Gestiunea frauduloasa

Gestiunea frauduloasa

1. Continutul legal

Potrivit art. 214 C. pen., gestiunea frauduloasa - varianta tip - consta în prici­nuirea de pagube unei persoane fizice sau juridice cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri, iar varianta agravata presu­pune savârsirea gestiunii frauduloase în scopul de a dobândi un folos material, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Prin incriminarea gestiunii frauduloase legiuitorul a urmarit sa realizeze o ocrotire mai eficienta a bunurilor pe care o persoana fizica sau juridica le încredinteaza alteia în scopul administrarii ori conservarii lor, prin obligarea celui însarcinat cu adminis­trarea sau cons 10410w2213k ervarea acestora, la o comportare corecta în actiunile pe care le întreprinde, pentru a nu produce pagube proprietarului acelor bunuri.

Specifica infractiunii de gestiune frauduloasa este existenta unui raport juridic în baza caruia faptuitorul nu numai ca detine bunul, dar are si obligatii de administrare sau conservare.

În conceptia Codului penal actual, ca si a celui din 1936, gestiunea frauduloasa este o infractiune independenta, spre deosebire de sistemul altor legislatii în care infractiunea de gestiune frauduloasa este o forma a abuzului de încredere[1].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale privi­toare la patrimoniu si a caror dezvoltare nu poate fi conceputa fara sa existe un minim de încredere în persoana care a primit în administrare sau conservare bunurile altuia, ca nu va pricinui, cu rea-credinta, pagube proprietarului bunurilor respective.

Obiectul juridic specific mai este reprezentat si de relatiile sociale privitoare la patrimoniu, care se statornicesc pe baza încrederii acordate unei persoane de catre alta, care îi încredinteaza bunuri pentru administrare sau conservare.

b) Obiectul material. Constituie obiect material al gestiunii frauduloase orice bun mobil sau imobil ce apartine altei persoane si care a fost dat faptuitorului pentru a-l administra ori conserva. Poate fi obiect material al acestei infractiuni fie numai unul sau anumite bunuri ce apartin altuia ori întregul avut al unei persoane fizice sau juridice, daca au fost încredintate în scopurile prevazute de art. 214 C. pen.

În aceasta ultima forma, obiectul material se înfatiseaza ca o universalitate de bunuri; în aceasta universalitate ar putea intra toate categoriile de bunuri: mobile, imobile, fungibile, nefungibile, consumptibile, neconsumptibile, drepturi reale, creante etc.[2]

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii de gestiune frauduloasa poate fi numai persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile unei alte persoane.

Titlul pe baza caruia autorul detine bunul în privinta caruia are însarcinarea de administrare sau conservare poate sa rezulte din lege, contract si dupa unii autori, din cvasicontract[3].

Însarcinarea se poate referi la administrarea sau conservarea bunurilor unui particular sau ale unei persoane juridice; se poate da în scris sau verbal, pe timp nedeterminat sau provizoriu, cerându-se ca actul de administrare sau de conservare care a produs pagube sa fie efectuat pe timpul însarcinarii, chiar daca paguba s-a produs ulterior stingerii raportului juridic din care a rezultat însarcinarea. Pot avea obligatia juridica de a administra si conserva bunurile altei persoane, persoane fizice ca: tutorele, curatorul, administratorul unui imobil, intendentul, executorul testa­men­tar, consilierul juridic, judecatorul sindic al falimentului, custodele, procuristul, depozi­tarul etc.

Infractiunea este susceptibila de a fi comisa în oricare din formele de participatie. În cazul coautoratului participantii trebuie sa aiba în comun sarcina administrarii sau conservarii bunurilor altei persoane si împreuna sa comita acte pricinuitoare de pagube în actiunea de administrare sau conservare a bunurilor respective. Instigatorii si complicii pot fi persoane care nu au aceste calitati.

b) Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica careia îi apartine bunul sau întregul avut încredintat faptuitorului pentru administrare sau conservare si careia i s-au produs pagube prin activitatea de gestionare frauduloasa.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material este reprezentat de orice actiune sau inactiune pagubitoare pentru proprietarul bunurilor, savârsita de faptuitor, cu prilejul administrarii sau conservarii bunurilor încredintate. Obligatiile de administrare sau conservare a bunurilor altuia trebuie sa-si gaseasca izvorul în continutul unui raport juridic, care este creat, de regula, printr-un contract de mandat, potrivit caruia manda­tarul se obliga sa administreze sau sa conserve bunurile mandantului. Contractul se încheie intuitu personae, neavând relevanta daca mandatarul este ori nu retribuit pentru activitatea sa de asemenea, nu are importanta daca mandatul a fost încheiat expres sau tacit, ori daca a îmbracat sau nu forma scrisa; forma scrisa este menita sa întareasca probatiunea mandatului, dar în lipsa ei, proba se poate face în orice alt mod.

Asadar, pentru existenta elementul material se cer a fi îndeplinite anumite conditii:

- existenta unui raport juridic potrivit caruia o persoana are însarcinarea[4] de a administra sau conserva bunurile, averea sau o parte din averea unei persoane;

- bunurile sau valorile sa se afle în posesia sau detentia faptuitorului;

- faptuitorul sa aiba de drept ori de fapt gestionarea sau administrarea bunurilor respective.

Consideram ca trebuie sa facem precizarea, ca atunci când o persoana admi­nistreaza bunurile altuia în baza unei situatiuni firesti, cum ar fi de exemplu, parintele care adminis-treaza bunurile copilului sau, nu se poate retine infractiunea de gestiune frauduloasa.

A "administra bunuri" înseamna a desfasura o activitate gospodareasca corespun­zatoare naturii si destinatiei acelor bunuri; a "conserva bunuri" presupune a lua masuri de paza si aparare a acelor bunuri pentru a nu fi distruse, degradate.

Elementul material al gestiunii frauduloase se realizeaza ca atare prin acte de încalcare a grijii pe care faptuitorul este tinut sa o aiba în administrarea sau conser­vare bunurilor, prin acte comisive sau omisive pagubitoare.

Astfel, savârseste infractiunea de gestiune frauduloasa cel care, încredintându-i-se administrarea sau conservarea unor bunuri, le foloseste în interesul sau personal, degra-dându-le, sau nu ia masurile necesare pentru conservarea lor, facând sa se produca degra-dari de natura a diminua valoarea ori efectueaza reparatii la un imobil platind preturi cu mult mai mari decât cele care în mod obisnuit se platesc[5].

În general, actele pagubitoare se pot produce atât prin depasirea limitelor însar­ci­narii, cât si în cadrul acelor limite ce rezulta din raportul juridic (de exemplu, folosirea bunurilor si în interes personal, având drept urmare diminuarea valorii aces­tora sau efectuarea unor reparatii la un imobil platind preturi mult mai mari decât cele reale).

b) Urmarea imediata consta în crearea unei situatii de fapt pagubitoare pentru bunurile încredintate, consecinta a actiunii sau inactiunii lipsite de grija necesara din partea faptuito-rului.

Cu alte cuvinte, urmarea consta în diminuarea patrimoniului subiectului pasiv, în urma actiunii ilicite a subiectului activ, fiind necesar ca paguba sa fie una materiala (nu morala), efectiva si certa.

O data produsa aceasta urmare infractiunea de gestiune frauduloasa realizeaza toate conditiile continutului sau legal, indiferent daca ulterior se repara paguba produsa; aceasta nu înlatura caracterul penal al faptei[6], putând fi considerata o circumstanta atenuanta.

c) Legatura de cauzalitate. Pentru realizarea în întregul sau a laturii obiective a infractiunii de gestiune frauduloasa este necesar sa se constate ca între fapta abu­ziva a faptuitorului si situatia de fapt în care se afla bunurile gestionate exista o le­gatura de cauzalitate. De pilda, trebuie sa se stabileasca ca la baza starii necores­punzatoare a bunurilor se afla actiunea sau inactiunea lipsita de grija a faptuitorului.

De regula, legatura de cauzalitate rezulta din însasi materialitatea faptei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie specifica infractiunii de gestiune frau­duloasa, în varianta tip, este intentia. Actele pagubitoare uneori pot consta si în acte omisive. Conform art. 19 alin. (3) C. pen., în acest caz, forma de vinovatie ar putea fi si culpa. Dar art. 214 foloseste expresia "cu rea-credinta", ceea ce înseamna ca si în cazul actelor omisive care au produs pagube, forma de vinovatie este tot intentia.

În varianta agravata [art. 214 alin. (2) C. pen.], legea cere sa existe scopul de a dobândi, ceea ce înseamna o intentie calificata prin scop. Nu intereseaza daca acest scop a fost ori nu atins, este suficient sa existe ca o finalitate a actiunii urmarite de fap­tuitor. În cazul alin. (1), când elementul material îmbraca forma actiunii, se sustine, în doctrina, ca forma de vinovatie poate fi si intentia indirecta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea de gestiune frauduloasa poate fi comisa sub toate formele, actele pregatitoare, cât si tentativa la infractiune nu sunt pedepsite.

Infractiunea se consuma o data cu executarea actelor ce constituie elementul material al laturii obiective si producerea urmarii imediate. Gestiunea frauduloasa se poate savârsi prin acte succesive, iar daca se stabileste ca acestea îndeplinesc conditiile prevazute în art. 41 alin. (2) C. pen., se va considera o infractiune conti­nuata, cu toate consecintele ce decurg din aceasta în privinta dispozitiilor incidente în pedepsirea faptuitorului. În acest caz, infractiunea se epuizeaza o data cu savârsirea ultimei actiuni sau inactiuni a infractiunii continuate.

B. Modalitati. Aceasta infractiune are în varianta tip trei modalitati normative, dupa cum faptuitorul este însarcinat numai cu administrarea bunurilor sau numai cu conservarea acestora ori are ambele însarcinari.

Modalitatile faptice sunt si ele variabile în raport de împrejurarile concrete si cu modul în care s-a produs prejudicierea bunurilor încredintate pentru administrare sau conservare.

În varianta agravanta prevazuta de art. 214 alin. (2) C. pen. la fiecare din moda­litatile normative se adauga cerinta ca fapta sa fi fost comisa în scopul de a dobândi un folos material; aceste modalitati normative pot avea, de asemenea, si o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Gestiunea frauduloasa se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Când fapta este comisa în scopul de a dobândi un folos material, pedeapsa este închisoarea de la 3 ani la 10 ani.

Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 5/4.02.1999, a statuat ca dispozitiile
art. 214 alin. (3) sunt neconstitutionale[7], întrucât contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, care asigura o egala ocrotire a proprietatii apartinând persoanelor fizice ori juridice de drept privat, precum si proprietatii private a statului.

Ca o consecinta, în cazul infractiunii de gestiune frauduloasa în varianta tip, actiunea penala se pune în miscare din oficiu numai daca bunul este proprietate publica, mai exact, daca apartine domeniului public al proprietatii statului.