizeaza de indata instanta judecatoreasca pentru incredintarea copilului in vederea adoptiei.
Copilul poate fi incredintat numai unui persoane sau familii care a obtinut atestatul de familie apta sa adopte. Procedura atestarii viitorilor adoptatori este o faza administrativa a procesului complex al adoptiei care se finalizeaza cu emiterea atestatului (art. 19 si urm. In cazul unui rezultat nefavorabil al evaluarii, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul sa solicite Directiei, in termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea. Rezultatul nefavorabil al reevaluarii poate fi atacat, in termen de 15 zile de la data comunicarii, la instanta competenta in materia adoptiei de la domiciliul adoptatorului. Desi incredintarea se realizeaza sub control judiciar, instanta nu-si poate indeplini rolul decat dupa epuizarea unei proceduri administrative pe parcursul careia Directia identifica pe viitorii adoptatori si analizeaza compatibilitatea copilului cu acestia. Procedura este guvernata de urmatoarele reguli: respectarea interesului superior al copilului, implicarea acestuia (de exemplu, determinarea compatibilitatii se realizeaza luandu-se in considerare nevoile copilului, dorintele si opiniile exprimate de acesta, acordandu-le importanta cuvenita) si celeritatea procedurii (legea prevede in mod expres termenele in care organele administrative trebuie sa indeplineasca pasii procedurali).
Incredintarea in vederea adoptiei se dispune de catre instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului pentru o perioada de 90 de zile.
Pe durata incredintarii copilului in vederea adoptiei, domiciliul acestuia se afla la persoana sau familia careia i-a fost incredintat. Efectuarea actelor obisnuite, necesare exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor parintesti, cu exceptia celor care conduc la incheierea unui act juridic, se realizeaza de catre persoana sau familia careia acesta i-a fost incredintat.
Dreptul de a reprezenta copilul in actele juridice sau, dupa caz, de a incuviinta actele pe care acesta le incheie, precum si dreptul de a administra bunurile copilului se exercita de catre consiliul judetean sau local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana sau familia careia i-a fost incredintat copilul in vederea adoptiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, in mod exceptional, catre persoana sau familia careia i s-a incredintat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, in interesul copilului, care vor fi expres mentionate in cuprinsul documentului prin care se acorda delegarea.
Cererea de incuviintare a adoptiei adresata instantei judecatoresti prelungeste de drept perioada de incredintare pana la solutionarea cererii prin hotarare judecatoreasca irevocabila.
In perioada incredintarii copilului in vederea adoptiei, Directia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmareste evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia careia i-a fost incredintat, intocmind in acest sens rapoarte bilunare. La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei, Directia intocmeste un raport final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care il comunica instantei competente, in vederea solutionarii cererii de incuviintare a adoptiei. Scopul incredintarii in vederea adoptiei este acela ca instanta sa poate aprecia in cunostinta de cauza asupra compatibilitatii si a relatiilor de familie care s-ar stabili daca adoptia va fi incuviintata. Importanta incredintarii este atat de mare incat aceasta poate fi analizata si ca o conditie de fond la adoptie.
Daca pe durata perioadei de incredintare in vederea adoptiei Directia in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare constata neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenta oricaror alte motive de natura sa impiedice finalizarea procedurii de adoptie, sesizeaza de indata instanta judecatoreasca, in vederea revocarii sau, dupa caz, a prelungirii masurii incredintarii.
Hotararea prin care instanta de fond dispune revocarea sau prelungirea incredintarii este executorie de drept.
Daca instanta judecatoreasca dispune revocarea masurii incredintarii, Directia este obligata sa reia procedura de identificare si selectare a unui alt adoptator.
Incredintarea in vederea adoptiei nu este necesara in urmatoarele cazuri:
a) pentru adoptia majorului;
b) pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui natural sau adoptiv;
c) pentru adoptia copilului pentru care a fost deschisa procedura adoptiei interne si acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar masura plasamentului dureaza de cel putin 90 de zile;
d) pentru adoptia copilului de catre tutorele sau, daca au trecut cel putin 90 de zile de la data instituirii tutelei.
Potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, Cererea de incuviintare a adoptiei poate fi introdusa direct de catre adoptator sau familia adoptatoare in situatia adoptiei prevazute la art. 5 alin. (3) si art. 20 lit. b) din acest act normativ, in toate celelalte cazuri cererea de incuviintare a adoptiei putand fi introdusa fie de catre adoptator sau familia adoptatoare, fie de catre directia de la domiciliul acestora, la sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei sau, dupa caz, la implinirea termenelor prevazute pentru adoptia copilului aflat in una dintre situatiile indicate la art. 29 alin. (1) lit. c) si d) din acest act normativ.
Instanta judecatoreasca va admite cererea de incuviintare a adoptiei numai daca, pe baza probelor administrate, si-a format convingerea ca adoptia este in interesul superior al copilului. Pentru a-si forma convingerea ca adoptia este in interesul copilului, instanta poate sa dispuna administrarea oricaror mijloace de proba. Dar, pentru a se asigura ca sunt indeplinite conditiile de fond necesare, legiuitorul a aratat expres care sunt actele care trebuie sa insoteasca cererea de incuviintare a adoptiei (art. 35 alin. 2).
Adoptia produce efecte numai de la data incuviintarii ei de catre instanta. Aceasta inseamna ca nu aduce nici o modificare cu privire la situatia juridica anterioara a copilului, avand efecte numai pentru viitor.
1. Prin adoptie, adoptatorul intra in familia adoptatorului (adoptatorilor). Potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 273/2004, prin adoptie se stabilesc filiatia intre adoptat si cel care adopta, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului. Adoptatorul are fata de copilul adoptat drepturile si indatoririle parintelui natural fata de copilul sau. Adoptatul are fata de adoptator drepturile si indatoririle de orice natura pe care le are o persoana fata de parintii sai firesti. Adoptatul dobandeste prin adoptie numele adoptatorului. Daca adoptia se face de catre 2 soti ori de catre sotul care adopta copilul celuilalt sot, iar sotii au nume comun, adoptatul va purta acest nume. In cazul in care sotii nu au nume de familie comun, ei sunt obligati sa declare instantei judecatoresti care incuviinteaza adoptia numele pe care adoptatul urmeaza sa-l poarte.
2. In acelasi timp, rudenia fireasca dintre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si parintii sai naturali si rudele acestora, pe de alta parte, inceteaza. Dar se mentine impedimentul la casatorie rezultand din rudenie (art. 50 alin. 4).
3. Particularitati privind efectele adoptiei. Desi adoptia produce aceleasi efecte ca si filiatia biologica, este firesc, dat fiind momentul la care intervine (care este ulterior nasterii copilului) sa existe anumite particularitati in ceea ce priveste unele efecte. Aceste particularitati constau in urmatoarele:
a) Pentru motive temeinice, instanta, incuviintand adoptia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si cu consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat (art. 53 alin. 3). Aceasta solutie, care nu era permisa in trecut, este mai compatibila cu situatia adoptatului, care este asimilata copilului natural.
b) In cazul adoptiei unei persoane casatorite care poarta un nume comun in timpul casatoriei, sotul adoptat poate primi in timpul casatoriei numele adoptatorului, cu consimtamantul celuilalt sot, acordat in fata instantei care incuviinteaza adoptia. Consacrand expres aceasta solutie, legiuitorul pune capat dificultatilor de ordin teoretic generate de situatia adoptatului casatorit la data incuviintarii adoptiei, care poarta un nume comun cu sotul sau. In lipsa unei reglementari exprese, acest regim era greu de determinat pe cale de interpretare, fiind incidente in cauza atat dispozitiile din materia efectelor casatoriei, potrivit carora sotii au obligatia sa poarte in timpul casatoriei numele comun declarat la incheierea acesteia, cat si cele din materia adoptiei, potrivit carora adoptatul dobandeste numele adoptatorului.
c) Legea nr. 273/2004 arata expres si care sunt efectele adoptiei asupra relatiilor personale ale copilului cu familia sa fireasca, care, potrivit art. 15 alin. 1 lit e) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cuprind si transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu acesta. Astfel, adoptatorii vor informa copilul ca este adoptat, de indata ce varsta si gradul de maturitate ale acestuia o permit. Adoptatorii si adoptatul au dreptul sa obtina, din partea autoritatilor competente, extrase din registrele publice al caror continut atesta faptul, data si locul nasterii, dar nu dezvaluie in mod expres adoptia si nici identitatea parintilor firesti. Identitatea parintilor firesti ai adoptatului poate fi dezvaluita inainte de dobandirea de catre acesta a capacitatii depline de exercitiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instantei judecatoresti, la cererea oricaruia dintre adoptatori, a adoptatului, sotului sau descendentilor acestuia ori a reprezentantului unei institutii medicale sau unui spital. Dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, adoptatul poate solicita tribunalului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul sau ori, in cazul in care el nu are domiciliul in Romania, Tribunalului Bucuresti, sa-i autorizeze accesul la informatiile aflate in posesia oricaror autoritati publice cu privire la identitatea parintilor sai naturali. Instanta citeaza Directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului, Oficiul, precum si orice alta persoana a carei ascultare poate fi utila pentru solutionarea cererii si va putea admite cererea daca, potrivit probelor administrate, constata ca accesul la informatiile solicitate nu este daunator integritatii psihice si echilibrului emotional ale solicitantului si daca adoptatul in cauza a beneficiat de consiliere din partea Directiei (art. 52 din Legea nr. 273/2004).
d) Pe baza hotararii judecatoresti irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent intocmeste, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai naturali. Vechiul act de nastere se va pastra, mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act.
Adoptia inceteaza prin desfacere sau ca urmare a declararii nulitatii acesteia.
Nulitatea este sanctiunea care loveste neindeplinirea conditiilor la incheierea adoptiei.
Legiuitorul consacra expres, in articolele 56-60, regimul nulitatilor absolute ale adoptiei (adoptia este nula, daca a fost incheiata in alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu incalcarea oricaror conditii de fond sau de forma prevazute de lege – art. 56 alin. 1. Cu toate acestea, instanta va putea respinge cererea de declarare a nulitatii adoptiei, daca va constata ca mentinerea adoptiei este in interesul celui adoptat (art. 56 alin. 2)
In ceea ce priveste desfacerea adoptiei, care este masura prin care inceteaza numai pentru viitor efectele adoptiei, legea din 2004 mentine un singur caz in care aceasta este posibila, respectiv atunci cand adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat si instanta incuviinteaza o noua adoptie. In trecut, OUG 25/1997 nu prevedea expres aceasta posibilitate, ceea ce insemna ca, in prealabil, trebuia sa fie desfacuta adoptia precedenta. Solutia era criticabila, datorita formalismului sau excesiv, impunand practic doua procese: un proces de desfacere a adoptiei precedente, in care urma sa se invoce decesul adoptatorului, ca motiv pentru desfacerea adoptiei, si un proces de incuviintare a unei noi adoptii.[7] Potrivit art. 7 alin. 3 lit. a), poate fi incuviintata o noua adoptie atunci cand adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat. Adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii.
Consideram ca imposibilitatea desfacerii adoptiei, ca o masura care poate pune capat unei adoptii esuate, nu este in interesul copilului. Chiar daca acesta beneficiaza de protectie alternativa, potrivit dispozitiilor Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, in aceleasi conditii ca si copilul natural, el nu mai are posibilitatea de a fi adoptat din nou, ceea ce i-ar crea sansa dezvoltarii intr-un mediu familial.
Sectiunea 5.
Adoptia internationala
Adoptia internationala a copilului care are domiciliul in Romania poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului pentru care a fost incuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne.
|
