IMPOZITAREA PERSOANELOR JURIDICE

IMPOZITAREA PERSOANELOR JURIDICE

I. Impozitarea profitului

1. Impozitul pe profit

1.1. Functiile impozitului:

a) sursa certa de alimentare cu venituri a bugetelor publice în

vederea asigurarii mijloacelor financiare necesare pentru îndeplinirea

functiilor statului;

b) factor de stimulare a activitatii economice. Aceasta functie se

realizeaza prin nivelul ponderat al cotei standard de impunere (16% de la 1

ian. 2005 ) si prin unele cote reduse pentru anumite domenii sau sectoare de

activitate.

1.2. Definirea contribuabililor

Sunt stabilite cinci categorii de contribuabili, si anume:

a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obtinut din

orice sursa, atât în România, cât si în strainatate;

b) persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un

sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu

permanent;

c) persoanele juridice straine sau fizice nerezidente care desfasoara

activitati în România, într-o asociere ce nu da nastere unei persoane

juridice, pentru profitul impozabil atribuit fiecarei persoane;

171

d) persoanele juridice române si persoanele fizice rezidente, pentru

veniturile realizate atât în România, cât si în strainatate din asocieri care nu

dau nastere unei persoane juridice;

e) persoanele juridice straine care obtin venituri în România pentru

profitul impozabil aferent acestor venituri, în conditiile art. 13 lit. d) din

Codul fiscal. Se prevad unele scutiri de la plata impozitului.

Cota de impunere. Cota standard, de la 1 ianuarie 2005, este de 16%,

cu exceptiile prevazute de lege. Cota pentru veniturile obtinute din activitati

desfasurate în zona libera este de 5%, pâna la 31 decembrie 2006.

Baza impozabila. Ca regula, profitul impozabil se calculeaza ca

diferenta între veniturile realizate din orice sursa si cheltuieli 10210w2222k le efectuate

pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile

neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile, în conditiile

normelor de aplicare a Codului fiscal.

Veniturile reprezinta sumele sau valorile încasate ori de încasat si includ:

veniturile din exploatare; veniturile financiare; veniturile exceptionale.

La stabilirea venitului impozabil se vor lua în calcul numai

cheltuielile care concura direct la realizarea veniturilor si care se gasesc în

costul produselor si serviciilor.

Venituri neimpozabile, spre exemplu: dividendele primite de o

persoana juridica româna de la o alta persoana juridica româna; diferentele

favorabile de valoare a titlurilor de participare; veniturile, respectiv

cheltuielile rezultate din anularea unor datorii sau din recuperarea unor

cheltuieli.

Cheltuielile pot fi: cheltuieli de exploatare; cheltuieli financiare;

cheltuieli exceptionale.

Deducerea unor provizioane si rezerve

Sunt cheltuieli nedeductibile, spre exemplu: cheltuielile cu impozitul

pe profit datorat; amenzile, confiscarile, majorarile de întârziere si

penalitatile de întârziere; cheltuielile cu indemnizatia de deplasare, în

anumite limite. Unele cheltuieli au o deductibilitate limitata.

Amortizarea fiscala are un regim special. La fel pierderile fiscale,

precum si reorganizarile si lichidarile.

Plata impozitului. Regula: plata se efectueaza trimestrial, pâna la data

de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia bancilor

comerciale, care platesc lunar, pâna la data de 25 a lunii urmatoare.

172

Contribuabilii au obligatia sa prezinte doua declaratii de impunere:

una în cursul anului fiscal, pâna la termenul de plata, si una pentru anul

fiscal expirat, pâna la termenul prevazut pentru depunerea situatiilor

financiare. Pentru neplata în termenul legal a impozitului se datoreaza

majorari de întârziere, iar de la 1 ianuarie 2003, dobânzi si penalitati de

întârziere.

Codul fiscal prevede importante aspecte fiscale internationale.

Totodata, Codul fiscal stabileste reguli aplicabile: vânzarii-cesionarii

proprietatilor imobiliare si titlurilor de participare; veniturilor unui sediu

permanent; creditului fiscal.

2. Impozitul pe dividende

Subiectii impunerii. Impozitul este datorat de: persoanele juridice;

actionari sau asociati ai societatilor comerciale; beneficiari de dividende.

Subiectii impunerii pot fi persoane juridice române.

Baza impozabila. Impozitul se calculeaza în raport cu suma totala,

care reprezinta dividendele cuvenite fiecarui subiect al impunerii.

Cota de impunere. S-a stabilit procentul de 10% din suma

dividendelor distribuite actionarilor sau asociatilor drept cota de impunere.

Platitorul impozitului. Subiectul impunerii pentru impozitul pe

dividende este beneficiarul dividendelor. Platitorul impozitului pe

dividende însa nu este subiectul impunerii, ci o alta persoana, adica însasi

societatea comerciala distribuitoare a dividendelor.

Plata impozitului. Impozitul se retine de la actionari sau asociati,

dupa caz, o data cu plata efectiva a dividendelor. Impozitul retinut se

plateste la bugetul de stat pâna la data de 25 a lunii urmatoare celei în care

se plateste dividendul.

Dividendele platite unui nerezident fac obiectul impozitului pe

veniturile nerezidentilor (Titlul V din Codul fiscal).

II. impozitele indirecte

1. Taxa pe valoarea adaugata

1.1. Caracteristicile si avantajele T.V.A. T.V.A. este, mai întâi, un

impozit indirect, adica un impozit general de consum, care se stabileste

asupra operatiunilor privind transferul bunurilor si prestarilor de servicii cu

plata sau asimilate acesteia. Are un caracter universal, deoarece se aplica

asupra tuturor bunurilor si serviciilor economice. O alta trasatura este aceea

ca aplicarea T.V.A. se face numai în tara în care produsul se consuma. În

consecinta, tot ce se exporta este scutit de plata acestui impozit.

173

1.2. Taxa pe valoarea adaugata (T.V.A.) constituie un impozit

general de consum, care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic

de productie al produsului final, asupra valorii adaugate realizate de catre

producatorii intermediari si de catre producatorul final, inclusiv distributia

pâna la înstrainarea catre consumatorul final.

Valoarea adaugata. Valoarea adaugata consta în diferenta între

valoarea unui bun obtinut în urma vânzarii si valoarea bunurilor si

serviciilor care au fost achizitionate pentru a realiza acest bun.

T.V.A. deductibila (Input tax). Este T.V.A. inclusa în valoarea pe care

un cumparator o plateste pentru bunurile sau serviciile pe care le

achizitioneaza pentru a le utiliza în activitatea sa economica.

T.V.A. colectata (bruta/exigibila). Notiunea este utilizata în legatura

cu T.V.A., pentru a desemna impozitul datorat asupra vânzarilor de bunuri

si servicii de catre aceia care sunt subiecti ai impozitului.

1.3. Datoreaza T.V.A. persoanele fizice sau juridice înregistrate ca

agenti economici sau autorizate sa desfasoare o activitate economica pe

baza liberei initiative, care efectueaza operatiuni de livrari de bunuri sau

prestari de servicii din tara, de o maniera independenta.

Nu sunt persoane impozabile institutiile publice (cu unele exceptii) si

entitatile asimilate de Codul fiscal institutiilor publice.

Datoreaza T.V.A. orice persoana juridica sau fizica importatoare,

indiferent daca este sau nu înregistrata ca agent economic, potrivit legii,

pentru importurile de bunuri si servicii supuse acestui impozit (cu unele

exceptii).

Operatiuni care nu intra în sfera de aplicare a T.V.A.: asociatiile fara

scop lucrativ, pentru activitatile având caracter social-filantropic; organizatiile

care desfasoara activitati de natura religioasa, politica sau civica; organizatiile

sindicale, pentru activitatile legate direct de apararea intereselor colective;

institutiile publice, pentru activitatile lor administrative, sociale, educative, de

aparare, ordine publica.

1.4. Obiectul impunerii

Fac obiectul impunerii operatiunile cu plata sau asimilate acestora,

efectuate, în mod independent, de catre persoane fizice sau juridice

referitoare la: livrari de bunuri mobile/si sau prestari de servicii; transferul

dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile între agentii economici,

precum si între acestia si institutii publice, nu si între persoane fizice;

importul de bunuri (art. 128 din Codul fiscal).

174

Prestari de servicii. Principalele prestari de servicii impuse sunt

urmatoarele; orice munca fizica sau intelectuala; lucrari de constructiimontaj;

transportul de marfuri si persoane; închirierea, arendarea si

concesionarea de bunuri mobile si imobile (art. 129 din Codul fiscal).

1.5. Locul operatiunilor impozabile (Teritorialitatea)

Regula generala este aceea ca prestarile de servicii sunt impuse când

se considera a fi prestate în România, cu unele exceptii.

Sunt supuse T.V.A. numai operatiunile referitoare la transferul

dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României (în

conditiile stabilite de Codul fiscal).

1.6. Baza de impozitare

Taxa pe valoarea adaugata se datoreaza asupra contravalorii totale

primite sau ce va fi primita, în considerarea livrarii de bunuri sau prestari de

servicii, exclusiv taxa pe valoarea adaugata.

T.V.A. se evidentiaza separat, astfel ca nu se include în pret.

Valoarea livrarii/prestarii se determina, în principal, în raport de, spre

exemplu, preturile negociate între vânzator si cumparator; tarifele negociate

pentru prestarile de servicii.

Importuri. Baza de impunere pentru livrarile si serviciile de import

cuprinde valoarea în vama, determinata potrivit legii, la care se adauga

taxele vamale, comisionul vamal, alte taxe si accizele datorate pentru

bunurile si serviciile din import.

În baza de impozitare la import se cuprind si cheltuielile accesorii,

prevazute de art. 139, alin. (2) din Codul fiscal.

Valoarea în vama trebuie sa rezulte din facturi sau alte documente

emise de exportator, care se depun la organele vamale.

1.7. Faptul generator si exigibilitatea T.V.A.

Legislatia T.V.A. stabileste, în mod concret, care este faptul

generator al T.V.A. Faptul generator ia nastere, de regula, în momentul

efectuarii livrarii bunurilor mobile, al transferului proprietatii bunurilor

imobile sau prestarii serviciilor, cu unele exceptii. Exigibilitatea este

definita ca "dreptul organului fiscal de a pretinde platitorului, la o anumita

data, plata taxei datorate bugetului de stat".

175

T.V.A. este exigibila pentru livrarile de bunuri mobile, transferul

proprietatii bunurilor imobile, prestarile de servicii la realizarea faptului

generator, cu unele exceptii.

1.8. Regimuri si cote de impozitare

Regimuri de impozitare. Principalul criteriu pentru aplicarea T.V.A.

îl constituie destinatia produselor livrate sau serviciilor prestate.

Cotele de impozitare: cota de 19 % este cota standard care se aplica

pentru toate operatiunile impozabile care nu sunt scutite de T.V.A. sau care

nu sunt supuse unei cote reduse de T.V.A.

Codul fiscal a reintrodus, de la 1 ianuarie 2004, cota redusa de 9%

care se aplica pentru prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri

prevazute expres (art. 140 din Codul fiscal).

1.9. Scutiri de plata T.V.A.

În art. 141 si urm. din Codul fiscal sunt prevazute scutiri de plata

T.V.A. pentru numeroase operatiuni.

1.10. Creditul T.V.A. (regimul deducerilor)

Regula generala. Taxa pe valoarea adaugata datorata pentru livrarile

de bunuri si servicii impozabile este redusa cu T.V.A. platita pentru

achizitii si importuri necesare la activitatile (operatiunile) supuse taxei.

Modalitati de recuperare: a) compensarea efectuata de contribuabil

în limita taxei de plata rezultate din decontul lunii anterioare sau din

decontul lunilor anterioare; b) prin compensare cu alte impozite si taxe

datorate; c) rambursarea efectuata de catre organele fiscale.

Plata TVA se face, ca regula, pâna la data de 25 a lunii urmatoare.

2. Accizele - art. 162 si urm.

Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 571/2003, stabileste un nou

regim juridic pentru accize, pe care le împarte în doua mari grupe: accize

armonizate si accize nearmonizate (denumite si alte accize).

2.1. Accizele armonizate cuprind cele trei categorii de produse care

sunt obligatoriu de impozitat în statele membre ale Uniunii Europene. Este

vorba de urmatoarele produse din productia interna sau din export: bere;

vinuri; bauturi fermentate, altele decât bere si vinuri; produse intermediare;

alcool etilic; produse din tutun; uleiuri minerale si electricitate. Fiecare din

aceste produse sau grupe de produse au stabilit un regim juridic distinct.

În mod special ne referim la: faptul generator si exigibilitatea; nivelul

si calculul accizelor; reguli de antrepozitare si operatiunile specifice

176

acesteia; scutiri de accize; marcarea produselor accizabile (toate aceste

probleme sunt dezvoltate în curs).

2.2. Alte produse accizabile (sau "accize nearmonizate").

Pe lânga cele 3 mari categorii de produse accizabile armonizate cu

UE, fiecare stat poate reglementa în mod liber alte produse accizabile. În

curs sunt examinate în detaliu: sfera de aplicare, nivelul si calculul accizei;

platitorii de accize; scutiri de la plata; exigibilitatea si plata accizelor. Este

vorba, spre exemplu, de: unele confectii, bijuterii, produse de parfumerie,

diferite aparate, autoturisme; cafea.

Codul fiscal prevede si numeroase "Masuri speciale privind

supravegherea productiei, importului si circulatiei unor produse accizabile"

(Titlul VIII, art. 222-246 din Codul fiscal)".

2.3. Impozitul la titeiul si gazele naturale din productia interna este

datorat de agentii economici autorizati care efectueaza livrarea produsului.

Cuantumul impozitului este stabilit în suma fixa pe unitate de masura, tona

sau m3.

2.4. O procedura fiscala comuna pentru accizele propriu-zise si

impozitul de mai sus este prevazuta în Codul fiscal si în Normele aprobate

prin H.G. nr. 44/2004.

3. Taxele vamale

3.1. Categorii de taxe vamale: taxe vamale de import; taxe vamale de

export; taxe vamale de tranzit. Tara noastra aplica, în principal, taxe vamale

de import, conform Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

3.2. Subiectii impunerii Regula: persoane juridice în al caror obiect

de activitate sunt operatii de import; persoane fizice autorizate.

Exceptie: persoane fizice neautorizate, pentru bunurile introduse sau

scoase din tara daca depasesc o anumita valoare sau un plafon de valoare

de scutire.

3.3. Cota de impunere. Este prevazuta în Tariful vamal al României

aprobat prin O.G. nr. 26/1993, cu modificarile si completarile ulterioare.

Cele mai frecvente cote sunt între 0 - 30%.

3.4. Scutiri de plata taxelor vamale sunt prevazute pentru produse sau

grupe de produse, în principal în Tariful vamal al României. De asemenea,

unele acorduri internationale prevad reduceri si scutiri de taxe vamale

pentru produsele ce se importa de catre România.

177

3.5. Baza impozabila. Determinarea taxei vamale se face prin

aplicarea cotei (procentului) taxei asupra valorii în vama a marfurilor,

exprimata în lei.

3.6. Declaratia vamala este obligatoriu de întocmit de catre

importator, direct sau prin reprezentantul autorizat, si este însotita de facturi

si alte documente, inclusiv dovada platii taxelor vamale datorate. Aceasta

declaratie si actele constatatoare ale organelor vamale constituie titluri

executorii.

III. Impozitele si taxele locale (Codul fiscal) art. 247 si urm.

1. Impozitul pe cladiri

1.1. Subiectii impunerii

Subiecti ai impunerii în cazul impozitului pe cladiri sunt proprietarii

de cladiri, indiferent de locul unde sunt situate si de destinatia acestora, cu o

singura exceptie. Astfel, conform art. 249 alin. 3 din Cod fiscal (modificat

prin Legea nr.494/2004), "Pentru cladirile proprietate publica sau privata a

statului ori a unitatilor administrativ teritoriale, concesionate, închiriate,

date în administrare ori folosinta, dupa caz, impozitul reprezinta sarcina

fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare ori

folosinta". Sunt prevazute numeroase si importante scutiri de la plata impozitului,

prevazute în Codul fiscal si examinate în curs.

1.2. Obiect al impunerii. Fac obiectul impunerii toate cladirile,

indiferent de destinatia pentru care sunt utilizate. În categoria cladirilor

supuse impunerii se includ si dependintele, reprezentând încaperi sau spatii

situate fie în corpul principal de cladire, fie în afara acestuia.

1.3. Baza de impunere. Legea face deosebire, în ce priveste baza de

impozitare, între modul de evaluare a cladirilor apartinând persoanelor

fizice si modul de evaluare a cladirilor apartinând altor contribuabili.

Cladirile apartinând persoanelor fizice sunt evaluate în raport de doua

criterii, si anume: felul si destinatia cladirilor.

În Codul fiscal sunt stabilite valori impozabile pe metru patrat de

suprafata construita. Suprafata construita se înmulteste cu valorile

impozabile din Codul fiscal.

Cladirile altor contribuabili se evalueaza în raport cu valoarea de

inventar a cladirilor, actualizata, înscrisa în evidenta contabila a acestora.

1.4. Cotele de impunere: a) pentru persoanele fizice se aplica cota de:

0,2% asupra bazei de impunere, în mediul urban, si 0,1% asupra bazei de

impunere, în mediul rural; b) pentru persoanele juridice si alti contribuabili,

178

se aplica cota de 0,5 - 1,5% asupra bazei de impunere (valoarea de inventar

a cladirii). Cota ce se aplica, în mod concret, se stabileste de catre consiliile

locale, potrivit legii.

Codul fiscal prevede majorarea impozitului datorat de persoanele

fizice care detin mai multe cladiri utilizate ca locuinta, care nu sunt

închiriate unei alte persoane. Majorarea este de 15% pentru prima cladire,

50% pentru cea de-a doua, 75% pentru cea de-a treia si 100% pentru cea

de-a patra cladire sau mai multe cladiri.

1.5. Impozitul pe cladiri este anual si se plateste trimestrial, în rate

egale, pâna la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

2. Impozitul pe teren - art. 256-260 Cod fiscal

2.1. Subiecti ai impunerii sunt atât persoanele juridice, cât si

persoanele fizice, care detin în proprietate teren situat în România (art. 256

din Codul fiscal). Exceptie: concesionarii, locatarii, titularii drepturilor de

administrare sau folosinta pentru terenuri proprietate publica sau privata a

statului si unitatilor administrativ-teritoriale (art. 256 alin. 3 modificat prin

Legea 494/2004).

În cazul blocurilor de locuinte, obiect al impozitului pe teren îl

constituie suprafata de teren atribuita, potrivit legii, apartamentelor aflate în

proprietatea subiectilor impunerii. Sunt prevazute scutiri de la plata.

2.2. Baza impozabila si cota de impunere. Impozitul este stabilit în

suma fixa pentru metru patrat de teren, diferentiat pe categorii de localitati,

iar în cadrul localitatilor, pe zone; pentru cele din extravilan - pe hectar.

2.3. Cota de impunere este constituita din sume fixe anuale, stabilite

pe suprafata de teren (metru patrat sau hectar), în mod diferentiat, dupa cum

terenul este situat în intravilan sau extravilan.

Impozitul este anual si se plateste trimestrial, în rate egale, la

termenele prevazute la impozitul pe cladiri.

3. Taxa asupra mijloacelor de transport - art. 261 Cod fiscal

3.1. Subiectii impunerii. Contribuabilii pot fi atât persoane juridice

(cum sunt, de exemplu, regiile autonome, societatile comerciale),cât si

persoanele fizice, române sau straine, care poseda mijloace de transport cu

tractiune mecanica sau pe apa.

3.2. Obiectul impunerii. Pot forma obiect al impunerii atât mijloacele

de transport cu tractiune mecanica, cât si mijloacele de transport pe apa.

179

3.3. Baza si cota de impozitare. Taxa asupra mijloacelor de transport

se stabileste anual, în sume fixe, cu anumite particularitati, dupa cum este

vorba de mijloace de transport cu tractiune mecanica sau pe apa. Pentru

mijloace de transport cu tractiune mecanica, taxa de stabileste în functie de

capacitatea cilindrica a motorului. Taxa asupra mijloacelor de transport pe

apa, care apartin contribuabililor, se stabileste anual, diferentiat, în functie

de felul mijlocului de transport.

3.4. Codul fiscal reglementeaza, de asemenea, taxa pentru eliberarea

certificatelor, avizelor si a autorizatiilor; taxe pentru folosirea mijloacelor

de reclama si publicitate; impozitul pe spectacole; taxa hoteliera; taxe

speciale; alte taxe; scutiri si facilitati comune impozitelor si taxelor locale;

alte dispozitii comune.

3.5. Reglementari comune

Declaratii de impunere. Contribuabilii sunt obligati sa depuna

declaratii de impunere la organele fiscale teritoriale pe raza carora îsi au

domiciliul, sediul sau se afla bunurile impozabile sau taxabile, dupa caz, în

termen de 30 de zile de la data dobândirii sau transferul bunului sau alte

modificari intervenite.