, , NORMELE DREPTULUI PENAL"
Notiunea de patrimoniu īsi are originile īn termenul latinescul patrimonium, care etimologic provine de la pater, care īnseamna putere.
Īn legislatia actuala notiunea de patrimoniu nu are o definitie legala, īnsa normele juridice fac referire la acest termen. Īn acceptiunea legii penale notiunea de patrimoniu nu are acelasi īnteles ca īn dreptul civil Din punctul de vedere al dreptului civil patrimoniul īnseamna totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o persoana si care au o valoare economica, adica pot fi evaluate īn bani, sau cu alte cuvinte, totalitatea drepturilor si datoriilor actuale si viitoare ale unei persoane
Asadar, patrimoniul este un concept juridic care exprima ansamblul de drepturi si obligatii ale unei persoane ca o universalitate, ca o totalitate independenta de bunurile pe care le cuprinde la un moment dat patrimoniul; fie ca īl privim ca o entitate strāns legata de persoana subiectului fie ca o universalitate de drepturi exista obligatoriu la orice subiect de drept (chiar cānd pasivul depaseste activul); el nu se poate niciodata īnstraina ci se poate transmite la moartea subiectului īn momentul cānd vointa acestuia care īi da caracterul de unitate, se stinge. Din cuprinsul patrimoniului fac parte, bunurile corporale si incorporale, bunurile comsumtibile sau fungibile, mobile sau imobile, principale si accesorii, etc. Adica tot ceea ce reprezinta puteri, facultati, aptitudini ale subiectului privite din punct de vedere al valorii lor economice si a raporturilor care se nasc din exercitiul acestor puteri, facultati, aptitudine
Īn dreptul penal, care apara valorile si relatiile sociale esentiale ale societatii, care sunt prevazute īn C. Pen si alte legi penale sau nepenale cu dispozitii penale, notiunea de patrimoniu, nu este reglementata, dar se face referire la unele elemente care īl compun: proprietate", "bunuri mobile sauI imobile", etc. Notiunea de patrimoniu, īn doctrina penala, este raportata la infractiunile care se pot comite īmpotriva acestuia si are un īnteles mai restrāns, facānd referire la bunuri, nu ca la o universalitate de bunuri, drepturi si obligatii, ci īn individualitatea lor susceptibile de a fi sustrage de faptuitor prin mijloace frauduloase. Infractiunea n-ar putea fi niciodata īndreptata īmpotriva patrimoniului ca universalitate de bunuri, deoarece acesta va exista īntotdeauna indiferent de numarul sau valoarea bunurilor din care se compune. Infractiunea se īndreapta contra bunurilor care fac parte din patrimoniu, la activul acestuia, īnsemnānd bunurile si implicit drepturile, pasivul care reprezinta obligatiile sau datoriile nu prezinta nici un interes pentru infractor. Dupa cum se poate observa, īntre bun si patrimoniu exista corelatia de tipul: parte-īntreg.
Dupa cum este reglementat un bun, se poate deduce ce caracter avea proprietatea din care a fost sustras de catre infractor. Exista o clasificare prevazuta īn normele juridice pe baza unor caracteristici distincte fiecarei categorii de bunuri, precum si īn functie de forma de proprietate īn care se afla
A.
Bunurile publice se regasesc īn prevederile Constitutiei, īn art.135 alin.4 care prevede "Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorific abil si acelea ce pot fi folosite īn interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.", dar sfera bunurilor publice este largita si de Legea nr.18/1991 privind fondul funciar ca si Legea nr.56/1992 privind frontiera de stat a Romāniei si Legea nr.69/1991 privind administratia publica locala.
Īn sensul Legii 18/1991 coroborata cu act. 475-478 C. Civ., fac parte din domeniul public urmatoarele bunuri: terenurile pe care sunt constructii de interes public, pietele, caile de comunicatii (drumuri, cai ferate), retelele stradale, parcuri publice, porturi, aeroporturi, terenuri cu destinatie forestiera, albiile rāurilor (Dunarea are un regim special ca fluviu), cuvele lacurilor de interes public, trenuri pentru rezerva tii naturale, monumentele de orice natura (istorice
sau naturale ),terenurile pentru nevoile apararii statuluiterenurile pentru uz public, terenurile precum si institutele de cercetare stiintifica si de īnvatamānt agricol sau silvic5.
Ordonanta de Urgenta nr. 105/20016 privind frontiera de stat prevede "culoarul de frontiera si fāsia de protectie a frontierei de stat fac parte din domeniul public al statului si se administreaza de catre autoritatile administratiei publice locale, īn conditiile stabilite prin hotarāre a Guvernului" .
Bunurile publice locale sunt reglementate de Legea 69/1991 modificata si republicata la 18 aprilie 1996, reprezentānd totalitatea terenurilor si cladirilor precum si al accesoriilor acestora, unde īsi desfasoara activitatea organele locale sau reprezinta interes public local, precum si organele centrale din teritoriu sau reprezinta interes national.
Alte norme care reglementeaza domeniul public 21321u2024v se regasesc īn Legea
m.I? din 9 august 1990 stabileste regimul juridic al apelor maritime7.
Caracteristic proprietatii publice este si faptul ca este inalienabila, īnsemnānd ca nu poate avea alt proprietar de drept decāt statul romān, reprezentat prin unitatile administrativ-teritoriale si institutii publice. Statul romān, īn baza unor reglementari specifice, poate pentru o valorificare mai
buna a unui bun public sa īl cesioneze sau sa īl Īnchirieze unei persoane juridice sau fizice, publice sau priva te, dar niciodata sa īl vānda.
Gheorghe Beleiu. Drept civil romān, Casa de editura si presa sansa SRL, Bucuresti, 1995, pag. 91.
B. Bunurile proprietate privata, nu sunt reglementate de Constitutie, dar acestea pot fi identificate prin interpretarea logica a legii, folosindprocedeul "per a contrario", astfel, ce nu este proprietate publica sigur este proprietate privata, deoarece nu exista alta forma de proprietate. Aceasta situatie rezulta din art.135 alin.2 din Constitutie: "Proprietatea este publica sau privata". Legea penala nu este interesata de titularul proprietati; aceasta asertiune reiese si din art.41 alin.2 .din Constitutie __Proprietatea privata este ocrotita īn mod egal de lege, indiferent de titular": persoana fizica sau persoana juridica privata, ori statul.
Bunurile mobile sunt īn proprietate privata, daca se afla īn posesia sau
proprietatea unei persoane fizice sau juridice private, ori sunt accesorii unui bun imobil privat īn conformitate cu principiul "accessorium sequitur (suun) principale" ("bunul accesoriu urmeaza situatia juridica a bunului sau
principal").
Bunurile priva te nu sunt inalienabile, dar sunt inviDiabile, astfel proprietarul persoana fiZica, juridica sau statul īn limita legii poate dispune de acestea dupa propriul interes. Proprietarul are drept asupra bunurilor sale de: "usus, fructus si abusus", fara a fi tulburat din drepturile pe care le are
asupra bunului, deci proprietarul de facto si de iure are prerogative asupra bunului sau de: dispozitie, posesie si folosinta, fiind singurul īn masura de a schimba starea de fapt īn care se afla acesta8.
Persoanele care administreaza si pot avea īn posesie aceste bunuri,
aflate īn proprietate privata sunt de trei categorii, persoane fizice, persoane juridice si statul.
Persoanele fizice si persoanele juridice sunt reglementate si definite īn
Republicata īn MOf. DT. 765/21 octombrie 2002. I.P.Filipescu, op. cit pag. 75.
baza
dispozitiilor
Decretului
fir. 31/1954.
a) Persoana fIZica este definita ca subiectul individual de drept, adica
omul, privit ca titular de drepturi si obligatii civile.
h) Persoana juridica este subiectul colectiv de drept, adica "un colectiv de oameni care, īntrunind conditiile cerute de lege este titular de drepturi subiective si obligatii civile. Īn art.26 lite) din Decretul fir. 31/1954 se
stipuleaza conditiile care caracterizeaza o persoana juridica, astfel: se defineste ca persoana juridica, orice organizatie "care are o organizare de sine
I statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop anume īn acord
cu interesul obstesc,,9.
c) Statul ca persoana juridica publica poate avea o proprietate privata
īn conformitate cu Legea nr.31/1990 art.35 care stabileste ca: "bunurile I constituite ca aport īn societate devin proprietatea acesteia, deci daca este o : regie autonoma sau o societate comerciala cu capital social majoritar de stat
I si are bunuri aduse aport īn īntreprindere, acestea devin proprietatea privata a statului. Potrivit art.5 din Legea nr.l5/1990 "Regia autonoma este proprietara
bunurilor din patrimoniul sau, iar īn exercitarea drePtului de proprietate regia autonoma poseda, foloseste si dispune, īn mod autonom, de bunurile pe care le are īn patrimoniu"; iar īn art.20 alin.2 din aceeasi lege se prevede ca "bunurile din patrimoniul societatii sunt proprietatea acesteia"lO.
Gh. Beleiu, op. cit., pag. 71.
I.P. Filipescu. Op. cit, pag. 105.
SECTIUNEA a II-a: PROTEJAREA PATRIMONIULUI PRIN NORMELE
,
CODULUI PENAL
Cel mai important act juridic cu caracter penal, care īnglobeaza
majoritatea normelor penale adopta te de legiuitor, este Codul penal.
Īn principiu, desi are forta juridica a unei legi, codul nu este o lege
obisnuita, el este un act legislativ unic, cu o organizare interna aparte, īn care
normele juridice sunt aseza te īntr-o consecutivitate logica, dupa un sistem bine gāndit, care reflecta structura interna a ramurii de drept respectiva.
Noul cadru juridic general instituit prin Constitutia din 1991 a determinat o modificare radicala a Codului penal romān. Constitutia Romāniei prevede īn art.l35 formele fundamentale de proprietate si anume "publica si privata" "statul ocroteste proprietatea", deci, fara discriminare. Pornind de la aceste prevederi si de la necesitatea punerii de acord a legii penale cu principiile constitutionale cāt si cu realitatile prezentului, a fost adoptata legea 140 din 5 noiembrie 1996, care a modificat Codul penal
facānd posibila disparitia discriminarii ocrotirii patrimoniului. Astfel, se modifica Titlul TII din "Infractiuni contra avutului personal sau particular" īn infractiuni contra patrimoniului, iar Titlul IV "Infractiuni contra avutului obstesc" se abroga īn īntregime. Infractiunea de delapidare din cadrul Titlului IVeste reformulata si este trecuta printre incriminarile care fac parte din Titlul TII al Codului penal. Sanctiunile cu care sunt prevazute pentru aceste
infractiunii, sunt mai severe, īn special pedepsele cu īnchisoarea.
Infractiunile contra patrimoniului sunt aborda te īn Titlul III, C. Pen., partea speciala, care cuprinde fapte de sustragere, de frauda sau samavolnicie,
asupra avutului privat sau public, potrivit celor doua forme de proprietate consacrate īn Constitutia Romāniei, dupa cum urmeaza: furtul, furtul calificat, tālharia. pirateria, abuzul de īncredere, gestiunea frauduloasa, īnselaciunea, delapidarea, īnsusirea bunului gasit, distrugerea, distrugerea calificata, distrugerea din culpa, tulburarea de posesie si tainuirea; (art.208art.221). Analiza acestor infractiuni se realizeaza prin studierea conditiilor preexistente, continutul constitutiv, precum si a formelor, modalitatilor si sanctiunilor.
A. Conditii preexistente
1) Obiectul juridic generic este tocmai criteriul care a servit legiuitorului la clasificarea infractiunilor. Toate infractiunile prevazute de Codul penal, partea special, sunt grupate, īn raport cu obiectul lor generic, īn 11 categorii cuprinse, fiecare īn parte, sub un titlu semnificativ, pentru acel
-grup \\_ i:nttaqIDm. h<S1S.'t!l, dm_\ junm_ gtm.m_ ';5(1U \\_ grup __ i unnm din valorile si relatiile sociale de aceeasi natura, ocrotite de dreptul penal si
care pot fi lezare numai prin anumite actiuni sau inactiuni.
Infractiuni contra patrimoniului sunt unite sub acest titlu, din cauza
aspectelor comune, acestea regasindu-se īn obiectul lor juridic generic, care
este alcatuit dintr-un fascicul de relatii sociale apara te de legea penala.
Obiectul juridic generic al infractiunilor contra patrimoniului īl
constituie relatiile sociale a caror fonnare, desīasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului, mai ales sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri si implicit sub aspectul obligatiei de a mentine pozitia fizica a bunului īn cadrul patrimoniului, acesta īacānd parte din gajul general al creditorilor chirografari
2) Obiectul material al infractiunii, consta, īn general, īn lucrul, bunul
sau persoana fizica contra careia s-a īndreptat actiunea sau inactiunea incriminata. Concret, obiectul material este lucrul, animalul, persoana, etc.
īmpotriva caruia se īndreapta infractiunea si ca unnare este vatamat sau pus īn primejdie sau īn pericol.
Nu toate infractiunile au un obiect material pentru ca nu la orice infractiune valoarea sociala ce constituie obiectul juridic este susceptibila de īncorporare īntr-un lucru sau persoana, denumite de pericol sau fonnale, acestea avānd doar obiect juridic. Obiect material au numai infractiunile materiale, de rezultat, deci si infractiunile contra patrimoniului.
Īn cazul infractiunilor contra patrimoniului, valoarea sociala ocrotita este tocmai patrimoniul care se exprima īn bunuri concrete, materiale asupra
carora se īndreapta īn mod concret, toate faptele incriminate ca infractiuni patrimoniale. Īn consecinta, obiectul material al inftactiunilor contra patrimoniului īl constituie bunul public sau privat asupra careia a fost īndreptata fapta incriminata. Īn genere, acest bun se gaseste īn momentul comiterii faptei īn patrimoniul unei persoane fizice sau juridice.
Pentru infractiunile de tālharie si piraterie, exista un obiect material
Il v. Dobrinoiu, Gh. Nistoreanu, 1. Pascu, A Boroi, 1. Molnar, V. Lazar, Drept penal, partea speciala, Ed Europa Nova, Bucuresti, 1997, pag. 193.
principal, acelasi ca si īn cazul furtului, dar si unul adiacent si anume persoana fizica īmpotriva careia se exercita actele de violenta sau amenintare.
La infractiunile de furt, abuz de īncredere si īnsusirea bunului gasit, obiectul material este īntotdeauna un bun mobil.
I Īn cazul infractiunii de distrugere obiectul material īl constituie, īn principal, bunurile mobile dar pot fi si imobile asupra carora se savārseste elementul material al faptei. Tot astfel infractiunea de tulburare de posesie (art. 220) are ca obiect material un imobil sau o parte din imobil.
Ca si obiectul juridic al infractiunii, obiectul material fiind preexistent
actiunii sau inactiunii, nu constituie un element, ci o conditie a infractiunii, astfel īnteles, absenta obiectului material, īn cazul infractiunilor care au, implica lipsa obiectului juridic, conducānd la inexistenta infractiunii.
Cunoasterea obiectului material este importanta din cel putin doua aspecte īn primul rānd, obiectul material, fiind expresia materiala a valorii sociale ocrotite prin incriminare, ajuta la determinarea obiectului juridic, de care este legata, īn mod hotarātor, īncadrarea juridica a infractiunii. Īn al
doilea rānd, pentru ca vatamarea produsa prin actiunea sau inactiunea incriminata se produce asupra obiectului material, iar natura si gravitatea acestei vatamari constituie un criteriu de individualizare judiciara a pedepsei.
3) Subiectii in fractiunii, avānd o existenta obiectiva anterioara savārsirii faptei, ca si obiectul juridic si obiectul material reprezinta a doua conditie preexistenta comiterii infractiunii Persoanele implicate īn
savārsirea unei infractiuni, fie prin comiterea acesteia, fie prin suportarea
C Mitrache, Drept penal romān, pu1ea generala, Casa de editura si presa, sansa SRL, Bucuresti, 1994, pag. 81.
consecintelor, a raului cauzat prin savārsirea
el,
sunt
subiecti
.
al
infractiunii. Dupa modul de implicare īn comiterea infractiunii, acesti a sunt de doua feluri: subiect activ si subiect pasiv.
a) Subiectul activ
Potrivit prevederilor art.144 C.pen., subiectul activ este cel care participa la "savārsirea unei infractiuni" este atāt persoana care comite o
infractiune consumata, cāt si cea care savārseste o tentativa pedepsibila sau care participa la comiterea faptei penale īn calitate de autor, instigator sau complice.
Pentru ca o persoana sa poata fi subiect activ al unei infractiuni, trebuie sa īndeplineasca patru cerinte generale, care se aplica oricarei dintre infractiuni, ele fiind prevazute īn Codul penal. Aceste cerinte pe care trebuie sa le īndeplineasca subiectul activ sunt: persoana sa fie fizica, conditia de vārsta, responsabilitatea si libertatea de vointa si actiune.
Mai exista unele conditii speciale pe care trebuie sa le īndeplineasca un
subiect activ, dar acestea sunt caracteristice unor infractiuni distincte. Subiectul activ poate fi calificat (circumstantiat), cānd autorul trebuie sa aiba si alte calitati cerute de lege īn momentul savārsirii faptei.
Īn cazul infractiunilor contra patrimoniului. subiectul activ nemijlocit I poate fi, de regula, orice persoana deoarece legea nu prevede o cerinta
. speciala cu privire la aceasta. Īn mod exceptional, la unele infractiuni legea
cere ca subiectul sa īndeplineasca anumite conditii, de exemplu, infractiunea de delapidare nu poate fi savārsita decāt de un functionar care, īn plus, mai
are si calitatea de gestionar sau administrator si īn cazul unor variante ale
infractiunii de distrugere, subiectul activ trebuie sa aiba calitatea de proprietar al bunului distrus. De asemenea, autor al infTactiunii poate fi si proprietarul care savārseste din culpa distrugerea bunului sau daca fapta a avut urmarile aratate īn art.219 alin.3 C.pen..
Fapta de distrugere din culpa prevazuta īn art.219 alin.4 presupune un subiect activ calificat anume conducatorului unui mijloc de transport īn comun ori un membru al personalului care asigura direct securitatea unor
asemenea transporturi.
Participatia penala este posibila īn toate formele sale. Prin exceptie la infractiunea de abuz de īncredere coautoratul implica conditia ca bunul sa fi fost īncredintat īaptuitorilor, īn grija lor comuna; īn cazul infractiunii de
gestiune fTauduloasa, se va putea discuta de aceasta infTactiune īn coautorat, daca faptuitorii aveau obligatia comuna de a administra sau conserva bunurile; iar īn cazul infractiunii de delapidare pentru existenta coautoratului
este necesar ca īaptuitorii sa detina calitatea ceruta de lege, aceea de functionar. Īn concluzie, infractiunile unde subiectul activ trebuie sa aiba o
anumita calitate, aceasta conditie trebuie īndeplinita si de coautori. b) Subiectul pasiv
Subiectul pasiv al infractiunii sau persoana vatamata, este persoana fizica sau juridica asupra careia se rasftānge nemijlocit urmarea materiala ori
starea de pericol creata prin savārsirea infractiunii. Subiectul pasiv se poate defini ca persoana care sufera o vatamare de pe urma unei infractiuni. El
poate fi subiect pasiv general, īn acest caz este statul, ca reprezentant al societatii, deoarece infTactiunea loveste ordinea de drept, iar legea penala este
instrumentul cu care statul doreste sa protejeze aceasta valoare.
Astfel,
statul detine calitatea de subiect pasiv, la orice infractiune indiferent īmpotriva carei valori este īndreptata aceasta. Exista si subiect pasiv special care reprezinta persoana fizica sau juridica vatamata nemijlocit prin
infractiune_ analiza se concentreaza Pe acest tip de subiect. Īn cazul infractiunilor contra patrimoniului subiectul pasiv poate fi: persoana fizica sau juridica ori statul.
Exista de asemenea infractiuni la care si subiectului pasiv i se cere o anumita calitate, ca de exemplu furtul calificat (art. 209 C.pen. ) unde
subiectul pasiv trebuie sa nu Īsi poata exprima vointa sau de a se aPara, caz īn care suntem īn prezenta unui subiect pasiv special sau calificat, sau cum este
furtul prevazut īn art. 210, unde subiectul pasiv trebuie sa aiba calitatea de sot, tutore, ruda sau persoana care locuieste īmpreuna cu subiectul activ. Īn general, infractiunile contra patrimoniului nu prevad conditii speciale Pentru subiectul pasiv, infractiunea poate fi īndreptata īmpotriva oricui.
Exceptii sunt, īn cazul infractiunilor de tālharie si piraterie unde, pe
lānga persona al carui patrimoniu a fost lezat prin violenta si care este subiectul pasiv principal, poate exista si un subiect pasiv secundar, o alta persoana care este fizica care fara sa fie direct lezata īn patrimoniul sau sufera violentele exercitate de faptuitor. Un exemplu este persoana care se opune ca faptuitorul sa fuga cu bunul sustras si care este supusa unor violente din
partea acestuia.
La infractiunile de distrugere se poate distinge, de asemenea, un
subiect pasiv principal īn Persoana celui caruia īi apartine bunul cāt si un
subiect pasiv adiacent care poate fi cel ce are asupra bunului care a fost distrus anumite drepturi care nu se mai pot realiza.
II. Continutul constitutiv
1) Latura obiectiva, fiind una din cele doua laturi ale infractiunii, reprezinta manifestarile exterioare prin care se realizeaza actiunea sau
inactiunea si se produc urmarile socialmente periculoase. Sub acest context putem defini latura obiectiva ca fapta omului sub forma de actiune sau
inactiune, īndreptata īmpotriva valorilor sociale aparate de lege, precum si urmarile socialmente periculoase produse de aceasta, īntre ele existānd un raport de cauzalitate.
Din definitie rezulta ca elementele componente principale ale laturii obiective sunt: elementul material, urmarea socialmente periculoasa si
raportul de cauzalitate dintre acestea.
a) Elementul material este reprezentat de actiunea sau inactiunea
infractorului. Prin actiune se savārseste ceva ce legea interzice, īncalcāndu-se
īn acest fel o norma prohibitiva. Prin inactiune infractorul se abtine sa savarseasca o actiune pe care legea o cere a fi īnfaptuita, situatie īn care se īncalca o norma onerativa.
Elementul material al laturii obiective a infractiunilor contra
.
patrimoniului consta dintr-o actiune, uneori poate consta dintr-o inactiune.
Īn functie de trasatura caracteristica fiecarei infractiuni, infractiunile
īmpotriva patrimoniului pot fi clasificate īn trei categorii: o prima categorie,
formata din faptele de sustragere, acestea fiind: furtul, tālharia, pirateria si tainuirea; o a doua categorie o constituie cele de frauda si se compune din:
I abuzul de īncredere, gestiunea frauduloasa, īnselaciunea, delapidarea si īnsusirea bunului gasit. Ultima categorie o formeaza faptele de samavolnicie din care fac parte distrugerea si tulburarea de posesie.
Uneori elementul material al acestor infractiuni poate consta īntr-un singur act, cum este īn cazul furtului, sau īntr-o pluralitate de acte alternative, īn cazul distrugerii si tainuirii, sau cumulative (de exemplu:
tālharia si pirateria) ori poate consta īntr-o inactiune si o actiune, alternative, cum se regasesc īn cadrul infractiunii de īnsusire a bunului gasit13.
b) Urmarea socialmente periculoasa consta īn concretizarea infractiunii
prin lezarea valorilor sociale apara te de legea penala, conducānd la un rezultat material sau a o stare de pericol. Īn functie de tipul de urmare produsa, infractiunile se pot clasifica īn: infractiuni materiale, care au un rezultat concret si infractiuni de pericol).Urmarea infractiunilor contra patrimoniului consta īn producerea unei pagube īn patrimoniul unei persoane fizice ori juridice. La infractiunile de tālharie, piraterie si tainuire mai apare o urmare imediata ce se rasftānge asupra altor valori care sunt ocrotite de legea
penala. Continutul agravant al infractiunilor de distrugere din culpa si tālharie rezulta din consecintele agravante ale acestora.
c) Legatura de cauzalitate apare īntre actiunea sau inactiunea infractionala si urmarea socialmente periculoasa, elementul material constituind cauza iar urmarea fiind efectul acestuia. Legatura de cauzalitate trebuie dovedita, mtrucāt infractiunile contra patrimoniului sunt unele materiale.
I V. Dongoroz. S.Kahane. 1. Oancea, I.Fodor. N.lliescu, C.Bulai. RStanoiu. Explicatii teoretice ale Codului penal I Romān. patrea speciala, voi ill. Ed. Academiei Romāne. Bncnresti. 1971, pag 444.
Īn
cazul
infractiunilor
,
complexe contra patrimoniului
legatura de cauzalitate va avea, de asemenea, un caracter complex) ca īn cazul tālhariei. Īn articolul 41 alin.3 C.pen. se arata ca infractiunea este
complexa cānd īn continutul sau intra ca element sau circumstanta agravanta o actiune sau inactiune care constituie prin ea īnsasi o fapta prevazuta de legea penala.
2) Latura subiectiva este a doua latura a infractiunii, care consta īn atitudinea constiintei fata de fapta savārsita si fata de urmarile ei. Infractiunea nu constituie doar o manifestare exterioara a omului, ea este si o atitudine
psihica care precede sau īnsoteste activitatea exterioara. Elementele principale ale laturii subiective sunt vinovatia, care include atitudinea psihica
a faptuitorului fata de fapta si urmarile ei, mobilul si scopul.
a) Vinovatia īn acceptiunea Codului penal exista cānd fapta care
prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa.
Infractiunile contra patrimoniului se savārsesc, īn general cu intentie directa, cānd infractorul prevede urmarile infractiunii si urmareste producerea lor. Cele mai multe infractiuni contra patrimoniului se savārsesc de altfel, cu aceasta forma de vinovatie, este cazul furtului, tālhariei, pirateriei,
īnselaciunii, gestiunii ftauduloase, delapidarii, distrugerii si tulburarii de posesie. Intentia poate sa fie si indirecta sau eventuala cānd infractorul prevede urmarea actiunii, desi nu o urmareste, accepta producerea ei. Īn asemenea caz poate exista abuzul de īncredere, īnsusirea bunului gasit,
tainuirea.
La unele forme agravante ale infactiunilor contra patrimoniului,
elementul subiectiv se caracterizeaza prin
praeterintentie
sau
intentie
,
depasita, cum este cazul infractiunii de tālharie reglementata īn art. 2entata īn art. 2revede ca "tālharia care a produs consecinte deosebit de grave sau care
a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu īnchisoare de la 15 la 25
ani; de asemene_ furtul calificat" art.209 alin.3 care prevede ca furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu īnchisoare de la IOla 20 ani si interzicerea unor drepturi, aceeasi sanctiune este si pentru
infractiunea de inselaciune prevazuta īn art. 215 ultimul alineat. Consecinte deosebit de grave exista si īn cazul infractiunii de piraterie art. 212 alin.3 precum si īn cazul distrugerii art. 218 C.pen.
Vinovatia īn cazul infractiunilor contra patrimoniului poate consta si
din culpa. Acest tip de vinovatie se manifesta atunci cānd infractorul prevede posibilitatea producerii rezultatului actiunii sale, pe care nu-l accepta, ori, nul prevede, desi trebuia si putea sa-I prevada, cum este cazul distrugerii din culpa art. 219 C.pen. Īn acest caz avem si o forma agravanta prevazuta īn art. 219 alinA.
b) Mobilul sau motivul este acel impuls intern care īl determina pe infractor sa comita fapta. Īn cazul infractiunilor contra patrimoniului este dorinta de īmbogatire sau de a savarsi un rau asupra unui patrimoniu al unei persoane si care poate determina o persoana sa savārseasca aceste infractiuni.
c) Scopul semnifica ceea ce vre_ ceea ce urmareste infractorul prin infractiune. Inftactiunile al caror scop este prevazut īn mod expres īn continutul normei de incriminare, cum este cazul infractiunilor contra
patrimoniului. nu se pot comite decāt cu intentie. Scopul urmarit de cel ce savarseste o infractiune impotriva patrimoniului este aceea de a-si īnsusi pe
nedrept un bun sau de a micsora masa de bunuri a unor persoane_ cum este descrisa īn art.215 īnselaciune_ "inducerea īn eroare a unei persoane īn
scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
III Forme_ modalitati_ sanctiuni.
1.Formele infractiunii reprezinta ansamblul de faze de desfasurare si nu pot fi studiate decāt īn cazurile infractiunilor intentionate. O asemenea discutie nu poate fi īn cazul infractiunilor din culpa. Fiind infractiuni care se realizeaza de regula prin actiune (au un iter criminis ) toate infractiunile contra patrimoniului sunt succeptbile de a trece prin toate fazele_ acestea fiind: faza actelor pregatitoare_ a tentativei_ a consumari si eventual faza
epuizarii.
a) Actele pregatitoare la cele mai multe dintre infractiunile
intentionate exista o asemenea faza care consta īn procurarea de mijloace materiale date_ informatii cu privire la timpul_ locul_ modul si mijloacele de
savārsire a infractiunii. Mijloacele pot fi de natura material_ ca de exemplu instrumente ce se vor folosi la savarsirea unui furt prin eftactie. Actele pregatitoare_ īn lipsa unei dispozitii exprese de incriminare nu sunt sanctionate_ dar comise de un participant pot fi sanctionate ca acte de complicitate anterioara, daca s-a īnceput executarea. Īn concluzie īn dreptul penal romān principiul este ca actele preparatorii nu sunt incriminate.
b) Tentativa este cea de a doua faza a executarii. Spre
deosebire de luarea hotarāri si de actele preparatorii care nu sunt definite legal, tentativa este reglementata īn mod expres īn art. 20, 21 C.pen.
Tentativa consta īn punerea īn executare a hotarārii de a savārsi infractiunea, executare care a fost īntrerupta sau nu si-a produs efectul Tentativa exista si
cānd consumarea infractiunii nu a fost posibila, ori datorita īmprejurarii ca īn timpul cānd s-au savārsit actele de executare obiectul lipsea de la locul unde credea faptuitorul ca se afla. Tentativa este posibila īn majoritatea
infractiunilor contra patrimoniului si este sanctionata potrivit dispozitiilor art.222 C.pen. care sanctioneaza tentativa īn cazul furtului, tālhariei, pirateriei , īnselaciunii, delapidarii, distrugerii si distrugerii calificate. Tentativa se deosebeste si de infractiunea consumata, īn raport cu care ea se prefigureaza ca o forma imperfecta a infractiunii, tocmai pentru ca nu s-a produs rezultatul Īn practica judiciara se pedepseste tentativa pentru o inftactiune sau infractiunea care s-a savārsit cu ocazia tentativei; astfel: daca infractorul, dupa ce a patruns prin efractie īntr-o locuinta si a scos dintr-un du 1 ap unele bunuri, a parasit imobilul din proprie initiativa fara sa ia nimic cu el, va fi pedepsit doar pentru infractiunea de distrugere14.
c) Faptul consumat este ultima faza a infractiunii. Ea este forma
perfecta sau tipica a infractiunii. O infractiune este consumata cānd actiunea sau inactiunea s-a realizat īn totalitatea ei, s-a produs urmarea socialmente periculoasa. Consumarea infractiunilor contra patrimoniului are loc īn momentul īn care executarea actiunii intentiona te este dusa pāna la capat,
T.S., Sectr. Pen.,dec. nr. 2350\1970, īn RRD. nr. 3/1971, pag. 133.
producāndu-se si urmarea periculoasa specifica acestor infractiuni. d) Faptul epuizat
Este posibil ca la anumite infractiuni dupa ce ele s-au consumat prin producerea urmarii specifice_ aceasta sa se amplifice. Amplificarea urmarii se poate datora_ Īntr -o prima ipoteza_ fie unui proces natural_ firesc sau īntr-o a doua ipoteza_ datorita prelungirii actiunii sau inactiunii specifice. Amplificarea urmarilor dupa consumare este posibila numai la anumite
categorii de infractiuni si anume: infractiunile continue_ continuate_ de obicei si progresive. Infractiunea continuata este reglementata de art.41 alin.2 care prevede ca atunci: "cānd o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar īn realizarea aceleiasi rezolutii_ actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare
īn parte, continutul aceleiasi infractiuni". V a exista infractiunea de delapidare īn forma continuata daca s-au sustras sume de bani din gestiune_ īn mod repetat_ de catre gestionar; sau daca factorul postal a sustras sume de bani īncredinta te lui_ īn mod repetat prin acelasi procedee_ respectiv prin
falsificarea mandatelor. Infractiunea este continuata si cānd actiunea sau inactiunea si urmarea infractionala dureaza pāna cānd intervine infractorul sau o alta persoana si o curm_ moment īn care se epuizeaza. Este infractiune
continua furtul de energie cu valoare economica prevazut īn art 208 alin.2 C.pen. infractiunea de obicei_ sub aceasta denumire_ este recunoscuta si analizata ca o forma a unitatii legale de infractiune. Pentru a exista o
infractiune de obicei_ trebuie ca actele identice incriminate, sa se repete de un anumit numar de ori care sa indice obisnuinta sau īndeletnicire_ adica obisnuinta. Infractiunea progresiva exista atunci cānd dupa realizarea
continutului unei anumite infractiuni, se produc noi urmari, acestea caracterizānd continutul unei alte infractiuni, mai grave care absoarbe si infTactiunea initiala. Cunoasterea momentului epuizarii la infractiunile susceptibile de un asemenea moment are importanta si īn ceea ce priveste incidenta altor institutii ale dreptului penal substantial, precum si aplicarea legii penale īn timp, aplicarea amnistiei si a gratierii care vor trebui aplicate nu īn functie de momentul consumarii ci īn functie de momentul epuizarii,
care semnifica, īn realitate, data savārsirii īnftactiunii.
2. Modalitati ale infractiunii sunt variatiuni pe care le prezinta inftactiunea īn cauza, īn functie de modul si īmprejurarile īn care a fost savarsita. Codul penal incrimineaza faptele contra patrimoniului īn dispozitii
sintetice dar cuprinzatoare, descriind modalitatile nonnative sub care s-ar putea prezenta infractiunea, cum este cazul furtului, tālhariei si īnselaciunii. Legiuitorul descrie la unele infractiuni numai principalele modalitati normative concepānd ca fapta sa poata fi comisa si sub alte modalitati exemplu: distrugerea din culpa. Fiecareia din modalitatile normative poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice. De regula, faptele contra patrimoniului sunt incriminate atāt īn variante tip cāt si īn variante calificate
sau agravate (de exemplu: furtul, tālhāria, pirateria, distrugerea).
Aceasta analiza a infractiunilor are īn deosebi o importanta practica,
putānd ajuta la calificarea si īncadrarea juridica corecta a faptei antisociala savarsita.
3 Sanctiunile de drept penal sunt masuri de constrāngere, de reeducare si de prevenire, prevazute de legea penala si care se aplica celor care au
comis fapte prevazute de legea penala pentru a restabili ordinea de drept inca1cata. Dat fiind caracterul personal al raspunderii īn dreptul penal romān, sanctiunile peDale, oricare ar fi natura acestora, nu pot fi aplica te decāt persoanelor fizice. Infractiunile contra patrimoniului se diferentiaza īntre ele prin pericol social generic specific fiecarei infractiuni.
a) Pedepsele principale, pentru anumite infractiuni din acest grup legiuitorul a prevazut pedeapsa minima cu īnchisoarea īn limite mai reduse, īn alternanta cu pedeapsa amenzii, cum este cazul in-fractiuni lor de abuz de īncredere art. 213 C. pen., īnsusirea bunului gasit art. 216 C. pen., distrugerea art. 217 C. pen., distrugerea din culpā art. 219 C. pen. si tulburarea de posesie art. 220 C. pen. Pentru celelalte infractiuni prevazute īn titlul ill, pedeapsa este īnchisoarea īntre diferite limite. Semnificative īn acest sens sunt
infractiunile de: furt calificat art. 209 care se pedepseste cu īnchisoarea de la 3 la 15 ani, tālharia art. 211 care se pedepseste cu īnchisoarea de la 3 la 18 ani, pirateria art.212 care se pedepseste cu īnchisoarea de la 3 la 18 ani, īnselāciunea art.215 care se pedepseste cu īnchisoarea de la 6 luni la 12 ani, delapidarea art. 21511 care se pedepseste cu īnchisoarea de la 1 la 15 ani si distrugerea calificata art.218 care se pedepseste cu īnchisoarea de la IOla 20
am.
b) Pedeapsa complimentara este aceea de interzicere unor drepturi. Aceasta se aplica īn mod obligatoriu pentru unele variante agravante cum este cazul infractiunilor de: furt calificat art.209 alin.3, tālharia art.211 alin.3, pirateria art.212 alin.3 si 4, īnselaciunea art.215 alin.5, delapidarea art. 2151
alin.2 si distrugerea calificata art. 218 alinl. Īn alte cazuri ea se aplica īn mod facultativ atunci cānd instanta stabileste o pedeapsa cu īnchisoarea de cel putin doi ani si apreciaza ca necesara pedeapsa complimentara fata de natura si gravitatea infractiunii, īmprejurarile cauzei si persoana infractorului, īn conformitate cu art. 65 C. pen.
c) Masurile de siguranta se pot aplica si īn cazul infractiunilor contra patrimoniului instanta va putea dispune confiscarea speciala care este prevazuta īn art. 118 C. pen., specificānd ce lucruri vor fi confiscate, astfel
sunt supuse confiscarii speciale:
a) lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala;
b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la
savārsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului;
c) lucrurile care au fost date pentru a determina savārsirea unei
infractiuni sau pentru a rasplati pe inftactor;
d) lucrurile dobandite īn mod vādit prin savārsirea infractiunii daca nu
sunt restituite persoanei vatāmate si īn masura īn, care nu servesc la despāgubirea acesteia;
e) lucrurile detinute īn contra dispozitiilor legale.
4. Aspecte procedurale referitoare la aceste infractiuni. De regula, la
infractiunile contra patrimoniului punerea īn miscare a actiunii penale se face
din oficiu, totusi este necesara plangerea prealabila la urmatoarele infractiuni: furtul prevazut de art. 210 C. pen., abuzul de īncredere art. 213 C. pen., distrugerea varianta tip art. 217 alin. 1 C. pen. si tulburarea de posesie art. 220 alin. l C. pen.
SECTIUNEA a III-a: TĂINUIREA- INFRACTIUNE CONTRA
, ,
PA TRIM O NIUL VI
Infractiunea de tainuire este prevazuta de art. 221 printre infractiunile contra patrimoniului. Codul Penal de la 1936 cuprindea aceasta fapta printre infractiunile contra justitiei, considerāndu-se ca norma ocroteste, de fapt bunul mers al justitiei īn cauzele privind infractiunile patrimoniale. S-a considerat ca situarea ei īn capitolul dedicat protejarii justitiei este mai potrivita, īntrucāt tainuirea are un caracter subsecvent, ea savārsindu-se īntotdeauna dupa ce fapta principala s-a comis, deci īntr-un moment īn care pe prim plan apare justitia care īncearca sa refaca echilibrul raportului social patrimonial perturbat15.
Īn actualul Cod penal, asa cum am mai aratat, tainuirea este inclusa īn
Titlul al III-lea, din partea speciala, īntre infractiunile contra patrimoniului, ea fiind considerata o infractiune de sustragere.
o Loghin, A. Filipas, Drept penal, partea speciala, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti pag.142.
CAPITOLUL al II-lea T ĂINulREA- ANALIZA INFRACTIUNII
,
SECŢUUNEAI:CONCEPTsICARACTERIZARE
Constituie infractiunea de tainuire, potrivit alt. C. pen. primirea, dobāndirea sau transformarea unui bun ori īnlesnirea valorificarii acestuia
cunoscānd ca bunul provine din savārsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material.
Asa cum am mai aratat, infractiunea este inclusa īn Titlul al III-lea din partea speciala a Codului penal, Infractiuni contra patrimoniului, desi īn Codul penal anterior ea era o infractiune contra īnfaptuirii justitiei datorita faptului ca savārsirea acestui tip de fapta īngreuneaza, de cele mai multe ori, bunul mers al justitiei penale.
Īn plus, tainuirea este o infractiune care are o situatie premisal6, constānd īntr -o fapta prevazuta de legea penala, fapta din care provine bunul tainuit. Cele doua fapte se afla īntr -o relatie de corelativitate, denumita īn literatura de specialitate si corelativitate de corelatiel?, care se mai īntālneste si īn cazul altor infractiuni (favorizarea infractorului, nedenuntarea unor
16 O.Loghin, A Filipas, op. cit., pag. 142.
D.Pavel, Unele probleme privind favorizarea infractiunilor si omisiunea denun1arii īn materia inftactiunilor continue si continuare savārsite īn paguba avutului obstesc, īn I.N. DT. 3/1964, pag. 85.
infiactiuni). Aceasta īnseamna ca īntre fapta principala (din care prOVlne bunul) si fapta subsecventa (tainuirea) exista o legatura obiectiva care nu atinge īnsa cu nimic caracterul autonom al tainuirii. Legatura obiectiva consta īn aceea ca existenta faptei secundare nu este de conceput fara prealabila desrasurare a faptei principale. Totdeauna fapta principala va precede
tainuirea.
Ceea ce accentueaza consistenta acestei legaturi obiective este si
faptul ca obiectul material al celor doua este comun. Dincolo de aceasta, īnsa, tainuirea īsi pastreaza caracterul de inftactiune independenta care se comite numai dupa ce fapta principala s-a consumat. Ca atare, nu putem retine ca circumstante cu relevanta juridica pentru tainuire īmprejurari ce apartin īn realitate faptei principale. Spre exemplu, daca fapta principala a fost savārsita de un minor, circumstanta nu va atrage aplicarea dispozitiilor art. 75 lit. c. C.pen.18 Formele infractiunii principale nu se transmit automat tainuirii, aceasta avānd propriile forme dependente numai de particularitatile obiective
si subiective ale savārsirii ei. De asemenea, urmarea infractiunii (inclusiv existenta pagubei si īntinderea ei) se apreciaza prin raportare numai la activitatea propriu-zisa a tainuitorului.19 Actele de clementa care nu se refera si la tainuire, ci numai la faptele principale, nu sunt aplicabile si tainuirii
datorita caracterului ei de infractiune autonoma?O
Datorita aceleasi autonomii, tainuitorul va raspunde penal chiar daca aceasta raspundere nu este incidenta īn cazul autorului faptei principale sau al participantilor la savārsirea acesteia. Spre exemplu, autorul faptei principale
18 T.J.Brasov, dec. peR 224/1975, īn RRD DT. 11/1979, pag. 165. T.S., seci. pen., dec. DT. 1020/1972, īn RRD DT. 2/1973, pag. 166.
este un minor care nu a īmplinit 14 ani. Tainuirea exista chiar daca īn ceea ce priveste fapta principala sunt aplicabile dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. bl, c, g, h C.pr.pen. Referitor la lit. b1 a acestui text, se constata ca daca īn ceea ce priveste fapta principala se stabileste lipsa ei de pericol social, nu īnseamna ca si tainuirea va fi automat lipsita de aceasta trasatura esentiala. Periculozitatea sociala a tainuirii ca fapta autonoma se apreciaza prin
aplicarea criteriilor generice din art. 181 alin. 2 C.pen. Referitor la art. 10 lit. c, tainuirea subzista, chiar daca autorul faptei principale nu este cunoscut. Este suficient ca bunul tainuit provine dintr -o fapta prevazuta de legea penala. De asemenea, tainuirea subzista daca, īn ceea ce priveste fapta principala, s-a facut aplicarea art. 10 alin.l lit. d, īn sensul ca nu exista, spre exemplu, vinovatie.
SECTIUNEA a fi-a: CONDITll PREEXISTENTE
. .
1) Obiectul infractiunii
a) Obiectul juridic special este complex si consta din relatiile
sociale de ordin patrimonial a caror ocrotire este asigurata prin apararea patrimoniului īmpotriva faptei de tainuire iar pe de alta parte, din relatiile sociale privitoare la īnfaptuirea justitiei.
I b) Obiectul material īl constituie bunul sau bunurile provenite din
savārsirea unei fapte prevazute de legea penala asupra carora s-au efectuat actele specifice inftactiunii de tainuire. Bunurile pot apartine persoanelor
o Loghin. AFilipas. op. cit, pag. 142.
fizice si juridice private ori publice. Datorita specificului infractiunii
obiectul material nu poate fi decāt un bun mobil. Acelasi bun poate sa formeze, succesiv, obiectul material al mai multor infractiuni de tainuire.
2. Subiectii infractiunii
a) Subiectul activ al tainuirii poate fi orice persoana, chiar si
I
proprietarul bunului īn cazul cānd bunul provine dintr-o fapta prevazuta de
legea penala savarsita fata de o persoana care detinea īn mod legitim acel bun. De exemplu21, va exista tainuire īn aceasta ultima varianta īn cazul īn
care bunul este furat de un tert de la creditorul gajist si tainuit apoi de debitorul gajist care nu este altcineva decāt proprietarul bunului.
Participatia penala este, pe deplin posibila īn oricare din formele sale.
Tainuitorul nu poate fi niciodata autorul sau participantul la fapta
prevazuTa de legea penala din care provine bunul. De aceea īn practica judiciara s-a decis ca nu comite inftactiunea de tainuire, ci aceea de
complicitate morala la inftactiunea de furt, acela care primeste īn mod obisnuit pentru a ascunde sau valorifica, bunuri dobāndite prin furturi repetate savārsite de aceeasi persoana.
b )Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica privata ori publica fata de care s-a comis fapta prevazuta de legea penala din care
provine bunul tainuit.
Poate exista un singur subiect pasiv ori o pluralitate, dupa cum a fost
un singur detentor sau posesor, ori mai multi.
21 '1 n"'h...n",.n r. """Iqhn_+""'" n- "'.+ __ "t"7/1
SECŢIUNEA a III-a: CONŢINUTUL CONSTITUTIV
A. Latura obiectiva
a) Elementul material al laturii obiective consta din una din
urmatoarele actiuni: primirea, dobāndirea sau transformarea. unui, bun, ori īnlesnirea valorificarii lui.
Primirea reprezinta o detentie precara a bunuluf2.Fapta este savārsita prin modalitatea "primire" atunci cānd faptuitorul accepta cu orice titlu sa detina bunul ce provine din comiterea unei fapte prevazute de legea penala; de pilda īl primeste īn depozit, gaj sau comodat.
"Dobāndirea", ca, modalitate de comitere a faptei, īnseamna a deveni proprietar al bunului prin cumparare, schimb, donatie. dare īn plata etc. Cu alte cuvinte, īnseamna o luare īn stapānire cu caracter definitiva bunului.
"Transformarea" presupune a modifica substanta sau forma bunului ori ambele īn raport de natura acestuia si īn masura posibilitatilor, prin prelucrare, topire, montare, turnare īn forme, macinare etc. Se presupune ca
se produce o modificare astfel īncāt sa-si piarda cel putin aspectul exterior care īl putea face usor de recunoscut.
, ,Īnlesnirea valorificarii" Īnseamna a ajuta īn orice mod la īnstrainarea
bunului spre a obtine un avantaj. Aceasta se poate face prin punere īn vānzare, intermediere desfacere cu amanuntul etc. Comiterea oricareia dintre
O. Loghin. A Filipas, op. cit. pag. 143.
aceste actiuni duce la realizarea infractiunii de tainuire. Īn practica judiciara s-a decis ca savārseste aceasta infractiune acela care, īn schimbul
unui folos material, da ajutor sa se scoata dintr-o unitate economica bunurile sustrase, pe care apoi le transporta pentru a le valorifica23, sau cel care cumpara de la un sofer o cantitate de balast sustrasa din santier si transportata la domiciliul sau cu autovehiculul unitatii24 ori care, fiind de fata la comiterea unei tālharii, primeste de la unul dintre faptuitori un bun al victimees
Īn oricare dintre actiunile prevazute īn textul incriminator, ca sa poata realiza latura obiectiva a infractiunii de tainuire, este necesar ca bunul asupra caruia se actioneaza sa provina din savārsirea unei fapte prevazute de
legea penala.
b) Urmarea imediata consta, de regula, īntr-o stare de pericol pentru relatiile sociale patrimoniale perturba te prin savārsirea faptei principale, īn sensul ca apare, datorita activitatii tainuitorului pericolul pierderii definitive a bunului, precum si īngreunarea īnfaptuirii justitiei penale īn acea cauza26. Rezultatul poate consta si īntr-o paguba: transformarea sau degradarea bunului, distrugerea sau aducerea sa īn stare de
neāntrebuintare.
c) Īntre actiunea faptuitorului, ce formeaza elementul material al laturii obiective si urmarea imediata trebuie sa existe legatura de cauzalitate. De regula, aceasta rezulta din materialitatea faptei.
3.Latura subiectiva. Forma de vinovatie ceruta de norma de
,
Jud. Roman, sent. Pen. nr. 531/1983, īnRRD. nr. 3/1985, pag. 63.
24 T.J. Galati, dec. pen. nr. 47/1982, īn RRD nr. 5/1983, pag. 88.
TJ. Timis, dec. pen. nr. 242/1975, īn G. Antoniu, C. Bulai, Practicajudiciara penala, val III, partea speciala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1992, pag. 145.
Incnmlnare a tainuirii, este intentia calificata
deoarece,
faptuitorul
urmareste obtinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul. Pentru īntregirea elementului subiectiv specific tainuirii este necesar ca faptuitorul sa cunoasca ca bunul pe care īl primeste, dobāndeste ori īl transforma sau īnlesneste valorificarea lui, are ca sursa de provenienta savārsirea unei fapte prevazute de legea penala. Nu are importanta daca tainuitorul cunoaste ori nu fapta (īncadrarea juridica a acesteia), din care provine bunul, ori daca autorul raspunde ori nu penal, sau daca a fost pedepsit sau nu.
Īn cazul īn care subiectul se afla īn eroare cu privire la bunul ce formeaza obiectul tainuirii, crezānd ca apartine celui ce īl īnstraineaza,
opereaza art.51 C.pen, ca urmare, persoana care dobāndeste un asemenea lucru nu este tainuitor.
o a doua cerinta este aceea ca faptuitorul sa urmareasca obtinerea
unui folos material pentru sine sau pentru altul.
Acesta cerinta face ca intentia sa fie calificata prin scopul urmarit de
tainuitor asa cum am aratat mai īnainte.
Folosul urmarit, trebuie sa fie material, sa reprezinte un cāstig care se poate materializa īn bani, titluri sau alte bunuri. El poate reveni faptuitorului sau altor persoane (rude prieteni etc).
Īn cazul īn care faptuitorul nu urmareste aceste avantaje fapta va constitui infractiunea de favorizare a infractorului pentru ca faptuitorul procedānd astfel, īnseamna ca a urmarit sa ajute pe inftactor pentru a īngreuna sau zadarnici īnfaptuirea justitiei sau a-i asigura produsul
O.Loghin, AFilipas, op. cit., pag. 143.
infractiunii savārsite de acesta.
Pentru existenta infractiunii de tainuire nu are relevanta daca folosul
, , ,
material a fost sau nu obtinut fiindca acest folos este cerut de legea ca scop si nu ca rezultat.
o a treia cerinta ar putea fi considerata cea care se refera la caracterul spontan al intentiei cu care fapta este savārsita. Cu alte cuvinte, intentia de a
tainui bunul procurat prin savārsirea faptei sa fie ulterioara savārsirii faptei principale. Īncalcarea acestei cerinte ar conduce la transformarea tainuitorului īn complice.
SECŢIUNEA a IV-a: FORMELE, MODALITĂŢILE sI
S AN CTIUNILE T ĂINUIRII
A. Forme.
a) Acte pregatitoare: Tentativa.. Tainuirea,
fiind infractiune
,
comisiva, este susceptibila de acte de pregatire, cāt si de executare, dar legea penala nu sanctioneaza nici actele pregatitoare, nici tentativa.
b) Consumarea; Tainuirea se consuma īn momentul executarii cu intentie a oricareia dintre actiunile specifice: primirea, dobāndirea,
transformarea īnlesnirea valorificarii bunului provenit din savārsirea unei fapte prevazute de legea penala, faptuitorul cunoscānd sursa provenientei
acestui bun.
Īn literatura juridica s-a exprimat opinia potrivit carei a tainuirea ar
avea
caracterul
unei
infractiuni continue27. Acest punct de vedere a ramas izolat, marea majoritate a autorilor de drept penal, cāt si practica judiciara īmpartasesc opinia potrivit careia tainuirea ramāne o infractiune momentana.
Faptul ca tainuitorul detine īn continuare bunul tainuit, nu are nici o relevanta sub aspectul existentei infractiunii, de altfel, si īn cazul furtului infractorului detine mai departe bunul sustras dar aceasta nu atribuie furtului
caracterul unei infractiuni continue.
c) Epuizarea. Tainuirea se poate comite īn forma infractiunii continue atunci cānd ea vizeaza un complex de bunuri provenite din aceeasi fapta prevazuta de legea penala sau din diferite fapte sau īn varianta īn care
actiune a de transformare a bunului tainuit impune mai multe operatiuni ce pot fi executa te la diferite intervale de timp. Īntr-o asemenea situatie, tainuirea se va epuiza odata cu executarea ultimului act din componenta activitatii faptuitorului iar sanctionarea acestuia se va face prin raportarea la acest moment.
B.ModaIitati. Potrivit art. 221 C. pen. tainuirea prezinta mai multe modalitati normative: tainuirea prin primirea bunului sau prin dobāndirea lui ori prin transformarea acestuia, sau prin īnlesnirea valorificarii lui. Modalitatile faptice sunt numeroase īn raport cu variatele procedee folosite de tainuitor, dar acestea se vor avea īn vedere la individualizarea pedepsei.
C.Sanctiuni. Potrivit art. 221 tainuirea se sanctioneaza cu īnchisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasipedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit. Asa cum s-a subliniat īn literatura juridica penala, aceasta limitare priveste maximul prevazut de lege pentru infractiunea corespunzatoare faptei prevazute de legea penala din comiterea careia provine bunul, iar nu pedeapsa concreta aplicata celui care a comis aceasta fapta.
Tainuirea savārsita de sot sau ruda apropiata nu se pedepseste. Calitatea de sot trebuie sa existe īn momentul savārsirii faptei.
Īn ceea ce priveste sanctiunile, tainuitorul nu va fi obligat la plata despagubirilor civile, alaturi de cel care a savārsit fapta prevazuta de legea penala, decāt pentru valoarea bunurilor tainuite sau a pagubei rezultate din fapta sa.
V. Dobrinoiku si colaboratorii. op. cit pag. 277
CAPITOLUL al III-lea: DELIMITAREA TĂINUIRII DE
INFRA CTIUNEA DE FAVORIZARE A INFRA CTO R ULUI
SECTIUNEA 1: FAVORIZAREA INFRACTORULUI
,
INFRACTIUNE CARE ĪMPIEDICĂ ĪNFĂPTUIREA mSTITIEI
, ,
1. Notiunea. Favorizarea inftactorului este prevazuta de art. 264 inclus īn Titlul al VI-lea din partea speciala a Codului penal, intitulat:
Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege. Mai exact, ea este inclusa īn Capitolul al TI-lea al titlului, Infractiuni care īmpiedica īnfaptuirea justitiei. Norma de incriminare este formulata astfel: Ajutorul dat unui infractor fara o īntelegere stabilita īnainte sau īn timpul savārsirii infractiunii, pentru a īngreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a
asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu īnchisoare de la 3 luni la 7 ani.
Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decāt
pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.
Favorizarea savārsita de sot sau ruda apropiata nu se pedepseste.
2. Asa cum am aratat anterior, normele incluse Īn Capitolul TI di
Titlul VI al Partii speciale a Codului penal incrimineaza faptele prin a caror
savārsire
s-ar
putea
īmpiedica īnfaptuirea justitiei.
Ratiunea incriminarii acestor fapte rezida din necesitatea de a ocroti prin mijloacele specifice dreptului penal activitatea de īnfaptuire a justitiei, activitate care este un atribut al puterii judecatoresti, putere independenta de celelalte puteri din stat.
Notiunea de justitie are o dubla acceptiune. Īn sens restrāns ea se refera la rezultatul activitatii instantelor judecatoresti si se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite prin lege29.
Īn sens larg, notiunea de justitie include, pe lānga activitatea de solutionare a pricinilor de catre instantele de judecata, si activitatea desfasurata de alte persoane care īn calitate oficiala sau particulara contribuie la justa rezolvare a cauzelor, activitate ce precede judecata, precum si activitate a ulterioara judecatii, activitate ce presupune punerea īn executare a
hotarārilor judecatoresti.
Īn aceasta acceptiune larga a notiunii intra si anumite activitati ce se I realizeaza in cadrul asa-numitelor jurisdictii speciale (comisiile de arbitraj, I consiliile de onoare).
Ca obiect juridic generic al infractiunilor din Capitolul al II-lea din Titlul al VI-lea din partea speciala a Codului penal, justitia trebuie īnteleasa īn aceasta acceptiune mai larga si ca fiind o activitate desfasurata, īn principal, prin organe de staeo.
3. Favorizarea infractorului are ca obiect juridic special relatiile sociale privitoare la īnfaptuirea justitiei, pentru a caror dezvoltare
Art. 125 paragraf 1 din Constitutie.
V. Dobrinoiu si colaboratorii, op. cit, pag. 372-373.
nestingherita infractorii nu trebuie sa fie ajutati sa se sustraga raportului juridic penal, raportului juridic de executare a pedepsei, raportului īn care participa ca subiecti avānd drepturi si obligatii, sau sa beneficieze de anumite rezultate ale infractiunii.
Activitatea judiciara care este periclitata este tocmai activitatea
organelor competente pe parcursul procesului penal, īncepānd cu actele de urmarire penala si terminānd cu actele de executare.
4.Fapta are ca obiect material folosul sau produsul material al infractiunii, sau elementele obiective carora, potrivit legii de procedura penala li se poate atribui calitatea de mijloace de proba īn procesul penal.
5. Situatia preexistenta īn cazul favorizarii infractorului este conturata
de o infractiune savārsita de alta persoana decāt favorizatorul.
Cel care profita de activitatea favorizatorului este īntotdeauna un
infractor. Īn textul art. 264 se precizeaza ca ajutorul este dat "unui infractor". Aceasta īnseamna, pe de o parte, ca fapta favorizata poate fi numai o infractiune, adica o fapta pentru care se poate porni actiunea penala, iar, pe de
alta parte, ca cel favorizat īndeplineste, īn momentul savārsirii actelor de favorizare, toate conditiile prevazute de lege pentru a fi considerat ca atare,
adica un infractor. Din momentul consumarii infractiunii sau a tentativei
.
incriminate si Pāna īn momentul executarii sanctiunii penale, unul dintre subiectii acestor raporturi juridice, infractorul, poate oricānd sa apara ca un
beneficiar al favorizarii.
Legiuitorul mentioneaza ajutorul dat unui infractor, fara a
circumstantia īn vreun fel sfera acestor infractori. Rezulta ca orice infractor
poate favoriza, indiferent de natura sau gravitatea faptei penale savārsite si indiferent daca ajutorul s-a dat cu privire la toate actele infractionale sau numai cu privire la unele dintre ele.
Infiactorul favorizat poate fi, īn conformitate cu dispozitiile act. 144
C. pen., un autor, instigator sau complice la comiterea unei fapte pe care legea o pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa. Favorizatorul unei infractiuni, fiind la rāndul sau un infractor, poate fi si el favorizat.
Legea conditioneaza existenta favorizarii de absenta unei īntelegeri stabilite īnainte sau īn timpul savārsirii infractiunii de referinta, īntre
favorizator si infractorul favorizat. Īn cazul existentei īntelegeri fapta poate fi calificata ca o complicitate.
5. Latura obiectiva.. Ajutorul dat unui infractor,
uneI asemenea
care constituie
elementul material al acestei infractiuni, poate consta īntr-o actiune sau īntr-o inactiune. Spre exemplu, faptuitorul, portar la o īntreprindere, nu controleaza
intentionat pe cel care scoate bunuri furate din unitate. Aici favorizarea se savārseste prin omisiune sau, faptuitorul ascunde infractorul evadat pentru ca
acesta sa nu fie prins (favorizarea se savārseste īn acest caz printr-o actiune).
Termenii legii semnifica sprijinirea certa, efectiva a unui infractor. Actele comisive ori omisive prin care ajutorul este dat pot avea consistenta materiala, ori pot fi de ordin moral, īn orice caz, īnsa, ajutorul acordat infractorului trebuie sa fie trebuie sa aiba calitatea de al sprijini pe acesta, de a-i sluji pentru a se sustrage de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, ori pentru a-i asigura folosul sau produsul infractiunii.
Prima modalitate normativa incriminata consta īn ajutorul dat unui
infractor pentru a īngreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei. Fapta mai este denumita Īn acest caz Īn literatura de specialitate favorizare personala. Ajutorul acordat faptuitorului trebuie sa
vizeze urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, īn sensul "īngreunarii" acestora (crearii de dificultati) sau "zadamicirii" lor (a le face
inutile, ineficiente).
Cea dea doua modalitate normativa de savārsire a infractiunii, denumita
si "favorizare reala", reprezinta o sprijinire a infractorului pentru ca el sa-si
asigure folosul sau produsul infractiunii.
Prin folos al infractiunii se īntelege orice profit material sau moral pe care faptuitorul si l-a creat prin fapta penala savārsita, iar prin produs al infractiunii numai ceea ce a rezultat nemijlocit din infractiune (de ex.
bunurile confectionate Īn mod ilicit). Echivalentul moral sau material obtinut de infractor īn schimbul "produsului" infractiunii reprezinta un "folos" si nu
tot un "produs" al faptei.
Ajutorul se poate da, īn cazul favorizarii personale, ori cānd īn
intervalul de timp de la savārsirea infractiunii si pāna la executarea pedepsei.
Īn ceea ce priveste favorizarea reala, ajutorul se poate acorda chiar si dupa executarea pedepsei. Īn ambele situatii ajutorul poate fi nemijlocit (direct) sau mediat (spre pilda prin intermediul unei terte persoane).
Atunci cānd infractorul favorizat este ajutat prin mijloace care constituie prin ele īnsele infractiuni se vor aplica regulile concursului de
infractiuni.
Efectul faptei consta Īn crearea unei stari de pericol pentru Īnfaptuirea
justitiei penale. Acest element al laturii obiective este realizat chiar daca ajutorul dat infractorului, desi avea aptitudinea sa produca un astfel de rezultat, totusi din motive independente de vointa celui care īl acorda nu a condus la o reala īmpiedicare a īnfaptuirii justitiei īn cauza respectiva. Daca ajutorul oferit nu a fost primit de infractor sau nu s-a folosit de el, fapta de
favorizare nu exista.
Raportul de cauzalitate rezulta din īnsasi efectuarea elementului material al faptei.
6. Latura subiectiva. Fapta este incriminata numai atunci cānd se savārseste cu intentie( directa sau indirecta). Ea nu se pedepseste atunci cānd se comite din culpa deoarece legiuitorul fixānd o anumita finalitate activitatii favorizatorului indica vointa sa de a nu pedepsi fapta de favorizare a infractorului decāt atunci cānd fapta s-a comis cu intentie. Ajutorul este dat pentru a īngreuna sau a zadarnici justitia penala, ori pentru a asigura infractorului beneficiul infractiunii savārsite. Acest obiectiv, urmarit sau numai acceptat de favorizator prin ajutorul prin care īl acorda, exclude
posibilitatea savārsirii faptei si din culpa.
Īn momentul īn care se savārseste fapta de favorizare, subiectul activ,
pe de o parte, trebuie sa se stie ca s-a comis o infractiune al carui autor,
instigator sau complice beneficiaza de ajutorul sau, iar, pe de alta parte, stie ca acea infractiune a fost consumata ori a ramas īn faza tentativei pedepsibile.
7.Formele in fractiunii si sanctiunea Favorizarea infractorului este una dintre acele infractiuni a caror urmare socialmente periculoasa se considera a fi īndeplinita fie si numai īn momentul īn care s-a produs pericol
de lezare a valorii aparate de lege. Īn acest moment fapta s-a consumat. Este posibila forma continua sau continuata.
Fapta de favorizare a infractorului se pedepseste cu īnchisoare de la 3 luni la 7 ani, īnsa, conform alin. 2 al art. 264 C.pen, īn nici un caz nu se poate aplica favorizatorului o pedeapsa care sa depaseasca pe cea prevazuta de lege pentru autor.
Ca regula generala, favorizarea savārsita de sot sau de ruda apropiata
nu se pedepseste( art. 264 alin. 3). Exista, īnsa si exceptii de la aceasta regula, exceptie care opereaza īn cazul unora dintre infractiunile contra sigurantei
statului, enumerate de art. 173 C.pen, si a doua dintre cele contra pacii si omenirii prevazute de art 361 C. ren. Īn aceste cazuri favorizatorul, ca si tainuitorul, de altfel, se pedepseste chiar daca are calitatea de sot sau ruda
apropiata, sanctiunea, īnsa, reducāndu-se la jumatate din pedeapsa prevazuta pentru celelalte situatii.
Oricum, pentru ca aceasta cauza speciala de nepedepsire prevazuta de act 264 alin. 3 C.pen. sa opereze, este necesar sa existe calitatea de sot sau de ruda apropiata, īn sensul art. 149 C.pen., īn momentul savārsirii faptei. Pierderea sau dobāndirea ulterioara a calitatii nu vor avea relevanta din punct
de vedere penal.
SECTIUNEA a II -a: ELEMENTELE DE DELIMITARE DINTRE
,
T ĂINUIRE sI FAVORIZAREA INFRACTORULUI
Problema delimitarii celor doua infractiuni apare tocmai pentru ca
īntre ele exista multe puncte de asemanare. Totusi? o analiza atenta a acestor puncte de asemanare determina ajungerea la concluzia ca sunt
, suficiente elemente prin care ele se deosebesc.
Un prim element de asemanare este acela ca atāt tainuire? cāt si favorizarea infractorului sunt infractiuni cu situatie-premisa. Cu alte cuvinte, nici una dintre ele nu poate exista fara ca anterior sa nu se fi comis o alta
fapta prevazuta de legea penala din care a rezultat un bun īn raport cu care se desfasoara activitatea tainuitorului sau favorizatorului sau care are un autor
ce primeste ajutor din partea favorizatorului. Totusi? daca la tainuire este suficient ca fapta care constituie situatia-premisa sa fie o fapta prevazuta de legea penala, la favorizare este obligatoriu ca aceasta sa constituie īn concret infractiune, īntrunind cele trei trasaturi fundamentale prevazute de art. 17 alin 1 C.pen.. Acest aspect atrage ca o consecinta imediata o diferenta de relatie care se stabileste īntre ele si infractiunile lor principale. Astfel, īn cazul īn care īn raport de fapta principala intervine o cauza care īnlatura caracterul penal, īmprejurarea nu va afecta raspunderea penala a tainuitorului, pe cānd
favorizatorul nu va raspundea nici el, Īntrucāt cel favorizat, real sau personal, nu mai are calitatea de infractor impusa de norma de incriminare. Fara īndoiala, situatia va fi diferita pentru cauzele care īnlatura raspunderea penala.
Un alta element de aparenta apropiere īntre cele doua fapte este acela
ca la ambele elementul material consta in actiuni sau inactiuni prin care se ajuta o persoana care a savārsit o fapta prevazuta de legea penala (care constituie sau nu infractiune). Dar, daca la favorizare ajutorul este
dezinteresat, acordat doar pentru ca infractorul sa se poata sustrage de l_ unnarire penala, judecata sau executarea unei pedepse, fara vreun interes personal, la tainuire ajutorul este dat unnarindu-se obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
CAPITOLUL al IV-lea: DELIMITAREA INFRACTIUNII DE
,
TĂINUIRE DE COMPLICITATE
SECTIUNEAI:COMPLICIT A TEA.FORMĂ A PARTICIPA TIEI PENALE
, .
a) Notiune29. Complicitatea este forma participatiei penale ce consta īn fapta unei persoane care cu intentie īnlesneste sau ajuta Īn orice mod la
comiterea unei fapte prevazute de legea penala ori promite, īnainte sau Īn timpul savārsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va
favoriza pe infractor, chiar daca, dupa savārsirea faptei, promisiunea nu esta īndeplinita.
Spre deosebire de celelalte forme de participatie- coautorat si instigarecomplicitatea reprezinta o contributie indirecta, mediata la savārsirea infractiunii, de aceea este considerata forma de participatie secundara Īn raport cu celelalte31
b) Conditiile complicitatii
V. Dongoroz si colaboratorii, op. cit. pag. 202; C. Bulai, Drept penal, parte gen., voI. 1, 1992, pag.198; M Basarab, Drept penal, parte gen., Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 194; 1. Oancea. Drept penal, parte gen., Editura didactica si pedagogica. Bucuresti, 1971, pag. 194; L. Biro, drept pen., Cluj, pag. 136-137. 31 v.Papadopol, Codul penal comentat si adnotat, voI 1. partea generala, Ed stiintifica, Bucuresti 1972" pag.181.
1. Fiind forma de participatiie secundara, complicitatea
presupune drept conditie de baza a existentei sale- comiterea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penaHf2. Este īndeplinita conditiia si atunci cānd autorul a savārsit doar o tentativa pedepsibila.
2. O alta conditie priveste savārsirea de catre complice a unor activitatii
menite sa īnlesneasca, sa ajute, pe autor la savārsirea infiactiunii.
Activitatea complicelui, potrivit legii penale, poate consta atāt īn ajutor
sau in/esnire la savārsirea faptei prevazute de legea penala, cāt si īn
promisiunea de tainuire a bunului provenite din infractiune ori de favorizare a inftactorului.
Contributia complicelui la savārsirea inftactiunii de catre autor sunt
mediate, prin ele nu se realizeaza elementul material al infractiunii.
Sub acest asspect se cuvine subliniata ideea ca actele de complicitate nu
sunt indispensabile comiterii faptei de catre autor.
Īn literatura juridica de specialitate33 se face deosebire īntre contributiile complicelui care constau īn activittati de īnlesnire sau de ajutor la savārsirea infractiunii ori de omisiune de tainuire sau favorizare a
inftactorului, ca momente dinstincte īn raport de savārsirea infiactiunii astfel: "īnlesnirea" priveste activitatile complicelui desfasurate anterior comiterii faptei care se situeaza īn faza de pregatire a savārsirii infractiunii. Īnlesnirea poate consta atāt īn activitati materiale de procurare a mijloacelor, a instrumentelor, adaptarea acestora pentru savārsirea inftactiunii ca de ex. .
procurarea armei, a cutitului, a cheilor ce vor fi folosite etc.,
T. 1. Hunedoarn, dp., Dr. 54/1974, īn RRD., Dr. 5-1975. V. Papadopol, op. cit. pag. 181.
"Ajutorur' dat de complice
priveste activitatea desfasurata
de acesta īn timpul executari faptei de catrrre autor, ajutor ce poate consta īn oferirea armei cu care se savārseste infractiunea, deschiderea unei usi prin care autorul poate fugii de la locul faptei, īndemnul de a continua savārsirea faptee4, asigurarea pazee5 pentru a da alarma īn caz de descoperire a faptei etc.
"Promisiunea" de tainuire a bunurilor sau de favorizare a infractorului are loc īnainte de comitera infractiunii sau cel mai tārziu pāna īn momentul
comiterii infractiunii si rePrezinta o īncurajare a autorului īn comiterea faptei, indiferent daca promisiunea se realizeaza sau nu.
Neāndeplinirea de catre complicce a promisiunii detainuire-a bunurilor sau de favorizare a infractorului, nu īnlatura caracterul de complicitate al
promisiunii facute si care a reprezentat pentru autor un īndemn, o īntarire a hotarārii de a comite fapta.
Īn literatura de specialitate s-a sustinut corect ca reprezinta o promisiune de tainuire sau de favorizare si deci- comp1icitatea-promisiunea
de nedenuntare facuta de persoana care potrivit legii, ar avea obligatia sa denunte savārsirea faptei, caci -si prin aceasta se īncur(ljeaza, īntr-un fel autorul sa comita infractiunea pentru care luase hotarārea36.
c) Īn sfārsit, o ultima conditie de existenta a complicitatii priveste savārsirea actelor de ajutor sau de īnlesnire numai ni intentie dir-e-cta, indirecta sau chiar intentie depasita. Participarea sub forma complicitatii este posibila in cazulIDfractiunilor -praeterintentionate daca _ 1lovedeste -Ca -īn
T.S. s.p.,d nr. 7357/1970, īn RRD., nr. 10/1971, pag. 176. 35 T.S. s.p.d nr. 4728/1971, īnRRD., nr. 7/1972, pag. 157.
raport de rezultatul mal
similara, aceleia a autorului37.
Vinovatia sub forma intentiei este necesara pentru existenta
grav, complicele a avut o pozitie subiectiva
C<1mplicitatii numai pentru complice nu si pentru autorul infractiunii care poate savārsii fapta atāt cu intentie, īn care caz complicitatea este proprie sau perfecta act. 26 C. pen., cāt si din culpa sau fara vinovatie, cānd participatia este improprie sau imperfecta (art. 31 C. pen.).
A. Felurile complicitatii
1. Dupa natura ajutorului dat la savārsirea infractiunii complicitatea
poate fi : materiala si morala.
a) Complicitate materiala consta īn savārsirea de acte de sprijin material ca: procurare de instrumente, de mijloace, adaptarea instrumentelor sau mijloacelor pentru savārsirea infractiunii, īnlaturarea de obstacole etc.
b) Complicitatea morala consta īn acte de sprijin moral, īn vederea
realizarii laturii subiective a infractiunii ca: promisiunea de tainuire a
I
i bunurilor si de favorizare a infractorului, procurarea de date, informatii cu
privire la locul, timpul unde urmeaza sa fie savārsita infractiunea, īntarirea si mentinerea hotarārii infractionale etc.
2. Dupa momentul īn care se acorda ajutorul la comiterea infractiunii
complicitatea poate fi:
a) Complicitate la pregatirea infractiunii si priveste activitatile complicelui pentru pregatirea infractiunii, acte care pot fi la rāndul lor de natura morala sau materiala. Complicitatea la pregatirea infractiunii mai este
36 D'y'Zlatescu, Infractiunea deomisiune a denuntarii, īn J.N. DT. 6, 1968, pag.l033; C.Bulai, op.cit., pag. 201. 37 T.S. col p.d DT. 1966-1968, īn C.D., 1968, pag. 247-248.
cut1oscuta si sub denumirea de complicitate anterioara.
b) Complicitatea la executarea infractiunii si priveste actele executate de complice prin care se da sprijin autorului, īn momentul savārsirii infractiunii ca de ex.: īncurajarea infractorului, deschiderea unei usi, oferirea
unei arme etc.
cānd contributia complicelui priveste ajutorul dat la executarea
infractiunii, complicitatea se mai numeste si concomitenta38.
3. Dupa modul direct sau indirect Īn care se realizeaza contributia
complicelui la savārsirea infractiunii se disting:
a) complicitate nemijlocita īn care complicele acorda sprijin direct
autorului;
b) complicitate mediata cānd sprijinul este dat prin intermediul altui
participant (instigator sau alt complice).
4. Dupa aspectul dinamic39 al contributiei complicelui la savārsirea
faptei prevazuta de legea penala se disting:
a) complicitatea prin actiune (comisiva), cānd complicele acorda ajutor
prin actiune ca de ex.: aduna informatii, ofera instrumente etc.
b) complicitatea prin inactiune, cānd ajutorul complicelui consta īn neindeplinirea unor obligatii legale ca: neānchiderea unei ferestre prin care autorul sa patrunda īntr-o īncapere pentru a fura.
5. Dupa forma de vinovatie cu care autorul savārseste fapta,
complicitatea poate fi:
a) proprie, cānd si autorul savārseste fapta cu intentie, cānd se
38 V.Dongoroz, si colectivul, op. cit, pag. 206. 39 C.Bulai, QP. cit, pag. 209.
realizeaza coeziunea psihica īntre complice si autor;
b) improprie, cānd autorul savārseste fapta din culPa sau fara vinovatie.
SECTIUNEA a II-a: ELEMENTE DE DIFERENTIERE ĪNTRE
, ,
T ĂINUIRE sI COMPLICITATE.
Unele dificultati īn a delimita tainuirea de complicitate se datoreaza
faptului ca īn ambele cazuri apare ideea de ajutor dat la savārsirea unei fapte prevazute de legea penala. Totusi, daca la complicitate ajutorul este dat īnainte sau īn timpul savārsirii faptei, la tainuire acest ajutor este īntotdeauna ulterior savārsirii faptei principale. Mai mult, pentru existenta inftactiunii de tainuire este necesar ca faptuitorul sa nu fi promis ajutorul īnainte sau īn
timpul savārsirii faptei. Īn caz contrar, fapta va avea semnificatia unei complicitati si nu a unei tainuiri, īn conformitate cu dispozitiile alt. 26 teza TI
C.pen..
Tainuitorul nu va putea niciodata participant la savārsirea infractiunii principale. Spre exemplu, daca īn cazul unei infractiuni de furt, daca un participant asigura paza la locul savārsirii faptei si apoi primeste o parte din
bunurile sustrase, el nu va fi considerat tainuitor prin raportare la infractiunea principala de furt, ci va raspunde pentru complicitate morala concomitenta la aceasta. Nu se vor putea retine īn concurs complicitate la furt si tainuire īn
raport cu aceeasi fapta. Calitatea de tainuitor nu mai exista īn aceste īmprejurari4O.
De asemenea, nu comite inftactiunea de tainuire, ci complicitate morala, acela care primeste īn mod obisnuit pentru a ascunde sau valorifica bunuri dobāndite prin furturi repetate savārsite de aceeasi persoana41. Solutia
se impune deoarece tainuirea repetata echivaleaza cu o promisiune anticipata : de tainuire si este un mijloc de a-l sprijini pe autorul sustragerii, acesta avānd un plus de siguranta īn savārsirea faptelor urmatoare, stiind ca īsi va putea
I valorifica imediat bunurile sustrase.
I
Se poate, deci concluziona ca esentiale īn stabilirea diferentei dintre tainuire si favorizare este cunoasterea cu exactitate a doua moment:
momentul īn care a fost dat efectiv ajutorul la savārsirea faPtei prevazute de legea penala si momentul īn care a intervenit īntelegerea īn legatura cu acest ajutor.
Īn acelasi !l:em: decJ1I'-1l42Ll9_L-SJ . !I:eCti:q:X_l1ala,-Īn B.JJ1996,-pag. 129-130.
TJ. Timii, dec. pen. M. 1043/1983, in C. Bulai, G.Antoniu. op. cit, voI m. pag. 145-146.
BffiLIOGRAFIE
1) Constitutia Romāniei;
2) Codul penal romān;
3) Codul de procedura penala al Romāniei;
4) V. Dongoroz, S Kahane, 1. Oancea, I. Fodor, N. TIiescu, C, Bulai, R. Stanoiu, Explicatii teoretice ale Codului penal romān, voI. ill, partea speciala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1971;
5) V. Dobrinoiu, Gh. Nistoreanu, I. Pascu, 1 Molnar, Al. Boroi, V.
Lazar, Drept penal, partea speciala, Ed. Europa Nova, Bucuresti,
1997 ;
6) C. Mitrache, Drept penal romān, partea generala, Casa de editura si
presa sansa SRL, Bucuresti. 1994;
7) O. Loghin, A. Filipas, Drept pena, partea speciala, Ed. Didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1983;
8) C. Bulai, Drept penal, partea generala, Ed. Didactica si
pedagogica, Bucuresti,1992;
9) M. Basarab, Drept penal, partea generala, Ed. Didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1983;
10) I. Oancea, Drept penal, partea generala, Ed. Didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1971;
Il) V. Papadopol, codul penal comentat si adnotat, voI 1, parte
generala, Ed. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1972;
12)Tudor Popescu-Braila, Drept civil, voI. 1, Imprimat la Romcart,
Bucuresti, 1993;
13)Gh. Beleiu, Drept civil romān, Casa de editura si presa sansa
S.R.L., Bucuresti, 1995;
stefan Cocos, Drept roman, voI. 1, Ed. Aris Press, Bucuresti, 1996; 15)I.P.Filipescu, Drept civil, Ed. ActamĪ, Bucuresti, 1996;
16)D.Pavel, Unele probleme privind favorizarea infractorilor si
omisiunea denuntarii īn materia infractiunilor continui si continuate, īn J.N. nr.3/1964;
17)D.V. ZIatescu, Infractiunea de omisiune a nedenuntarii, īn J.N.
nr.6/1968;
18)Paul Cosmoc, Consideratii generale asupra patrimoniului, īn Studii
de drept romānesc,nr.l /1993;
19)G. Antoniu, C. Bulai, Practica judiciara penala, voI. III, parte
speciala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1992;
20)R.R.D. DT.: 3/1971, 7/1971, 2/1973, 5/1975, 11/1979, 5/1983,
3/1985, 7/1988;
21)Buletinul Jurisprudentei culegere de decizii a C.S.J./1996.
|
Powered by https://www.preferatele.com/ cel mai complet site cu referate |
|
