INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII
OFENSA ADUSA UNOR INSEMNE - art. 236 -
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta în orice manifestare prin care se exprima dispret pentru însemneie României, iar potrivit alin. 2, în manifestarea prin care se exprima dispret pentru embiemele sau semnele de care se folosesc autoritatile.
Conditii preexistente
Obiectuî juridic consta în relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, relatii care impiica respect fata de emblemele si semnele de care se folosesc autoritatile. Potrivit art. 12 din Constitutie, simbolurile nationale ale României, sunt urmatoarele: Drapelul, Ziua nationala, Imnul national, Stema tarii si sigiliul statului. Din categoria emblemelor si a semnelor de care se folosesc autoritatile fac parte emblemele judetelor si ale municipiilor, precum si alte embleme sau semne de care se folosesc autoritatile - semnele care se poarta Ia uniformele militare, insignele pe cale Ie poarta magistratii etc.
Din categoria emblemelor sau semnelor la care se refera art. 236 Cp. nu fac parte emblemele sau semnele de care se folosesc diferitele organizatii sau asociatii poiitice, stiintifice, sportive etc.
Obiectul material este reprezentat de însemnul, emblema sau semnul fata de care se realizeaza în mod nemijlocit actiunea ce exprima dispretul faptuitorului. In celelalte cazu 929i83j ri, infractiunea este lipsita de obiect material.
Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele,
Confinutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective presupune o manifestare prin care se exprima dispret pentru însemnele României, în modalitatea a!in. 1, precum si o manifestare prin care se exprima dispret pentru emblemele si semnele de care se folosesc autoritatile, în modalitatea alin. 2.
Elementul material se poate realiza prin orice actiune sau inactiune care exteriorizeaza lipsa respectului datorat autoritatii. Actiunea sau inactiunea se realizeaza în orice mod si prin orice mijloace; prin gesturi, atitudini, fapte, prin cuvinte, proferate direct sau reproduse, prin scris, imagini/desene, caricaturi etc. în unele cazuri se aduce atingerea chiar substantei materiale a însemnului, emblemei sau semnului. în cele mai frecvente cazuri, fapta se savârseste printr-o actiune. Printr-o inactiune, infractiunea se savârseste atunci când, de exemplu, faptuitorul nu se ridica în picioare la intonarea imnului national al României. Nu are importanta locul savârsirii faptei.
Urmarea imediata consta într-o stirbire a respectului datorat autoritatii de stat.
Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta.
4. Forme. Sanctiuni
Tentativa infractiunii, este posibila uneori, însa nu se pedepseste. Consumarea infractiunii are loc în momentul în care se savârseste actiunea sau inactiunea cu caracter ofensator, moment în care se produce starea de pericol pentru autoritatea de stat. Infractiunea poate fi savârsita atât în forma continuata, cât si continua, situatie în care cunoaste si un moment al epuizarii, momentul savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni, respectiv momentul când înceteaza actiunea cu caracter ofensator.
Sanctiunea consta în închisoare de la 6 luni la 3 ani, pentru fapta din alin. 1, si închisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda pentru fapta din alin. 2.
DEFĂIMAREA ŢARII SAU A NAŢIUNII - arf. 2361 -
Atributele fundamentale ale statului român sunt protejate prin incriminarea faptelor din art. 155-163 si 165-171 Cp. Orice persoana însa datoreaza si respect fata de natiunea româna. Pentru a asigura aceasta valoare sociala, prin Legea nr. 140 din noiembrie 1996, legiuitorul a incriminat în prevederile art. 2361 Cp. fapta de defaimare a tarii sau a natiunii.
Continutul juridic
Potrivit textului de incriminare, infractiunea consta în manifestarile publice savârsite cu intentia de a defaima tara sau natiunea româna.
Conditiile preexistente
Obiectul Juridic consta în relatiile sociale referitoare ia respectul datorat statului si natiunii române, relatii care exclud orice gest defaimator fata de acestea.
Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material.
Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin orice manifestare cu caracter defaimator pentru tara sau natiunea româna. Fapta se poate savârsit printr-o actiune sau printr-o inactiune. Pentru existenta infractiunii este necesar ca manifestarile cu caracter defaimator sa se realizeze în public, în acceptiunea art. 152 Cp.
Urmarea imediata consta într- o stare de pericol fata de prestigiul de care trebuie sa se bucure statul si natiunea româna.
Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta. Legiuitorul a prevazut In mod expres ca fapta se savârseste cu intentia de a defaima tara sau natiunea româna. Credem ca prin prevederea expresa a intentiei s-a urmarit excluderea culpei, ca forma de vinovatie, atunci când elementul material consta într-d inactiune.
4. Forme. Sanctiuni
Tentativa infractiunii, posibila atunci când fapta se savârseste printr-o actiune, nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc în momentul realizarii manifestarii publice în conditiile alin. 1. Desi textul de incriminare se refera la o pluralitate de acte, infractiunea se consuma în momentul primei manifestari de genul celei incriminate. Infractiunea poate fi savârsita în forma continuata, situatie în care, pe lânga momentul consumarii, va exista si un moment a! epuizarii.
Sanctiunea consta în închisoare de la 6 luni la 3 ani.
ULTRAJUL - art. 239 -
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta în insulta sau calomnia savârsita nemijlocit ori prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii.
Conditii preexistente
Obiectul juridic principal consta în relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat. Ultrajul are si un obiect juridic secundar, care consta în relatiile sociale referitoare la onoarea si demnitatea persoanei. în formele agravate din alin. 2 si 3, obiectul juridic secundar consta în relatiile sociale referitoare la libertatea morala, integritatea corporala si sanatatea persoanei, iar în forma agravata din alin. 4, obiectul juridic secundar consta în relatiile sociale referitoare la respectul datorat puterii judecatoresti etc.
Obiectul material. în modalitatea alin, 1, infractiunea nu are obiect material. în cazul formei agravate din alin. 3, obiectul material consta în corpul victimei fata de care se realizeaza actele de violenta fizica.
Subiect activ poate fi orice persoana. Infractiunea poate fi savârsita si de un functionar fata de alti functionari, cu conditia sa fie îndeplinite si celelalte conditii pentru existenta infractiunii.
Participata penala este posibila sub toate formele.
Subiect pasiv principal este statul român. Subiect pasiv secundar poate sa fie numai un functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat. Prin functie ce implica exercitiul autoritatii de stat se întelege acea functie care îi confera functionarului competenta de a da dispozitii obligatorii si de a lua masurile necesare pentru respectarea lor. Aceste functii sunt specifice autoritatilor publice care, potrivit Constitutiei, constituie un sistem bazat pe principiul separatiei puterilor în stat. (puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca). Dar nu toate persoanele care activeaza în cadrul autoritatilor publice îndeplinesc functii ce implica exercitiul autoritatilor de stat, ci numai cele care au competenta sa emita acte, sa dea dispozitii si sa ia masuri cu caracter obligatoriu, actionând în numele respectivei autoritati. Sunt functionari care îndeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat - de exemplu - magistratul, conductorul de tren, agentul de la circumscriptia financiara, medicul de circumscriptie, primarul, ofiterul de politie, brigadierul silvic, paznicul unei societati comerciale sau ai unei regii autonome etc.
3. Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza printr-o insulta sau calomnie, în acceptiunea prevederilor art. 205 si 206 Cp., la care facem trimitere. Modalitatile alternative ale elementului material se savârsesc împotriva unui functionar public ce îndeplineste o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.
Fapta trebuie savârsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, în prima ipoteza, fapta se savârseste în prezenta fizica a functionarului ultragiat. Nu este necesar ca functionarul sa fi perceput efectiv ofensa ce- i se aduce, fiind suficient ca insulta sau calomnia sa fie astfel comisa încât functionarul sa o fi putut percepe. Savârsirea faptei prin mijloace de comunicare directa, presupune folosirea unor mijloace care, datorita specificului lor, fac ca insulta sau calomnia sa ajunga la cunostinta acestuia. Neîndeplinirea acestei conditii determina calificarea faptei sub aspectul infractiunii de insulta sau calomnie.
Fapta trebuie savârsita în timpul cât functionarul public se afla în exercitiul functiunii sau pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii. Functionarul se afla în exercitiul functiei atunci când îsi exercita atributiile de serviciu, când îndeplineste o activitate legata de aceste atributii. Daca functionarul se afla în exercitiul functiei, insulta sau calomnia savârsita împotriva acestuia constituie infractiunea de ultraj, chiar si atunci când oricare dintre aceste activitati infractionale nu ar fi legata de o fapta îndeplinita de functionar în exercitiul functiei (de exemplu, faptuitorul îl ofenseaza pe functionar, imputându-i o fapta imorala legata de viata privata a acestuia). Nu are importanta faptul ca respectiva atributiune de serviciu este îndeplinita în timpul sau în afara orelor de program, la sediul unitatii sau în afara acestuia. De exemplu, lucratorul de politie este considerat în timpul serviciului ori de câte ori intervine pentru mentinerea ordinii si linistii publice sau ia masuri pentru a împiedica sau descoperi savârsirea unei infractiuni.
Functionarul trebuie sa-si exercite atributiunile în limitele competentelor legale. în cazul în care functionarul public, depasind atributiile sale de serviciu, le încalca ori le exercita abuziv actele lui nu mai pot fi considerate ca fiind, ale autoritatii ce o reprezinta pentru ca el însusi se situeaza în afara protectiei pe care i-o acorda legea, fapta savârsita asupra acestuia va constitui, dupa caz, infractiunea de insulta sau calomnie.
Ultrajul poate fi savârsit .si dupa ce functionarul si-a îndeplinit, în mod legal, respectiva atributiune de serviciu. în acest caz, actiunea taptuitoruiui reprezinta o reactie la o fapta îndeplinita de functionar în timpul cât a actionat în numele autoritatii. în lipsa acestei legaturi, fapta nu constituie infractiunea de ultraj.
Ultrajul este absorbit de omorui calificat prevazut de art. 175 lit. f) Cp., savârsit în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei.
Urmarea imediata consta într-o atingere adusa autoritatii, precum si a unuia sau unora dintre atributele fundamentale ale persoanei.
Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta. Este necesar ca faptuitorul sa aiba o dubla reprezentare .- pe de o parte privind calitatea victimei, de functionar public ce îndeplineste o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, iar pe de alta parte, ca acei functionar se afla în exercitîul.functiei sau ca ofensa ce i se aduce este în legatura cu o fapta îndeplinita în exercitiul functiei. Necunoasterea de catre faptuitor a acestor împrejurari exclude existenta infractiunii de ultraj.
4. Forme. Sanctiuni
Tentativa nu este pedepsita.
Consumarea infractiunii are loc în momentul în care actiunea fiind savârsita se produce urmarea socialmente periculoasa.
Dupa cum s-a aratat, ultrajul absoarbe infractiunile de insulta, art. 205 Cp. si calomnie, art. 206 Cp.
Sanctiunea consta în închisoare de la 3 luni la 3 ani.
5. Continutul agravat
Infractiunea are patru forme agravate prevazute în a!in. 2-4.
Potrivit alin. 2 infractiunea este mai grava, constând în amenintarea savârsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii.
Forma agravata se deosebeste de forma simpla din alin. 1, prin modalitatea elementului material. Elementul material se realizeaza printr-o fapta de amenintare, în acceptiunea art. 193 Cp., la care facem trimitere. Pentru existenta infractiunii este necesar ca fapta de amenintare sa se savârseasca în conditiile textului de incriminare, adica nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, contra unui functionar pubiic care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii.
Daca cu aceeasi ocazie, faptuitorul insulta si ameninta mai multe persoane în conditiile art. 239 Cp., se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni.
Sanctiunea consta în închisoare de ia 3 luni la 4 ani.
Potrivit alin. 3 ipoteza I, infractiunea este mai grava, si consta în lovirea sau orice acte de violenta, precum si vatamarea corporala savârsite împotriva persoanei prevazute în alin. 1, aflata în exercitiului functiunii ori pentru fapte îndepiinite în exercitiul functiunii. Elementul material se realizeaza prin loviri sau alte violente, în acceptiunea prevederilor art. 180 Cp., precum si prin fapta de vatamare corporala, în acceptiunea prevederilor art. 181 Cp., infractiuni care sunt absorbite.
Sanctiunea consta în închisoare de la 6 luni la 7 ani. III - Potrivit alin. 3 ipoteza a Il-a, infractiunea de ultraj este si mai grava, claca s-a produs o vatamare corporala grava.
Urmarea mai grava are acceptiunea de la art. 182 Cp, la care facem trimitere. S-a pus problema daca infractiunea de ultraj în forma agravata intra în concurs cu infractiunea de nerespectare a hotarârilor judecatoresti, art. 271 aiin. i Cp., atunci când actele de violenta sunt savârsite, cu prilejul punerii în executare a unei hotarâri judecatoresti, împotriva organului de executare. Atât literatura de specialitate cât si practica judiciara considera ca, în acest caz, va exista numai infractiunea de nerespectare a hotarârilor judecatoresti, infractiune în care ultrajul este absorbit.
Daca faptuitorul savârseste împotriva functionarului atât una dintre actiunile prin care se realizeaza forma agravata a ultrajului, cât si una dintre actiunile prin care se realizeaza forma simpla a infractiunii, raspunderea penala se stabileste pentru o singura infractiune de ultraj, potrivit art. 239 alin. 2 Cp. si nu pentru infractiuni distincte de ultraj prevazute în art. 239 alin. 1 Cp. si art. 239 alin. 2 Cp., aflate în concurs real. Daca s-a produs moartea victimei, infractiunea de ultraj intra în concurs cu infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.
Sanctiunea consta în închisoare de la 3 la 12 ani.
Potrivit aiin. 4, infractiunea este si mai grava, daca faptele prevazute în alineatele precedente sunt savârsite împotriva unui magistrat, politist sau jandarm ori alt militar.
Circumstanta a fost consacrata în Codulpenal prin Legea nr. 140/1996 si ia în considerare calitatea speciala a victimei ultrajului, calitatea de magistrat, politist, jandarm ori alt militar. Este necesar ca faptuitorul sa cunoasca respectiva calitate a victimei.
Sanctiunea este cea din alineatele precedente la care maximul special se majoreaza cu 3 ani.
6. Cazuri speciale de pedepsire
Legiuitorul a considerat ca asupra persoanelor ce îndeplinesc o functie care implica exercitiul autoritatii de stat se pot realiza acte indirecte de intimidare, îndreptate împotriva sotiior, copiilor ori parintilor. Aceste acte trebuiesc reprimate sever, protejându-se si pe aceasta cale autoritatea. Potrivit prevederilor art. 2391 Cp., în cazul infractiunilor prevazute în art. 180-182, 189 si 193 savârsite împotriva sotului, copiilor sau parintilor persoanelor prevazute în art. 239 alin. 4, în scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, maximul pedepsei se,majoreaza cu o. treime.
Maximul
pedepsei se majoreaza daca sunt îndeplinite cumulativ urma
toarele conditii
-s-a savârsit vreuna dintre urmatoarele infractiuni:
lovirea sau alte vio
lente, art. 180 Cp.,
vatamarea corporala, art. 181 Cp., vatamarea
corporala
grava, art. î82v.C.p.,
lipsirea de libertate în mod ilegal, art. 189 Cp. sau
amenintarea, art,193 G.p.;
victima
infractiunii are calitatea de parinte, sot ori copil în raport
cu un
magistrat, politist, jandarm
ori alt militar;
fapta s-a savârsit în scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercitiul functiunii de catre persoanele prevazute In art. 239 alin. 4 Cp.
UZURPAREA DE CALITĂŢI OFICIALE - csrî. 240 -
Continutul juridic
Potrivit textului de incriminare, infractiunea, consta în folosirea fara drept a unei calitati oficiale, însotita sau urmata de îndeplinirea vreunui
act legat de acea calitate.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta în relatiile sociale referitoare la autoritatea de stat, relatii pare implica exercitarea calitatilor oficiale numai de catre persoanele învestite, în conditiile legii cu astfel de calitati.
Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material.
Subiect activ poate fi orice persoana. Infractiunea poate fi savârsita chiar si de catre o persoana învestita cu o calitate oficiala, daca foloseste fara drept o alta calitate oficiala. Nu are importanta împrejurarea ca faptuitorul a avut o astfel de calitate oficiala, ori urmeaza sa o dobândeasca.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material presupune savârsirea cumulativa a celor doua actiuni prevazute în textul de incriminare:
folosirea fara drept a unei calitati oficiale, si
îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate.
A folosi o calitate oficiala înseamna a-si atribui o astfel de calitate. Folosirea calitatii oficiale se face fara drept, fara. un titiu legitim. Este suficient ca faptuitorul sa-si asume, cu de ia sine putere, o calitate oficiala fata de altii, chiar si printr-o simpla afirmatie. Daca faptuitorul foloseste mijloace frauduloase, care întrunesc prin ele însele elementele unei infractiuni, se aplica regulile referitoare ia concursul de infractiuni. Nu intereseaza daca persoana fata de care faptuitoru! a folosit fara drept calitatea oficiala a fost sau nu indusa în eroare.
A Îndeplini un act legat de o calitate oficiala înseamna a efectua un act care intra în sfera atributiilor de serviciu ale persoanei legal învestita cu exercitiul acelei calitati. Nu este necesar ca actul legat de calitatea oficiala uzurpata sa fie îndeplinit de faptuitor cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma cerute de lege. Este suficient ca actul sa fie îndeplinit în asa fel încât sa rezulte, fara dubiu, ca este vorba de un act legat de respectiva calitate oficiala. îndeplinirea unui act legat de o calitate oficiala uzurpata nu trebuie confundata cu îndeplinirea unui act prin depasirea atributiilor de serviciu; în acest din urma caz, nu este vorba de folosirea fara drept a unei calitati oficiale în sensul dispozitiilor art. 240 Cp., ci de o depasire a competentei, fapta putând atrage raspunderea penala a faptuitorului pentru infractiunea de abuz în serviciu.
Este necesar ca faptuitorul sa fi savârsit ambele actiuni, adica atât actiunea de folosire fara drept a calitatii oficiale, cât si actiunea de îndeplinire a unui act legat de acea calitate. Daca o persoana foloseste fara drept o calitate oficiala, dar nu îndeplineste vreun act legat de acea calitate, fapta nu constituie infractiunea de uzurpare de calitati oficiale. De exemplu, instanta suprema a considerat ca oficierea de slujbe religioase de catre o persoana care a pierdut calitatea de preot nu constituie infractiunea de uzurpare de calitati oficiale, deoarece activitatea preotului nu presupune o calitate oficiala în sensul legii, ci o activitate cu caracter spiritual. Dimpotriva, în literatura de specialitate, se considera ca preotul are o calitate oficiala, dobândita în conditiile specifice regimului de functionare a cultului respectiv si care face ca el sa reprezinte cuitul în relatiile cu membrii societatii.
Urmarea imediata consta într-o atingere adusa autoritatii de stat.
Raportul de cauzalitate dintre fapta si urmare trebuie sa existe.
Latura subiectiva. Infractiunea presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei. Intentia priveste atât actiunea de folosire fara drept a calitatii oficiale, cât si actiunea de îndeplinire a actului legat de acea calitate.
4. Forme. Sanctiuni
Tentativa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc în momentul în care, folosind fara drept o calitate oficiala, faptuitorul îndeplineste un act legat de acea calitate, moment în care se produce si urmarea socialmente periculoasa, infractiunea poate avea forma continuata, cunoscând si un moment al epuizarii, momentul îndeplinirii ultimului act iegaî de calitatea oficiala uzurpata.
Sanctiunea consta în închisoare de la 6 luni ia 3 ani.
PORTUL NELEGAL DE DECORATII SAU SEMNE DISTINCTIVE - art. 241 -
Continutul juridic
Infractiunea consta în purtarea, fara drept, de decoratii, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta în relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, relatii care presupun purtarea decoratiilor, uniformelor sau semnelor distinctive ale unui organ de stat numai de catre persoanele carora li s-a conferit acest drept.
Obiectul material consta în decoratia, uniforma sau semnul distinctiv a! unui organ de stat, pe care faptuitorul îl poarta fara drept. Decoratiile, uniformele, precum si semnele distinctive ale organelor de stat sunt stabilite prin acte normative.
Subiect activ poate fi orice persoana. Infractiunea poate fi savârsita chiar si de catre o persoana care are drept de a purta uniforma sau semnul distinctiv caracteristic altui organ se stat.
Participapa penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii. Infractiunea de port neiegal de decoratii sau semne distinctive exclude, prin natura sa, participatia penala în forma coautoratului.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material ai laturii obiective se realizeaza prin actiunea de purtare, fara drept, de decoratii, uniforme sau semne distinctive ale unui organ de stat.
A purta o decoratie, uniforma sau un semn distinctiv apartinând unui organ de stat înseamna a întrebuinta decoratia, uniforma sau semnul distinctiv în modalitatea reglementata de lege. Prin.natura ei, fapta presupune o desfasurare în timp. Pentru a realiza elementul material al infractiunii, actiunea de purtare a obiectului material trebui-e sa dureze o perioada de timp, atât încât sa fie vorba de o purtare efectiva a decoratiei, uniformei sau semnului distinctiv al organului de stat, împrejurare care îi confera infractiunii forma continua.
Legiuitorul enumera, în mod limitativ, decoratiile, uniformele sau semnele distincte ale unui organ de stat, fata de care se realizeaza fapta incriminata. In consecinta, elementele infractiunii nu sunt realizate atunci când actiunea de purtare se realizeaza fata de alte decoratii etc.
Purtarea trebuie sa se realizeze fara drept, în sensul ca are loc în alte conditii, si de catre alte persoane, decât cele stabilite prin dispozitiile legale.
Cerinta savârsirii faptei în public, în acceptiunea prevederilor art. 152 Cp., nu este prevazuta în mod expres în textul de incriminare, însa, aceasta rezulta, impiicit, atât din natura actiunii incriminate (faptuitorul poarta, fâra drept, decoratia, uniforma etc. tocmai pentru a fi vazut de altii), cât si din obiectul juridic al infractiunii (respectul datorat autoritatii este încalcat atunci când decoratie, uniforma etc. este purtata în public).
Urmarea imediata consta într-o atingere adusa autoritatii de stat. :
Raportul de cauzalitate, dintre fapta si urmare, trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta. Faptuitorul îsi da seama ca poarta fara drept decoratia, uniforma sau semnul distinctiv al unui organ de stat si prevede ca prin aceasta creeaza o stare de pericol pentru autoritatea de stat. Pentru existenta infractiunii, nu intereseaza mobilul sau scopul savârsirii faptei.
4. Forme. Sanctiuni
Tentativa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc în momentul în care s-a realiza efectiv actiunea de purtare a decoratiei, uniformei etc, moment în care se produce si urmarea socialmente periculoasa a faptei. Infractiunea are si un moment al epuizarii, momentul în care înceteaza actiunea de purtare.
Daca
fapta de purtare a decoratiei, uniformei sau semnului distinctiv
apartinând unui organ de stat, este conceputa si realizata
de catre faptuitor, ca un mijloc fraudulos pentru savârsirea altei infractiuni, se
aplica regulile referitoare la concursul
de infractiuni
Sanctiunea consta în închisoare de la 1 iuna la 3 iuni sau amenda.
5. Continui ui agravat
Infractiunea are doua forme agravate, prevazute în aiin. 2 si 3.
Potrivit alin. 2, infractiunea este mai grava daca fapta consta în purtarea, fara drept, de uniforme, grade sau insigne militare.
Forma agravata se deosebeste de forma simpla prin obiectul material, constând în uniforme, grade sau insigne militare.
Sanctiunea consta în închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Potrivit alin. 3, fapta prevazuta în alin. 2, este, la rândul ei, mai grava daca se savârseste în timp de razboi.
Prin timp de razboi se întelege, potrivit prevederilor art. 153 Cp., intervalul de timp de la data declararii mobilizarii sau de la începerea ostilitatilor de razboi pâna la data trecerii armatei la starea de pace.
Sanctiunea consta în închisoare de la 1 la 5 ani.
SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI - art. 242 -
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta în, sustragerea ori distrugerea unul dosar, registru, document sau orice alt înscris, care se af ia în pastrarea ori în detinerea unui organ sau unei institutii de stat ori a unei aite unitati din ceie Ia care se refera art. 145, iar potrivit aiin. 2, în distrugerea din culpa a vreunuia dintre înscrisurile prevazute în alineatul precedent, care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta în relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii, relatii care sunt incompatibile cu faptele de distrugere, sustragere etc. a documentelor aflate în pastrarea unitatilor la care se refera art. 145 Cp.
Obiectui material. în forma prevazuta în alin. 1, obiectul material este format dintr-un dosar, registru, document sau orice alt înscris aflat în pastrarea sau detinerea unui organ.sau unei institutii de stat, ori a unei aite unitati din cele la care se refera art. 145 Cp. Din categoria înscrisurilor la care se refera alin. 1 nu fac parte hârtiile de valoare, adica acele înscrisuri care încorporeaza o valoare materiaia. Sustragerea sau distrugerea unor asemenea înscrisuri constituie o infractiune contra patrimoniului. în forma prevazuta în aîin. 2, obiectul material consta tot într-un dosar, registru, document sau orice alt înscris, aflat în pastrarea sau detinerea unui organ sau unei institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 Cp., însa spre deosebire de alin. 1, dosarul, registrul, documentul sau -înscrisul prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau alta asemenea valoare.
Subiect activ poate fi orice persoana. Daca fapta este savârsita de un functionar public aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, infractiunea este mai grava, potrivit alin. 3.
Participate penala este posibila, sub toate formele, pentru fapta din alin. 1, si numai sub forma participatiei improprii, pentru fapta din alin. 2.
3. Continutul constitutiv
Latura obiectiva. In modalitatea alin. 1, elementul material se realizeaza, printr-o actiune de sustragere sau de distrugere, iar în modalitatea alin. 2, numai printr-o actiune de distrugere.
Sustragerea consta în scoaterea unui bun din stapânirea altuia si trecerea acestuia, fara drept, în stapânirea faptuitorului. In aceasta modalitate, fapta de sustragere are continut identic celei care constituie element material pentru infractiunea de furt, art. 208 Cp. Deosebirea dintre cele doua infractiuni consta în obiectul juridic si obiectul material.
Distrugerea are acceptiunea de la infractiunea cu aceeasi denumire marginala, prevazuta în art. 217 Cp., si consta în orice activitate care are ca urmare desfiintarea entitatii fizice, nimicirea totala sau partiala a unui bun. în prima forma a infractiunii, actiunea de sustragere sau distrugere trebuie sa se refere la un dosar, registru, document sau ait înscris aflat în pastrarea sau detinerea unui organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 Cp. Nu intereseaza daca dosarul, registrul, documentul sau înscrisul apartine sau nu unitatii, fiind suficient ca aceasta sa se fi aflat în pastrarea sau detinerea ei.
în modalitatea aiin. 2, distrugerea se refera tot la un dosar, registru, document sau alt înscris aflat în pastrarea sau detinerea vreuneia dintre unitatile la care se refera art. 145 Cp., care însa trebuie sa o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau alta asemenea valoare.
Infractiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri nu este o infractiune complexa, incriminând fapta, legiuitorul nu a inclus în continutul infractiunii actiunile care sunt incriminate distinct ca infractiune de furt, si, respectiv, ca infractiune de distrugere. Astfel, daca în cazul furtului sau ai distrugerii, actiunea poate avea ca obiect material numai un înscris cu valoare patrimoniala, în cazul sustragerii sau distrugerii de înscrisuri, actiunea priveste celelalte înscrisuri. In practica judiciara s-a considerat ca nu întruneste elementele infractiunii, fapta inculpatului care, fiind audiat de procuror în legatura cu savârsirea unei infractiuni de tâlharie, când i s-a prezentat spre semnare declaratia, a mototolit-a si a rupt-o, spunând ca nu corespunde adevarului.
Urmarea imediata consta într-o atingere adusa autoritatii.
Raporul de cauzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva. în modalitatea alin. 1, infractiunea se savârseste cu intentie, care poate fi directa sau indirecta, iar în modalitatea alin. 2, infractiunea se savârseste din culpa,
Forme. Sanctiuni
Tentativa este posibila si se pedepseste, când fapta se savârseste în modalitatea alin. 1. In modalitatea alin. 2, savârsindu-se din culpa, tentativa nu este posibila.
Consumarea infractiunii are loc în momentul în care se savârseste actiunea incriminata, moment în care se produce si urmarea socialmente periculoasa.
Sanctiunea consta în închisoare de la 3 luni la 5 ani, pentru fapta din alin. 1, si închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, pentru fapta din alin. 2.
Continutul agravat
Potrivit alin. 3, infractiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri este mai grava, daca faptele prevazute în aiin. 1 si 2 sunt savârsite de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu.
Realizarea agravantei implica existenta cumulativa a.doua conditii:
subiectul
activ este calificat prin calitatea de functionar public, în ac
ceptiunea prevederilor art. 147
Cp. Agravanta este aplicabila numai în cazul
savârsirii faptei de
catre un functionar care are atributii în legatura cu
pas
trarea sau detinerea
înscrisurilor la care se refera art. 242 Cp., nu si în
cazul savârsirii faptei de
catre un functionar care nu are astfel de atributii.
fapta
trebuie sa fie savârsita de functionarul public aflat
în exercitiu!
atributiilor de serviciu.
Sanctiunea este aceea prevazuta în alineatele precedente, la care maximul se majoreaza cu un an.
RUPEREA DE SIGILII. - art.243 -
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta în înlaturarea sau distrugerea unui sigiliu legal aplicat.
Condifii preexistente
Obiectul juridic consta în relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii, relatii care sunt incompatibile cu faptele de înlaturare sau distrugere a unui sigiliu legal aplicat.
Obiectul material este reprezentat de sigiliul legal aplicat, materialul în care se gaseste amprenta sigiliului, deoarece asupra acestui material se exercita nemijlocit actiunea de înlaturare sau de distrugere. Sigiliul trebuie sa fie legal aplicat de catre organul competent, cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.
Subiect activ poate fi orice persoana. Daca faptuitorul are calitatea de custode al bunurilor sigilate, infractiunea prezinta forma agravata din alin. 2.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material ai laturii obiective se poate reaiiza prin doua modalitati alternative: prin actiunea de înlaturare sau de distrugere a unui sigiliu legal aplicat.
înlaturarea sigiliului consta în îndepartarea materialului în care a fost imprimata amprenta sigiliului.
Distrugerea sigiliului consta în nimicirea materialului în care a fost impri
mata amprenta acestuia. Prevazând distrugerea
ca modalitate alternativa de
realizare a elementului material al
infractiunii, legiuitorul nu a inclus în
continutul infractiunii de
rupere de sigilii fapta cu incriminare distincta ca in
fractiune de distrugere, prin
urmare, nu a creat în dispozitiile art. 243 Cp. o
infractiune complexa. :
înlaturarea sau distrugerea trebuie sa fie efectiva si trebuie sa priveasca un sigiliu legal aplicat. Nu intereseaza modul si nici mijloacele de savârsire a acestor actiuni.
Urmarea imediata consta într-o încalcare adusa autoritatii.
Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva. Infractiunea se savârseste cu intentie, care poate fi directa sau indirecta. Faptuitorul trebuie sa cunoasca împrejurarea ca actiunea sa priveste un sigiliu legal aplicat.
Forme. Sanctiuni
Tentativa infractiunii este posibila, dar nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc în momentul în care sigiliul legal aplicat este înlaturat sau distrus efectiv, moment în care se produce si urmarea socialmente periculoasa. Infractiunea poate avea forma continuata, epuizân-du-se în momentul savârsirii ultimei actiuni de înlaturare sau distrugere.
Sanctiunea consta în Închisoare de la o luna la 1 an sau amenda.
Continutul agravat
Potrivit alin. 2, infractiunea este mai grava daca fapta a fost savârsita de custode.
Circumstanta agravanta se refera la subiectul activ care trebuie sa fie chiar custodele bunului legal sigilat. Faptuitorul încalca si încrederea ce i s-a acordat atunci când bunurile sigilate au fost lasate în custodia sa. Notiunea de "custodie" are sensul notiunii din dreptul civil.
Sanctiunea consta în închisoare de la 3 luni ia 2 ani sau amenda.
SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU - art. 244 -
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta în sustragerea unui bun care este legal sechestrat.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta în relatiile sociaîe privind respectul datorat sechestrului legal aplicat, ca masura a autoritatii de stat.
Obiectul materia! consta în bunul legal sechestrat asupra caruia se exercita actiunea de sustragere.
Subiect activ poate fi orice persoana, chiar si proprietarul bunului. Daca faptuitorul are calitatea de custode, infractiunea are forma agravata din alin. 2.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obsectîva. Elementul material al laturii obiective se reaiizeaza prin actiunea de sustragere a bunului legal sechestrat. Sustragerea bunului, în general, presupune scoaterea ilicita a acestuia din stapânirea altei persoane si trecerea acelui bun în stapânirea faptuitorului.
Sustragerea consta în scoaterea bunului de sub puterea sechestrului, ceea ce nu presupune neaparat însusirea bunului dar nici nu o exclude. Daca sustragerea bunului se face în conditiile prevazute în art. 208 Cp., infractiunea de sustragere de sub sechestru intra în concurs cu infractiunea de furt.
Actiunea de sustragere trebuie sa priveasca un bun legal sechestrat. Instanta de judecata, verificând legalitatea sechestrului, trebuie sa faca aceasta verificare sub toate aspectele, atât în ceea ce priveste viciile de forma, cât si în aceea ce priveste viciile de fond pe care ar putea sa ie prezinte sechestrul aplicat. Desi bunurile au fost sustrase, infractiunea nu exista atunci când, de exemplu, sentinta civila prin care s-a hotarât înfiintarea sechestrului, desi definitiva, nu a fost înca pusa în executare. Daca se constata, în urma verificarii, ca bunul sustras nu a fost legal sechestrat, fapta nu constituie infractiunea de sustragere de sub sechestru. în practica judiciara s-a decis, în acest sens, ca cerinta iegii referitoare la legalitatea sechestrului nu este îndeplinita si ca, în consecinta, nu este realizat nici continutul infractiunii de sustragere de sub sechestru, daca bunul pe care l-a sustras inculpatul era exceptat de la urmarire. Pentru existenta infractiunii este indiferent daca faptuitorul a sustras toate bunurile sechestrate sau numai unul din aceste bunuri.
Urmarea imediata consta într-o atingere adusa autoritatii de stat.
Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva. Infractiunea se savârseste numai cu intentie. Faptuitorul trebuie sa cunoasca împrejurarea ca bunul pe care îl sustrage este legal sechestrat. Daca sustragerea bunului legal sechestrat este savârsita în scopul însusirii pe nedrept a acelui bun, si daca faptuitorul nu are calitatea de custode, sustragerea de sub sechestru va intra în concurs cu infractiunea de furt.
Forme. Sanctiuni
Tentativa este posibila, dar nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc în momentul sustragerii bunului legai sechestrat, moment în care se produce si urmarea socialmente periculoasa. Infractiunea poate avea forma continuata, cunoscând si un moment ai epuizarii, momentul savârsirii ultimei actiuni de sustragere.
Sanctiunea consta în închisoare de la o luna la 1 an sau amenda.
Continutul agravat
Potrivit aiin. 2, infractiunea este mai grava daca fapta a fost savârsita de custode.
Circumstanta agravanta se refera la subiectul activ, care trebuie sa aiba calitatea de custode al bunului legal sechestrat. Pentru existenta agravantei nu intereseaza daca faptuitorul, având calitatea de custode, este sau nu proprietarul bunului. Daca faptuitorul este proprietarul bunului, sustragând acel bun, savârseste numai infractiunea de sustragere de sub sechestru, iar daca nu este proprietarul bunului, savârseste atât infractiunea de sustragere de sub sechestru, cât si infractiunea de abuz de încredere, sub forma unui concurs formal de infractiuni.
Sanctiunea consta în închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
SPETE
ULTRAJUL - art. 239 -
Potrivit alin. 3 ipoteza I, infractiunea este mai grava, si consta în lovirea sau orice acte de violenta, precum si vatamarea corporala savârsite împotriva persoanei prevazute în alin. 1, aflata în exercitiului functiunii ori pentru fapte îndepiinite în exercitiul functiunii.
în practica judiciara s-a retinut ca ultraj în forma agravata, de exemplu, prinderea de mâna si de haina a unui subofiter de politie în încercarea de a-l trage într-un loc dosnic, fapta care i-a produs subiectului pasiv o suferinta fizica, atâta vreme cât, pentru a scapa, acesta a trebuit sa se smulga din mâinile inculpatului sau lovirea functionarului cu piatra, ori fapta inculpatei de a lovi pe padurar peste mâna cu un baston, pe motiv ca acesta semnalase politiei faptul.ca fiul ei sustrasese lemne din padure.
PORTUL NELEGAL DE DECORATII SAU SEMNE DISTINCTIVE - art. 241 -
în practica judiciara se considera, de exemplu, ca portul vesmintelor preotesti de catre o persoana care a pierdut calitatea de preot, nu întruneste elementele infractiunii, deoarece preotul nu este organ de stat, în acceptiunea textului incriminator.
SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI - art. 242
Declaratia data de catre inculpat, în fata procurorului, nu face parte din categoria înscrisurilor la care se refera textul de incriminare, astfel încât, fapta inculpatului care, atunci când i s-a prezentat spre semnare declaratia, a mototolit-o si a rupt-o spunând ca nu corespunde adevarului, nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.
RUPEREA DE SIGILII. - art.243 -
De exemplu, în practica judiciara s-a considerat ca savârseste infractiunea de rupere de sigilii, inculpatul care rupe sigiliul legal aplicat si patrunde în apartamentul de unde fusese evacuat, fiind lipsita de relevanta împrejurarea ca executarea hotarârii de evacuare a fost suspendata dupa savârsirea faptei. De asemenea, s-a decis ca realizeaza continutul acestei infractiuni, ruperea de sigilii aplicate pe vagoanele CFR, furtul savârsit din aceste vagoane neabsorbind infractiunea de rupere de sigilii. Dimpotriva, s-a considerat ca exista infractiunea de furt, în cazul ruperii sigiliului de la contorul electric, deoarece, în acest caz, infractiunea prevazuta în art. 243 Cp. este absorbita de infractiunea de furt prin efractie, art. 209 lit. i) Cp. Fapta nu constituie infractiune daca sigiliul a fost aplicat în mod abuziv de catre functionar, în urma unui conflict cu inculpatul.
BIBLIOGRAFIE
Constantin Bulai, Manual de Drept penal.Partea generala, Editura All, Bucuresti, 1997.
Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept penal.Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002
Octavian Loghin, Tudorel Toader, Dreprt penal roman.Partea speciala, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 2001
Vintila Dongoroz, Siegfred Kahane, I. Oancea, I. Fodor, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stanoiu, V. Rosca , Explicatii ieoretice ale Codului penal roman.Partea speciala, vol 3
Teodor Vasiliu, Doru Pavel, George Antoniu, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Virgil Ramureanu, Codul penal comentat si adnotat.Partea speciala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975
Constantin Bulai, Curs de Drept Penal.Partea speciala, Bucuresti, 1975
Vintila Dongoroz, Codul penal adnotat, Bucuresti, 1937
Tudorel Toader, Despre admisibilitatea probei veritatii in cazul infractiunii de ultraj, Analele stiintifice ale Universitatii "Al.I.Cuza"Iasi, seria Stiinte Juridice, 2002
|
