INTERPRETAREA SI VALORIFICAREA EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE SI MEDICO-LEGALE IN PROCESUL PENAL; EVENTUALE ERORI IN APRECIEREA CONCLUZIILOR; CONSECINTELE INTERPRETARII GRETITE A UNOR ASEMENEA EXPERTIZE

INTERPRETAREA sI VALORIFICAREA EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE sI MEDICO-LEGALE ÎN PROCESUL PENAL; EVENTUALE ERORI ÎN APRECIEREA CONCLUZIILOR; CONSECINŢELE INTERPRETĂRII GREŢITE A UNOR ASEMENEA EXPERTIZE

I. Din cele mai vechi timpuri de-a lungul evolutiei societatii persoanele care au tulburat ordinea sociala prin sav rsirea de fapte ilicite au fost pedepsite pentru raul produs.

Sanctionarea acestor persoane a avut loc ca urmare a unui proces n care s-a remarcat autoritatea, indiferent sub forma n care ea s-a concretizat, si partile, care la r ndul lor au dob ndit calitati procesuale bine definite.

Dar n cadrul acestui proces au fost si situatii n care presupusii autori ai faptelor ilicite, ca urmare a duelului judiciar (acuzare-aparare), pe baza probelor (chiar corporale n Evul Mediu) au fost absolviti de raspundere penala

n epoca moderna si contemporana, procesul penal - activitate juridica complexa n care participa organe competente, parti si alte persoane - are drept scop constatarea la timp si n mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a sav rsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala

n cadrul procesului penal, activitatea judiciara propriu-zisa care la r ndul ei curpinde o complexitate de acte procesuale si procedurale, reprezinta o componenta a acestuia, afl ndu-se ntr-o relatie de parte- ntreg.

Activitatea judecatii cuprinde mai multe etape procesuale, fiind guvernata de principii si reguli prevazute de lege, n care par­ticipantii au un rol important si bine conturat.

De asemenea, n cadrul judecatii - at t nainte, c t si n timpul acesteia - are loc o examinare a activitatii procesuale si pro­cedurale desfasurate de toti participantii,.

Fara a ne opri asupra etapelor procesuale ale judecatii, ntruc t ar excede subiectului propus, trebuie totusi sa relevam importanta nceperii si desfaturarii cercetarii judecatoresti (la instanta de fond, dar si n apel, n raport de caracterul evolutiv al acestuia), etapa care are finalitate sub aspectul deliberarii asupra cauzei.

Asadar, ca sa ne exprimam sintetic asupra cercetarii judecatoresti n general, dar mai ales n cazul infractiunilor de omor si a celor intentionate de violenta n special, de modul administrarii probelor, respectiv, audierea partilor, martorilor, efectuarea expertizelor criminalistice, medico-legale etc. sub aspectul respectarii dispozitiilor legale ce guverneaza realizarea lor depinde ulterior interpretarea, n sensul valorificarii corecte a acestora n scopul pronuntarii unor solutii legale si temeinice.

Etapa procesuala a deliberarii are n cadrul activitatii de judecata o semnificatie deosebita, ceea ce ntr-o formulare expri­mata n litereatura de specialitate s-a rezumat ca fiind legatura ntre logica crearii dreptului si logica aplicarii dreptului".

n procesul deliberarii are loc o operatiune de apreciere, ce presupune o evaluare analitica pe baza rationamentelor logice a materialului probator administrat, verific ndu-se daca mprejurarile faptice se ncadreaza n modelul legal al incriminarii pen­tru care inculpatul a fost trimis n judecata, vinovatia sau dimpotriva nevinovatia n comiterea infractiunii respective, daca pre­tentiile partii civile, constituita n aceasta calitate, au fost dovedite, daca se impunea luarea unor masuri de siguranta, asiguratorii etc. Astfel se au n vedere at t aspectele referitoare la latura penala, c t si cele privind latura civila a cauzei dedusa judecatii.

Daca din punct de vedere t 12512u2021m eoretic deliberarea presupune acea operatiune de evaluare cu ajutorul rationamentelor logice, practica judiciara impune necesitatea existentei unor criterii pentru ca acest proces sa se desfasoare cu facilitate.

Procesul de interpretare presupune cunoasterea temeinica a cauzei penale supusa judecatii, respectiv at t sub aspectul sub­stantial privind fapta cu care a fost sesizata instanta, dar si procedural, referitor la multitudinea de acte procedurale administrate, at t n faza urmaririi penale c t si n aceea a cercetarii judecatoresti.

Existenta unor criterii, evident, obiective n aprecierea cauzei penale, conduce la o analiza ordonata si folosirea corecta a rationamentelor logice ale interpretarii, astfel nc t asigura o solutionare n concordanta cu dispozitiile legii.

Aparent facil acest proces al deliberarii presupune nsa o verificare at t a legalitatii, dar si a temeiniciei probatoriului administrat, a surprinderii aspectelor concordante din probe, a multitudinii acestora, n sustinerea acuzarii sau dimpotriva lipsa suportului pro­bator n raport de temeiul legal invocat, suplimentarea acestuia n verificarea tezei acreditate.

Activitatea practica a relevat n procesul de analiza a probatoriuliu recurgerea la criterii subiective n aprecierea acestuia, datorita imposibilitatii stabilirii cu exactitate a mprejurarilor faptice, uneori lipsind probele directe, materialul probator indirect corobor ndu-se sau nu, astfel apar nt arbitrariul.

Chiar si n astfel de situatii se impune diminuarea dubiuliu n cea mai mare masura, prin apelarea la interpretarea probelor n conformitate cu legea, neput ndu-se recurge la rationamente logice, speculatii n lipsa mijloacelor de proba, deoarece numai acestea sunt cele care confirma sau infirma situatia concreta supusa judecatii. n lipsa acestora, instanta trebuie sa dea rele­vanta principiului in dubio pro reo".

Dar asa dupa cum se cunoaste, deliberarea intervine nu numai ca etapa distincta, ulterioara cercetarii judecatoresti, dar si

n cadrul acesteia, prin examinarea pertinentei, utilitatii sau concludentei unei probe sau a altor cereri, exceptii etc.

si n cazul infractiunilor de violenta n general, dar si a celor de omor, n special, sub aspectul procesului penal nt lnim aceleasi reguli care l guverneaza, exista nsa de fiecare data, particularitati specifice legate de cazul respectiv.

II. Sub aspectul subiectului supus atentiei, respectiv interpretarea si valorificarea concluziilor expertizelor criminalistice si medico-legale, n cazul infractiunilor la care am facut referire trebuie sa distingem doua dimensiuni importante.

Asadar modul de interpretare a celor doua mijloace de proba deja administrate n faza urmaririi penale, n etapa procesuala a deliberarii procesului penal, iar cea de a doua modul de interpretare a acestora n situatia n care au fost administrate astfel de probe pe parcursul ceercetarii judecatoresti, concluziile fiind partial sau integral schimbate, n aceeasi etapa procesuala

Aceasta delimitare prezentata nu o regasim teoretic concretizataî, ea rezida din cazuistica ncerc nd sa o sustinem n scopul ntelegerii procesului de interpretare si valorificare a probelor mentionate.

n debutul demersului nostru trebuie sa relevam o dispozitie procedurala cu rang de principiu sub aspectul interpretarii si val­orificarii probelor n procesul penal rom n, stipulata de art. 63 alin. 2 Cod procedura penala respectiv:

Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de urmarire de judecata potrivit convingerii lor formata n urma examinarii tuturor probelor administrate si conduc ndu-se dupa constiinta lor".

Asadar regula mentionata este avuta n vedere de toate organele judiciare implicate n procesul penal, at t n faza urmaririi penale, dar si a judecatii n stabilirea vinovatiei sau nevinovatiie autorului infractiunii.

n cazul infractiunilor de violenta n care omorul sub toateformele sale reprezinta cea mai grava fapta penala, prin ea fiind adusa atingere unei valori sociale fundamentale - viata persoanei - administrarea si interpretarea probelor este complexa

n epoca contemporana, putem spune cu certitudine ca fara aportul stiintei n diversele ei specialitati nu s-ar putea solutiona astfel de infractiuni.

n descoperirea si identificarea autorilor unor asemenmea infractiuni, n stabilirea vinovatiei lor are loc un imens efort stiintif­ic de nalta specialitate, prin investigatii complexe concretizate probator prin expertize criminalistice (traseologice, dactiloscop-ice, balistice, biocriminalistice etc), medico-legale (privind moartea victimei, cauzele acesteia etc), psihiatrice (privind tulburari psihice ale autorului faptei, respectiv inculpatului, existenta sau nu a discernam ntului acestuia n raport de comiterea faptei etc).

Dar expertizele nu sunt singurele probe stiintifice lamuritoare ale unor aspecte prin obiectivele stabilite, trebuind a fi mention­ate si constatarile tehnico-stiintifice sau medico-legale, aceste mijloace de proba administr ndu-se numai n faza urmaririi penale.

Evident acest rezultat stiintific se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba, respectiv declaratii parti, martori, confruntari, nscrisuri, etc. care toate la un loc sustin sau infirma nvinuirea stabilita prin actul de inculpare - rechizitoriul.

n ceea ce priveste prima dimensiune de abordare la care am facut referire, practica judiciara a relevat ca expertizele crim­inalistice si medico-legale sunt valorificate corect sub aspectul concluziilor lor n cea mai mare parte n procesul deliberarii de catre instante.

Astfel, ca urmare a cercetarii judecatoresti efectuate, respectiv audieri parti, martori, n procesul deliberarii instantele coro­boreaza nu numai aceste probe, dar si cele din faza urmaririi penale, inclusiv expertizele care confirma stiintific prin concluziile lor cauza mortii victimei ilustrata n detaliu - prin rapoartele de necropsie, explic nd amplu mecanismul producerii ei, obiectele folosite, urmele lasate - prin constatari tehnico-stiintifice asupra obiectelor puse la dispozitie, discernam ntul inculpatului fata de fapta comisa - prin expertiza psihiatrica obligatorie n cazul infractiunilor de omor.

De regula, concluziile probelor stiintifice sunt certe, astfel ca facilitatea colaborarii cu celelalte mijloace de proba este evi­denta

Rareori expertizele mentionate au concluzii incerte sau nu pot stabili cele aratate prin obiective dar si atunci ele sunt valo­rificate n contextul celorlalte probe, n putine cazuri fiind nlaturate nemotivat.

De asemenea, putem afirma ca datorita profesionalismului efectuarii expertizelor n integralitatea lor si nu numai a concluziilor exprimate, acestea au o valoare convingatoare si sub aspectul audierii inculpatului n ambele faze ale procesului penal - urmarire penala-judecata, acesta recunosc nd fapta comisa

Acolo unde inculpatul nu recunoaste infractiunea sav rsita, de cele mai multe ori expertizele nlatura dubiul, chiar deter­min nd inculpatul sa revina asupra pozitiei initiale sau chiar daca nu revine, pozitia sa este nlaturata prin ansamblul probelor, inclusiv a expertizelor mentionate.

Din punct de vedere al tehnicii de interpretare n raport de fiecare caz concret, instantele stabilesc elementele comune vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului din probele administrate, valorific ndu-le unitar, nlatur nd unele concluzii, dar numai motivat.

n practica sunt cazuri singulare nlaturarea unor concluzii stiintifice stabilite prin expertizele criminalistice si medico-legale, motivarea fiind neconvingatoare, instantele de control judiciar, de regula, infirm nd argumentele prezentate.

Sigur, exista si posibilitatea confirmarii de catre instantele de control judiciar a concluziilor retinute de instanta de fond, astfel solutia achitarii dob ndind autoritate de lucru judecat.

Cauza explicabila n asemenea situatii ar putea rezida din administrarea expertizelor mentionate cu insuficiente da ca judecatile de valoare prezentate n concluzii sa fie afectate sau o incorecta apreciere a obiectivelor stabilite.

Cazuistica a relevat nsa dimpotriva, corectitudinea concluziilor expertizelor mentionate, erorile judiciare fiind foarte rare.

n sustinerea celor aratate as evidentia c teva cauze penale av nd ca obiect infractiuni de omor calificat si deosebit de grav, unde expertizele efectuate au fost evaluate si interpretate corect de instante, conduc nd la stabilirea responsabilitatii penale a inculpatilor.  ■■

1. Prin sentinta penala nr. 19/25.01.1996, pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a ll-a penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 844/04.04.1997 a Curtii Supreme de Justitie, sectia penala, inculpatul Coman Alexandru Constantin a fost con­damnat la o pedeapsa de 20 ani nchisoare si 8 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b, e, Cod penal pentru sav rsirea infractiunilor prevazute de art. 174 Cod penal, raportat la art. 175 lit. c Cod penal - omor calificat.

S-a retinut, n fapt, ca n ziua de 15.06.1993, n jurul orelor 17,00-17,30 ntre inculpatul Coman Alexandru Constantin si sotia sa Coman Adriana, aflati n apartamentul lor din str. Labirint nr. 37, sectorul 3, a avut loc un conflict spontan, n cursul caruia Coman Alexandru Constantin a sugrumat-o cu m na si a strangulat-o cu o bucata de tifon pe victima

Dupa uciderea victimei, inculpatul a parasit apartamentul revenind n jurul orelor 23,00, pentru a transporta cadavrul la sub­solul blocului unde a fost abandonat p na a doua zi, c nd a fost gasit nt mplator de niste copii care se jucau n fata blocului.

Instantele au facut ample motivari cu privire la interpretarea probelor, argument nd punctual din expertizele medico-legale administrate modalitatea comiterii infractiunii, leziunile produse de catre victima inculpatului, discernam ntul paîstrat al inculpat­ului n raport de fapta comisa nlatur nd pozitia adoptata de acesta de nerecunoastere a faptei prin mai multe scenarii, desi initial n faza urmaririi penale acesta a recunoscut fapta.

Probele stiintifice din faza urmaririi penale au fost completate n faza cercetarii judecatoretti cu raportul de constatare tehni-co-stiintifica privind detectia comportamentului simulat n care s-a explicat areactivitatea traseului prin fenomenul starii de subsoc" sau epuizarii de adrenalina", concluzion ndu-se ca subiectul este inadecvat investigatiilor de tip poligraf.

Desi negativa, o astfel de concluzie a fost apreciata coroborat cu expertiza psihiatrica si celelalte probe, fmaliz ndu-se cu condamnarea inculpatului.

Prin sentinta penala nr. 133/24.07.1997, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a ll-a penala au fost condamnati incul­patii Tong Xiao Lun, Zhyang Xi Duo, Chai Yi Feng la pedepse de c te 20 ani nchisoare sporite cu 5 ani, n final c te 25 ani nchisoare pentru sav rsirea infractiunii prevazute de art. 174 Cod penal raportat la art. 175 lit. a Cod penal si art. 176 lit. d Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a si art. 13 Cod penal pentru sav rsirea infractiunii de omor deosebit de grav, unul dintre inculpati fiind condamnat si pentru sav rsirea unei infractiuni rutiere.

Aceasta sentinta a fost modificata n apel, n cauza fiind exercitate apeluri at t de parchet c t si de inculpati, prin decizia penala nr. 331/A/23.11.1998 Curtea de Apel Bucuresti sectia a ll-a penala a admis apelul parchetului, condamn nd pe cei trei inculpati la pedeapsa detentiei pe viata si a respins apelurile inculpatilor, ca nefondate.

n cauza au fost exercitate recursuri de catre inculpati, cauza afl ndu-se la Curtea Suprema de Justitie nca nefiind solutionata

S-a retinut n fapt, ca la nceputul lunii septembrie 1994 inculpatul Chang Yi Feng a venit de la Brasov, fiind gazduit de ceilalti doi inculpati. n baza unei rezolutii infractionale luata anterior, cei trei inculpati au decis sa-l cheme pe Zheng Bo mpreuna cu sotia sa n locuinta din Al. Dobrina nr. 2 sectorul 2. n acest scop, inculpata Zhang Yi Duo a telefonat la resedinta celor doua vic­time, invit ndu-i n seara zilei de 03.09.1994 sa ia masa si sa discute mpreuna

n locuinta sotilor Tong Xiao Lun si Zhang Yi Duo cele doua victime au fost ucise de cei trei inculpati prin aplicarea de lovituri la nivelul craniului, cu un corp contondent si strangulate.

Dupa uciderea celor doua persoane, inculpatii Tong Xiao Lun si Chai Yi Feng au pus cadavrele n doua valize las ndu-le n apartament. Cei doi inculpati au mers apoi n locuinta victimelor, revenind n scurt timp n Al. Dobrina nr. 2 sectorul 2, unde inculpata Zhang Yi Duo ncercase sa nlature petele de s nge si celelalte urme existente.

Inculpatii Tang Xiao Lun si Chai Yi Feng au pus valizele contin nd cele doua cadavre n autoturismul folosit de victime si s-au deplasat pe soseaua de centura a Capitalei, abandon nd autovehicolul ntr-un spatiu verde, pe raza comunei Cernica, Ilfov.

Cei doi inculpati au aruncat numarul de nmatriculare al autoturismului si manusile folosite n acoperirea locului unde au abandonat vehiculul, autoturismul a fost condus de inculpatul Tong Xiao Lun care nu poseda permis de conducere. Cei doi au revenit n Bucuresti, parcurg nd o parte din drum pe jos si apoicu un taxi. Inculpatul Chai Yi Feng a parasit apoi capitala revenind n municipiul Brasov.

Inculpatii au sustinut constant ca sunt nevinovati n principal, iar n subsidiar, au apreciat ca propria lor activitate infractionala poate constitui cel mult o infractiune de favorizare a inculpatului, iar inculpata a sustinut ca autorul dublului asasinat este incul­patul Chai Yi Feng insist nd n redozarea pedepsei.

Instantele au motivat amplu condamnarile pronuntate prin actele medico-legale care au stabilit fara echivoc ca moartea ambelor victime s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea g tului, dar s-au constatat si numeroase leziuni cervicale si cranio-cerebrale cu plagi si bolta de craniu produse cu un corp dur cu rol favorizant n producerea decesului, coroborarea cu declaratiile partiale de recunoastere a inculpatilor, raportul de expertiza criminalistic privind petele de s nge gasite asupra rochiei inculpatei.

3. Prin sentinta penala nr. 9/07.01.2000, pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia l-a penala a fost condamnat inculpatul Radulescu Alexandru la pedeapsa de 20 ani nchisoare si la 10 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru sav rsirea infractiunii prevazute de art. 174 Cod penal -'omor si la 7 ani nchisoare pentru sav rsirea infractiunii prevazute de art. 211 alin. 2 lit. f Cod penal - t lharie, prin contopire adaug ndu-se un spor de 5 ani nchisoare, urm nd ca inculpatul sa execute 25 ani nchisoare si 10 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

n apel, sentinta a fost modificata, fiind exercitate apeluri de catre parchet si inculpat.

Prin decizia penala nr. 331/A/22.06.2000 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a ll-a penala a fost admis apelul parchetului, nla­turata schimbarea ncadrarii juridice si condamnat inculpatul la pedeapsa detentiei pe viata si 10 ani interzicerea drepturilor pre­vazute de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru sav rsirea infractiunii prevazute de art. 174 Cod penal raportat la art. 176 lit. d Cod penal omor deosebit de grav, 15 ani nchisoare n baza art. 211 alin. 1 si 2 lit. f Cod penal, urm nd ca inculpatul n baza art. 33 lit. a, 34 lit. a Cod penal sa execute pedeapsa detentiei pe viata si 10 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

La data ntocmirii prezentului referat cauza nu era definitiva, fiind exercitat recurs la Curtea Suprema de Justitie.

n fapt s-a retinut ca n cursul lunii septembrie 1998, perioada n care pictorul Stoian Nicolae, proprietarul atelierului din Cal. Grivitei, se afla n Germania, inculpatul Radulescu Alexandru, care detinea cheile de la ateliar, a dat un anunt n ziarul Anuntul Telefonic", manifest ndu-si dorinta de a cunoaste tineri, tinere si cupluri pentru a purta conversatii pe diverse teme, public nd n acest scop numarul postului telefonic aflat n incinta atelierului.

ntr-una din zilele de nceput ale lunii octombrie 1998 a primit un telefon de la o t nara care si-a exprimat dorinta de a vizita atelierul, scop n care s-a deplasat la adresa indicata de inculpat, n ziua de 06.10.1998, n jurul orelor 15,00 nt lnindu-se cu acesta.

Dupa o discutie de aproximativ 30 minute, timp n care au consumat vin, cei doi au ncercat sa ntretina un raport sexual, esecul dator ndu-se starii n care se afla inculpatul.

Fiind deranjat de o remarca a victimei, conform careia pictorii sunt impotenti, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu palma. n urma loviturii victima s-a dezechilibrat si a cazut pe scarile metalice care duc la subsolul atelierului, ram n nd nemiscata pe par­doseala subsolului. Observ nd ca victimei i curge s nge din zona capului, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri n cap cu un ciocan, dupaî care n dorinta de a scapa de cadavru a procedat la sectionarea acstuia cu ajutorul a doua obiecte taietoare (cutit si briceag). Membrele inferioare Ie-a introdus ntr-un sac de rafie, fiind transportate de catre infractor cu un mijloc de transport n comun, n zona S.C. Miraj S.A. unde au fost abandoanate. Dupa uciderea victimei inculpatul si-a nsusit de la aceasta un inel, o pereche de cercei, un ceas de m na si o mapa din plastic. Mapa din plastic, pantalonii si pantofii victimei au fost aruncate n locuri pe care autorul nu Ie-a mai putut identifica, iar cerceii, inelul si ceasul au fost pastrate de catre acesta.

Instanta de apel a apreciat ca prima instanta nu a analizat cu suficienta atentie probele administrate care coroborate conduc la concluzia ca inculpatul a comis omorul n scop de t lharie, n atelierul de pictura, unde o invitase pe victima, iar nu n subsolul acestui atelier, fiind relevate lipsurile materiale ale inculpatului care nu avea serviciu, era divortat, evidentiindu-se declaratiile martorilor cu privire la unele elemente de fapt, respectiv nereguli si lipsuri din atelier, urme de pete de s nge.

Toate probele administrate coroborate au condus la concluzia ca inculpatul, n lipsa de bani, pe fondul consumului de alcool si al discutiilor avute cu victima (studenta, t nara de 25 ani, av nd n mod vizibil asupra sa cercei si inel ca si un ceas aurit), i-a aplicat acesteia, n atelier, mai multe lovituri, cu o sticla de bere si apoi cu un ciocan, n zona capului pentru a o ucide si a-i lua valorile aflate asupra sa. Dupa omor si t lharie, n subsol, inculpatul a sectionat cadavrul pentru a nu-i fi descoperite faptele comise.

Este astfel demonstrat n mod cert faptul ca inculpatul a actionat cu intentia de a ucide victima si de a o t lhari. Apararile acestuia au fost infirmate de probe, fiind de altfel ilogic, ca un om care afirma ca doar a lovit cu o palma victima sa procedeze apoi la sustragerea valorilor aflate asupra acesteia (o noua rezolutie infractionala si apoi sa sectioneze cadavrul.

Cea de a doua dimensiune de abordare a interpretarii si valorificarii expertizelor criminalistice si medico-legale sub aspectul readministrarii unora din ele n faza cercetarii judecatoresti si ale caror concluzii pot fi modificate se poate analiza sub doua aspecte, respectiv concluziile probelor aratate chiar schimbate partial sau total sa nu influenteze solutia finala, dar si ipoteza din urma, pronuntarea unei solutii de achitare.

n majoritatea cazurilor, modificarea partiala sau totala a concluziilor unora din expertizele deja administrate poate influenta solutia sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate si nu asupra responsabilitatii penale a inculpatului.

Uneori, nsa prin readministrarea unei probe, cum este si aceea a expertizei medico-legale psihiatrice, ale carei concluzii sta­bilesc lipsa discernam ntului la momentul comiterii infractiunii, avizata de Comisia Superioara Medico-Legfala a I.M.L. Bucuresti (exist nd doua expertize ale caror concluzii sunt contradictorii) poate conduce la pronuntarea unei solutii de achitare, desi initial discernam ntul a fost stabilit iar instanta de control judiciar, prin dispunerea probei mentionate, ulterior s-a ajuns si la solutia deja aratata

n acest sens exemplificam o speta care la data ntocmirii prezentului referat nu este solutionata definitiv.

Cauza a suportat mai multe desfiintari si casari relu ndu-se ciclul procesual jurisdictional de trei ori, respectiv - instanta de fond - tribunal; instanta de apel - curte de apel; instanta de recurs - Curtea Suprema de Justitie; instanta de fond - tribunal;

V

instanta de apel - curte de apel; instanta de recurs - Curtea Suprema de Justitie; instanta de apel - curte de apel; instanta de recurs - Curtea Suprema de Justitie.

Inculpatul Urtan Florea a fost trimis n judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe l nga Tribunalul Teleorman pentru sav rsirea infreactiunii prevazute de art. 174 rap. la art. 175 fit. c -176 lit. d Cod penal si art. 20-21 raportat la art. 174-175 lit. c -176 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal.

n fapt s-a retinut ca n ziua de 09.05.1994 n jurul orelor 9,00 inculpatul a intentionat sa plece de acasa pentru a-si cumpara tigari nsa sotia si mama sa s-au opus av nd n vedere ca ora este nt rziata

Enervat de acest refuz si pe fondul unor afectiuni psihice anterioare (tulburari de personalitate de tip instabil si exploziv) incul­patul s-a hotar t sa ucida pe toti membrii familiei sale.

n acest scop s-a narmat cu un cutit si a atacat mai nt i pe Urlan Aurelia, sotie n v rsta de 28 ani careia i-a aplicat 7 lovi­turi de cutit n zone vitale ale corpului, torace si abdomen, cu afectarea organelor interne.

De ndata, a atacat-o si pe mama sa Urlan Margarita, n v rsta de 64 de ani, careia i-a aplicat 4 lovituri de cutit n zona toracelui si plam nului st ng. S-a furisat apoi ntr-o alta camera n care tatal sau, Urlan llie, n v rsta de 66 ani se pregatea sa se culce. I-a aplicat 6 lovituri de cutit n torace si abdomen, dupa care a atacat si pe fiul sau Urlan Marius n v rsta de 9 ani cauz ndu-i leziuni ce au necesitat 25 zile de ngrijiri medicale.

Victima a reusit sa fuga desi inculpatul a urmarit-o p na la poarta hotar t sa-i suprime viata.

Revenind n locuinta n camera n care dormeau alti doi copii Janeta Liliana n v rsta de 4 ani si Urlan Valentin n v rsta de 7 ani, inculpatul, fara nici o ezitare, a aplicat fiicei sale 6 lovituri de cutit n torace si abdomen, decesul intervenind instantaneu, dupa care a mai aplicat 5 lovituri de cutit si fiului sau Urlan Valentin cauz ndu-i plagi multiple ce au necesitat 35-40 zile ngrijiri medicale sicare au pus n primejdie viata victimei. Cei doi minori Urlan Marius si Urlan Valentin au fost transportati de urgenta la Spitalul Orasenesc Videle, unde datorita ngrijirilor medicale viata Ie-a fost salvata

n rapoartele de expertiza medico-legale s-a concluzionat ca moartea celor 4 victime a fost violenta si s-a datorat multiplelor plagi produse prin lovirea cu un cutit de 30 cm., interes nd zone vitale si organe ale corpului.

n ceea ce priveste pe Urlan Marius si Urlan Valentin s-a constatat ca leziunile au necesitat 25 respectiv 40 zile ngrijiri medicale pentru vindecare, pun ndu-se n primejdie viata minorului Urlan Valentin.

Expertiza psihiatrica a stabilit ca inculpatul prezinta tulburari de personalitate de tip instabil-exploziv, nsa are discernam ntul faptelor sale.

Instanta de fond I-a condamnat pe inculpat la pedeapsa detentiei pe viata si 3 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a Cod penal, ca pedeapsa rezultanta, prin decizia instantei de apel, conflrm ndu-se solutia, nsa prin decizia Curtii Supreme de Justitie a fost admis recursul inculpatului, casate ambele hotar ri si trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Teleorman.

Motivul casarii I-a constituit necesitatea efectuarii unei noi expertize psihiatrice n conditiile art. 117 Cod procedura penala cu internarea inculpatului ntr-un institut medical de specialitate pentru stabilirea discernam ntului, av ndu-se n vedere si efectul ingerarii de mercur industrial si sa se verifice apararea inculpatului n aceasta privinta

Instanta de fond, dupa casare a readministrat probatoriul, efectu ndu-se si expertiza indicata care a concluzionat ca incul­patul nu a avut discernam nt n legatura cu faptele pentru care este trimis n judecata, instanta argument nd amplu probele administrate n ansamblul lor, infirm nd proba stiintifica ultima prin declaratiile martorilor, apreciind ca demersul infractional a fost constient si voit de inculpat, pronuntând condamnarea inculpatului la detentie pe viata. Prin apelul exercitat de inculpat solution­at de instanta de control judiciar, apelul a fost admis iar inculpatul achitat pentru infractiunile retinute n sarcina sa, invoc ndu-se iresponsabilitatea si aplic ndu-se prevederile art. 114 Cod penal internarea medicala a inculpatului ntr-un institut medical de specialitate p na la nsanatosire.

Motivarea instantei de apel s-a axat pe actele medico-legale efectuate, avizul Comisiei Superioare Medico-Legale care a confirmat expertiza prin care se concluziona asupra discernam ntului abolit al inculpatului.

Curtea Suprema de Justitie, asupra recursului exercitat de parchet I-a considerat ntemeiat si I-a admis, dispun nd casarea deciziei Curtii de Apel Bucuresti si trimiterea spre rejudecare acestei instante pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale care sa raspunda clar cu privire la existenta sau inexistenta discernam ntului inculpatului, apreciindu-se ca incert raspunsul dat.

De asemenea s-a considerat necesar trimiterea comisiei ntregului dosar, solicit ndu-se sa se examineze medico-legal si modul concret n care a procedat inculpatul la comiterea omorurilor, n raport de consideratiile instantei ce aratau ca denota o anumita logica si coerenta n succesiunea actiunilor acestuia.

Cauza a fost re nregistrata la Curtea de Apel, dispusa expertiza mentionata, la dosar fiind primit avizul Comisiei Superioare Medico-Legale n care se reconfirmau avizul raportului medico-legal de constatare a discernam ntului abolit, raportul respectiv, arat ndu-se ca de aceste concluzii nu s-a tinut seama de recomandarile care propuneau prevederile art. 114 Cod penal, iar solicitarea unei a 3-a expertize medico-legale psihiatrice este absurda sau cel putin ciudata

Fata de acest aviz, reprezentantul Ministeruli Public a solicitat, retrimiterea dosarului I.M.L. Bucuresti pentru ntocmirea probei dispuse, cerere pusa n discutie de instanta si respinsa cu motivarea ca nu reprezinta o ncalcare a limitelor rejudecarii deciziei instantei supreme, n conditiile n care din continutul avizului instantei medicale unde urrma sa fie efectuata expertiza,

aceeasi comisie de medici care a participat la expertizarea bolnavului a opinat ca nu este necesara efectuarea probei dispusa în baza ntregului dosar al cauzei, proba av nd la baza constatari a unor persoane de stricta specialitate care puteau aprecia cele dispuse n raport de finalitatea probei mentionate asupra solutionarii cauzei.

At t aparatorul inculpatului c t si reprezentantul Ministerului Public n concluzii au solicitat achitarea inculpatului n baza ires­ponsabilitatii constatate.

Curtea de Apel Bucuresti, n apel, dupa casare a pronuntat achitarea inculpatuliu n baza temeiului indicat cu mentiunea internarii medicale n baza art. 114 Cod penal.

n considerente s-a retinutr ca desi potrivit normei procedgrale prevazute de art. 63 Cod procedura penala probele nu au o valoare mai dinainte stabilita, rezult nd ca acestea au o valoare egala si trebuie avute n vedere n mod unitar at t de organele de urmarire penala, c t si de instanta de judecata, Curtea considera ca proba expertizei stiintifice cum este si cea medico-legala psihiatrica ce are la baza judecati de valoare strict de specialitate prin concluziile sale aduce argumente stiintifice care infirma celelalte mijloace de proba cum sunt n speta declaratiile inculpatului, ale martorilor care pot releva o aparenta coernta si logica a demersului infractional, nsa fara o interpretare din punct de vedere somatic, psihiatric, stiintifica

Astfel, examin nd n mod unitar ansamblul probator administrat rezulta indubitabil ca inculpatul Urlan Florea la momentul sav rsirii faptelor nu a avut discernam nt si astfel fiind iresponsabil se impune achitarea sa.

III. n consecinta, interpretarea si valorificarea expertizelor criminalistice si medico-legale ce circumscriu amplului proces de deliberare unde rationamentele logice se sustin prin probele administrate care coroborate pot infirma sau nu vinovatia sau nevinovatia inculpatului.

Asadar, rolul stiintific al probelor mentionate este de necontestat, expertizele la care am facut referire trebuind a fi interpretate sub toate aspectele at t procedural c t si din punct de veder al conclujziilor emise, av nd valoare probanta n interpretarea lor n contextul celorlalte probe, care toate n ansamblul lor conduc la pronuntarea unei solutii cu respectarea legii.

Erorile de interpretare a probelor se infirma, de regula, pe calea controlului judiciar.

Cazuistica a demonstrat si pronuntarea unor solutii cu eroare judiciara definitiva, acestea fiind singulare, dar posibile, ntruc t amplul proces de administrare, interpretare a probelor poate avsa la baza erori determinate de om si stiinta cu gradul de relativitate ce guverneaza adevarul absolut.

Prof. univ. dr. Emitian STANCU, Parchetul de pe l nga Tribunalul Gorj

Traim ntr-o perioada de profunde transformari, n care fiecare aspect al vietii se schimba cu rapiditate: viata sociala, familia, tehnologia, politica, economia. De ce se schimba lumea care ne nconjoara at t de repede n comparatie cu epocile trecute par­curse de omenire? Aceasta este o ntrebare complicata si n acelasi timp delicata, la care ne este greu sa raspundem. Oricare ar fi posibilul raspuns la aceasta ntrebare, cert este faptul ca toti, femei si barbati, tineri sau v rstnici, ne aflam n trenul acestor schimbari care nu da semne ca îsi va ncetini miscarea.

Noi, cei ce slujim legea, ne-am putea ntreba daca domeniul pe care l reprezentam constituie, sau nu, unul din motoarele acestei schimbari, daca sistemul legislativ este sau nu un produs al schimbarii societatii, daca sistemul legislativ ca atare este autonom si daca nu cumva reprezinta el nsusi o lume aparte.

Renumiti juristi - la care se adauga si cercetatori din alte domenii ale stiintelor umaniste - si-au pus aceste ntrebari si au ncercat sa le afle raspunsul.

O prima concluzie a fost aceea ca sistemul legislativ este conservator si rezistent la schimbari. Experienta si practica juridica au demonstrat nsa, ca ncep nd din Evul Mediu, ntregul edificiu al dreptului a suferit schimbari notabile determinate de forta fara margini a valului schimbarilor sociale.

Societatea nu este altceva dec t un ansamblu de valori ierarhizate si sustinute de un ansamblu solid de norme si principii, care alcatuiesc mpreuna o arhitectura complicata ce are drept tinta nsasi dezvoltarea vietii n toate aspectele ei. Relatiile ce se stabilesc n cadrul acestui urias edificiu implica prezenta individului, cu toate capacitatile, limitele, aspiratiile si trebuintele lui. ntre indivizi, ntre indivizi si grupuri sociale, ori ntre grupuri sociale, indiferent de marimea lor, se stabilesc punti de comunicare, con­lucrare si interes. Am putea spune ca toata activitatea umana constienta - indiferent de natura acesteia - se structureaza n jurul acestor punti, care la r ndul lor sunt sustinute de pilonii solizi ai LEGII. Nu de putine ori nsa, puntile de legatura ntre indivizi, sau ntre indivizi si comunitate, sunt fr nte prin ncercarea indivizilor, sau a grupurilor de interese, de a elimina pilonii de sustinere ai esafodajului social, prin agresiunea fatisa, sau ascunsa mpotriva legii, actiune care a purtat, poarta si va purta denumirea de INFRAC IUNE.

De aici se naste o alta ntrebare: poate societatea sa se regenereze de la sine, fara ajutorul unor factori de control si auto­control a caror menire este acea de a mentine esafodajul legislativ, asigur nd totodata progresul societatii pe ansamblu? La, aceasta ntrebare raspunsul vine tot dintr-o ndelungata practica: Nu, acest lucru nu este posibil.

Pe de alta parte, valorile unanim acceptate ale societatii contemporane au drept precept imperativ ocrotirea individului, a per­sonalitatii sale, ca pe cel mai de pret bun social, cer nd sistemului sa elimine orice posibila eroare de aplicare a legii, fie ca este vorba de cazuri individuale, fie ca n discutie sunt luate cazuri colective. Esential n aplicarea acestui principiu este aflarea ADEV RULUI, singura masura pe care societatea contemporana si nu numai ea - o accepta drept criteriu de protejare eficienta a sistemului social.

Aflarea adevarului este cel mai anevoios proces, mai ales ntr-o societate care, asa cum aratam, se dezvaluie pe sine drept un tren de mare viteza, ai carui calatori amesteca n proportii niciodata strict definite - binele si raul, cinstea si necinstea, respectarea legii si infractiunea.

Dupa unele opinii, raul, necinstea si infractiunea sunt doar manifestari izolate pe care societatea le-ar putea anihila, fie numai si prin cov rsitoarea prezenta a laturilor de caracter si faptice opuse lor.

Mai este necesara n aceste conditii, existenta si perfectionarea continua a unui corp solid de specialisti n aflarea adevarului care sa foloseasca toata experienta - genetica" am putea spune - acumulata n timp de stiinta particulara pe care o desemnam cu numele de CRIMINALISTIC

i mai este necesara societatii aceasta munca de arheolog al unui prea recent trecut, i mai sunt necesare eforturile costisi­toare pe care le impune cercetarea criminalistica i mai este necesara folosirea aparaturii, metodelor si tehnicilor utilizate n cerc­etarea spatiului cosmic numai pentru a se putea apara de agresiunile izolate ale unor indivizi asupra sistemului de valori apartin nd unei societati puternice si stabile din punct de vedere politic, economic, tehnic, cultural...?

Raspunsurile la aceste ntrebari, deloc retorice, se afla n nsasi imaginea lucida pe care societatea o are la sf rsitul mileni­ului II asupra propriilor probleme, nazuinte si perspective de dezvoltare.

Experienta, acumulata n secole de existenta a comunitatilor umane bazate pe respectarea unor principii de drept, a demon­strat cu prisosinta ca orice agresiune asupra ansamblului de valori sociale ntreprinsa prin atacarea valorilor de drept, nseamna tot at tea lovituri majore pe care sistemul le acumuleaza p na la propria-i distrugere. Aceeasi experienta a demonstrat ca ncal­carile legii, infractiunile - fie ele oric t de izolate si ne nsemnate la prima vedere - sapa ad nc nu numai la temelia societatii, ci si la temelia bunastarii si echilibrului interior al fiecarui individ n parte.

Criminalistica-stiinta si criminalistii au aparut tocmai pentru a juca rolul de anticorpi ai unui sistem ce ar putea fi infestat.de virusii infractionalitatii. Munca neobosita a criminalistilor, cel mai adesea nestiuta si solitara, conduce pas cu pas, analiza cu analiza, raspuns cu raspuns, la aflarea ADEV RULUI, Prjn nsasi definitia filozofica data adevarului, acesta este relativ. Criminalistica nu îsi propune sa ajunga la esenta adevarului absolut, dar ncearca sa se apropie de aflarea adevarului, fie el si relativ, sine ira et studio (fara ura si partinire), fiindu-i indiferent cui foloseste acesta.

Existenta criminalisticii nu este bazata pe inertie, pe automultumire si limitare la cunostintele acumulate p na n prezent. ntr-o lume n care oameni cinstiti si infractori potentiali merg umar l nga umar, se bucura n egala masura de binefacerile unui sistem social de valori, care statueaza deplina egalitate si liberul acces la informatie, criminalistul trebuie sa faca o distinctie clara ntre modul cum cele doua categorii de indivizi folosesc binefacerile sistemului democratic pentru a-si atinge scopurile specifice, din pacate diametral opuse. Liberul acces la informatie si la majoritatea descoperirilor tehnologice al tuturor indivizilor este una din­tre cele mai evidente contradictii care confrunta o societate cu adevarat democratica, incapabila sa limiteze accesul la informatie al unui individ - sau al unui grup de indivizi - fara sa ncalce unul dintre principiile de baza ale democratiei.

S-a spus, pe buna dreptate, ca ntre criminalisti si infractori exista o permanenta competitie n care fiecare din cele doua grupuri ncearca sa fie cu un pas naintea celuilalt. Este o competitie dura, a carei miza este nsasi respectul fata de viata plan­etei si implicit fata de viata si libertatile fiecarui cetatean n parte. Orice ezitare, sau delasare, din partea criminalistilor, ar gen­era un adevarat dezastru social.

Parafraz nd vechiul dicton latin sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain", am putea spune ca la sf rsitul secolului XX Criminalistica trebuie sa îsi asume propriul dicton: sunt o stiinta si nimic din ceea ce este stiintific nu-mi este strain", nteleg nd imperativul momentului, criminalistica-stiinta a cautat - si a gasit - un sprijin eficient n stiintele exacte, folosind abso­lut toate cercetarile de v rf n sprijinul propriului demers de cercetare, av nd constiinta ca nu exista la ora actuala domeniu stiintific caruia sa nu i poata fi cerut un tribut de cunostinte care sa fie puse n slujba aflarii adevarului, spre mplinirea binelui.

Utilizarea posibilitatilor practic nelimitate ale informaticii, sau ncercarea descoperirii unor elemente de identificare personala care sa nu poata fi puse la ndoiala, cum este amprenta genetica (ADN-ul), precum si implicarea n analizele de laborator a masuratorilor exacte cu ajutorul celor mai sofisticate mijloace si metode tehnice, au adus criminalisticii un plus de certitudine n reusita programului specific pe care l are.

n orice societate exista autoritate. Orice autoritate are urcusuri si coborâsuri. Nu exista societati bazate pe o deplina egalitate.

Fie ca autoritatea are la baza respectul fata de cuv ntul unei religii, fie ca autoritatea emana din respect pentru bani, sau pentru gradul de pregatire al unor persoane, este un gen de autoritate ne mpartasita la nivel social global dec t n masura n care criteriile, de la societate la societate, sunt si ele mpartasite. Singura autoritate care se bucura de acelasi respect, indifer­ent de tipul de societate din care se naste, este autoritatea Legii. La r ndul ei, Legea poate fi modificata ori de c te ori societatea considera acest lucru necesar. Oricare ar fi nsa Legea, singurul mijloc de a identifica pe cei ce o ncalca, fara a proceda n mod abuziv la gasirea unui vinovat fara vina, este Criminalistica.

Recunoscuta de multe personalitati n materia justitiei pehale drept stiinta si arta investigatiilor penale, Criminalistica a fost privita adeseori cu o nemeritata condescendenta, poate si datorita faptului ca aceasta stiinta pune nainte de tot si de toate respectarea normelor de conduita ale magistratului.

ntr-o societate n care at t Criminalistica, c t si criminologia, au fost confundate adeseori cu activitatea de politie rau nte­leasa, reticenta atragerii criminalistilor n structurile administrative si judiciare superioare nsarcinate cu combaterea criminalitatii a parut fireasca

Societatile cu democratie avansata au nteles nsa ca numai o stiinta cum este criminalistica - stap na a tehnicilor, metode­lor si experientei teoretice si practice necesare stoparii valului de infractionalitate generat de bunastarea unei societati care odata cu performantele economice si sociale a creat tot at tea tentatii - se poate opune agresiunilor tot mai numeroase care erodeaza sistemul social, asigur nd perpetuarea democratiei, soliditatea statului de drept, dezvoltarea libera si sigura a individului si a comunitatii.

Particularitati n cercetarea biocriminalistic genetica

Fundament stiintific.

Descoperirea acidului dezoxiribo nucleic (ADN), a condus la ntelegerea conceptului de creditate prin decodarea informatiilor genetice pe care molecula de ADN le are n componenta. Av nd o structura moleculara, ADN-ul este continut de toate celulele organismelor vii.

Prima prezentare a structurii ADN s-a facut n anul 1950 de catre James Watson si Francis Crick. Molecula de AND este foarte mare, fiind compusa din patru tipuri de nucleotide - adeina, citozina, guanina si timina - care se pot aranja numai n urma­toarea formula: A-T si G-C, pe o banda dubla, rasucita, care a fost denumita conventional dubla elice".

P na n 1985 studierea moleculei de ADN nu a constituit o preocupare majora pentru criminalistica. Alee Jeffreys si colegii sai de la Universitatea din Leicesteri (Anglia), au fost primii care au prezentat valentele infinite pe care ADN-ul le are n identifi­carea unei persoane prin studierea urmelor biologice de orice natura lasate de respectiva persoana la locul unei infractiuni.

Procesul de identificare a unei persoane ncepe n momentul n care corpul acesteia elimina sau lasa la locul infractiunii o substanta biologica care contine n mod necesar material genetic (ADN), continu nd cu recoltarea probei de catre criminalist, urmata de analiza de laborator care are drept punct terminus, traducerea materialului genetic ntr-un cod, cu formula unica, irepetabila, specifica unui singur purtator al acelei informatii genetice.

Singurele celule din corpul uman unde nu exista ADN sunt acelea cunoscute sub numele de globule rosii" prezente n s ngele uman. Av nd nsa n vedere ca fluidul vital al speciei umane, s ngele, este compus din globule rosii si albe, care nu pot fi sepa­rate dec t prin procedee de laborator, probabilitatea ca la locul infractiunii sa nu se gaseasca celule purtatoare de ADN este nula

Unul dintre raspunsurile pe care a trebuit sa le dea criminalistica a fost acela referitor ta numarul de analize de locatii ADN care pot duce la evidentierea certa a diferentelor existente ntre doua amprente genetice apartin nd unor persoane diferite.

S-a luat n considerare posibilitatea ca, spre exemplu, doi suspecti a caror amprenta genetica trebuie comparata cu amprenta genetica a probei recoltata de la locul infractiunii sa prezinte acelasi model al locatiei ADN.

Pentru maximizarea puterii discriminatorii a analizei4, criminalistii au lucrat cu un polimorfism de nalta putere, numit de primii utilizatori anglo-saxoni, VNTR (Variable Number of Tandem Repeats). Analizele se bazeaza pe faptul ca locatiile contin numere variabile de secvente ADN care se repeta, locatiile contin nd de la individ la individ, secvente a caror repetare este imposibila. Pentru a elimina orice posibilitate de confuzie, laboratoarele de analiza a amprentei genetice examineaza patru locatii VNTR, care sunt considerate suficiente pentru a stabili cu precizie identitatea unei persoane.

Particularitatile cercetarii la fata locului. Specialistii au clasificat probele biologice descoperite la fata locului n trei categorii:

1. probe cu nalt grad de precizie n identificarea profilului ADN: s ngele; lichidul seminal care, chiar daca nu contine sper­ma, are suficient material pentru efectuarea analizelor ADN; saliva (indiferent de pe ce tipuri de obiecte este recoltata tigari fumate, periute de dinti, plastice ale tigarilor de foi, masti, vesela, chewing gums, timbre si plicuri postale etc).

2. probe cu potential n definirea profilului ADN: fluidul vaginal ( n cazurile de viol poate contine un amestec de celule, provenind din ambele parti care pot fi analizate separat); secretiile nazale; parul (numai parul smuls are valoare pentru analizele nucleare ADN at ta timp c t ADN-ul este cuprins numai n celulele ce nconjoara radacina); bucati de carne; celule ale pielii; urina; parti de corp; oase (maduva osoasa poate fi analizata chiar si n cazuri de descompunere avansata

3. probele cu potential n analizele ADN mitocondrial. Orice probe care nu se preteaza la alte analize, pot fi analizate prin analizele ADN mitocondriale.

nainte de a fi ridicat, orice obiect care constituie proba, va fi fotografiat si/sau desenat. Obiectele care se ridica n vederea analizarii ADN, vor fi controlate pentru a fi puse nevidenta alte urme importante, cum ar fi urmele papilare. Pentru fiecare proba se va folosi un tip special de recipient care sa ofere o depozitare si un transport sigur. S ngele lichid, tesuturile, organele sau oasele se containerizeaza si se refrigereaza n vederea transportarii n conditii optime. Spre deosebire de s ngele colectat lichid, petele de s nge aflate pe obiecte, vor fi uscate nainte de a fi mpachetate si trimise laboratorului. Parul trebuie colectat cu grija pentru a evita ruperea tijei sau atingerea radacinii, furnizoare de informatie genetica

ntruc t tehnicile ADN sunt foarte sensibile, contaminarea probelor este o adevarata problema. Pentru a se evita acest fenomen se folosesc manusi si pensete adecvate, avantajul folosirii acestora fiind posibilitatea schimbarii lor ori de c te ori devin contaminabile. Instrumentarul folosit at t n cercetarea la fata locului c t si n analizele de laborator, se curata cu tampoane cu alcool dupa ridicarea fiecarui obiect. De asemenea se recomanda purtarea unor masti pentru a se evita stranutul, tusitul sau chiar vorbitul n apropierea materialului patat.

Expertizarea. n 1985, Alee Jeffreys preciza faptul ca minisatelitii existenti n genomul uman prezinta o zona centrala ce se repeta de mai multe ori n cadrul unui fragment unic, determin nd astfel polimorfismul lungimii fragmentului de restrictie. Astfel metoda identificarii prin cercetarea amprentei genetice a fost adoptata tocmai datorita polimorfismului extrem de mare al min-isatelitilor ADN-ului uman, ceea ce determina un potential de discriminare foarte ridicat.

Analiza ADN-ului n laboratoare specializate se desfasoara prin doua metode: metoda analizei amprentei genetice prin enzime de restrictie si metoda reactiei n lant a polimerazei (PCR).

n cazul utilizarii metodei prin enzime de restrictie, este necesara o cantitate suficienta de ADN ce este supusa izolarii si purificarii cu ajutorul unor detergenti si enzime cu mare specificitate, cum ar fi proteinaza K. Cea de-a doua etapa o constituie decuparea ADN-ului cu ajutorul unor enzime de restrictie, n fragmente de marimi diferite. Fragmentele astfel decupate sunt tri­ate dupa lungime cu ajutorul unui gel de agaroza, fenomen ce poarta numele de electroforeza. Urmatoarea etapa poarta numele de transfer Southern" si consta n transferarea fragmentelor de pe gel pe o membrana de nylon, urmata de denaturarea ADN-ului, ce consta n ruperea puntilor de hidrogen dintre bazele complementare si apoi reunirea ADN (hibridarea). Ultima etapa a metodei prin enzime de restrictie consta n autoradiografia membranei. Rezultatul analizei l constituie vizualizarea fragmentelor ADN sub forma unor benzi ntunecate. Benzile astfel obtinute pot fi folosite pentru comparatie cu cele rezultate din prelucrarea probelor ridicate de la fata locului. Lipsa corespondentei benzilor comparate duce la eliminarea din cercul suspectilor a persoanei examinate.

O alta metoda care s-a impus extrem de rapid, este aceea a reactiei n lant a polimerazei (PCR = polymerase chain reac-tion). Avantajul acestei metode fata de metoda cu enzime de restrictie consta n sensibilitatea acesteia, put ndu-se folosi o singura molecula de ADN pentru a fi amplificata. Metoda consta n amplificarea in vitro a secventelor ADN prin cicluri de denaturare ADN, fixarea primerilor si extinderea cu polimeraza ADN. Metoda PCR este rapida, simpla, necesita fragmente de dimensiuni mici pentru studiere si permite realnalizari multiple.

n ciuda controverselor si criticilor ce nu au nt rziat sa apara, amprenta genetica ofera dovada unicitatii noastre, impun nd cercetarii criminalistice o noua metoda de identificare, cu sanse reale n realizarea actului justitiar.