ĪNCEPEREA URMĂRIRII PENALE
A. Īnceperea urmaririi penale si consemnarea acesteia īn scris
Activitatea de urmarire penala se poate declansa numai daca organul de urmarire penala a fost īncunostiintat de comiterea unei infractiuni. Fara aceasta īncunostiintare nu se pot initia activitatile de descoperire si identificare a faptuitorilor, de strāngere a probelor pentru stabilirea raspunderii acestora, nu se pot lua masuri preventive si nu se poate dispune trimiterea īn judecata.
Limita initiala a urmaririi penale se confunda cu momentul declansarii procesului penal. Urmarirea īncepe -dupa sesizarea organului de urmarire penala- prin luarea hotarārii de a porni cercetarea.
Sesizarea constituie astfel o conditie indispensabila pentru efectuarea urmaririi penale, fiind temeiul si punctul de plecare al procesului penal si īn acelasi timp un act dinamizator care poate determina declansarea urmaririi penale, dar si tem 222q163c eiul legal al activitatilor procesuale si procedurale specifice ale organului judiciar.
Primind o sesizare facuta īn conditiile art.221 C.P.P., sau dupa efectuarea actelor premergatoare, daca organul de urmarire penala constata ca nu exista nici un caz de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale prevazute de art.10 C.P.P., dispune īnceperea urmaririi penale, aceasta constituind asa cum am precizat si mai sus momentul declansarii procesului penal si implicit al aparitiei unor drepturi si obligatii pentru subiectii procesuali ce urmeaza sa participe la proces.
Asadar, pentru a se īncepe urmarirea penala trebuie sa existe doua conditii, una pozitiva si una negativa si anume:
conditia pozitiva: din actul de sesizare sau din actele premergatoare efectuate sa rezulte un minimum de date care sa duca la concluzia posibilitatii comiterii unei infractiuni;
conditia negativa: sa nu existe nici unul din cazurile de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale prevazute īn art.10 C.P.P.
Ţinānd cont de importanta acestui moment si pentru a se cunoaste ca urmarirea penala a fost īnceputa, legea procesual penala statueaza necesitatea fixarii acesteia īn anumite forme scrise. Astfel trebuie īntocmit procesul verbal de īncepere a urmaririi penale sau a rezolutiei prin care organul de urmarire penala dispune acest lucru. Exemplificam consemnarea īn scris a īnceperii urmaririi penale prin doua modele, unul de rezolutie si altul de proces-verbal de īncepere a urmaririi penale(Modelul nr. 12, Modelul nr. 13);
B. Aducerea la cunostinta faptuitorului a īnvinuirii
Indiferent de actul prin care se consemneaza īn scris īnceperea urmaririi penale
adiacent acestuia se consemneaza īn scris ti aducerea la cunostinta persoanei īn cauza a īnvinuirii si a dreptului la aparare, exemplificat prin Modelul nr. 14.
Acest proces verbal trebuie sa contina datele organului de politie, locul īn care se desfasoara activitatea, datele persoanei īn cauza, īnvinuirea ce i se aduce, precum si urmatoarele aspecte:
prevederile art. 6 C.P.P. privind dreptul la aparare si ca īn tot cursul procesului penal pare dreptul sa fie asistat de un aparator (din oficiu sau ales);
prevederile art. 143 alin.1 din Legea 281/2003 care modifica si completeaza Codul de Procedura Penala, referitor la faptul ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragāndu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit īmpotriva sa;
daca īntelege sau nu īnvinuirea ce i se aduce;
daca doreste sau nu aparator.
C. Declaratiile īnvinuitului
Dupa īncheierea acestui proces verbal, deci dupa ce persoana īn cauza ia la cunostinta de īnvinuire, un alt moment foarte important īn desfasurarea urmaririi penale este luarea si consemnarea īn scris de catre organul de urmarire penala a declaratiei verbale a persoanei īn cauza, care īntre timp a dobāndit calitatea de īnvinuit.
Notiuni generale despre declaratiile īnvinuitului
Declaratiile īnvinuitului constituie unul din mijloacele de proba
prevazute de Art. 64 C. proc. pen. Prin care se constata elemente de fapt ce pot servi ca proba īn procesul penal, organele de cercetare penala avānd obligatia de a le obtine īn orice cauza penala.
Organele de cercetare penala ale politiei, vor proceda la ascultarea īnvinuitului ori de cāte ori va fi necesar.
Īnvinuitul trebuie ascultat īntotdeauna, cu o exceptie, a situatiei cānd acesta se sustrage de la desfasurarea procesului penal.
Declaratia īnvinuitului poate contribui la aflarea adevarului dar numai daca se coroboreaza cu alte probe, numai declaratia de recunoastere a acestuia, nu este suficienta pentru a dovedi existenta infractiuni.
Calitatii ale persoanelor ce savārsesc o infractiune.
a) Faptuitor - din momentul savārsirii infractiuni, pāna cānd īncepe urmarirea penala.
b) Īnvinuitul - din momentul īnceperii urmaririi penale, pāna īn momentul, īnceperii actiunii penale.
c) Inculpatul - din momentul īnceperii actiunii penale, pāna īn momentul, ramānerii definitive a hotarārii judecatoreasca
d) Condamnat - pāna cānd īncepe executarea
e) Detinut - pe timpul executarii
Drepturile si obligatiile īnvinuitului īn procesul penal
Din constitutie - egalitatea īn drepturi a tuturor cetatenilor, indiferent de nationalitate, sex, rasa, religie, īn fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si discriminari, singurul criteriu de discriminare putānd fi numai fapta savārsita.
Dreptul de petitionare - īn virtutea caruia organul statului, īn care intra si organul judiciar, au obligatia sa raspunda la petitie, īn termenele si conditiile prevazute de lege, ( pe care le depun la organ ).
Dreptul de aparare - este garantat pe tot parcursul procesului penal, partile avānd dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau din oficiu.
Īnainte de a fi ascultat īnvinuitul i se aduce la cunostinta, fapta care formeaza obiectul cauzei si īncadrarea juridica a acestuia.
Īn favoarea īnvinuitului opereaza prezumtia de nevinovatie, (īnvinuitul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa), dar poate sa probeze lipsa de temeinicie a probelor aduse de organul de cercetare penala.
Īnvinuitul are dreptul sa fie asistat de un aparator īn tot cursul urmaririi penale si a judecatii;
a) organele judiciare sunt obligate sa-i aduca īnvinuitului la cunostinta acest fapt.
b) asistenta juridica este obligatorie īn cazul īn care īnvinuitul este ( minor, militar īn termen, militar cu termen redus , elev al scoli militare, ce-i internati īn scoli de munca si reeducare, ce-i arestati.
c) īnvinuitul nu poate fi constrāns īn nici un fel pentru a da declaratii.
d) īn tot cursul procesului penal īnvinuitul are dreptul de-a propune probe si de a cere administrarea lor.
e) īnvinuitul are dreptul sa formuleze declaratiile asa cum doreste, fiind-ui astfel consemnata īn scris, dar putānd reveni asupra declaratiei completate.
f) inculpatul arestat poate lua legatura cu aparatorul īn mod exceptional, cānd interesul urmaririi penale o cere. Procurorul din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala poate dispune prin ordonanta motivata interzicerea lorii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul o singura data pe durata de ce-l mult 5 zile.
Īnvinuitul are dreptul sa faca cerere de refuzare privind persoana care efectueaza cercetarea penala, cerere care se adreseaza fie organului de cercetare penala fie procurorului.
Obligatii ale īnvinuitului
Sa se prezinte la locul, ziua si ora indicata īn citatie s-au īn mandatul de aducere, cānd nu se prezinta de buna voie.
Sa anunte ori ce schimbare de adresa pentru a putea fi citat.
Sa raspunda constiincios la īntrebarile puse de organul de cercetare penala.
Tactica ascultarii īnvinuitului:
Pregatirea īn vederea ascultarii:
studierea materialelor existente īn dosar;
Problema cea mai importanta īn vederea rezolvarii unei cauze penale este cunoasterea ei sub toate aspectele. Pentru a putea sti ce sa-l īntrebe pe īnvinuit, ce probleme trebuie sa lamureasca prin ascultarea lui, organul de cercetare penala trebuie sa cunoasca bine dosarul īn cauza si dispozitiile legale ce reglementeaza acea infractiune.
Studierea dosarului presupune cunoasterea modului cum s-a comis infractiunea si cine a savārsit-o; mijloacele de proba existente (ex. martorii identificati si relatarile acestora, declaratiile altor īnvinuiti participanti la infractiune) si chiar studierea unor probleme de specialitate, daca infractiunea s-a comis īntr-un domeniu de activitate deosebit.
Este indicat ca organul de cercetare penala, cu ocazia studierii materialului sa-si noteze problemele ce trebuie clarificate la cercetari, notele servindu-i la īntocmirea ulterioara a planului de ascultare sau a chestionarului.
strāngerea de date īn legatura cu persoana ce urmeaza a fi ascultata ca īnvinuit;
Cu privire la persoana īnvinuitului, organul de cercetare penala, pentru o mai buna ascultare, trebuie sa detina cāt mai multe date despre: starea civila a acestuia; daca a suferit condamnari; ce atitudine si comportament a avut cu prilejul altor cercetari; cum este cunoscut īn societate; caracterul si temperamentul; studiile; profesia si ocupatia; locul de munca; domiciliul; viciile si pasiunile; persoanele care pot exercita influente negative sau pozitive asupra sa; eventualele relatii extraconjugale etc.
Ca modalitati de obtinere a acestor date enumeram investigatiile, verificarea antecedentelor penale, ascultarea unor persoane, consultarea unor evidente s.a.
Fiind īn posesia datelor respective, organul de cercetare penala este obligat sa nu le faca publice, mai ales cānd ele privesc viata intima a persoanei.
Cunoscāndu-le poate cāstiga o pozitie de superioritate (psihologica) fata de īnvinuit, īl poate domina pe acesta si afla cum trebuie sa-l asculte, stie ce metoda trebuie sa foloseasca pentru a putea obtine de la el marturisiri complete referitoare la fapta ce se cerceteaza si legaturile sale infractionale.
īntocmirea planului de ascultare sau a chestionarului;
Dupa derularea activitatilor pregatitoare mentionate se īntocmeste planul de ascultare pentru cauzele mai complexe si care īn general, va cuprinde urmatoarele rubrici: numarul curent; probleme ce trebuie lamurite; īntrebari ce se vor adresa īnvinuitului si observatii. L a sfārsitul planului, se va prevede locul unde se face ascultarea, cānd si cine a īntocmit planul.
Chestionarul se īntocmeste īn cauze penale simple si cuprinde doar īntrebarile la care trebuie sa raspunda īnvinuitul pentru rezolvarea cauzei penale.
Atāt planul de ascultare, cāt si chestionarul au caracter dinamic adica unele dintre probleme sau īntrebari constituie puncte de plecare pentru formularea altora, pot fi completate si reformulate pentru a se realiza scopul principal al ascultarii īnvinuitului obtinerea unei marturisiri cāt mai completa.
Īntrebarile trebuie sa fie clare, formulate īn termeni precisi, pe īntelesul īnvinuitului, sa nu fie sugestive si sa nu oblige la raspunsuri prin "da" sau "nu". Practic, ele urmeaza o ordine logica si cronologica fireasca, corespunzatoare activitatilor desfasurate de catre īnvinuit.
Atunci cānd este cazul, īntrebarile trebuie sa fie neasteptate (surprinzatoare) pentru ca īnvinuitul sa fie scos din firul logic al explicatiilor pe care se presupune sa le-a pregatit minutios.
stabilirea modului de citare, a timpului si a locului unde se va efectua ascultarea;
Invitarea īnvinuitului la organul de cercetare penala se face prin citatie scrisa, nota telefonica sau telegrafica ori prin mandat de aducere.
La alegerea momentului oportun ascultarii, īn functie de care se stabileste timpul ascultarii, este necesar sa se aiba īn vedere si probele de care dispune organul de cercetare penala la un moment dat. Ascultarea īnvinuitului se va face numai īn momentul vānd exista probe de vinovatie īmpotriva acestuia despre savārsirea infractiunii. Pe de alta parte se va avea īn vedere ca īnvinuitii cercetati īn stare de libertate, sa fie invitati pentru ascultare de regula īn timpul orelor de program existente la unitatea de politie unde se desfasoara cercetarea. Pentru īnvinuitii cercetati īn stare de arest timpul si locul ascultarii nu ridica probleme deosebite.
De regula, ascultarea se face la sediul organului de cercetare penala.
Potrivit art. 74 C.proc.pen. atunci cānd īnvinuitul se gaseste īn imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla ca de exemplu:
penitenciar, spital, locuinta persoanei cānd aceasta este netransportabila sau situatia o cere; locul de munca sau locul unde s-au produs anumite evenimente (accidente de circulatie cu urmari grave,incendii s.a.).
alte activitati referitoare la pregatirea īn vederea ascultarii īnvinuitului.
Acestea se refera dupa caz la:
- invitarea unui aparator, interpret, traducator, tutore, īnvatator, parinte, profesor, medic etc. īn raport de persoana ce trebuie ascultata;
- pregatirea materialelor necesare pentru ascultare, ca de exemplu:
mijloacele materiale de proba ce se prezinta īnvinuitului, materialele necesare scrisului etc.
Ascultarea īnvinuitului:
īntrebari si lamuriri prealabile;
Dupa ce īnvinuitul s-a prezentat la locul unde urmeaza a fi ascultat, organul de cercetare penala īi solicita citatia si buletinul de identitate,cartea de identitate, sau orice alte acte din care sa rezulte identitatea sa, īn situatia cānd se afla īn stare de libertate. Daca este arestat, verificarea identitatii se face si dupa actele existente la dosar.
Īn continuare, īnvinuitul este īntrebat cu privire la nume, prenume, porecla, date si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenia, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatia, adresa, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale (art.70 alin. 1 C.proc.pen.). Raspunsurile se compara cu datele din acte si se completeaza concomitent, formularul tip al declaratiei īnvinuitului cu aceste date.
Dupa aceea, i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune īn vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si īnvinuirea ce i se aduce īn legatura cu aceasta (art.70 alin.2 C.proc.pen.).
Īnainte de i se lua prima declaratie organele de cercetare penala au obligatia sa īncunostinteze pe īnvinuit despre dreptul de a fi asistat de un aparator, ales sau numit din oficiu, consemnāndu-se aceasta īn procesul-verbal de ascultare (art. 6 alin 5 C.proc. pen.).
De asemenea, tot īnainte de a-l asculta pe īnvinuit conform art. 70 alin. Ultim C. proc. pen., organul de urmarire penala cere acestuia sa dea o declaratie scrisa personal cu privire la īnvinuirea ce i se aduce.
Īn cazul cānd īnvinuitul nu poate scrie declaratia (din cauza unei infirmitati fizice, de exemplu), sau refuza s-o dea (motivat sau nemotivat), se īntocmeste un proces-verbal īn care se consemneaza situatia respectiva (model nr. .)
ascultarea relatarii libere a īnvinuitului;
Īn aceasta etapa, īnvinuitul este lasat sa relateze liber ce are de spus īn legatura cu īnvinuirea ce i se aduce cu privire la acea fapta (art. 71 alin. 3 C.proc.pen.) nefiind īntrerupt decāt īn cazul cānd iese complet din subiectul cauzei īn care este ascultat. Īntr-o asemenea situatie, īnvinuitului i se pun īntrebari suplimentare, combatāndu-se īncercarea de ascundere a adevarului si i se prezinta corpurile delicte existente īn cauza.
Ascultarea īnvinuitului se face separat, fara a mai fi de fata alti īnvinuiti (art. 71 alin 1 C.proc.pen.).
Īnvinuitul trebuie ascultat cu atentie si rabdare, fara a i se cere nejustificat sa-si scurteze relatarea, pentru a putea sa reproduca aspectele infractiunii īn īnlantuirea lor fireasca. Este lasat sa-si reaminteasca unele fapte care sunt legate īn memorie de o serie de alte fapte, ce nu īntotdeauna au legatura cu faptele incriminate.
Ascultarea īnvinuitului nu poate īncepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior īn cauza ( art. 71 alin.4 C. proc. pen.).
Īnvinuitul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai īnainte, dar se poate servi de īnsemnarile aspra amanuntelor greu de retinut (art. 71 alin. ultim C. proc.pen.).
Īn timpul relatarii, organul de cercetare penala poate sa-si noteze succint fie unele probleme necesare relatarii declaratiei, fie problemele neabordate complet de īnvinuit pentru a-si putea formula cāt mai exact īntrebarile pe care le socoteste necesare pentru lamurirea unor aspecte contradictorii, confuze, incomplete ori neverosimile.
Daca declaratia īnvinuitului este apreciata a fi completa si clara īn urma relatarii libere, ascultarea (propriu-zisa) este considerata terminata.
Īn cazul īn care declaratia nu este completa, īnvinuitul i se adreseaza īntrebari pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele.
Este īntrebat obligatoriu īn finalul relatarilor daca mai are ceva de declarat. Daca este prezent aparatorul si acesta poate sa-i puna īntrebari.
Īnvinuitul are dreptul sa refuze sa faca declaratii, poate tagadui faptele comise, poate prezenta un alibi (scuze, justificate) iar organului de cercetare penala īi este interzis sa foloseasca violente, amenintari ori alte mijloace de constrāngere, precum si promisiuni de usurare a situatiei acestuia sau īndemnuri pentru a obtine probe (art. 68 alin 1 C.proc. pen.).
Organul de cercetare penala care īntrebuinteaza astfel de actiuni se poate face vinovat dupa caz, de savārsirea infractiunilor de cercetare abuziva (art.266 alin. 2 C.pen.), supunerea la rele tratamente (art.267 C.pen.) sau tortura (art.267/1 C.pen.).
Īnvinuitul nu poate fi ascultat cānd se afla sub influenta unor narcotice, īn stare de hipnoza sau ebrietate.
Organul de cercetare penala este obligat sa-l īntrebe, pe īnvinuit despre probele pe care īntelege sa le propuna īn apararea sa (art.72 C. proc. pen.). ( de asemenea organul de cercetare penala trebuie sa aiba īntotdeauna īn vedere, de al īntreba pe īnvinuit daca a mai savārsit infractiuni sau cunoaste persoane care au savārsit infractiun.).
consemnarea declaratiei īnvinuitului.
Declaratia īnvinuitului se consemneaza īn scris de organul de cercetare penala pe formular tipizat, la persoana I singular, i se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca. Cānd este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfārsit scrie personal " Aceasta īmi este declaratia pe care o dau , sustin si o semnez dupa ce am citit-o sau( mi-a fost citita) si am constatat ca cele scrise corespund celor relatate verbal de mine" iar daca nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre acest lucru īn declaratia scrisa (art.73 alin. 1 si 2 C. proc. pen.).
Desi regula este ca declaratia īnvinuitului se prezinta sub forma unei naratiuni, uneori aceasta va contine īntrebari scrise sub care se vor insera raspunsurile date (atunci cānd īnvinuitul are o pozitie oscilanta īn timpul ascultarii).
Daca īnvinuitul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si semneaza īn conditiile aratate (pe declaratii separate sau pe cele anterioare, īn continuare). Pentru corelarea corespunzatoare cu celelalte probe ale cauzei, declaratiile trebuie date exacte. Declaratia va fi semnata pe fiecare pagina si la sfārsit de organul de cercetare penala, de īnvinuit precum si de interpret (traducator) atunci cānd a fost īn prezenta acestuia sau de aparator, īn conditiile legii.
Procedee tactice de ascultare:
1. punerea īntrebarilor de detaliu;
2. prezentarea probelor de vinovatie(progresiv sau frontal);
3. ascultarea unui īnvinuit īn legatura cu activitatile altor īnvinuiti;
4. ascultarea repetata;
5. ascultarea īncrucisata;
6. īnregistrarea pe banda magnetica a relatarii acestuia
|
