7.1. Efectuarea cercetarilor la bordul navelor
Luarea de masuri si efectuarea de cercetari la bordul unei nave sub pavilionul unui stat strain, cu care statul roman a incheiat conventii prin care se prevede instiintarea oficiului consular al statului al carui pavilion il poarta nava, se fac in conformitate cu prevederile acestor conventii.
Pentru faptele care nu au un caracter penal sau nu intereseaza ordinea publica, capitanii de port vor acorda asistenta comandantilor de nave straine pentru luare de masuri la bord numai la cererea scrisa a comandantului navei sau a functionarului consular al statului al carui pavilion il arboreza nava.
Cercetarea la fata locului si reconstituirea, efectuate pe nave sau in incinta porturilor de catre instantele de judecata sau de alte organe de urmarire penala decit capitanii de port, se fac numai in asistenta capitanului portului sau a reprezentantului sau.
Infractiunile prevazute in art. 115 din CAP VI al D nr.443/1972 se judeca in prima instanta de tribunalul judetean sau, dupa caz, de Tribunalul municipiului Bucuresti.
Infractiunile prevazute in art. 123 si 124 din CAP VI al D nr.443/1972 se judeca in prima instanta de Tribunalul municipiului Bucuresti.
Codul de procedura penala reglementeaza ca cercetarea penala în domeniul sigurantei navigatiei se efectueaza de capitanii porturilor ca organ special, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau în legatura cu serviciul, prevazute în Codul penal, savârsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranta navei sau a navigatiei.
7.2. Instantele maritime si fluviale: competenta
In ce priveste competenta teritoriala a instantelor romanesti aceasta este stabilita unei instante ce are o sectie maritime si fluviale, insa aceasta este "limitata" intrucat conform legii de organizare judecatoreasca prin ordin al ministrului justitiei o asemenea sectie a fost infiintata doar in cadrul Tribunalului Constanta.
Din acest punct de vedere competenta teritoriala este simplificata intrucat pe teritoriul Romaniei fiind o singura instanta maritim-fluviala rezulta ca indiferent de locul savarsirii unor fapte sau acte si domiciliul ori sediul persoanei fizice ori juridice, litigiile se solutioneaza de Tribunalul Constanta sectia maritim-fluviala.
DECRET Nr. 203 din 31 octomb 313c24d rie 1974 privind infiintarea si organizarea de sectii maritime si fluviale la unele instante judecatoresti si unitati de procuratura stabileste ca sectiile maritime si fluviale ale Tribunalelor judeca:
A. in materie penala:
a) infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa, infractiunile contra disciplinei si ordinii la bord si alte infractiuni in legatura cu activitatea marinei civile, prevazute in Decretul nr. 443/1972 privind navigatia civila;
b) infractiunile impotriva protectiei muncii savirsite de personalul marinei civile;
c) infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul prevazute in Codul penal, savirsite de personalul marinei civile, cu exceptia infractiunilor de divulgare a unor secrete privind interesele obstesti, neglijenta in pastrarea secretului de stat si refuz al inapoierii in tara, prevazute in art. 251-253 din acelasi cod;
d) infractiunile contra avutului obstesc prevazute in Codul penal, referitoare la bunuri aflate in administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, ori incredintate acestora pentru expeditie, transport sau pastrare, savirsite de personalul marinei civile;
e) infractiunile contra avutului obstesc prevazute in Codul penal, referitoare la bunuri aflate in administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, in cazul in care fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol nave, utilaje portuare, instalatii de incarcare, descarcare si manipulare a marfurilor in port sau a creat o stare de pericol pentru siguranta navigatiei ori a avut ca urmare o tulburare in activitatea de transport maritima sau fluviala;
B. in materie civila:
Litigiile, indiferent de valoare, cu exceptia celor dintre organizatiile socialiste, avind drept obiect:
a) despagubirile pentru avarii cauzate navelor si instalatiilor plutitoare, cladirilor si utilajelor portuare, instalatiilor destinate navigatiei, instalatiilor de incarcare, descarcare si manipulare a marfurilor in port, ca urmare a abordajelor, coliziunilor sau altor accidente de navigatie, precum si pentru orice prejudicii cauzate prin alte fapte ilicite in legatura cu activitatea marinei civile;
b) retributia pentru asistenta si salvare, precum si repartizarea acesteia intre salvatori.
In litigiile dintre organizatii socialiste si persoane fizice sau juridice straine ori intre parti care sint toate straine, partile pot alege, in conditiile prevazute de lege sau de conventii internationale, competenta comisiei de arbitraj pentru rezolvarea litigiilor de comert exterior de pe linga Camera de Comert si Industrie a Republicii Socialiste Romania sau a altor organe de arbitraj;
1. in prima instanta:
a) infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa care au avut ca urmare un accident de navigatie, constind in abordaj cu consecinte materiale importante, avarierea grava a unei nave ori distrugerea
sau degradarea importanta de instalatii si bunuri de orice fel, infractiunea de stinjenire a indeplinirii atributiilor de serviciu ale echipajului de conducere a unei nave, daca prin aceasta s-ar pune in pericol siguranta navei, sau de preluare fara drept a controlului navei direct sau indirect, precum si omisiunea denuntarii acestei infractiuni, prevazute in art. 115, 123 si 124 din Decretul nr. 443/1972;
b) infractiunea de delapidare, infractiunile de furt, tilharie, piraterie, inselaciune, distrugere si distrugere din culpa in paguba avutului obstesc prevazute in art. 223 alin. 2 si 3, 224 alin. 3, 225 alin. 2 si 3, 226, 229 alin. 3, 231 alin. 3 si 4 si 232 alin. 3 si 4 din Codul penal, referitoare la bunuri aflate in administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, ori incredintate acestora pentru expeditie, transport sau pastrare si infractiunea de abuz in serviciu prevazuta in art. 248 alin. 2 din Codul penal, savirsite de personalul marinei civile;
c) infractiunile contra avutului obstesc, mentionate la lit. b), referitoare la bunuri aflate in administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, daca consecintele grave sau foarte grave ale acestor infractiuni constau in punerea in pericol a navelor, utilajelor portuare, instalatiilor de incarcare, descarcare si manipulare a marfurilor in port, ori in crearea unei stari de pericol pentru siguranta navigatiei sau in tulburarea activitatii de transport maritime sau fluviale;
2. La Judecatorie:
plingerile impotriva proceselor-verbale de constatare a contraventiilor la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile si în porturi.
3. ca instanta de recurs - Curtea de apel judeca:
a) recursurile impotriva hotaririlor pronuntate in prima instanta de sectiile maritime si fluviale ale Tribunalului;
b) recursurile extraordinare impotriva hotaririlor pronuntate in ultima instanta de catre sectiile maritime si fluviale ale Tribunalului.
Supravegherea asupra actelor de urmarire penala, precum si toate celelalte atributii ale procurorului, in cauzele de competenta sectiilor maritime si fluviale ale instantelor judecatoresti, se exercita de catre procurorii de la sectiile maritime si fluviale ale unitatilor de procuratura prevazute in art. 1, corespunzatoare instantei care judeca in prima instanta cauza.
Actele si masurile procesuale care nu sufera aminare, efectuate de organele de cercetare penala, vor fi, dupa caz, autorizate, confirmate sau incuviintate de catre procurorul competent potrivit prevederilor Codului de procedura penala. In aceleasi conditii, se poate dispune arestarea invinuitului sau inculpatului. Masura procesuala dispusa se va comunica de indata sectiei maritime si fluviale a procuraturii competente.
7.3 Aplicarea jurisdictiei penale a Romaniei la bordul navei
LEGE NR. 17
DIN
Jurisdictia penala a Romaniei nu se va exercita la bordul unei nave straine folosite in scopuri comerciale, care trece prin marea teritoriala, cu privire la o infractiune savirsita la bordul acesteia, cu exceptia cazurilor cind :
a) infractiunea a fost savirsita de un cetatean roman sau de o persoana fara cetatenie care are domiciliul pe teritoriul Romaniei ;
b) infractiunea este indreptata impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui cetatean roman, ori a unei persoane rezidente pe teritoriul Romaniei ;
c) infractiunea este de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in tara sau ordinea in marea teritoriala ;
d) exercitarea jurisdictiei romane este necesara pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substante psihotrope ;
e) asistenta autoritatilor romane a fost ceruta, in scris, de capitanul navei ori de un agent diplomatic sau un functionar consular al carui pavilion il abordeaza nava.
Jurisdictia penala a României se aplica si în cazul încalcarii prevederilor prezentei legi cu privire la zona economica exclusiva a României de catre persoane îmbarcate la bordul navelor straine folosite în scopuri comerciale, daca faptele sunt savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infractiuni.
Jurisdictia penala la bordul unei nave sub pavilionul unui stat cu care Romania a incheiat o conventie consulara sau un alt acord similar se exercita cu respectarea prevederilor acestora.
În exercitarea jurisdictiei României organele române competente vor putea dispune, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, retinerea sau sechestrarea unei nave straine folosite în scopuri comerciale si vor putea lua masuri de executare silita împotriva unei asemenea nave care se gaseste în marea teritoriala, în apele maritime interioare sau în zona contigua a României, pentru asigurarea executarii obligatiilor contractate sau a altor obligatii asumate de nava respectiva în timpul sau în legatura cu trecerea sa prin marea teritoriala sau prin apele maritime interioare ale României, precum si pentru alte pretentii rezultând din evenimente de navigatie care au avut ca urmare avarii ale navei sau încarcaturii ori rezultând din abordaje, asistenta sau salvare, precum si pentru despagubiri, taxe si altele asemenea.
În cazul încalcarii drepturilor suverane ale statului român de explorare, exploatare, protectie, conservare si gestionare a mediului si a resurselor biologice din zona economica exclusiva, autoritatile române vor putea lua masurile necesare, în conformitate cu dispozitiile legale române în vigoare si cu conventiile internationale la care România este parte, inclusiv inspectarea sau retinerea unei nave straine folosite în scopuri comerciale. Nava retinuta si echipajul sau vor fi eliberate imediat dupa depunerea unei cautiuni sau a unei alte garantii corespunzatoare.
7.4. Infractiuni si contraventii
A. DEFINITIE - În art. 17 din Codul penal este definita infractiunea ca fiind "fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala".
De asemenea Codul penal mai defineste în texte distincte, si cele trei trasaturi esentiale ale infractiunii care sunt: pericolul social - art. 18, vinovatia - art. 19, prevederea în legea penala - art. 141.
Fapta care prezinta pericol social este fapta prin care se pericliteaza ori se vatama valorile sociale aratate în art. 1 Cod penal si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse. Numai activitatile omenesti au aceasta însusire de a prezenta un pericol social.
În doctrina si legislatia penala, pericolul social este folosit în doua acceptiuni:
- pericolul social generic (abstract) - caracterizeaza toate faptele ce apartin unui anumit tip particular de infractiune (omor, delapidare, viol, etc.) si este apreciat de legiuitor IN ABSTRACTO, prin folosirea tuturor datelor ce-i stau la dispozitie în momentul incriminarii sau atunci când se pune problema modificarii legii penale.
- pericolul social concret - caracterizeaza o fapta (apartinând unui anumit tip de infractiune), efectiv savârsita si este evaluat IN CONCRETO de organele de urmarire penala si de instantele de judecata, în raport cu unele elemente si date concrete cum ar fi: urmarea survenita sau care ar fi putut surveni, împrejurarile comiterii actiunii sau inactiunii, scopul urmarit de faptuitor, etc.
Uneori desi exista pericol social, fapta nu constituie infractiune, deoarece, conform art. 18 Cod penal: "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege, si prin continutul sau concret, fiind în mod vadit lipsita de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni".
Prezinta o astfel de caracteristica, spre exemplu, unele furturi marunte din magazine, anumite fapte de neglijenta în serviciu care au produs pagube reduse etc.
Tot art. 18 al. 2 Cod penal enumera si criteriile de care trebuie sa se foloseasca organele judiciare atunci când sunt puse în situatia de a evalua si hotarî daca fapta prezinta pericol social sau nu.
Potrivit art. 19 al. 1 Cod penal, vinovatia exista "atunci când fapta care prezinta pericol social este savârsita cu intentie sau din culpa".
Vinovatia implica, asadar, actiunea a doi factori inerenti vietii psihice a persoanei: factorul intelectiv sau constiinta si factorul volitiv sau vointa.
- vointa sau factorul volitiv - reprezinta un proces psihic de conducere constienta a activitatii sub toate aspectele ei.
Pentru ca actul de conduita al unei persoane sa-i apartina, sa-i fie imputabil, se cere sa fie savârsit cu vointa. În cazul în care fapta nu a fost voita de persoana care a comis-o pentru ca nu a actionat liber, ci datorita unei energii straine ce nu i-a putut rezista, acea fapta îi este imputabila numai fizic, nu si psihic, ceea ce exclude vinovatia.
- constiinta sau factorul intelectiv - presupune facultatea psihica prin care persoana întelege semnificatia faptei si urmarile acesteia. În constiinta apare mai întâi ideea de a savârsi fapta si apoi reprezentarea urmarilor sale. Tot aici se delibereaza asupra savârsirii faptei. Dupa terminarea procesului decizional, se trece de la manifestarea de constiinta la manifestarea de vointa si care consta în concentrarea energiei în vederea realizarii actului de conduita.
a) Definitia vinovatiei - în doctrina penala s-a definit vinovatia ca fiind: - "atitudinea psihica a faptuitorului în momentul savârsirii faptei cu privire la fapta savârsita si la urmarile acesteia".
b) Formele vinovatiei - în stiinta dreptului penal se face distinctie între doua forme principale de vinovatie:
1. Intentia - atitudinea psihica a faptuitorului rezultând din prevederea rezultatului faptei sale si urmarirea lui, ori prevederea rezultatului faptei sale, neurmarirea dar acceptarea lui în caz ca se produce. De aici rezulta ca intentia este de doua feluri:
- directa daca faptuitorului prevede rezultatul faptei sale si îl urmareste.
- indirecta daca faptuitorului prevede rezultatul faptei sale nu îl urmareste, dar îl accepta daca se produce.
2. Culpa - atitudinea psihica a faptuitorului care prevede rezultatului faptei sale dar nu-l accepta, considerând fara temei ca nu se va produce, ori nu prevede rezultatului faptei sale desi putea si trebuia sa-l prevada. De aici rezulta ca culpa este de doua feluri:
- cu prevedere, când faptuitorului prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta, considerând fara temei ca acesta nu se va produce.
- fara prevedere, când faptuitorului nu prevede rezultatul faptei sale desi putea si trebuia sa-l prevada.
3. Pentru anumite infractiuni se mai adauga si o forma mixta denumita intentia depasita (praeterintentia).
Praeterintentia este situatia în care faptuitorul urmarind producerea unui anumit rezultat, savârseste o fapta cu un rezultat mai grav, decât a intentionat, rezultat ce trebuia si putea fi prevazut.
În Codul penal infractiunea praeterintentionata apare ca forma agravanta a unei infractiuni tip.
Orice infractiune trebuie sa fie prevazuta de legea penala ca atare (art. 17 Cod penal).
O fapta este considerata a fi prevazuta de legea penala, atunci când o norma legala stabileste în ce conditii o anumita fapta socialmente periculoasa si savârsita cu vinovatie - este susceptibila de a fi caracterizata ca infractiune si prin masura a atrage raspunderea penala. Rezulta ca o fapta este prevazuta de legea penala atunci când incriminarea ei s-a facut în Codul penal (partea speciala) sau printr-o lege penala speciala.
Aceasta trasatura a infractiunii decurge din principiul fundamental al legalitatii în dreptul penal (art. 2 Cod penal).
B. Cauzele care înlatura caracterul penal al faptei constau din anumite situatii, stari, împrejurari existente în momentul savârsirii faptei, care împiedica realizarea unei trasaturi esentiale a infractiunii si prin aceasta exclud caracterul penal al faptei.
Cauzele care înlatura caracterul penal al faptei înlatura pe cale de consecinta si raspunderea penala, care nu poate avea alt temei decât savârsirea unei infractiuni (art. 17 al. 2 Cod penal).
Înlaturarea caracterului penal al faptei prin lipsa vinovatiei are urmatoarele cauze: legitima aparare, starea de necesitate, constrângerea, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia, minoritatea, si eroarea.
Potrivit art. 44 Cod penal, "este în stare de legitima aparare acela care savârseste fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obstesc, si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.
Este de asemenea în legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul".
Pentru a fi valabila legitima aparare, ea trebuie sa îndeplineasca anumite conditii cu privire la atac si la aparare.
Este în stare de necesitate potrivit art. 45 al. 1 Cod penal si nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, pentru acela care savârseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu poate fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public.
Daca persoana care, în momentul când a savârsit fapta, si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era înlaturat, atunci ea nu poate spune ca s-a aflat în stare de necesitate.
Pericolul care ameninta valorile sociale ocrotite este generat de diferite întâmplari (inundatii, cutremure, etc.).
Constrângerea poate fi atât fizica cât si morala.
1. Constrângerea fizica.
Potrivit art. 46 al. 1 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savârsita din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.
Exista constrângere fizica, daca o persoana a savârsit o fapta prevazuta de legea penala, sub presiunea unei forte (energii) straine careia nu-i poate rezista, fiind în imposibilitatea de a actiona altfel.
Pentru existenta constrângerii fizice se cer îndeplinite urmatoarele conditii:
- sa existe o constrângere fizica asupra unei persoane;
- persoana constrânsa sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala;
- persoana constrânsa sa nu aiba posibilitatea de a rezista actiunii de constrângere.
2. Constrângerea morala.
Constrângerea morala consta în presiunea pe care o persoana o exercita prin orice mijloace asupra psihicului altei persoane, determinând-o prin teama pe care i-o insufla sa comita o fapta prevazuta de legea penala.
Pentru existenta constrângeri morale se cer îndeplinite urmatoarele conditii:
- sa existe o actiune de constrângere, exercitata prin amenintarea cu un pericol grav, asupra psihicului unei persoane;
- sa se savârseasca o fapta prevazuta de legea penala;
- pericolul cu care se ameninta sa nu poata fi înlaturat în alt mod decât prin savârsirea faptei prevazute de legea penala, deci sa fi reprezentat singura cale pentru evitarea pericolului.
3. Efectul constrângerii.
Fapta savârsita datorita constrângerii fizice sau morale, nu este infractiune pentru ca îi lipseste trasatura esentiala a vinovatiei, înlaturând atât raspunderea penala, cât si cea civila.
Cazul fortuit este situatia, starea, împrejurarea în care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta.
Împrejurarile fortuite îsi au sursa în:
- fenomenele naturii (de exemplu, cutremurul);
- tehnicizarea activitatii umane (de exemplu, explozia unui cazan cu aburi);
- conduita imprudenta a unei persoane;
- starea maladiva a unei persoane (de exemplu, epilepsia).
Prin iresponsabilitate se întelege starea de incapacitate psiho-fiziologica a unei persoane care nu-si poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sale ori nu poate fi stapâna pe ele.
Incapacitatea psihica poate fi permanenta ori trecatoare, congenitala sau survenita. Constatarea starii de iresponsabilitate o face medicul legist.
În conformitate cu art. 49 al. 1 Cod penal, "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, se gasea datorita unor împrejurari independente de vointa sa, în stare de betie completa produsa de alcool sau alte substante".
Potrivit art. 49 al 2 Cod penal, "starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu înlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta".
În art. 50 Cod penal, se prevede ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de un minor, care la data comiteri acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.
Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu raspunde penal, iar minorul care are vârsta cuprinsa între 14 - 16 ani, raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savârsit fapta cu discernamânt.
Prin eroare se întelege reprezentarea gresita, de catre cel care comite o fapta prevazuta de legea penala, a realitatii din momentul comiterii acesteia, reprezentare determinata de necunoasterea ori cunoasterea gresita a unor date ale realitatii.
În cazul erorii de fapt, faptuitorul are capacitatea psiho-fizica normala dar vointa si constiinta lui s-au format pe date gresite ale realitatii savârsind o fapta penala.
Pericolul social este înlaturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atât fapta al carui pericol este înlaturat cât si împrejurarea în care este înlaturat pericolul social.
Pericolul social este înlaturat pentru anumite acte inerente desfasurarii unor activitati permise de lege (lovirile sau vatamarile în cazul practicarii unor sporturi - box, operatii chirurgicale).
Faptele comise din culpa, daca legiuitorul le-a incriminat numai atunci când sunt savârsite cu intentie, sunt considerate ca lipsite de pericol social.
Pericolul social este eliminat atunci când fapta penala este comisa fara vinovatie.
2. Pericolului social concret al faptei prevazuta de legea penala.
Caracterul penal al faptei este înlaturat daca fapta concreta nu prezinta gradul de pericol necesar al unei infractiuni.
În art. 181 Cod penal se prevede ca "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni".
Desi în prevederile art. 181, fapta constituie infractiune, si deci nu poate antrena pe cale de consecinta raspunderea penala dar prezentând un oarecare grad de pericol social se impune sanctionarea acesteia cu o sanctiune prevazuta la art. 91 Cod penal, asa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 207/2000, care este specifica, formei de înlocuire a raspunderii penale cu o sanctiune cu caracter administrativ, asa cum am aratat mai sus.
Pentru ca fapta prevazuta de legea penala sa nu prezinte pericolul social al unei infractiuni, ea trebuie sa îndeplineasca anumite conditii, si anume; potrivit art. 181 sa fie o fapta lipsita în mod vadit de importanta, pericolul social sa fie minim.
Sunt unele fapte care nu pot prezenta un pericol minim, de exemplu omorul.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social - potrivit dispozitiilor art. 181 al. 2 Cod penal - se tine seama de: modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit de faptuitor, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, de persoana si conduita faptuitorului.
3. Efecte juridice.
Fapta lipsita de pericolul social concret caracteristic infractiunii nu are caracter penal si deci nu atrage pe cale de consecinta raspunderea penala pentru aceasta fapta.
Întrucât fapta prezinta totusi un pericol social, ea va atrage aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ prevazuta de legea penala.
Infractiunile sunt reglementate de CAP. VI ramas in vigoare din Decretul nr. : 443/20.11.72 privind navigatia civila care a fost abrogat in partea prin noua lege care se reglementeaza navigatia civila respectiv OG nr.42/1997.
Acestea sunt impartite pe trei categorii de infractiuni:
ART. 108
Conducerea unei nave de catre o persoana fara brevet sau certificat de capacitate corespunzator se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta comandantului care in credinteaza conducerea navei unei persoane fara brevet sau certificat de capacitate.
ART. 109
Exercitarea atributiilor de serviciu in stare de ebrietate de catre personalul de bord care asigura direct siguranta navigatiei pe apa a navei se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
In sensul prezentului decret, o persoana se considera ca se afla in stare de ebrietate daca are in singe o imbibatie alcoolica peste limita de 2%, sau chiar o imbibatie mai mica daca aceasta are drept consecinta micsorari manifeste ale facultatilor de echilibru ori de miscare ale acelei persoane, constatate clinic sau prin orice alte mijloace de proba.
ART. 110
Refuzul personalului prevazut in art. 109 de a se supune recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
ART. 111
Parasirea postului sau navei, fara aprobare, de catre un membru al echipajului ori de catre pilot in timpul efectuarii serviciului prevazut in art. 83 si 84, daca prin aceasta s-ar fi putut intrerupe sau stinjeni navigatia ori sa se puna in pericol siguranta navei sau a incarcaturii, se
pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
ART. 112
Fapta de a adormi in timpul serviciului de cart sau de garda, daca prin aceasta s-ar fi putut intrerupe sau stinjeni navigatia ori sa se puna in pericol siguranta navei sau a incarcaturii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an.
ART. 113
Parasirea navei de catre comandant in caz de pericol, inainte de a-si fi exercitat pina la capat indatoririle de serviciu pentru salvarea navei, se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani.
ART. 114
Fapta comandantului unei nave de a nu-si indeplini obligatiile de asistenta si salvare a navelor si persoanelor aflate in pericol pe apa sau, in caz de abordaj, de a nu comunica celeilalte nave, in masura posibilitatilor datele necesare identificarii navei proprii, se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani.
ART. 115
Daca faptele prevazute in art. 108, 109, 111, 112, 113 si 114 au avut ca urmare un accident de navigatie, constind in abordaj cu consecinte materiale importante, avarierea grava a unei nave ori distrugerea sau degradarea importanta a unor bunuri de orice fel, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii.
Daca s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vatamarea corporala grava a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 ani,interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii.
ART. 116
Actiunea penala pentru infractiunile cuprinse in prezenta sectiune, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 115, se pune in miscare la sesizarea conducatorului unitatii careia ii apartine nava sau a Inspectoratului de navigatie civila.
Infractiuni contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau în legatura cu serviciul
ART. 117
Refuzul de a executa un ordin cu privire la indatoririle de serviciu privind siguranta navigatiei si a navei se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
Daca fapta este savirsita de comandantul navei pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani.
ART. 118
Lovirea superiorului de catre inferior se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
In cazul in care cel lovit se gaseste in exercitiul atributiilor de serviciu, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
ART. 119
Lovirea inferiorului de catre superior se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
ART. 120
Actiunea penala pentru infractiunile din prezenta sectiune se pune in miscare la sesizarea comandantului navei.
Cind infractiunile prevazute in art. 117 si 119 sint savirsite de comandant, actiunea penala se pune in miscare la sesizarea conducatorului unitatii careia ii apartine nava.
Pentru infractiunile prevazute in art. 118 si 119 actiunea penala se pune in miscare si la plingerea prealabila a persoanei vatamate.
ART. 121
Arborarea fara drept pe o nava a pavilionului roman se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 122
Neexecutarea de catre pasageri a ordinului comandantului navei in timpul unui sinistru naval se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.
ART. 123
Stinjenirea indeplinirii atributiilor de serviciu ale echipajului de conducere a unei nave, daca prin aceasta s-ar pune in pericol siguranta navei , sau preluarea fara drept a controlului navei, direct sau indirect, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani.
Daca fapta se savirseste in scopul devierii navei de la itinerariul sau, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani.
Cind pentru savirsirea faptelor prevazute in alineatele precedente a fost ucisa o persoana ori daca faptele au avut ca urmare moartea uneia sau mai multe persoane ori alte consecinte deosebit de grave, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii.
Tentativa se pedepseste.
Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunii prevazute in prezentul articol.
ART. 124
Omisiunea de a denunta de indata savisirea infractiunii prevazuta in art.123 se sanctioneaza in conditiile si cu pedepsele prevazute in art. 170 din Codul penal.
ART. 125
In cazul cind infractiunea de sclavie prevazuta in art. 190 din Codul penal, cea de piraterie prevazuta in art. 212 din Codul penal si infractiunea de trafic de stupefiante prevazuta in art. 312 din Codul penal sint savirsite prin folosirea navei, aceasta nava se confisca, daca proprietarul ei a avut cunostiinta de aceasta.
Acestor infractiuni specifice navigatiei civile se adauga si infractiunile reglementate de Codul Penal in cazul savarsirii unor fapte penale dar si alte infractiuni reglementate in legi speciale cum ar fi cele din domeniul protectiei mediului, vamal, regimului armelor si munitiei, traficului de stupefiante, trecerea frontierei de stat, etc.
ORDONANŢĂ nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contraventiilor defineste in art. 1 contraventie - fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, prin hotarâre a Guvernului ori prin hotarâre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Prin legi sau prin hotarâri ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii în toate domeniile de activitate.
Sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.
Sanctiunile contraventionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contraventionala;
c) obligarea contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii;
d) închisoarea contraventionala, daca nu exista consimtamântul contravenientului pentru aplicarea sanctiunii prevazute la lit. c).
Sanctiunile contraventionale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;
b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati;
c) închiderea unitatii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activitatii agentului economic;
f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;
g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului în starea initiala.
Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare cum este in cazul HG nr. 441 din 21 iunie 1995 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile si în porturi unde in functie de gravitatea faptelor, Inspectoratul navigatiei civile poate proceda, la propunerea organelor constatatoare, la suspendarea brevetelor sau a certificatelor de capacitate.
Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite. Sanctiunile complementare se aplica în functie de natura si de gravitatea faptei si pot fi cumulate.
Avertismentul, amenda contraventionala si obligarea la prestarea unei activitati în folosul comunitatii se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica ori juridica.
Sanctiunea închisorii contraventionale se poate aplica numai persoanelor fizice.
Avertismentul consta în atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savârsite, însotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.
Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa.
Avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Amenda contraventionala are caracter administrativ.
Pentru contraventiile stabilite prin hotarâri ale Guvernului se pot prevedea amenzi între 500.000 lei si 100.000.000 lei.
Închisoarea contraventionala si obligarea la prestarea unei activitati în folosul comunitatii pot fi stabilite numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 6 luni, respectiv 300 de ore.
Sanctiunile prevazute se stabilesc întotdeauna alternativ cu amenda.
Daca aceeasi persoana a savârsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie.
Când contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal sanctiunile contraventionale se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava sau, dupa caz, maximul general stabilit în lege pentru închisoarea contraventionala ori obligarea la prestarea unei activitati în folosul comunitatii.
În cazul în care la savârsirea unei contraventii au participat mai multe persoane, sanctiunea se va aplica fiecareia separat.
Caracterul contraventional al faptei este înlaturat în cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savârsita.
Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savârsita înainte de data intrarii în vigoare a noului act normativ.
Daca sanctiunea prevazuta în noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savârsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ în vigoare la data savârsirii acesteia.
Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei.
În cazul contraventiilor continue termenul curge de la data constatarii faptei. Contraventia este continua în situatia în care încalcarea obligatiei legale dureaza în timp.
Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 2 ani de la data aplicarii.
Executarea sanctiunii închisorii contraventionale se prescrie în termen de un an de la data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti, daca contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activitati în folosul comunitatii.
Contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori.
Constatarea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile si în porturi sunt de competenta inspectorilor de navigatie din cadrul Inspectoratului navigatiei civile si al organelor capitaniilor de port.
În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.
Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.
Contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documente. În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si subofiteri de politie, jandarmi sau gardieni publici.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.
Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Daca o persoana savârseste mai multe contraventii constatate în acelasi timp de acelasi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.
Pentru aceeasi fapta nu se pot aplica doua sau mai multe sanctiuni principale, repetate.
Procesul-verbal se înmâneaza sau, dupa caz, se comunica, în copie, contravenientului si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate.
Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, în termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia.
În situatia în care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despagubiri, o data cu procesul-verbal acestuia i se va comunica si înstiintarea de plata. În înstiintarea de plata se va face mentiunea cu privire la obligativitatea achitarii amenzii si, dupa caz, a despagubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând sa se procedeze la executarea silita.
Contravenientul va semna de primire.
În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a înstiintarii de plata se face de catre agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii.
Comunicarea procesului-verbal si a înstiintarii de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza într-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumatate din minimul amenzii prevazute în actul normativ, agentul constatator facând mentiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal.
Plata amenzii se face la Casa de Economii si Consemnatiuni sau la trezoreria finantelor publice, iar o copie de pe chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte.
În cazul în care contravenientul a achitat jumatate din minimul amenzii prevazute în actul normativ pentru fapta savârsita orice urmarire înceteaza.
Caile de atac
Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânarii sau comunicarii acestuia.
Partea vatamata poate face plângere numai în ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia îi apartin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveste masura confiscarii.
Plângerea însotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa înmâneze depunatorului o dovada în acest sens.
Plângerea împreuna cu dosarul cauzei se trimit de îndata judecatoriei în a carei circumscriptie a fost savârsita contraventia.
Plângerea suspenda executarea. Plângerea persoanelor suspenda executarea numai în ceea ce priveste despagubirea sau, dupa caz, masura confiscarii.
Hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat plângerea poate fi atacata cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral în fata instantei. Recursul suspenda executarea hotarârii.
În cazul în care, prin savârsirea contraventiei prevazute de HGnr. 441 din 21 iunie 1995 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile si în porturi, unele bunuri sunt distruse total sau partial, agentii care constata contraventia vor mentiona proportia distrugerii. Cuantumul despagubirilor datorate se va stabili o data cu aplicarea amenzii sau, dupa caz, prin efectuarea expertizei, pe baza preturilor în vigoare la data savârsirii contraventiei.
Despagubirile astfel determinate se încaseaza de catre cei ale caror bunuri au fost distruse partial sau total ca urmare a savârsirii contraventiei si se utilizeaza pentru acoperirea pagubelor cauzate prin savârsirea faptelor contraventionale.
Sanctiunile prevazute în prezenta in HGnr. 441 din 21 iunie 1995 se aplica numai persoanelor fizice care au savârsit contraventia.
Amenzile aplicate persoanelor fizice straine se platesc în valuta convertibila, prin transformarea amenzilor din lei în valuta la cursul de schimb oficial din momentul savârsirii contraventiei.
Alte acte normative care prevad sanctiuni contraventionale care se aplica personalului navigant sunt si cele din domeniul vamal, cele cu privire la regimul juridic al marii teritoriale, al frontierei de stat, etc.
|
