INFRACŢIUNEA FLAGRANTĂ
1. Necesitatea procedurii speciale īn cazul unor infractiuni flagrante
Necesitatea unei proceduri speciale de urmarire si judecare a unei infractiuni flagrante se explica prin conditiile īn care se savārsesc aceste infractiuni, ceea ce permite descoperirea rapida a faptei si faptuitorului, stabilirea vinovatiei acestuia pe baza de probe certe si tragerea la raspundere īntr-un timp mai scurt. Pe baza acestor elemente de fapt, se poate elimina aproape complet posibilitatea unor erorijudiciare, ceea ce permite o activitate procesuala penala rapida si simplificata1.
Īn literatura de specialitate2, instituirea procedurii speciale pentru unele infractiuni flagrante raspunde, pe de o parte, unor interese de ordin procesual, deoarece sporesc valentele principiului operativitatii, iar pe d 828k108i e alta parte, grabeste restabilirea ordinii de drept īncalcate si contribuie la sporirea rolului educativ al procesului penal3.
Scurtarea duratei activitatii judiciare nu trebuie sa aduca atingerea garantiilor care asigura drepturile procesuale ale partilor si nici bunei realizari a actului de justitie4. De aceea, pe toata durata desfasurarii procesului penal trebuie respectate principiile fundamentale ale acestuia5.
2. Notiunea de infractiune flagranta
Etimologic, termenul de flagrant deriva din verbul latin flagro,-are (arde), sens īn care notiunea de flagranta semnifica prinderea faptuitorului īn focul actiunii sale sau imediat dupa savārsire6.
Potrivit art. 465 alin. (1), infractiunea flagranta este infractiunea descoperita īn momentul savārsirii sau imediat dupa savārsire7.
1 Gr.Theodoru, L.Moldovan, op. cit., p. 335.
2 I.Neagu, op. cit., 1988, p. 696.
3 N.Iliescu, Libertatea persoanei īn lumina dispozitiilor din Codul de procedura penala, S.C.J. nr. 3/1971, p. 363.
4 S. Kahane, Urmarirea si judecare unor infractiuni flagrante, R.R.D. nr. 7/1974, p. 7-14.
5 Nicu Jidovu, Drept procesual penal, Editia 2, Ed. C.H. Beck, p. 578.
I. Neagu, op. cit., 1988, p. 696.
Furtul se considera flagrant īn cazul īn care persoana vatamata, constatānd lipsa banilor din buzunar la coborārea din mijlocul de transport, i-a urmarit imediat pe cei banuiti, care au recunoscut savārsirea sustragerii - Trib. Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 170/1993, Dreptul nr. 9/1994, p. 91
Este de asemenea, considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savārsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul publicului ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune [art. 465 alin. (2)]1.
Starea de flagranta presupune, īntotdeauna, si prezenta faptuitorului, īn lipsa acestuia neputāndu-se constata existenta infractiunii flagrante2
A. Existenta unei proceduri speciale privind urmarirea si judecata īn cazul infractiunilor flagrante a fost generata de situatia particulara a descoperirii infractiunii, si anume īn momentul comiterii acesteia sau imediat dupa savārsire.
Avānd īn vedere aceste particularitati, probatiunea este mult mai usoara, datele cu privire la comiterea infractiunii fiind furnizate de persoanele care au asistat sau au luat cunostinta īn mod direct de consecintele acesteia.
Distinctia pe care legiuitorul o face cu privire la infractiunile flagrante o īntālnim īnsa numai in Codul de procedura penala, fara a exista o asemenea distinctie si īn domeniul dreptului substantial3.
Drept consecinta, nu se constata deosebiri īn ceea ce priveste sistemul sanctionator īntre infractiunile flagrante si infractiunile neflagrante. Simplificarea procedurii īn cazul urmaririi si judecarii infractiunilor flagrante duce īn mod firesc si la desfasurarea īntr-un mod rapid a procesului penal, mai accelerat decāt īn cazul procedurii obisnuite, motiv pentru care este cunoscuta si sub numele de procedura urgenta4.
Aceasta simplificare si comprimare a procedurii īn cazul infractiunilor flagrante este justificata de conditiile comiterii si retinerii infractiunilor flagrante, īmprejurari care īnlatura aproape complet posibilitatea unei erori judiciare.
Se apreciaza ca aceasta procedura este una sumara, considerāndu-se īnsa ca prin derogarile existente nu se aduce atingerea minimului de garantii necesare pentru justa solutionare a infractiunilor flagrante5.
Īn acest context, se apreciaza ca reglementarea speciala privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante da satisfactie sporita principiului operativitatii, grabind totodata, prin derogarile existente, restabilirea ordinii de drept perturbata prin comiterea infractiunii6.
Conceptual, notiunea de flagrant semnifica, din punct de vedere juridic, īn sens larg, o infractiune descoperita īn momentul comiterii, chiar provenienta notiunii sugerānd acest sens: termenul de flagrant deriva din participiul flagrant-tis
1 Nicu Jidovu, Drept procesual penal, Editia 2, Ed. C.H.Beck, p. 579.
2 V.Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, Torino, Unione, Tip. Edit Torinese, 1931, vol. V, p. 109.
3 I.Neagu, Tratat de procedura penala, Ed. Pro, Bucuresti, 1997, p. 696.
4 V.Dongoroz s.a., op. cit., p. 368-369.
5 Idem, p. 370.
I.Neagu, op. cit., p. 697.
al verbului latin flagro-flagrare (a arde) si care, folosit īn contextul juridic, sugerea-za o contextualitate temporala referitoare la momentul comiterii infractiunii si prinderea presupusului autor1.
Luānd īn considerare īntelesul notiunii de flagranta si reglementarea infractiunii flagrante data de Codul de procedura penala, se poate aprecia ca notiunea de flagranta īn domeniul juridic semnifica prinderea autorului īn "focul" actiunii sale sau imediat dupa aceea2.
Potrivit dispozitiilor art. 465 C. proc. pen., este flagranta infractiunea descoperita īn momentul savārsirii sau imediat dupa savārsire.
Este, de asemenea, considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savārsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.
Īn cazurile de mai sus, orice persoana are dreptul sa īl prinda pe faptuitor si sa-l conduca īnaintea autoritatii.
Plecānd de la aceasta reglementare cuprinsa īn cele doua alineate ale art. 465 C. proc. pen., s-a considerat ca infractiunea flagranta poate fi retinuta sub doua forme, una tipica, propriu-zis, si o alta forma asimilata, cvasiflagranta3.
B. Infractiunea flagranta tipica, propriu-zisa, īmbraca forma prevazuta de art. 465 alin. (1) C. proc. pen.: este flagranta infractiunea descoperita īn momentul savārsirii sau imediat dupa savārsire.
Din redactarea textului reiese ca infractiunea flagranta tipica se prezinta īn doua ipoteze:
Īn ceea ce priveste prima ipotaza care atrage starea de flagranta, legiuitorul a fixat un cadru determinabil (descoperirea īn momentul savārsirii), termenul de "savārsirii" avānd īntelesul dat de art. 144 C. pen.4
Pentru cea de-a doua ipoteza (infractiunea descoperita imediat dupa savārsire), legiuitorul nu prevede un criteriu fix, determinabil īn timp.
Asa cum sugereaza si redactarea textului, "imediat dupa savārsire" īnseamna cāt mai aproape de momentul savārsirii, apropierea īn timp de acest moment neputānd fi īnsa stabilita īn textul de lege ca o determinanta fixa, motiv pentru care este acceptat punctul de vedere potrivit caruia organul judiciar, īn functie de datele concrete, este cel care trebuie sa aprecieze starea de flagranta.
Īn cazul ambelor ipoteze, se presupune īnsa ca pentru retinerea starii de flagranta nu este necesara numai descoperirea infractiunii, ci si prinderea autorului. Prin urmare, decoperirea infractiunii īn momentul savārsirii sau imediat dupa savārsire, presupune si prinderea autorului īn acel moment sau imediat dupa
A.Crisu, Drept procesual penal, Partea speciala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 239
I.Neagu, op. cit., p. 697.
V.Dongoroz s.s., op. cit., p. 362.
Articolul 158 din Noul Cod penal a preluat dispozitiile art. 144 din Codul penal actual. "Prin <<savārsirea unei infractiuni>> sau <<comiterea unei infractiuni>> se īntelege savārsire oricarei ditre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, investigator sau complice".
aceea1.
Chiar notiunea de flagranta pe plan juridic, presupune o relatie directa īntre descoperirea infractiunii īn conditiile aratate prin prinderea autorului, lipsa acestuia excluzānd retinerea ca flagranta a infractiunii.
C. Infractiunea cvasiflagranta (forma asimilata). Potrivit art.465 alin. (2) C. proc. pen., "Este, de asemenea, considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor imediat dupa savārsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public,ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune".
Din redactarea textului reiese ca starea de cvasiflagranta se īntālneste īn doua situatii:
a) Īn cazul infractiunii al carei faptuitor este urmarit imediat dupa savārsire de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public. Se presupune deci ca, dupa savārsire, autorul a parasit locul faptei, iar din acel moment el este urmarit de persoana vatamata, martorii oculari sau strigatul public.
Īn textul de lege se precizeaza ca faptuitorul este urmarit de partea vatamata, martorii oculari, īntrucāt acestea sunt categoriile de persoane care, īn mod firesc, observa comiterea faptei, oferind totodta certitudinea identitatii faptuitorului.
Prin "strigatul public" - asa cum s-a aratat si īn literatura de specialitate1 - trebuie īnteles strigatul de alarmare, de ajutor al celor prezenti la comiterea infractiunii sau aflati īn apropierea locului faptei.
b) Īn cazul īn care faptuitorul este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune. Si aceasta situatie de flagranta este conditionata de o apropiere īn timp īntre momentul savārsirii faptei si cel al prinderii faptuitorului: folosirea īn text a termenului de "surprindere" īn contextul respectiv fiind sugestiva din acest punct de vedere.
Textul de lege prevede pentru retinerea starii de flagranta īndeplinirea cumulativa si altor conditii: faptuitorul sa fie surprins cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune2 participant la infractiune. De precizat ca, spre deosebire de celelalte situatii care impun retinerea flagrantei, īn situatia urmaririi faptuitorului imediat dupa savārsirea infractiunii se cere surprinderea cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune. Notiunea de participant este definita īn art. 37 din Noul Cod penal, articolul ce a preluat dispozitiile art. 23 din Codul penal actual, astfel: "Participantii sunt persoanele care contribuie la savārsirea unei fapte prevayute de legea penala īn calitate de autori, instigatori sau complici".
Obiectele cu care este surprins faptuitorul trebuie sa fie din categoria celor posibile a-l presupune participant la comiterea infractiunii respective, datorita caracteristicilor lor fata de rezultatul faptei respective. De exemplu, o arma īn cazul
N.Volonciu, Tratat de procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Paideia, Bucuresti, 1994, p. 445.
I.Neagu, A.Crisu, A.Ciobanu, A.Zarafiru, Curs selectiv pentru licenta, Ed. All Beck, 2003, p. 210.
unui omor sau obiectul reclamat ca sustras de la partea vatamata.1
Īn conformitate cu dispozitiile art. 465 alin. (3), īn cazul savārsirii unei infractiuni flagrante, orice persoana are dreptul sa īl prinda pe faptuitor si sa īl conduca īn fata autoritatilor. Reglementarea este impusa de faptul ca de putine ori organele judiciare iau cunostinta direct de comiterea unei infractiuni flagrante, impunāndu-se cu necesitate prinderea si identificarea faptuitorului, īn conditiile aratate
Dupa cum s-a aratat īn literatura de specialitate, prinderea faptuitorului de o persoana particulara care nu apartine unui organ judiciar, abilitat sa dispuna luarea unor masuri preventive, nu are caracterul unui act procesual2.Aceasta conditie este privita ca un act de sprijin obstesc dat organelor judiciare, izvorāt dintr-un sentiment de solidaritate umana si obligatii cetatenesti fata de comiterea unor acte cu caracter infractional.
Autoritatea īnaintea careia este condus faptuitorul poate fi atāt un organ judiciar, cāt si o alta autoritate de stat, care va sesiza, la rāndul sau, organul judiciar.
Reglementari similare privind infractiunea flagranta se regasesc si īn alte legislatii. Astfel, īn art. 382 C. proc. pen. Italian se arata ca "este starea de flagrant situatia īn care o persoana este prinsa īn timpul comiterii infractiunii sau care, dupa ce a comis infractiunea, este urmarita de organele de urmarire penala, de persoana vatamata sau de alte persoane sau care este surprinsa cu lucrurile sau urmele care o fac sa fie considerata ca fiind cea care a comis infractiunea"3.
Legislatia franceza īn aceasta materie este asemanatoare, cuprinzānd īn materie de flagranta infractiunile descoperite īn momentul savārsirii sau imediat dupa aceea dar si cazurile cānd īntr-un timp foarte apropiat actiunii, persoana banuita este urmarita de protestul public sau este gasita īn posesia unor obiecte sau prezinta urme sau indicii care lasa sa se īnteleaga ca a participat la infractiune4.
Au existat īnsa perioade īn care pentru infractiunile flagrante era prevazut un alt regim sanctionator, mai sever. Īn Codul lui Hammurappi se precizeaza ca cel prins in flagrant se pedepseste cu moartea, o reglementare asemanatoare cuprinzānd si Legea celor XII Table, conform careia, pentru furt flagrant, unei persoane libere i se aplica o bataie cu vergile si era transformat īn sclav, iar sclavul primea o sanctiune corporala sau era aruncat de pe stānca Terpeana. Amenda era de patru ori valoarea bunului furat. Se considera furt si atunci cānd se gasea bunul īn casa hotului.
De asemenea, īn vechile reglementari din codul englez si cel francez putea fi īntālnita o agravare a pedepselor pentru infractiunile flagrante, existānd īnsa instituite si proceduri speciale, de urgenta īn urmarirea si judecarea cauzelor res-
A.Crisu, Drept procesual penal, Partea speciala, Ed. All Beck, 2005, p. 242.
2 V.Dongoroz s.a., op. cit., p. 373.
M.Pisani, A.Molari, V.Perchinunno, P.Corso, Manuale di Procedura penale, Monduzzi editore, 1994, p. 263.
Gaston Stefani, Georges Levasseur, Bernard Bouloc, Procedure penale, 16 edition, Dalloz, Paris, p. 319.
pective.
Initial, procedura flagranta a fost introdusa īn legislatia franceza prin Legea din
20 mai 1963, cunoscuta sub numele de Legea micului parchet, care cuprinde reglementari speciale pentru situatiile cānd infractiunea a fost comisa īn flagrant iar sanctiunea prevazuta de lege pentru acea infractiune era īnchisoarea.Potrivit art. 1 al acestei legi, orice inculpat prins asupra faptei īn materie de delict este condus īndata la procuror, care-i ia interogatoriu si poate sa-l duca imediat la instanta iar īn lipsa audienta poate sa īl citeze la judecata pentru a doua zi.
Institutia micului parchet este de origine engleza, fiind introdusa in anul 1750 cu scopul de a scoate infractiunile cu un grad scazut de pericol social din competenta juratilor, carora le era aplicabila o procedura lenta fara operativitate marita. Aceasta procedura simplificata, sumara, s-a extins repede, tinzānd chiar sa puna īn dificultate institutia juratilor. Si īn legislatia noastra a existat o asemenea reglementare prin Legea din 13 aprilie 1913 denumita, de asemenea, Legea micului parchet, care a fost privita initial cu respingere pe motiv ca justitia īn genere comite erori "chiar atunci cānd este lasata sa lucreze pe īndelete", cu atāt mai mult existānd acest risc īntr-o procedura rapida1.
3. Cazurile de aplicare a procedurii speciale de urmarire si judecare
a unor infractiuni flagrante
Asa cum reiese si din denumirea Capitolului I al Titlului IV din Codul de procedura penala, reglementarea speciala priveste urmarirea si judecarea numai a unor infractiuni flagrante.
De altfel, si din cuprinsul art. 466 C. proc. pen. reiese ca numai anumitor infractiuni flagrante, asa cum sunt definite īn art. 465 C. proc. pen. li se aplica procedura speciala īn faza urmaririi si judecarii, cazurile de aplicare fiind prezentate īn cuprinsul acestui capitol.
Pentru a fi aplicata procedura speciala privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante trebuie īndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) infractiunea sa fie flagranta
b) infractiunea sa fie pedepsita prin lege cu īnchisoarea mai mare de un an si cel mult 12 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni2
c) sa fie savārsite īn municipii sau orase, īn mijloace de transport, bālciuri, tārguri, porturi, aeroporturi sau gari, chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus, precum si īn orice loc aglomerat.
Prima conditie, starea de flagranta, se considera a fi īndeplinita īn cazul īn care organul judiciar constata incidenta dispozitiilor art. 465 C. proc. pen.
Cea de a doua conditie se refera la pedeapsa pe care legea o prevede pentru
I.Tanoviceanu, Curs de procedura penala romāna, Atelierele grafice SOCEC, Bucuresti, 1913, p. 226.
Infractiunea flagranta de tālharie nu poate fi urmarita si judecata potrivit procedurii speciale prevazute de art. 465 si urm., īntrucāt pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 5 ani si nu constituie o forma agravata a unei infractiuni, a carei forma simpla sa fie sanctionata cu īnchisoare pāna la 5 ani-Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala, dec. nr. 491/1990, Culegere I, p. 155.
infractiunea respectiva. Astfel, prin dispozitiile art. 466 C. proc. pen., legiuitorul a limitat aplicarea procedurii speciale numai la o anumita categorie de infractiuni, si anume la cele sanctionate de lege cu īnchisoarea mai mare de un an si de cel mult 12 ani, precum si formele lor agravate.
Excluderea infractiunilor sanctionate cu o pedeapsa mai mica de un an are drept temei gradul scazut de pericol social ceea ce nu ar justifica aplicarea procedurii speciale. Īn ceea ce priveste infractiunile pentru care legea prevede o pedepsa cu īnchisoarea mai mare de 12 ani, care au un grad ridicat de pericol social, cazuri īn care, de regula, si probatiunea este mai complexa, s-a considerat ca solutionarea īntr-un timp mai scurt ar putea genera erori judiciare.1
Īn varianta initiala, modul de redactare a art. 466 C. proc. pen. A generat controverse īn ceea ce priveste formularea "precum si formele agravate ale acestor infractiuni", sanctionate cu īnchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani.2 Unele instante au considerat ca formula se refera la infractiunile pentru care se prevede o pedeapsa īntre limitele prevazute īn text, si anume mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani, dar care se savārsesc īn īmprejurarile prevazute īn art. 75 C. pen. si care constituie circumstante agravante legale sau judiciare. Alte instante au considerat ca formularea se refera la cazurile īn care infractiunile sanctionate īn forma simpla cu īnchisoare cu limitele prevazute īn text sunt savārsite īn conditii ce duc la īncadrarea lor īntr-o infractiune calificata sau īntr-o forma agravata conform prevederilor Codului penal, Partea speciala sau ale altor legi speciale si care atrag pedepse ce pot depasi 5 ani īnchisoare.
Īn aceasta situatie, pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, Plenul fostului Tribunal Suprem, printr-o decizie de īndrumare a considerat ca legala cea de-a doua solutie3.Astfel, s-a decis ca procedura speciala de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante se aplica infractiunilor sanctionate de lege cu īnchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani, chiar si īn cazul īn care aceste infractiuni sunt savārsite īn conditii ce determina īncadrarea lor īntr-o infractiune calificata sau īntr-o forma agravata - conform prevederilor din Partea speciala a Codului penal sau a altor legi speciale - si care atrag, astfel, sanctiuni ce depasesc 5 ani īnchisoare. Se motiveaza ca desi īn lege nu se arata ca limitele indicate īn dispozitiile art. 466 C.proc.pen., se refera la formele simple ale infractiunilor, totusi, din faptul ca īn acelasi text se mentioneaza ca procedura speciala se aplica si formelor agravate ale acelorasi infractiuni rezulta, īn mod evident, ca aceste limite se refera la formele simple. Infractiunile sanctionate de lege īn forma simpla cu īnchisoare īn limitele aratate īn art. 466 C. proc. pen. pot fi savārsite īnsa īn anumite conditii agravante,prevazute īn mod expres īn Partea speciala a Codului penal sau īn alte sau īn legi speciale, altele decāt cele prevazute īn art. 75 C. pen., capatānd astfel o forma agravata sau devenind infractiuni calificate. La aceste conditii agravante,
I.Neagu, A.Crisu, A.Ciobanu, A.Zarafiru, Curs selectiv pentru licenta, Ed.All Beck, 2003, p.212.
2 Anterior modificarii art. 466 prin Legea nr. 281/2003, procedura speciala era aplicabila infractiunilor flagrante pedepsite cu pedeapsa īnchisorii mai mare de 3 luni si de cel mult 5 ani.
Tribunalul Suprem, Plen, dec. de īndrumare nr. 3/25.02.1971, īn R.R.D. nr. 4/1971, p. 91-93.
care califica o infractiune prin mentionarea lor īn acelasi text de baza, se refera art. 466 C. proc. pen. prin notiunea "formele agravate ale aceleiasi infractiuni".
Notiunea nu se refera la circumstantele agravante prevazute de art. 75 C. pen. deoarece acestea sunt luate īn considerare la individualizarea pedepsei, atāt īn cazul īn care s-a retinut forma simpla sau agravata a unei infractiuni, cāt si cazul īn care s-a retinut o infractiune calificata, ceea ce īnseamna ca ele nu sunt de natura sa agraveze infractiunea, ci numai pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata.
Astfel, s-a decis ca infractiunea de tālharie nu poate fi urmarita si judecata potrivit procedurii speciale prevazute de art. 465 si urm. C. proc. pen. deoarece nu sunt īndeplinite conditiile prevazute de art. 466: infractiunea de tālharie este pedepsita prin lege cu īnchisoare mai mare de 5 ani, iar pe de alta parte, aceasta nu este o forma agravata a unei alte infractiuni, a carei forma simpla sa fie sanctionata cu inchisoarea pāna la 5 ani1.
De asemenea, faptul ca printre infractiunile flagrante concurente savārsite de inculpat este si una pentru care, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmarirea penala se efectueaza de procuror, nu īnlatura aplicarea dispozitiilor speciale cu privire la urmarirea infractiunii flagrante, prevazute īn art. 466 si urm. C. proc. pen.2.
Aplicarea dispozitiilor speciale privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante a fost mult restrānsa īn ultima perioada, fapt datorat modificarilor repetate aduse īn materie penala (mai ales prin Legea nr. 140/1996 de modificare a Codului penal) prin care maximul special al pedepselor a fost marit, depasind, la majoritatea infractiunilor, pragul de 5 ani pentru forma simpla prevazuta de art. 466 C. proc. pen. Prin Legea nr. 281/2003, maximul special a fost marit la 12 ani, ceea ce face practic posibila aplicarea dispozitiilor privind aceasta procedura speciala.
Cea de a treia conditie care trebuie īndeplinita pentru a se putea aplica aceasta procedura speciala priveste anumite locuri unde infractiunea urmeaza sa se comita. Astfel, aceste locuri pot fi: municipii sau orase, mijloace de transport īn comun, bālciuri, tārguri, porturi, aeroporturi sau gari, precum si īn orice loc aglomerat. Īn ceea ce priveste bālciurile, tārgurile, porturile, aeroporturile si garile, nu este necesar sa apartina municipiilor sau oraselor3.
Īn cazul mijloacelor īn de transport comun, se considera4 īndeplinita conditia si atunci cānd se afla īn deplasare īntre doua localitati sau chiar īntr-o comuna ori sat si a fost constatata infractiune flagranta.
Aplicarea procedurii flagrante cu aceasta conditionare poate fi explicata de
Tribunalul Suprem, sectia penala, sent. pen. nr. 2547/1971, īn V.Papadopol,V.Dobrinoiu,M. Apetrei, Codul de procedura penal adnotat, vol. II, p. 590
Noul Cod penal reglementeaza infractiunea de tālharie īn forma simpla, respectiv calificata, sanctiunea fiind īnchisoarea stricta de la 3 la 12 ani, īn cazul tālhariei īn forma simpla (art. 252), respectiv īnchisoare stricta de la 7 la 15 ani, īn cazul tālhariei calificate (art. 253 alin (1)). Īn cazul īn care tālharia savārsita īn conditiile art. 253 alin. (1) a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detentiunea severa de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi (art. 253 alin. (2)).
Tribunalul Suprem, dec. nr. 1659/1970, īn R.R.D. nr. 12/1971, p. 135.
N.Jidovu, Drept procesual penal, Editia II, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p. 580.
M.Apetrei, īn Gh.Nistoreanu si colab., Drept procesual penal, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996, p. 308
faptul ca asemenea locuri aglomerate constituie un cadru favorizant care usureaza comiterea infractiunii, situatie demonstrata si statistic, caz īn care reactia organului
judiciar, precum si aplicarea unei sanctiuni, trebuie sa fie cāt mai rapide.
Din analiza textului reiese ca procedura speciala se aplica infractiunilor flagrante savārsite numai īn municipii si orase fiind excluse deci comunele si satele, iar īn cazul mijloacelor de transport īn comun, bālciuri, tārguri, porturi, aeroporturi sau gari procedura speciala se aplica chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale indicate īn art. 466 C. proc. pen., adica municipiilor sau oraselor1.
Aplicarea procedurii speciale, tinānd cont de conditia privind locul savārsirii infractiunii, urmeaza a fi apreciata de organele judiciare īn functie de datele concrete ale fiecarui caz.
Astfel, furtul se considera flagrant īn cazul īn care persoana vatamata, careia i s-a sustras din buzunar o suma de bani, de exemplu, īn timp ce se afla īn tramvai, constatānd lipsa banilor, la coborārea din mijlocul de transport, i-a urmarit imediat pe cei banuiti de savārsirea faptei, care au recunoscut fata de ea savārsirea sustragerii.Īn consecinta, īn mod legal judecata s-a desfasurat dupa procedura speciala prevazuta īn art. 465 si urm. C. proc. pen.2.
Īn practica, prin sentinta penala nr. 1164 din 5 septembrie 1995, Judecatoria Radauti a condamnat pe inculpata S.S. la 1 an si 6 luni īnchisoare dispunāndu-se suspendarea executarii pedepsei, pentru savārsirea infractiunii de furt calificat īn dauna avutului particular prevazuta de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a si c C. pen., retinānd ca la 9 octombrie 1994, ajutata de L.A. si profitānd de aglomeratia existenta īn piata agroalimentara din municipiul Radauti, a sustras din buzunarul partii vatamate suma de 36.000 lei.
Īmpotriva acestei solutii a declarat apel Parchetul de pe lānga Judecatoria Radauti, iar Tribunalul Suceava, prin decizia penala nr. 475 din octombrie 1996 a admis apelul, a desfiintat partial sentinta instantei de fond, īn sensul ca a īnlaturat dispozitiile privind aplicarea art. 81 C. pen.
Inculpata a declarat recurs īmpotriva acestei decizii, motivānd ca instanta de apel a facut o gresita individualizare a pedepsei sub aspectul modalitatii de executare, motiv de casare prevazut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.
Investita cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, I-a respins ca nefondat, cu motivarea ca solutia pronuntata de instanta de apel este corecta, ca s-au avut īn vedere gradul de pericol social al infractiunii, respectiv furtul din buzunare, persoana inculpatei care, desi prinsa īn flagrant n-a recunoscut savārsirea infractiunii, faptul ca inculpata s-a pregatit īn acest sens solicitānd sa fie ajutata de L.A. cu care a plecat la piata agroalimentara, cu scopul de a fura din buzunarele cetatenilor.
Solutiile pronuntate de instanta de apel si instanta de recurs sunt legale si temeinice, acestea valorificānd criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 C. pen. potrivit carora la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate īn partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savārsite, de persoana infractorului si de īmprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Conform prevederilor art. 81 C. pen., instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o anumita durata, daca sunt īntrunite urmatoarele conditii: pedeapsa aplicata este īnchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa īnchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cānd condamnarea intra īn vreunul din cazurile prevazute de art. 38; se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
Instanta de fond nu a motivat temeiul de drept īn baza caruia a dispus suspendarea executarii pedepsei, desi avea aceasta obligatie.
Cum inculpata s-a pregatit anume pentru savārsirea acestei infractiuni, si-a luat un ajutor īn vederea savārsirii infractiunii, a fost prinsa īn flagrant si pe toata durata procesului penal a avut un comportament necorespunzator prin nerecunoasterea savārsirii infractiunii, acesteia nu i s-au putut aplica prevederile art. 81 C. pen.1
|
