|
Hartuirea sexuala[1]
1. Continut legal
Sub aceasta denumire este incriminata în art.
Hartuirea sexuala este o sintagma lansata pentru a descrie u 242i815c n comportament de natura sexuala cu caracter umilitor. Evolutia reglementarilor în aceasta privinta s-a facut pe un plan mai larg al combaterii discriminarilor de orice fel, ajungându-se, în final, la particularizarea faptei de hartuire sexuala, asa cum apare aceasta fapta în reglementarea Codului penal.
2. Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii. În cazul infractiunii de hartuire sexuala, obiectul juridic special este complex, cuprinzând, în principal, relatiile sexuale privind viata sexuala a persoanei, legea penala ocrotind libertatea acestor relatii, la adapost de orice constrângere. În secundar, se apara atât demnitatea persoanei, cât si relatiile sexuale privind serviciul.
Obiectul material al acestei infractiuni îl constituie corpul persoanei.
B. Subiectii infractiunii: a) Subiectul activ este calificat, acesta neputând fi decât o persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta pe care i-o confera functia la locul de munca. Faptuitorul poate avea calitatea de superior, sef angajator, patron, inspector, terapeut, psihiatru, profesor, medic etc., de esenta infractiunii fiind auto ritatea sau influenta de care acesta beneficiaza la locul de munca si de care acesta poate uza în relatiile cu victima.
Coautoratul la aceasta infractiune nu este posibil, fiind o infractiune cu autor unic. Participatia penala se poate realiza sub forma instigarii sau complicitatii.
b) Subiectul pasiv poate fi orice persoana, indiferent de sex. Acesta este însa calificat în raport cu subiectul activ al infractiunii, în sensul ca este o persoana aflata în relatii de subordonare fata de acesta, ori este aflat sub influenta acestuia. Numai o persoana încadrata într-o unitate de stat sau privata poate fi subiect pasiv al acestei infractiuni.
3. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva: a) Elementul material consta într-o actiune de hartuire sexua la realizata prin amenintare sau constrângere. Activitatea infractionala este realizata prin mai multe acte de sicanare a persoanei vatamate pentru obtinerea unor satisfactii de natura sexuala, acte care se realizeaza prin amenintare sau constrângere.
Daca fapta se realizeaza ca urmare a comportamentului provocator al persoanei vatamate nu se vor întruni elementele constitutive ale acestei infractiuni. De asemenea, daca actiune de hartuire sexuala nu se realizeaza prin amenintare sau constrângere, ci prin orice alta modalitate (spre exemplu, apeluri, rugaminti), va atrage asupra fap tuitorului o raspundere disciplinara sau contraventionala, fapta neavând însa caracter penal.
Actiunea de amenintare trebuie sa trezeasca o temere în psihicul victimei cu privire la consecintele refuzului satisfacerii cererilor faptuitorului în plan profesional. Constrângerea se poate realiza prin orice mijloace, putând fi atât fizica cât si psihica, putând fi îndreptata împotriva oricarei valori, cu conditia ca aceasta sa prezinte un interes deosebit pentru persoana constrânsa, inclusiv de ordin patrimonial.
Daca actiunea de constrângere constituie prin ea însasi o infractiune, se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni. Astfel, daca prin actiunea de constrân gere nu se lasa nici o posibilitate de actiune persoanei vatamate, aceasta fiind obligata sa se supuna vointei faptuitorului de a întretine un raport sexual sau alte relatii sexuale, se vor întruni elementele constitutive ale infractiunilor de hartuire sexuala si viol sau perversiune sexuala, dupa caz, aflate în concurs ideal.
b) Urmarea imediata. În urma actiunii inculpatului, constând în hartuirea prin amenintare sau constrângere trebuie sa se produca o stare de pericol la adresa libertatii sexuale a persoanei, materializata într-o încalcare a libertatii si inviolabilitatii sexuale a victimei. În secundar, fapta poate avea ca urmare o atingere adusa demnitatii vic timei, crearea unui mediu ostil la locul de munca, lezarea relatiilor sociale privind buna desfasurare a activitatilor unitatilor de stat si private.
c) Legatura de cauzalitate. Între actiune si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, aceasta rezultând din însasi materialitatea faptei (ex re).
B. Latura subiectiva. Infractiunea de hartuire sexuala se savârseste cu intentie directa calificata prin scop. Faptuitorul actioneaza în scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, care se pot materializa într-un raport sexual, relatii sexuale între persoane de acelasi sex, relatii de perversiune sexuala sau price alta manifestare prin care se satisface o placere, o pofta sau fantezie de natura sexuala. Daca fapta nu se realizeaza în scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, fapta va constitui infrac tiunea de abuz în serviciu.
4. Forme. Modalitati. Sanctiuni
A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate în afara incri minarii de catre legiuitor. Infractiunea se consuma în momentul realizarii actiunii incriminate si crearii unei stari de pericol privind libertatea si inviolabilitatea sexuala a victimei. Pentru consumarea infractiunii nu este necesar ca faptuitorul sa obtina satisfactiile de natura sexuala urmarite, ci doar ca acesta sa hartuiasca victima în vederea realizarii acestui scop.
Hartuirea presupune o activitate de durata, putând îmbraca forma infractiunii continue succesive, astfel ca este susceptibila de epuizare, în momentul încetarii activitatii infractionale.
B. Modalitati. Infractiunea de hartuire sexuala cunoaste doua modalitati normative, respectiv hartuire realizata prin amenintare si hartuire realizata prin constrângere. Fiecare modalitate normativa poate sa corespunda unei varietati de modalitati faptice de realizare.
C. Sanctiuni. Hartuirea sexuala se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Politica de confidentialitate |