GARANTAREA OBLIGATIILOR
Prin actiunea introdusa la 13 aug. 1995, reclamantul V.A. a chemat in judecata pe S.T si B.N, cerand sa fie obligati la plata sumei de 5.600.000 lei cu titlu de despagubiri, reprezentand contravaloarea recolt 535b16f ei culese de pe terenul litigios, pe care paratii l-au ocupat in mod abuziv.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca au cumparat terenul in litigiu de la parati, cu act sub semnatura privata, platind pentru acesta pretul de 6.000.000 lei. Reclamantul a mai aratat ca, prin sentinta civila 1838/1992 a Judecatoriei Viseu de Sus, s-a constatat nulitatea conventiei amintite si restabilirea situatiei anterioare in sensul restituirii pretului, retinandu-se totodata in favoarea reclamantului si dreptul de retentie asupra terenului pana la restituirea pretului.
Judecatoria a admis actiunea astfel cum a fost formulata si i-a obligat pe parati, solidar, la plata sumei de 5.600.000 lei, cu titlu de despagubiri. Instanta a mai retinut ca paratii l-au impiedicat pe reclamant sa recolteze iarba naturala de pe terenul respectiv.
Aceasta sentinta a fost mentinuta de Tribunalul Judetean Maramures care, a respins ca nefondat apelul declarat de paratii B.N. si S.T.
a) Ce este dreptul de retentie ?
b) Confera dreptul de retentie calitatea de posesor al terenului ?
c) Cum poate fi invocat dreptul de retentie ?
d) Sunt legale hotararile celor doua instante ?
Reclamantii C.V. si F.V. din comuna Rosia de Amaradia au chemat in judecata pe paratul C.N. din aceeasi localitate, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligat a despagubi cu suma de 5.000.000 lei, reprezentand contravaloarea fructelor culese de acesta de pe suprafata de 5000 mp, pe anii 1990-1991.
In
intampinarea sa paratul a aratat ca asupra terenului de 5000 mp i s-a instituit un
drept de retentie pana
Prin expertiza efectuata in cauza, s-a stabilit ca valoarea fructelor de pe suprafata de 5.000 mp era intr-adevar de 5.000.000 lei.
Instanta de fond a admis actiunea reclamantilor motivand ca dreptul de retentie confera paratului numai o garantie reala pentru garantarea creantei, fara a beneficia de fructe, care apartin proprietarului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, sustinand ca in mod gresit a fost obligat la plata daunelor intrucat dreptul de retentie asupra terenului, ca posesia de buna credinta si efectuarea muncilor ii confera dreptul de a culege fructele.
Tribunalul Gorj a admis apelul paratului, iar sentinta s-a modificat in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca nefondata. S-a retinut ca dreptul de retentie, ca masura de constrangere a debitorilor pentru plata datoriei, nu poate fi conceput fara dreptul de a folosi bunul si a culege fructele, acesta fiind scopul legiuitorului prin crearea in favoarea creditorului a dreptului de retentie. A nu recunoaste creditorului posibilitatea de a culege fructele ar insemna ca dreptul de retentie sa reprezinte o simpla formalitate lipsit de consecinte juridice deoarece debitorul, in speta reclamantii nu pot fi constransi sa-si achite datoria.
In raport cu aceste considerente si tinand cont ca paratul era posesor de buna credinta al terenului, s-a retinut ca acesta nu poate fi obligat la contravaloarea recolt 535b16f ei.
Impotriva deciziei Tribunalului, reclamantii au declarat recurs.
a) Va fi admis recusul reclamantilor ?
b) Ca urmare a instituirii dreptului de retentie pe terenul reclamantilor, i se cuvine paratului dreptul de a culege de pe acest teren fructele ? Ce se intampla in cazul in care fructele sunt supuse stricaciunii ?
c) In situatia in care s-ar fi dovedit ca retentorul ar fi cules fructe de o anumita valoare si ca le-ar fi instrainat insusindu-si sumele obtinute astfel, cum urmau sa se pronunte instantele de judecata cu privire la creantele partilor si in ce temei ?
d) Dreptul de retentie este un drept real sau un drept de garantie ?
e) Care sunt efectele dreptului de retentie ?
C.B si C.A. au chemat in judecata pe I.G.si I.E, pentru a se dispune evacuarea lor din apartamentul proprietatea reclamantilor.
I.G. si I.E., la randul lor, au formulat cerere reconventionala, prin care au aratat ca la apartamentul din care li se cere evacuarea au facut cheltuieli de peste 5 milioane lei, si au cerut ca reclamantii sa fie obligati sa le plateasca aceasta suma, cu acordarea unui drept de retentie pana la achitarea integrala.
Instanta a admis cererea reconventionala a paratilor.
a) A procedat corect instanta acordandu-le paratilor un drept de retentie ?
b) Care este conditia esentiala pentru a putea invoca dreptul de retentie ?
c) Dreptul de retentie este un drept real sau un drept de garantie ?
N.B., in calitate de vanzator si G.M., in calitate de cumparator, au incheiat un contract de vanzare-cumparare. G.M a achitat pretul de vanzare-cumparare, mai putin suma de 2.000.000 lei, care a ramas rest de plata.
Printr-o clauza a contractului mentionat, M.L. s-a obligat sa plateasca lui N.B. suma de 2.000.000 lei, in cazul in care cumparatorul G.M. nu o va achita pana la data de 15.02.1996.
Nefiind achitat restul de plata de catre G.M. la termenul stabilit prin contract, N.B. a chemat in judecata pe M.L. pentru a fi obligat la plata sumei de 2.000.000 lei.
a) Ce conventie s-a incheiat intre M.L. si N.B. si de cate feluri poate fi o asemenea conventie ?
b) Care sunt caracterele juridice ale conventiei din speta ?
a) Ce raport juridic exista intre partile din speta ?
b) Ce este beneficiul de discutie si in ce conditii poate fi invocat ?
c) Ce va decide instanta ?
In temeiul contractului de credit reclamanta Banca Comerciala Romana, Sucursala Judeteana Tulcea a acordat paratei Societatea Comerciala "Piscicola" un imprumut in suma de 15.000.000 lei cu o dobanda de 60% pe an, cu termen de rambursare la 6.12.1993.
Dupa expirarea scadentei imprumutului, partile au inteles sa incheie un contract de gaj asupra unui bun determinat, care in fapt sa constituie o garantie a restituirii creditului si a platii dobanzilor aferente.
Totodata, pentru redresarea financiara a debitoarei, creditoarea i-a mai acordat acesteia un termen de gratie de 6 luni socotit de la data constituirii gajului.
Cum nici in cadrul acestui termen debitoarea nu a fost in masura sa-si onoreze obligatiile, reclamanta a solicitat instantei competente autorizarea vanzarii gajului.
Tribunalul Tulcea a admis actiunea formulata de reclamanta B.C.R. si a incuviintat vanzarea gajului instituit conform contractului de gaj pentru creditul acordat paratei S.C. "Piscicola", cu motivarea ca parata nu a restituit din lipsa de resurse financiare creditul la termenul de rambursare si astfel creditorul poate solicita instantei autorizarea vanzarii gajului.
Parata a declarat apel, sustinand ca solutia de incuvintare a gajului este gresita, intrucat lipsa resurselor financiare necesare restituirii creditului s-a datorat fortei majore, constand in calamitatea culturilor agricole.
a) Ce sanctiune intervine in cazul in care debitorul nu-si achita datoria?
b) Care sunt caracterele juridice ale contractului de gaj ?
c) Este fondat apelul ?
Prin contract de credit, reclamanta Banca Romana de Comert Exterior a acordat paratei S.C. Tarom S.A. credite, pentru care aceasta din urma s-a obligat sa garanteze rambursarea prin constituirea unei ipoteci asupra avioanelor si motoarelor Boeing 707 si BAC.
Parata nu a constituit ipoteca conform contractului de credit, ceea ce a determinat pe reclamanta sa o cheme in judecata pentru a fi obligata la constituirea ipotecii.
Tribunalul Municipal Bucuresti a respins actiunea, cu motivarea ca, constituirea ipotecii trebuia facuta la incheierea contractului de credit.
Reclamanta a declarat apel.
a) Ce garantie urma sa constituie parata in favoarea reclamantei si care sunt conditiile de fond si forma pentru aceasta ?
b) Care sunt caracterele juridice ale acestui tip de garantie ?
c) Va fi admis apelul reclamantei ? Motivati. Poate instanta sa oblige partile la incheierea unui asemenea contract ?
d) Exista posibilitatea ca garantia constituita de parata sa fie realizata prin simplul acord de vointa al partilor ?
|
