INSTITUTIILE LEGII TARII

INSTITUŢIILE LEGII ŢĂRII

Proprietatea

În dreptul feudal proprietatea este ierarhizata, divizata si complexa, îmbinând forma de stapânire 555j99f devalmasa cu cea individuala si diferentiindu-se în functie de titularul ei. Astfel, proprietatea nu mai are un caracter absolut ca în dreptul roman, ci un caracter divizat si ierarhizat, în vârful piramidei aflându-se dominium eminens care apartinea domnului, urmat de dominium utile care apartinea feudalilor, taranilor liberi si celorlalti proprietari si apoi dreptul de folosinta al taranilor aserviti asupra loturilor pe care le munceau.

I. Dominium eminens apartinea domnului ca sef al statului si varf al ierarhiei feudale. În virtutea lui dominium eminens, domnul avea urmatoarele prerogative:

1. Exercita un drept superior de supraveghere si control asupra întregului teritoriu al tarii
2. Culegea mostenirile vacante
3. Lua în stapânire 555j99f terenurile pustii (care nu apartinusera niciodata nimanui) sau pustiite (abandonate de proprietarii lor). Supraveghea marile, apele curgatoare si lacurile folosite la pescuit, adapat si navigatie
4. Încuviinta boierilor desprinderea unor terenuri din proprietatea publica si intrarea lor în stapânire 555j99f a personala pentru înfiintarea de sate numite "slobozii", deoarece domnul le scutea de taxe cu aceasta ocazie
5. Confisca terenurile si averile de la boierii hicleni
6. Acorda danii boierilor pentru dreapta si credinciosa slujba sau mânastirilor, acestea din urma putând fi danii de ctitorie sau de închinare.
7. Acorda imunitati boierilor si mânastirilor
8. Încuviinta actele de transfer de proprietate asupra pamânturilor si robilor, ocazie cu care partile dadeau domnului un cal bun sau o cupa din metal pretios -> institutie numita de Legea Ţarii - "darea calului sau a cupei"
9. Exercita dreptul de preadalica sau pradalica -> semnifica dreptul de a culege mostenirile vacante chiar daca defunctul era membru al obstii, precum si dreptul de retract (revocare) a daniilor (donatiile domnesti)
10. Putea sa renunte la dreptul sau de pradalica, înscriind în act formula: "pradalica sanu fie", iar pentru aceasta patile erau obligate la darea calului sau a cupei.
11. Percepea dijme, biruri si munci în folosul domniei.

II. Dominium utile apartinea în general feudalilor si taranilor liberi.

Proprietatea feudala s-a format pe cale originara prin mostenire si pe cai derivate prin donatie, vânzari, înfratire pe mosie. Pe lânga aceste cai juridice existai si cai nejuridice - cotropirea sau sila.

Proprietatea feudala era de trei feluri:

1. Domneasca
2. Boiereasca
3. Mânastireasca

1. Proprietatea domneasca era proprietatea privata ce apartinea domnului ca mare boier si se deosebea de dominium eminens care era proprietatea publica ce apartinea domnului ca sef al statului.

Proprietatea domneasca era alcatuita din bunurile pe care le detinea domnitorul înainte de urcarea sa pe tron. La acestea se adauga cele dobândite în timpul domniei pe diferite cai judiciare (vânzari, schimburi etc.) precum si unele venituri care reveneau domnului si intrau in camara domneasca si nu în vistieria tarii.

2. Proprietatea boiereasca s-a format în principal prin mostenire si prin danie domneasca. Dania domneasca a avut pâna în sec XV caracter temporar, limitat la viata domnitorului care îl daruise pe boier precum si eventual la viata fiilor acestuia. În urma luptei sustinute a boierilor, dupa a doua jumatate a sec XV, dania a dobândit caracter perpetuu si nu mai putea fi revocata decât în caz de hiclenie (înalta tradare fata de domn).

3. Proprietatea mânastireasca s-a format în principal prin dania facuta de domn, boieri si toate celelalte categorii sociale.

Domnitorii acordau danii de ctitorie atunci când înfiintau o mânastire si o înzestrau cu sate si mosii, cum s-a întâmplat în cazul mânastirilor Cozia (Mircel cel Batrân), Putna (stefan cel Mare), Hurez (Constantin Brâncoveanu) etc. Domnii mai acordau si danii de închinare atunci când, dupa ctitorie, voiau sa asigure veniturile mânastirii.

Boierii procedau în acelasi fel, fie înzestrând mânastiri, fie cittorindu-le pe mosiile lor sau chiar transformând conacul boieresc în mânastire, cum s-a întâmplat în cazul clucerului Tudorean Vladescu care, dupa moartea sotiei sale, s-a calugarit sub numele de Teodosie si a transformat casele sale boieresti în chilii pentru calugari si biserica din curtea conacului în biserica mânastirii Aninoasa.

De obicei, donatiile facute mânastirilor erau cu sarcina, impunânduli-se obligatia de a nu le înstraina.

Indiferent de titularul ei, proprietatea feudala era structurata în:

rezerva feudala, care apartinea propritarului

loturile aflate în stapânire 555j99f a taranilor dependenti.

Proprietate feudala a fost însotita de o institutie provenind din dreptul bizantin - imunitatea feudala. Aceasta era acordata de domn prin hrisov domnesc catre boieri sau catre mânastiri si îi atribuia titularului urmatoarele drepturi:

de administrare politica,

de judecata,

de comanda a armatei,

- de a face comert,

de a fi scutit de anumite dari

de a încasa venituri în folos propriu.

Imunitatea acorda o anumita autonomie deoarece slujitorii domnesti nu aveau acces pe mosia respectiva.

Dupa întemeirea statelor feudale, datorita puterii de care se bucurau boierii, imunitatea a avut un caracter general.

Formula prin care era acordata imunitatea era:

în Ţara Româneasca: "Sa-i fie de ocina si de ohaba"

în Moldova: "Sa-i fie uric cu tot venitul".

Dupa consolidarea puterii domnesti imunitatile au devenit speciale, prevazându-se în act ce anume înlesniri se acordau titularului. Aceste imunitati speciale sunt întâlnite mai ales în cazul mânastirilor deoarece proprietatea mânastireasca s-a format mai târziu. De exemplu, într-un act al lui stefan cel Mare, acesta scuteste de vama grâul si mierea pe care mânastirea Putna le va comercializa la Chilia (important centru comercial de la gurile Dunarii) precum si pestele pe care mânastirea îl va aduce de la Chilia.

III. Proprietatea taraneasca

Diferea în functie de titularul ei: daca taranii erau liberi sau aserviti, daca erau organizati în obsti sau în afara obstilor.

În obstea libera pamântul se împartea în :

vatra satului = gospodariile taranesti

loturile taranilor, în stapânire 555j99f individuala

celelalte terenuri aflate în hotarul obstii care se aflau în stapânire 555j99f devalmasa: paduri, pasuni, fânete, ape.

Se înregistreaza tendinta ca tot mai multe terenuri sa treaca din stapânire 555j99f devalmasa în cea personala, dar cu toate acestea obstea îsi pastreaza un drept superior de supraveghere si control asupra întregii mosii a satului, drept concretizat în dreptul de protinis (precumparare si rascumparare).

Ţaranii liberi care nu erau organizati în obsti exercitau proprietatea asupra gospodariei, uneltelor, vitelor si loturilor de cultura.

Ţaranii aserviti aveau un drept de proprietate asupra gospodariei, a uneltelor si a vitelor si un drept de folosinta asupra pamântului care se afla în proprietatea boierului.

Mestesugarii aveau drept de proprietate asupra atelierelor, a uneltelor si asupra produselor muncii lor.

Robii aveau un drept de stapânire 555j99f asupra salaselor lor (locuintele), a uneltelor si asupra produselor muncii lor.

STATUL JURIDIC AL PERSOANELOR

În feudalismul dezvoltat persoanele au un caracter statutar si discriminatoriu, statului juridic al persoanei depinzând de locul pe care acestea îl ocupau în societate.

Feudalii - clasa sociala care dateaza dinainte de întemeierea statelor feudale, ei fiind mari proprietari de pamânt, asa numitii "boieri de tara".

Dupa întemeierea statelor feudale, calitatea de boier le este recunoscuta de domn si apar dregatoriile sau boierii de slujbe.

Calitatea de boier era indispensabil legata de calitatea de mare proprietar de pamânt, pierderea mosiei atragând dupa sine si pierderea titlului nobiliar.

Daca în toata lumea feudala domeniul feudal exista si avea acesta structura (rezerva feudala si loturile de pamânt) raporturile de vasalitate însa au prezentat mai multe variante: în cazul tarilor române regimul nobiliar era un subtip al celui bizantin si anume, nu exista o anumita piramida faudala de tipul suzeran -> vasali-> subvasali, ci toti boierii, indiferent daca erau mari sau mici aveau aceleasi obligatii de ascultare fata de domn, care reprezenta o copie a bazilului bizantin (împaratul de la Constantinopol).

Neascultarea boierilor constituia infractiunea de hiclenie, considerata cea mai grava si pedepsita cu moartea si confiscarea averii. Deci boierii erau obligati sa asculte de poruncile domnesti, sa acorde domnului ajutorului militar (auxilum) în timp de razboi si sfat în timp de pace (consilium). În schimb, asteptau de la domnitor miluirea sau dania pentru dreapta si credincioasa slujba precum si dregatorii.

Pe lânga feudalii laici, exista si clasa feudalilor ecleziastici formata din mitropolit, episcopi, protopopi si egumenii marilor mânpstiri (staretii).

Ţaranii erau liberi sau aserviti si erau organizati în obsti sau în afara lor.

Ţaranii liberi cu pamânt se numeau: - mosneni în Ţara Româneasca

- razesi în Moldova.

Ţaranii fara pamânt se numeau: - saraci/siromahi în Moldova

- vlahi în Ţara Româneasca

- jeleri în Transilvania.

Ţaranii liberi cu pamânt, dar neorganizati în obsti se numeau crezi sau judeci.

Ţaranii aserviti se numeau: - rumâni în Ţara Româneasca

- vecini în Moldova

- iobagi în Transilvania.

Regimul lor juridic a diferit în timp; spre sfârsitul sec. XVI ei au fost legati de glie, consecinta a fost ca nu se mai puteau muta de pe o mosie pe alta, dar nici stapânii nu-i puteau alunga; era impusa vinderea mosiei împreuna cu toti taranii aserviti, dar nu la proprietari diferiti pentur a nu se ajunge la destramarea familiilor taranesti.

Dupa achitarea rentei feudale, taranii puteau sa dispuna de restul produselor si aveau capacitatea de a încheia acte juridice în legatura cu aceste produse.

Caile de cadere în rumânie erau:

a) juridice:

contractul de vânzare, când taranul îsi vindea pamântul si libertatea, de obicei ca urmare a imposibilitatii de plata a darilor

contractul de donatie

contractul de împrumut - garantat cu libertatea personala

hotarârea judecatoreasca de aservire a unor tarani sau a întregii obsti, de obicei pentru neplata unei amenzi fixate pentru savârsirea unei infractiuni sau neplata datoriilor.

b) nejuridice

falsificarea titulurilor de proprietate de catre boieri

sila/cotropirea (asevirea cu forta).

Caile de iesire din rumânie:

a) juridice:

eliberarea de catre stapân, se facea numai "cu capul" = se acorda libertatea personala, dar nu se retroceda si ocina (lotul de pamânt)

rascumpararea - taranii plateau o suma de bani în schimbul libertatii

hotarârea judecatoreasca - foarte rar, li se dadea câstig de cauza taranilor si erau eliberati.

b) nejuridice

arderea titlurilor de proprietate

rascoala

cnezirea/ judecirea cu forta = taranii refuzau sa se mai considere aserviti si sa mai plateasca dijma

fuga de pe mosie.

Orasenii - clasa mai dezvoltata în Transilvania pentru ca în celelalte doua tari românesti cei bogati preferau sa cumpere mosii si sa intre în rândurile boierimii.

Populatia oraselor care se bucura de un caracter autonom era împartita în:

patriciat (oamenii bogati)

patura de mijloc (micii negustori, mestesugarii)

plebea oraseneasca (saraci în Ţara Româneasca si misei în Moldova).

Robii - categorie formata din populatii neortodoxe (tatari si tigani), dar ea dateaza dinainte de întemeierea statelor feudale, de pe vremea pecenegilor si cumanilor.

Statului lor juridic era reglementat de un drept al robilor numit în slavona "holopscoe pravo". Ei se aflau în stapânire 555j99f a domnului, a boierilor sau a mânastirilor care îi puteau vinde, dona, greva cu servituti, acorda ca imunitati.

Toti robii fara stapân deveneau robi domnesti. Domnul avea un drept superior asupra robilor, el încuviintând toate actele de transfer cu referire la acestia. Pentru ca robii aveau un statut juridic mai bun decât al sclavilor din Antichitate, ei nemaiputând fi ucisi si pentru ca se bucurau de o anumita capacitate juridica ( puteau sa comercializeze produsele muncii lor si deci sa obtina venituri ), s-a înfiintat o taxa numita birul pe tigani care era strânsa de juzii de tigani în Ţara Româneascs si de vatmani în Moldova.