INTRODUCERE ÎN DREPT FISCAL
1. Definirea impozitului si a taxelor
Impozitul este definit ca fiind plata baneasca obligatorie, generala si
definitiva, efectuata de persoane fizice si juridice, în favoarea bugetului
statului, în cuantumul si la termene precis stabilite de lege, fara obligatia din
partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat.
Trasaturi specifice: este o obligatie baneasca, si nu una de prestatii
personale, element ce-l diferentiaza fata de orice alte obligatii neexprimate
si necalculate în bani; natura de plata generala rezulta din obligatia care se
refera la grupe sau categorii de contribuabili, si nu la subiecti indivi 616p153g dual
determinati; caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa unei
obligatii de restituire direct catre contribuabili a sumei percepute; caracterul
unilateral al obligatiei, în
sensul ca beneficiarul neconditionat al platii este
167
statul sau unitatile administrativ-teritoriale, iar contribuabilul nu dobândeste
vreun drept corelativ; notiunea de impozit cuprinde elemente de stabilire a
obligatiei fiscale în sarcina contribuabililor (procedura pentru identificarea
si determinarea în concret a subiectului si obiectului impunerii).
Taxele: sunt plati facute de persoanele fizice sau juridice, de regula
pentru servicii prestate sau activitati efectuate în favoarea acestora de catre
institutii publice.
Dupa modul de stabilire a cuantumului lor, taxele pot fi fixe sau
forfetare, proportionale sau progresive ori regresive.
Deosebiri între taxe si impozit: a) impozitului îi lipseste total
obligatia prestarii unui serviciu direct si imediat din partea statului, pentru
taxe statul presteaza unele servicii; b) cuantumul lor se determina diferit: la
impozit, în functie de baza impozabila, în timp ce marimea taxei este
influentata de natura serviciului prestat; c) termenele de plata sunt stabilite
la date fixe, pentru impozit; dupa efectuarea prestatiei sau în momentul
solicitarii, pentru taxe.
2. Principii de baza ale sistemului fiscal
Principiile sistemului fiscal definite de Maurice Allais, laureat al
premiului Nobel, sunt: individualitatea - fiscalitatea trebuie sa constituie un
mijloc de asigurare pentru deplina dezvoltare a personalitatii fiecarui
cetatean corespunzator propriilor sale aspiratii; nediscriminarea - impozitul
sa fie stabilit potrivit unor reguli unitare pentru toti, fara discriminari directe
sau indirecte pentru unele grupe sociale; impersonalitatea - stabilirea si
prelevarea impozitului nu trebuie sa implice cercetari de tip inchizitorial
asupra vietii persoanelor sau asupra gestiunii întreprinderilor; neutralitatea
- impozitul nu trebuie sa contravina unei mai bune administrari a
economiei, dimpotriva, el trebuie sa stimuleze realizarea unei economii mai
eficiente; legitimitatea - pe cât posibil, veniturile provenind din serviciile
efectuate în folosul colectivitatii, cum sunt veniturile din munca, venituri
din asumarea unor riscuri, trebuie sa fie considerate ca legitime, respectiv
meritate si sa nu fie impozabile; lipsa de arbitrariu - impozitul trebuie sa
fie prelevat potrivit unor principii simple, clare si care sa nu poata sa dea
loc la nici un arbitrariu. A se vedea si "Principiile fiscalitatii" din Art.3
al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M.Of. nr. 927 din 23 decembrie
2003).
168
3. Categorii de impozite si de contribuabili
Clasificarea impozitelor si taxelor
În functie de forma în care se obtin de catre stat:
. impozite în natura - având forma prestatiilor sau darilor în natura
(frecvente în orânduirile sclavagista si feudala);
. impozite pecuniare - îmbraca forma baneasca de percepere.
În functie de obiectul impunerii, impozitele si taxele îmbraca trei
forme: impozite si taxe pe avere - impozit pe cladiri, teren; impozite si taxe
pe venit - se stabilesc si se percep asupra veniturilor contribuabililor;
impozite sau taxe pe cheltuieli.
În functie de modul de percepere: impozite directe, care se stabilesc
si se percep nemijlocit de la persoanele fizice sau juridice pentru veniturile
sau bunurile prevazute de lege; impozite indirecte, care se stabilesc asupra
vânzarii de bunuri sau prestarii unor servicii.
La rândul lor, impozitele directe pot fi grupate, în functie de criteriile
avute în vedere la stabilirea si perceperea lor, dupa cum urmeaza: impozite
reale, stabilite asupra unor obiecte materiale (case, terenuri, produse etc.);
impozite personale, care au în vedere, în principal, persoana
contribuabilului, în conexiune cu veniturile sau averea sa.
În acelasi timp, impozitele indirecte sunt categorisite, în raport cu
diferite caracteristici, în: impozite sau taxe de consumatie, percepute asupra
produselor si serviciilor de prima necesitate, prin adaugarea lor la pretul de
vânzare; monopolurile fiscale; taxe vamale; alte impozite sau taxe.
În functie de scopul urmarit, avem urmatoarele categorii de impozite:
impozite financiare, impozite de ordine.
Categoriile de contribuabili si impozitele datorate de acestia
Contribuabilii pot fi grupati în doua mari categorii: persoane juridice
si persoane fizice.
Persoanele juridice, la rândul lor, pot fi grupate, din punct de vedere
fiscal, în: a) Persoane juridice propriu-zise, categorie care cuprinde:
persoanele juridice cu activitate economica, cum sunt: regiile autonome si
companii sau societati nationale; societatile comerciale; organizatiile
cooperatiste; alti agenti economici; b) Persoane juridice fara scop
lucrativ, cum sunt: institutiile publice; organizatiile sociale; asociatiile de
cetateni; asociatiile si
fundatiile; c) Unitati economice fara personalitate
169
juridica, categorie care cuprinde: unitati economice apartinând unor
persoane juridice; asociatia în participatie; societatea de drept civil.
d) Societatile straine, cum sunt: societati straine; filiale ale societatilor
straine.
Contribuabilii din grupele a, b si c datoreaza:
A) taxa pe valoarea adaugata si accize;
B) impozitele pe profit, cuprinzând: impozitul pe profitul propriu-zis;
impozitul pe dividende de la societatile comerciale;
C) contributia pentru asigurarile sociale si alte contributii la fondurile
sociale;
D) taxa pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol a terenurilor
aflate în extravilan si taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri
decât pentru productia agricola sau silvica;
E) impozitul pe cladiri;
F) alte impozite si taxe, cum sunt, spre exemplu: taxa asupra
mijloacelor de transport; impozitul pe teren; taxe vamale; taxe de
înregistrare; taxe locale; taxe de timbru.
Contribuabilii din grupa d) datoreaza: impozit pe unele venituri
specifice realizate de nerezidenti; unele impozite si taxe prevazute la literele
A, B, C, D, E si F de mai sus.
Persoanele fizice rezidente sau nerezidente datoreaza diferite
impozite si taxe. Principalele impozite datorate de persoanele fizice sunt
cele pe venit si pe avere.
4. Definitii fiscale
1. Subiectul impozabil (contribuabilul) este o persoana obligata direct
(personal), potrivit legii, sa suporte plata unui impozit, taxe sau altui venit
public. Subiectul impozabil poate fi o persoana fizica sau o persoana
juridica, ce poseda bunuri sau realizeaza venituri pentru care legea prevede
obligatia platii unui impozit, taxe sau altei obligatii de plata catre bugetul
public.
2. Platitorul de impozit este persoana obligata sa efectueze calcularea
si plata impozitului, taxei sau altui venit public. În primul rând, platitorul
este însusi subiectul impozabil (contribuabilul), care are îndatorirea
personala atât de a suporta propria obligatie fiscala, cât si de a plati efectiv
impozitul datorat. Platitor poate
fi însa si alta persoana decât contribuabilul.
170
3. Baza impozabila este notiunea utilizata pentru a desemna suma
asupra careia se aplica o cota de impozit pentru a se determina cuantumul
impozitului datorat.
4. Cota de impunere se exprima într-o suma fixa sau un procent care
se aplica asupra bazei impozabile si cu ajutorul careia se calculeaza suma
impozitului datorat.
Sunt utilizate doua categorii de cote de impozite sau taxe: fixe si
procentuale. Cotele fixe sunt determinate în suma egala (fixa) pe o anumita
marime a venitului sau bunului impozabil. Cotele procentuale reprezinta un
anumit procent din venitul sau valoarea bunului impozabil si pot fi:
proportionale, progresive sau regresive. (A se vedea definitiile din art. 7 si
urm. din Codul fiscal).
|
