INTRODUCERE IN DREPT

INTRODUCERE IN DREPT

TERMINOLOGIE

Termenul “drept” provine din latinescul “directus” care inseamna drept in plan orizontal sau vertical sau linie dreapta.

Cuvantul latin “yus” inseamna lege sau dreptate.

APARITIA DREPTULUI

Poporul roman a creat in antichitate principalele institutii ale dreptului, care s-au pastrat pana astazi cu modificarile intervenite. Romanii credeau in vesnicia dreptului, considerand ca acolo unde exista societate, exista drept.

Adeptii teoriei dreptului natural considerau ca: “omul este un animal social si pentru a putea trai intr-o societate are nevoie de reguli (norme juridice). Astfel dreptul a aparut in conditii istorice determinate.

Filosoful german Haegel conside 656g69g ra ca: dreptul a aparut ca urmare a aparitiei celor doua institutii:

Agricultura – care a determinat aparitia proprietatii private;

Casatoria – ca alianta durabila incheiata cu scopul de a proteja familia si averea acesteia.

Din cele mai vechi timpuri au existat in toate grupurile sociale reguli, traditii, oprelisti, tabu-uri, toate avand un caracter obstesc. La acestea se adauga obiceiurile si traditiile, care impreuna cu celelalte reguli asigura satisfacerea interesului general.

Aparitia claselor sociale a determinat ca interesele sa nu mai fie convergente, comune, fiind necesara o forta de constrangere si anume statul cu instrumentele sale.

Legiuiri

In Orientul Antic prima legiuire a fost Codul lui Hamurabi (1901) care contine norme juridice, morale si religioase si care arata ca: “legea trebuie sa aduca binele poporului.”

Legile lui Manu in India Antica create de preotii brahmani.

Codul lui Mu in China Antica.

In general aceste prime forme de reglementare au ca principal conotatie aspectul religios, astfel incat o parte din aceste precept se regasesc in actual legislatie.

In Europa antica au fost:

Legile lui Lycure – in cetatea antica Sparta

Legile lui Dracon si Solon – la Atena

Legea celor 12 table – in Roma antica

Legea salica – la franci

SISTEMUL DE DREPT. RAMURILE DREPTULUI

Literatura juridica considera ca sistemul de drept este alcatuit din urmatoarele doua mari componente:

I.       DREPT NATURAL – un drept ideal deasupra tuturor sistemelor de drept care este neschimbat si care acopera nevoile generale ale societatii;

II.     DREPT POZITIV – reglementarile juridice, care se aplica si sunt intr-o continua evolutie.

La randul sau dreptul pozitiv este alcatuit din:

Drept international :

a)    Drept international public;

b)   Drept international privat.

Drept intern sau national:

a)    Drept public;

b)   Drept privat.

Ramurile de Drept public sunt

Drept Constitutional;

Drept Administrativ;

Drept Financiar;

Drept Penal etc.

Ramurile de Drept privat sunt

Drept Civil

Dreptul Familiei;

Drept Comercial

Drept succesoral s.a.

SENSURILE TERMENULUI “DREPT”

Prin drept intelegem:

Dreptul obiectiv – adica ansamblul legislatiei, normele in vigoare, respectiv totalitatea normelor de conduita care au fost edificate pentru a reglementa relatiile umane din societate (obiectul dreptului).

Dreptul subiectiv – adica prerogative ale subiectului de drept, conform carora acesta poate pretinde ceva, poate beneficia de o prestatie, de un serviciu sau poate solicita abtinerea de la savarsirea unei fapte.

Stiinta dreptului – adica activitatea de cercetare si explicare a normelor juridice, a fenomenelor ce decurg din aplicarea legii.

INTRODUCERE IN DREPTUL CIVIL

Definitie: Dreptul civil este ramura dreptului care cuprinde norme juridice ce reglementeaza raporturile patrimoniale si raporturile personal-nepatrimoniale stabilite intre personae fizice si personae juridice aflete pe pozitii de egalitate juridica.

Raporturile patrimoniale sunt cele care pot fi evaluate in forma baneasca, pecuniara, cum ar fi: dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale au in continutul lor drepturi care nu pot fi evaluate intr-o forma baneasca, pecuniara. De exemplu: dreptul la nume, dreptul la viata etc.

OBIECTIVELE DREPTULUI CIVIL

Dreptul civil este alcatuit din:

Raporturile patrimoniale - ce au in component lor doua tipuri de raporturi:

a)     Raporturi reale (lat. “res”= lucru), deci ele se exercita asupra lucrurilor

b)     Raporturi obligationale, cele care au in componenta lor drepturi de creanta (drepturile dintre creditor si debitor)

Raporturi personal-nepatrimoniale – sunt alcatuite din:

a)     Raporturi care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil. Exemplu: dreptul la viata, dreptul la sanatate, dreptul la reputatie etc.

b)     Raporturi de identificare care permit identificarea subiectelor de drept civil. Exemplu: dreptul la nume, dreptul la domiciliu, dreptul la sediu etc.

c)     Raporturi generate de creatia intelectuala, care au ca izvor opera stiintifica literara, artistica sau inventia.

ROLUL DREPTULUI CIVIL

Dreptul Civil este o ramura central a dreptului romanesc, cea mai importanta ramura de drept, deoarece ocroteste valorile umane, material si spiritual, determina formarea constiintei juridice si ajuta la perfectionarea legislatiei si la aplicarea sa cat mai eficienta.

Dreptul Civil este drept comun pentru celelalte ramuri de drept, in sensul ca, daca intr- o ramura de drept nu exista norme care sa reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic, se apeleaza la normele corespunzatoare dreptului civil. Astfel, Codul Familiei prevede ca: “recunoasterea paternitatii se poate face si prin testament” (Art. 57 Codul Familiei), dar testamentul nu este reglementat de Codul Familiei, ci de Codul Civil care il defineste, enumera categoriile de testamente (olograf, mistic si autentic) si le clasifica in functie de valoarea lor.

IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

Definitie: Intelegem prin izvor sursa dreptului sau forma pe care o imbraca norma juridica.

Norma juridica reprezinta o reglementare generala de conduita, respectata ca fiind obligatorie si impusa in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului.

Caracteristicile normei juridice

Orice norma juridica este:

Obligatorie, astfel incalcarea normei determina aplicarea de sanctiuni;

Generala, adica se aplica tuturor persoanelor fizice si juridice;

Permanenta, se aplica unui numar nedeterminat de subiecte de la intrarea sa in vigoare si pana la iesirea din vigoare (prin abrogare);

Este dictata de autoritatea statului investita cu puterea de a face legi (in Romania- Parlamentul);

Este sanctionata prin forta publica si nu prin cea privata, deoarece nimeni nu isi face singur dreptate.

Structura normei juridice:

a)     IPOTEZA – adica conditiile in care se aplica norma;

b)     DISPOZITIA – defineste conduita aratand ce este impus, permis sau interzis;

c)     SANCTIUNEA – efectele produse ca urmare a nerespectarii normei juridice.

ACTE NORMATIVE – IZVOARE ALE DREPTULUI CIVIL

I.      LEGEA:

Constitutia Romaniei – legea fundamentala a statului roman intrata in vigoare in 1991 si modificata in 2003 prin referendum. Reprezinta izvorul principal pentru Dreptul Constitutional, iar pentru Dreptul Civil intereseaza pentru ca se refera la unele drepturi apartinand persoanelor, cuprinde principiile de Drept Civil in textile constitutionale, se refera la normele care reglementeaza organele de stat sub aspectul regimului persoanelor juridice.

Codul Civil Roman, este izvorul principal pentru Dreptul Civil. A intrat in vigoare in 1965 si este alcatuit dintr-un titlu preliminar, din 3 carti si a suferit numeroare modificari si abrogari.

Codul Familiei, legea IV din 1954, izvor principal pentru Dreptul Familiei. Pentru Dreptul Civil cuprinde reglementari privind capacitatea civila a persoanelor fizice.

Legile ordinare - legea 31/1990 a societatilor comerciale

- legea 273/2006 privind protectia drepturilor copilului

- legea 114/1996 a locuintei

- legea 82/1991 a contabilitatii

- legea 11/1991 privind concurenta loiala etc.

5. Decretele lege. Sunt emise in perioadele de criza, atunci cand organele statului nu sunt constituite. Exemplu: Decretul-lege nr. 54/1990 privind libera initiativa (in prezent abrogat).

II. DECRETELE – sunt emise de presedintele Romaniei si au caracter normativ sau individual.

Exemplu:  - Decretul nr. 31/1954 privind persoanle fizice si juridice

- Decretul nr. 32/1954 privind declararea judecatoreasca a mortii

- Decretul nr. 212/1974 de ratificare a pactelor internationale privind drepturile omului

III. HOTARIRILE DE GUVERN SI ORDONANTELE DE GUVERN

Sunt acte normative ce provin de la autoritatea executiva.

Ordonantele pot fi: simple sau de urgenta (OUG). Acestea sunt aprobate de Parlament in sedinta comuna, dar pot fi modificate sau respinse de acesta. Exemplu: OUG nr. 99/2006 cu privire la institutiile de credit si adecvarea capitalului.

IV.ACTE NORMATIVE

a)     emise de conducatorii organelor centrale de stat (Administratia Publica Centrala). Exemplu: Ordinele ministrilor

b)     emise sau adoptate de organele locale executive (Administratia Publica Locala).

Exemplu: Dispozitiile primarului

Obiceiul sau cutuma, doctrina si practica judecatoresca numita si jurisprudenta nu sunt izvoare pentru Dreptul Civil, dar servesc pentru perfectionarea legislatiei si pentru aplicarea acesteia conform scopului urmarit de legiuitor.

PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

Principiul proprietatii. Dreptul de proprietate este cel mai important drept real al omului inscris in textile constitutionale si se afla la temelia statului de drept.

Principiul egalitatii in fata legii civile. Constitutia prevede ca: “ nimeni nu este mai presus de lege.” (art. 16). In fata legii orice subiect de drept este egal.

Principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale. Intotdeaua interesul particular se va supune interesului obstesc general, evitandu-se astfel abuzul de drept.

Principiul ocrotirii sau garantarii drepturilor subiective civile inscrise in Constitutia Romaniei. Cetateanul roman are drepturile constitutionale, dar are si drepturi reglementate prin acte normative internationale. Exemplu: Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (ratificata de Romania in 1994).

In cazul incalcarii unui drept, repunerea in situatia anterioara, se face prin intermediul instrumentului juridic care este procesul civil.

APLICAREA LEGII CIVILE

Aplicarea legii se studiaza sub urmatoarele aspecte:

Aplicarea legii in timp;

Aplicarea legii in spatiu;

Aplicarea legii asupra persoanelor.

I.      Aplicarea legii in timp

Legea se aplica intre doua momente: intrarea in vigoare si iesirea din vigoare.

Intrarea in vigoare are loc fie la data prevazuta in cuprinsul legii, fie la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.

Iesirea din vigoare are loc prin abrogare, care poate fi expresa sau tacita. Abrogarea expresa este atunci cand in norma se arata precis care act normativ iese din vigoare (se abroga). Abrogarea tacita sau subinteleasa e atunci cand actul normativ nu indica exact legislatia abrogata, ci foloseste formula: ”se abroga orice dispozitie contrara”.

Principiile aplicabile in acest domeniu sunt:

-principiul neretroactivitatii legii in timp - care indica faptul ca legea se aplica numai pentru viitor

-principiul aplicarii imediate a legii noi - conform caruia legea noua se aplica, de indata ce a fost adoptata, tuturor situatiilor ivite, aparute dupa intrarea ei in vigoare.

II. Aplicarea legii in spatiu

In spatiu legea se aplica conform urmatoarelor reguli:

- pe plan intern:

a)     Actele normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica pe intreg teritoriul tarii.

b)     Actele normative care emana de la un organ de stat local se aplica doar pe teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale, adica comuna, orasul si judetul.

- pe plan international normele ce se aplica sunt norme de drept international privat.

Exemplu: imobilele din Romania sunt supuse legii romane chiar daca ele apartin strainilor; starea civila si capacitatea civila a persoanei fizice se supun legii cetateniei; persoana juridica este supusa din punct de vedere al capacitatii sale legii nationalitatii; forma actului juridic este reglementata de legea locului unde se incheie actul juridic.

III.Aplicarea legii civile asupra persoanelor.

Legea se aplica persoanelor fizice si persoanelor juridice, fiind de trei categorii:

Legi cu vocatie generala – se aplica atat persoanelor fizice cat si juridice.

Exemplu: Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice

Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctive

Legi cu vocatia aplicarii persoanelor fizice

Exemplu: Codul Familiei

Decretul nr. 975/1968 privind numele

Legi cu vocatia aplicarii pentru persoanele juridice

Exemplu: Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea intreprinderilor de stat sub forma de regii autonome si societati comerciale

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

Legea parcurge o procedura legala pana in momentul in care isi produce efectele (se aplica), astfel imbraca forma de proiect legislativ supus spre aprobare celor doua camera ale Parlamentului.

Dupa aprobarea prin vot in Parlament, legea este promulgata de presedintele Romaniei si se da spre publicare in vederea publicitatii sale, la Monitorul Oficial al Romaniei – Partea I. Aceasta reprezinta etapa legislativa, aflata in competenta autoritatii legislative a statului (puterea legislativa).

Pentru aplicarea in concret a legii, aceasta va parcurge urmatoarea etapa: etapa punerii sale in aplicare, aflata in competenta autoritatii executive a statului (puterea executiva) exercitata de Guvern, Administratia Publica Centrala (ministerele s.a.) si de Adiministratia Publica Locala (primar, Consiliu Local, Consiliu judetean, prefect).

Statul are si competenta de a solutiona conflictele aparute intre membrii societatii exercitandu-si autoritatea judecatoreasca (puterea judecatoreasca – se exercita de catre Instante de Judecata: judecatoriile, tribunalele, Curtile de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie). Inclusiv aceasta autoritate isi exercita atributiile pe baza legii.

Norma juridica romaneasca se aplica cetatenilor sai si cetatenilor straini aflati pe teritoriul Romaniei precum si asupra apatrizilor (persoanele fara cetatenie).

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Definitie: Raportul juridic civil este relatia sociala reglementata de norma juridica.

Orice raport juridic are in structura sa urmatoarele elemente:

Subiectele raportului juridic: persoanele fizice si persoanele juridice;

Continului raportului juridic: alcatuit din drepturile si obligatiile subiectelor sau partilor raportului juridic (conduita sau comportamentul);

Obiectul raportului juridic: respectiv scopul sau cauza pentru care a luat nastere raportul juridic.

SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC. PERSOANA FIZICA.

Reglementare legala: Decretul nr. 31/1954 privind persoana fizica si persoana juridica.

Persoana fizica este omul, individul, fiinta umana, titular de drepturi si obligatii. Decretul nr. 31/1954 se refera la statutul juridic al persoanei fizice.

Pentru a fi participant la un raport juridic civil, persoana fizica detine capacitatea civila. Capacitatea civila este alcatuita din: capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu.

Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi si obligatii.Inceputul capacitatii de folosinta coincide cu data nasterii persoanei fizice; face exceptie copilul conceput, dar nenascut, care detine si el capacitate de folosinta conform unei prezumptii legale numita: “timpul legal al conceptiunii” (este vorba despre perioada de 121 zile socotita inapoi de la data nasterii copilului).

Sfarsitul capacitatii de folosinta coincide cu moartea, decesul persoanei fizice. Face exceptie ipoteza disparutului, reglementata prin Decretul nr. 32/1954 privind declararea judecatoresca a mortii. In cazul in care o persoana dispare de la domiciliul sau poate fi declansata o procedura legala pentru ca o persoana sa fie declarata disparuta si apoi moarta. Procedura se desfasoara pe parcursul a 5 ani (1 an pentru declararea disparitiei, 4 ani pentru declararea mortii). Sentinta de declarare a mortii persoanei fizice constituie dovada ca persoana a decedat, urmand sa se intocmeasca actul de deces. Daca persoana a disparut in imprejurari exceptionale, procedura poate consta direct in declararea judecatoreasca a mortii, dupa trecerea unui an de la data producerii evenimentului.

Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea persoanei fizice de a dobandi drepturi si de a le exercita si de a-si asuma obligatii si a le executa prin incheierea de acte juridice.

Inceputul capacitatii de exercitiu coincide cu varsta majoratului, in Romania la 18 ani. Capacitatea de exercitiu restransa apartine minorului intre 14 si 18 ani care poate incheia singur cu o incuviintare sau cu dubla incuviintare anumite acte juridice. Capacitatea de exercitiu deplina se dobandeste odata cu varsta de 18 ani pentru barbati, 18 ani pentru femei, cu exceptia ca femeile se pot casatori incepand cu varsta de 15-16 ani devenind astfel majore.

Nu au capacitate de exercitiu (sunt incapabili):

minorii sub 14 ani

alienatii si debilii mintali pusi sub interdictie judecatoresca numiti interzisi.

Capacitatea de exercitiu depinde de vointa si de putearea de discernamant.

Pierderea capacitatii de exercitiu deplina are loc prin:

moartea sau declararea judecatoreasca a mortii;

punerea sub interdictie judecatoreasca;

declararea nulitatii sau anularea casatoriei inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani si daca a fost de rea-credinta (a urmarit alt scop decat acela al incheierii casatoriei).

ATRIBUTELE DE IDENTIFICARE ALE PERSOANEI FIZICE

Numele

Domiciliul

Starea civila

Acestea sunt drepturi personal-nepatrimoniale. Reglementarea principala se afla in Decretul nr. 31/1954.

Numele persoanei fizice.

Este alcatuit din nume de familie si prenume

Reprezinta cuvantul sau grupul de cuvinte care individualizeaza persoana in societatae.

Dobandirea numelui se face ca urmare a filiatiei.

Decretul nr. 975/1968 privind numele arata ca o persoana fizica poate avea:

numele comun al parintilor;

numele dat prin invoiala parintilor;

numele unuia dintre parinti;

numele reunite ale parintilor;

numele dat de autoritatea tutelara pentru copilul gasit.

Modificarea numelui se face prin: casatorie filiatie si adoptie.

Schimbarea numelui se face pe cale administrativa cu ajutorul Primariei si al Inspectoratului Judetean de Politie.

Prenumele individualizeaza persoana fizica in familie. Dobandirea lui se face prin declaratia parintilor la starea civila. Schimbarea prenumelui se face ca si in cazul numelui.

Numele si prenumele reprezinta atribute legale ale persoanei fizice, spre deosebire de pseudonim, care individualizeaza persoana fizica intr-un domeniu de activitate si de porecla, ce este intalnita in anumite medii si este data de ceilalti (ambele nu sunt legale).

Domiciliul persoanei fizice

Persoana fizica se individualizeaza in spatiu prin localizarea sa la domiciliu. Reglementarea legala este in Decretul nr. 31/1954. Domiciliul este locuita statornica si principala.

Categorii de domicilii:

a)     Domiciliul de drept comun apartine persoanei fizice cu capacitate deplina de exercitiu si minorului peste 14 ani. Orice scimbare de domiciliu trebuie sa fie declarata sub sancitunea amenzii in termen de 15 zile.

b)     Domiciliul legal (stabilit prin lege) apartine minorului, interzisului judecatoresc, disparutului si persoanei protejata prin curatela (mijloc de protectie pentru adulti).

c)     Domiciliul conventional se stabileste prin acordul partilor pentru incheierea unui act juridic, pentru comunicarea actelor de procedura si altele.

In afara de domiciliu, care este unul singur, persoana fizica poate detine una sau mai multe resedinte ca locuinte vremelnice si secundare.

Starea civila are ca reglementare legala legea  nr. 119/1996 a starii civile.

Starea civila inseamna nasterea, casatoria si decesul persoanei fizice.

Pentru dovedirea starii civile (a statutului juridic al persoanei fizice) se incheie actele de stare civila. Acestea sunt inscrisuri autentice, adica au cea mai mare valoare probatorie intr-un litigiu.

Competenta privind starea civila revine Consiliului Judetean, autoritatilor administrative ale municipiilor, sectorului, orasului si comunei prin intermediul Ofiterilor de Stare Civila (ei sunt: primarii, sefii misiunilor diplomatice, comandantilor de nave si aeronave).

Actele de stare civila se intocmesc la cerere sau din oficiu, iar dovada inscrierilor se face prin certificatele de stare civila.

Operatiunile de reconstituire, intocmire ulterioara, anulare, modificare, rectificare sau completare se fac de catre instanta de judecata.