INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
1. Tabloul infractiunilor
FURTUL
FURTUL CALIFICAT
FURTUL PEDEPSIT LA PLĀNGEREA PREALABILA
ABUZUL DE ĪNCREDERE
TĀLHARIA
PIRATERIA
GESTIUNEA FRAUDULOASA
ĪNSELACIUNEA
DELAPIDAREA
ĪNSUSIREA BUNULUI GASIT
DISTRUGEREA
DISTRUGEREA CALIFICATA
DISTRUGEREA DIN CULPA
TULBURAREA DE POSESIE
TAINUIREA
Concepte-cheie
*Arme de foc. Sunt acele arme a caror functionare determina aruncarea
unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase, ori īmprastierea
de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de functionare are la baza
forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei case ori din explozia
unei īncarcaturi.
*Substante narcotice. Sunt acele substante care actioneaza asupra centrilor
nervosi, producānd pierderea cunostintei, relaxare musculara, diminuarea
sensibilitatii si a reflexelor.
*Efractie. Actiunea violenta prin care este īnlaturat dispozitivul de
īnchidere (asigurare), ori un alt obiect care obstaculeaza autorului ajungerea la
bunul ori la locul unde se afla acesta.
*Escaladare. Actiunea de depasire (de trecere) peste sau pe sub un
obstacol care īmpiedica ajungerea faptuitorului la bunul pe care intentioneaza sa-l
sustraga.
*Chei mincinoase. Sunt dispozitive de deschidere a sistemelor de īncuiere
(īnchidere) a usilor sau portilor de la imobile, a portierelor de autovehicule, a
mecanismelor cu care sunt prevazute casele de bani sau mapele tip diplomat,
dulapurile metalice ori de lemn, casetele etc.). Astfel de dispozitive sunt
confectionate special pentru folosirea la deschiderea unor multiple si diverse
sisteme, sau contrafacute dupa
modelul original, ale carui tip, dimensiune, format
15
si profil se obtin fraudulos, cel mai adesea prin presarea cheii originale pe o
suprafata maleabila si care conserva fidel amprenta (ceara, plastilina, sapun etc.).
*Gestionar. Este persoana īncadrata īn munca la o unitate, care are ca
atributii principale primirea, pastrarea si eliberarea bunurilor acelei unitati.
*Administrator. Persoana care, potrivit functiei sale, īndeplineste un
complex de activitati la nivel de conducere a unitatii, ce implica acte de
dispozitie asupra bunurilor apartinānd acesteia (director, contabil sef, inginer sef
etc.).
2. Aspecte generale si comune
*Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic al tuturor infractiunilor patrimoniale este format
din fasciculul de relatii sociale privitoare la patrimoniu - public si privat - ce se
vor ocrotite īmpotriva feluritelor actiuni cu efecte prejudiciate īndreptate
īmpotriva acestuia. Prin textele incriminatoare contra patrimoniului sunt īnsa
protejate nu numai relatiile sociale ce se formeaza īn jurul dreptului de
proprietate - privata ori publica - ci, si, īn egala masura, posesia si detentia -
chiar si aceea precara - a bunului. Caci, prin patrimoniu se īntelege complexul de
drepturi si obligatii privind entitati care, īn genere sau īn particular, sunt
susceptibile a fi evaluate economic. Deci, conceptul de patrimoniu are un
continut si o sfera mult mai largi decāt acela de proprietate, conceptul de
patrimoniu īnsumānd toate drepturile reale, toate drepturile cu caracter
patrimonial, toate obligatiile, precum si orice situatie care prezinta chiar numai o
aparenta de drept.
Obiectul material al infractiunilor patrimoniale este īnsusi bunul asupra
caruia se īndreapta actiunea ilicita, bun care, la unele infractiuni, este īntotdeauna
un bun mobil - furt, īnsusirea bunului mobil gasit, delapidare, tālharie, abuz de
īncredere si tainuire -, la altele poate fi mobil ori imobil - īnselaciune, distrugere,
gestiune frauduloasa -, iar la infractiunea de tulburare de posesie, bunul poate fi
numai imobil. Sunt īnsa infractiuni īn care apare ca obiect material adiacent si
corpul persoanei violentate fizic - tālharia si pirateria.
*Subiectii
Subiectul activ nemijlocit (autorul) al acestor infractiuni este, īn regula
generala, necircumstantiat de text, deci el nu trebuie sa aiba o anume calitate.
Infractiunea de delapidare are īnsa subiectul activ calificat - functionar -, iar la
alte infractiuni, subiect activ nemijlocit poate fi chiar proprietarul bunului - furt,
distrugere, distrugere din culpa. Infractiunile patrimoniale sunt susceptibile de
savārsire īn toate formele participatiei penale - coautorat, instigare, complicitate
- cu unele exceptii.
Subiect pasiv este persoana - fizica sau juridica - care sufera o paguba īn
urma infractiunii, dar, la infractiunile savārsite prin violenta, subiect pasiv va fi si
persoana agresata fizic.
16
*Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii analizate se exprima prin actiuni - de
regula - dispuse pe o plaja larga, ce au drept consecinta afectarea patrimoniului.
Unele din aceste infractiuni au caracter complex, deoarece īn continutul lor intra
- ca element constitutiv, sau circumstanta agravanta - fapte care, altminteri, sunt
incriminate distinct - tālharia si pirateria.
Urmarea imediata consta, īn regula generala, īn provocarea unor daune
patrimoniului - public sau privat - si, īn particular, īn producerea de vatamari ale
integritatii corporale sau sanatatii, ori decesul victimei - tālharia si pirateria.
La unele infractiuni, raportul de cauzalitate rezulta din īnsasi
materialitatea faptelor - ex re -, dar la altele, nex-ul cauzal dintre actiune si
consecinta trebuie dovedit.
*Latura subiectiva
Infractiunile patrimoniale se savārsesc cu intentie, unele chiar cu intentie
calificata - furtul, tālharia, īnselaciunea. Īn exceptie, distrugerea din culpa,
infractiune care, asa cum se desprinde din chiar denumirea ei, implica vinovatia
sub forma culpei.
*Formele infractiunii
Actele pregatitoare, desi posibil de īnfaptuit, nu intra sub incidenta penala
īn lipsa unor dispozitiuni legale īn acest sens. Tentativa, potrivit dispozitiilor art.
222, este sanctionata la infractiunile prevazute īn art. 208 - 212, 215, 2151, 217 si
218.
Consumarea infractiunilor patrimoniale survine īn momentul aparitiei
urmarii periculoase, adica al provocarii pagubei materiale.
3. Analiza infractiunii de furt
*Textul incriminator
Art. 208. "Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara
consimtamāntul acestuia, īn scopul de a si-l īnsusi pe nedrept, se pedepseste cu
īnchisoare de la unu la 12 ani.
Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica,
precum si īnscrisurile.
Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine īn īntregime sau īn parte
faptuitorului, dar la momentul savārsirii acel bun se gasea īn posesia sau
detinerea legitima a altei persoane.
De asemenea, constituie furt luarea, īn conditiile alin. 1, a unui vehicul, cu
scopul de a-l folosi pe nedrept".
17
*Explicarea unor concepte
a. Conceptul de a lua are, īn sensul art. 208 din Codul penal, īntelesul de a
scoate un bun din stapānirea persoanei - fizice sau juridice - care īl are īn posesie
sau detentie, adica de a-l sustrage acesteia. Prin actiunea de sustragere se
schimba, prin urmare, situatia de fapt a bunului, care trece din sfera de dispozitie
a posesorului īn sfera de dispozitie a autorului faptei. Deposedarea persoanei de
acel bun si imposedarea autorului faptei se realizeaza, de regula, prin varii actiuni
- subtilizare, apucare, dosire etc. si, mai rar, prin inactiuni - retinerea unora din
bunurile pe care faptuitorul le remite celui īn drept de a le detine.
b. Bun mobil. Prin acest concept se īntelege lucrul care poate fi miscat
dintr-un loc īn altul fara a-si pierde valoarea economica. Īn aceasta categorie
conceptuala intra bunurile mobile prin natura lor, cāt si cele devenite astfel prin
detasarea acestora din bunuri imobile (demontarea pieselor de la un strung,
dislocarea caramizilor sau grinzilor unei constructii - operatiuni urmate de
īnsusirea acestor componente ale bunului mobil). Tot astfel, sunt bunuri mobile
rodul (fructul, produsele) imobilului, cāt si bunurile imobile prin destinatie
(animale de munca), susceptibile de a fi sustrase.
Prin "bun", ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se īntelege orice obiect
īnsumat īntr-un patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare pentru
detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila sau
evaluabila īn bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite stiintifice
sau culturale, ori performante sportive), sau pur si simplu utilitara (de folosinta
pentru anumite activitati).
Corpul omului, sau anumite parti ale omului - cāt omul este īn viata - nu
poate fi obiect material al furtului, dar aparatele si protezele folosite de acesta
(stimulator cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara etc.) pot constitui
obiect material al infractiunii.
Nu vor constitui obiect material al furtului res nullis (lucrurile ce nu
apartin cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin
unui patrimoniu.
Potrivit art. 208, alin. 2 din Codul penal, sunt considerate bunuri mobile si
energiile (electrica, nucleara, hidraulica), daca au valoare economica. De
asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt asimilate bunurilor care pot face
obiectul unei fapte de furt si īnscrisurile de orice fel (corespondente - private sau
publice -, registre, albume, manuscrise s.a.), fara ca textul sa mai pretinda ca
acestea sa aiba valoare economica. Īn sfārsit, alin. 4 al art. 208 din Codul penal
incrimineaza fapta de sustragere a unui vehicul, dar nu īn scopul īnsusirii lui -
pentru ca īn acest caz sunt incidente dispozitiile alin. 1 -, ci, īn scopul de a-l
folosi pe nedrept. Obiectul furtului īn situatia data nu va mai fi "bunul", īn
integralitatea acestuia, ci valoarea de īntrebuintare a bunului. Furtul are, prin
urmare, un caracter temporar.
c. Posesia sau detentia altuia
c.1. Posesia. Este o stare de fapt care consta īn stapānirea materiala a unui
lucru de catre o persoana, cu
intentia de a se comporta fata de acesta ca proprietar
18
sau titular al altui drept material. De cele mai multe ori, posesia este exercitata de
īnsusi proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitata si de catre o persoana care
nu este titulara a acestui drept.
c.2. Detentia. Prin aceasta se īntelege tot o stapānire de fapt a unui lucru,
īnsotita īnsa de obligatia de a-l restitui proprietarului. Din lectura textului se
poate desprinde cu usurinta constatarea ca legea penala nu apara īmpotriva unor
fapte numai proprietarul de bun, ci, īn egala masura, si pe cel care īl detine īn
posesie sau detentie. De fapt, textul nici nu se refera la raportul juridic de
proprietate dintre persoana si bunul respectiv, ci doar la raporturile de posesie si
detentie dintre persoana si bun. Mai mult, dispozitia legala nici macar nu pretinde
ca posesia sau detentia bunului sa fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii
fiind necesara doar īn situatia ca bunul este sustras de īnsusi proprietarul sau
coproprietarul acelui bun - art. 208, alin. 3 C. pen.
*Obiectul ocrotirii penale
Infractiunea de furt are ca obiect juridic special acele relatii sociale cu
caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile.
Obiectul material al infractiunii īl constituie bunul mobil īnsusit de autorul faptei
din patrimoniul privat ori public.
*Subiectii
Subiectul activ este necircumstantiat de text, el poate fi, deci, orice
persoana. Īn varianta normativa de la alin. 3, faptuitorul are īnsa calitatea de
proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care īl detine legitim
īn posesie, sau detentie.
Infractiunea de furt este susceptibila de savārsire īn toate formele de
participatie - coautorat, complicitate, instigare -, cu precizarea īnsa ca, īn cazul
coautoratului si al complicitatii concomitente - deci atunci cānd actele sunt
executate de doua sau mai multe persoane, din care cel putin una īn calitate de
autor -, fapta constituie infractiunea de furt calificat, prevazuta īn art. 209, alin.
1, litera a). Asadar, formele de participatie proprii infractiunii analizate - art. 208
- sunt doar instigarea si complicitatea anterioara.
Subiectul pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din a
carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil. Pluralitatea de subiecti
pasivi este posibila īn ipoteza īn care, prin aceeasi fapta - deci aceeasi actiune -
sunt sustrase bunuri apartinānd unor persoane diferite, cāt si īn cazul cānd bunul
sustras este īn coproprietatea mai multor persoane, ipostaza cunoscuta īn doctrina
de specializat si īn practica judiciara sub denumirea de unitate naturala a
infractiunii.
*Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii se exprima, asa cum s-a aratat, printr-o
actiune (cel mai adesea), ori printr-o inactiune, prin care este sustras un bun
mobil din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice. Īn cazul cānd bunul
este sustras din locuinta partii
vatamate, īn care autorul a patruns fara drept, sunt
19
savārsite doua infractiuni - de furt si violare de domiciliu - aflate īn concurs real.
Īn cazul actiunii de sustragere de energie electrica, doctrina si practica judiciara
au considerat ca fapta se īncadreaza īn infractiunea de furt īn paguba proprietatii
publice. Īn ce priveste furtul prevazut īn alineatul final al art. 208, este de retinut
ca, prin actiunea de sustragere a vehiculului, autorul nu vizeaza īnsusirea lui, nu
urmareste sa-l stapāneasca, ci doar sa-l foloseasca pe nedrept.
Urmarea imediata a infractiunii consta īn schimbarea starii de fapt a
bunului care este scos din posesia subiectului pasiv - deci de sub controlul si
posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat īn posesia subiectului activ.
Cele doua momente - cel al deposedarii partii vatamate si cel al imposedarii
autorului faptei - nu trebuie sa se suprapuna, sa fie simultane, esential fiind doar
primul moment pentru realizarea urmarii imediate. Astfel, este produsa urmarea
imediata īn situatia īn care autorul faptei ridica bunul din locul initial si-l ascunde
undeva - fie chiar si īn locuinta (incinta) partii vatamate - de unde, direct ori prin
intermediul altei persoane, sa-l ia ulterior pentru a intra efectiv īn posesia
acestuia. Prin deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materiala,
care consta īn lipsirea sa de folosinta acestuia.
Legatura de cauzalitate. Īntre actiunea de sustragere a bunului si aparitia
urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate care rezulta din īnsasi
materialitatea faptei - ex re.
*Latura subiectiva
Infractiunea de furt se savārseste exclusiv cu intentie, si anume cu o
intentie calificata, īntrucāt intentiei īi este asociat si scopul.
Textul art. 208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii
subiective a infractiunii, ca luarea bunului de catre autor, din posesia sau detentia
unei persoane, sa fie fara consimtamāntul acesteia si īn scopul de a si-l īnsusi pe
nedrept.
Al doilea element al laturii subiective, scopul, este determinant pentru
retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul īnsusirii pe
nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar, este necesar a se
dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si īnsusi acel bun, adica de a-l trece
definitiv īn posesia lui. Īn cazul modalitatii normative prevazute īn alin. 4, scopul
urmarit de faptuitor nu este acela de a-si īnsusi definitiv vehiculul, ci doar de a-si
īnsusi folosinta lui. Pentru realizarea infractiunii de furt este lipsit de relevanta
mobilul care l-a animat pe autor.
*Formele infractiunii
Tentativa la infractiunea de furt este incriminata prin art. 222 C. pen.
Se considera īn faza de tentativa fapta unei persoane de a īncepe
executarea actelor de sustragere a unui bun, actiune īntrerupta, desigur din motive
independente de vointa acestuia, mai īnainte de a se imposeda cu acel bun.
Asadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedata de imposedarea cu acel bun de
catre faptuitor, situeaza fapta īn perimetrul tentativei si nu īn acela al infractiunii
consumate. Potrivit teoriei
apropriatiunii, care guverneaza Codul nostru penal īn
20
materie, furtul este consumat doar īn momentul cānd bunul a trecut īn posesia
efectiva, īn stapānirea de fapt a autorului infractiunii, indiferent daca autorul a
reusit sau nu sa pastreze acea posesie, ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca
incinta locului de unde a sustras.
Va constitui deci tentativa la infractiunea de furt, fapta unei persoane de a
introduce māna īn buzunarul sau poseta victimei, de a prinde portmoneul si chiar
de a-l extrage din acel loc, actiune ce este īntrerupta mai īnainte ca bunul sa iasa
efectiv de sub controlul posesorului si sa intre sub stapānirea faptuitorului. Īn
raport cu aceasta delimitare de principiu, infractiunea de furt este consumata īn
momentul imposedarii autorului cu bunul sustras. Furtul folosintei unui vehicul
se consuma īn momentul punerii īn miscare a acestuia.
Infractiunea de furt poate avea caracter continuu ori continuat.
|
