INTRODUCERE ĪN DREPTUL AFACERILOR
I. Continutul dreptului afacerilor
Este important de remarcat īnca de la īnceput ca nu exista pāna īn prezent o definitie
unanim recunoscuta īn doctrina īn literatura de specialitate. Acest fapt genereaza abordari diferite
si complexe pornind de la originile dreptului afacerilor care de multe ori este identificat īn
perceptia nespecialistilor cu dreptul comercial. Exista astfel opinii conform carora "les affaires
sont les affaires" (Opinie exprimata de catre directorul Institutului de drept economic, fiscal si
social si profesor la Universitatea
les cadres generaux, ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation, 1993)
Dreptul afacerilor si social este o disciplina multidisciplinara, Alfadari Elie nu abordeaza
īn cartea sa, decāt aspecte generale despre concurenta, preturi, moneda si credit; apoi despre
īntreprinderi - notiuni, organizare, concentrare si abordarea dificultatilor, si alte activitati -
productia, distributia si consumul, protectia consumatorului.
Chiar daca "afacerile sunt afaceri", dreptul afacerilor poate fi considerat un drept
economic (Opinie exprimata de Jacquemin A. si Schrans G. Īn volumul "Le droit economique",
PUF, 1970, si de alti autori īn 252n137c diverse reviste de specialitate īncepānd din 1961, 1967-1980). Īn
aceasta opinie, dreptul economic cuprinde: 1) cadrul juridic al economiei, īn care se studiaza
reglementarile legate de moneda, credit, dar si aspecte esentiale legate de concurenta si preturi;
2) agentii economici analizānd īn special "īntreprinderile" (Termenul uzitat este
"entreprise", care īn traducere īnseamna īntreprindere, actiune afacere-conform Dictionarului
francez-romān - administrativ, comercial, economic, financiar-bancar si juridic, autori Christine-
Anca Savin si Vasile Savin, Ed. Dacia Educational, 2001.) respectiv societatile comerciale sub
toate formele cunoscute si reglementate de Codul comerciale si alte legi speciale;
3) obiectele economice (Termenul uzitat este "objects", conform Alfadari Elie, "Droit des
affaires, les cadres generaux", Ed. Litec, Libraire de la Cour de Cassation, 1993, pag. 4) (bunuri si
servicii) - bunurile īn forma lor corporale si necorporale si serviciile;
4) activitatile economice: productie, distributie si consum.
Economia este cea care stabileste circuitele īntre diferitii agenti economici, institutii
financiare si administratie, pentru a face ca bunurile si serviciile sa circule pe piata. Īn acest
circuit economic sunt de remarcat atāt componenta interna a relatiilor comerciale, de afaceri īntre
firmele de aceeasi nationalitate, cāt si componenta externa pentru relatiile de afaceri īntre firme
unde intervine elementul de
extraneitate, altfel spus, unul din partenerii relatiei contractuale
3
comerciale este o firma straina. Toate aceste elemente īncep sa capete conotatii speciale tinānd
cont ca Romānia este viitoare membra a Uniunii Europene, iar afacerile īn Romānia deja implica
relatii comerciale cu firme straine, ale caror tari de origine sunt atāt din spatiul comunitar, cāt si
din lumea īntreaga.
Īn contextul actual, īn care elementele globalizarii sunt prezente din ce īn ce mai mult īn
viata fiecarui romān, viitor cetatean european, studierea dreptului afacerilor reprezinta o
necesitate si ofera o imagine de ansamblu a mediului de afaceri, a normelor juridice si economice
care reglementeaza domeniul si īn perspectiva unei economii competitive si performante.
Din aceste considerente sunt deja redactate, pentru facultatile economice o serie de
cursuri de dreptul afacerilor, desi multe din acestea au un pronuntat caracter economic si mai
putin juridic. Este important de analizat locul dreptului afacerilor īntre celelalte discipline de
drept dar si raportul dreptului afacerilor cu alte discipline juridice si economice.
II. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline
Raporturile si interdependenta dintre dreptul afacerilor si alte ramuri de drept formeaza
sistemul unitar de norme juridice care actioneaza īn cadrul dreptului afacerilor si care dau un
caracter interdisciplinar dreptului afacerilor.
II.1. Raportul dreptului afacerilor cu stiintele economice
a) Dreptul afacerilor este "un drept", si nu "economie"; el presupune un ansamblu de
norme juridice
b) Dreptul afacerilor se raporteaza la economie.
Raportul dreptului afacerilor cu stiintele economice poate fi analizat din doua
perspective:
Perspectiva macroeconomica:
*dreptul afacerilor este īn principal un drept de interventie a statului īn domeniul
economic;
* dreptul afacerilor reflecta politica statului:
- la nivel national (exemplu lupta contra inflatiei si somajului);
- la nivel sectorial (ajutoarele īn siderurgie - īn limitele admise de normele europene,
pentru a nu fi ajutor de stat -, amenajarea teritoriului, planurile de dezvoltare regionale);
Perspectiva microeconomica:
- dreptul afacerilor este īn principal un drept al īntreprinderilor (societatilor), care
include:
- raporturile interne din īntreprinderi (structura, gestiune, raporturile cu asociatii, cu
personalul etc);
- raporturile cu alte īntreprinderi (raporturile cu clientela, raporturile cu concurenta, sau
raporturile de integrare: fuziune, absorbtie, control, acorduri comerciale, īntelegeri īntre parti etc.)
II.2. Raportul dreptului afacerilor cu stiintele juridice
a) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public (A se vedea Smaranda Angheni,
Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, editia a - 3 a, ed. All Beck, 2004,)
- raporturi cu dreptul administrativ īn privinta regulilor care vizeaza relatiile
societatilor comerciale si ale firmelor cu autoritatile administrative, libertatile comerciale, regulile
privind egalitatea īn fata serviciilor publice, ordinea publica economica, raporturi juridice de
drept administrativ concretizate
īn acte administrative individuale aplicabile afacerilor etc.;
4
- raporturi cu dreptul fiscal īn privinta importantei reglementarilor fiscale īn
constituirea si functionarea societatilor comerciale si a firmelor si companiilor, stabilirea si
īncasarea impozitului pe profit si a altor impozite si taxe prevazute īn legislatia fiscala, platibile
de catre contribuabilii persoane juridice, predictibilitatea reglementarilor fiscale pentru a asigura
stabilitatea mediului de afaceri si posibilitatea orientarii afacerii pe termen lung prin īntocmirea
unui plan de afaceri realist si profitabil, atāt pentru firma/compania respectiva, cāt si pentru stat
care īncaseaza impozite si taxe de la contribuabil fie el persoana fizica sau juridica.
De altfel, legislatia fiscala nationala, respectiv Codul fiscal (Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal), prevede īn cap.2 Interpretarea si modificarea Codului fiscal, art.3, principiile
fiscalitatii:
a) neutralitatea masurilor fiscale īn raport cu diferitele categorii de investitori si
capitaluri, cu forma de proprietate, asigurānd conditii egale investitorilor, capitalului romān si
strain;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca
la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru
fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si īntelege sarcina fiscala ce le revine, precum si
sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, īn
functie de marimea acestora;
d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor
Codului fiscal, astfel īncāt aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile
pentru persoane fizice si juridice, īn raport cu impozitarea īn vigoare la data adoptarii de catre
acestea a unor decizii investitionale majore";
* raporturi cu dreptul penal legate de regulile de ordine publica economica,
incriminarea si sanctionarea faptelor legate de existenta, derularea si realizarea afacerilor si care
sunt sanctionate penal. (Infractiuni prevazute de Codul penal, de exemplu luarea, darea de mita,
traficul de influenta, abuzul īn serviciu, īnselaciunea, gestiunea frauduloasa, fals, uz de fals,
concurenta neloiala); dar si infractiuni prevazute īn Legea nr. 31/1990 privind societatile
comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare).
b) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat:
. raporturi cu dreptul civil care "furnizeaza" regulile generale īn privinta bunurilor,
contractelor si asigurarilor, respectiv regimul juridic al bunurilor, capacitatea juridica (de
folosinta si de exercitiu), a subiectilor de drept participanti la raporturile de drept civil sau
comercial. (Dispozitii cu caracter civil sunt reglementate fie de Codul civil (legea generala),
Decretul lege 31/1954 privind persoana fizica si persoana juridica (act normativ cu caracter
special);
. raporturi cu dreptul comercial legate de tehnicile particulare īn lumea comerciantilor,
de la micii īntreprinzatori si asociatiile familiale la marii producatori industriali, bancheri
(finantisti) si transportatori; societati comerciale si proceduri colective de executare asupra
bunurilor sechestrate etc.
Exista autori (Dragos - Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international - tratat, partea
generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004, pag. 154, citānd opiniile urmatorilor autori: I Turcu,
Dreptul afacerilor, Ed. Chemarea, 1992, p 5,6, I Turcu, Teoria si practica dreptului comercial
romān, vol. 1, Ed. ELL, 1998, p 19, V Patulea, C Turianu, Curs rezumat de drept al afacerilor, Ed.
Scripta, 1994, p 9-12, St Carpenaru, Drept comercial romān, editia IV-a, Ed. All Beck, 2002, p.
22-23.) care considera ca dreptul afacerilor are un caracter pluridisciplinar mai accentuat
decāt dreptul comercial. Astfel, dreptul afacerilor contine:
- elementele de drept privat;
5
- elemente de drept public, respectiv de drept fiscal, drept al muncii, protectia
consumatorului (care se caracterizeaza prin norme imperative);
- elemente de economie politica;
- elemente de management (privind organizarea si gestiunea īntreprinderii) etc;
. raporturi cu dreptul muncii (social) legate de organizarea interna a societatii,
repartizarea muncii, retribuirea muncii, īncheierea, modificarea, īncetarea contractului de munca,
raspunderea disciplinara si materiala a angajatului, sau a altui participant la relatiile de afaceri
(persoana fizica juridica) si alte relatii īntre angajator si salariat, care sunt reglementate de
normele de drept al muncii. Aceste reguli vor fi aplicabile si īn relatiile de munca implicate īn
dreptul afacerilor, pentru activitatile de comert;
. raporturi cu dreptul international privat īn materia dispozitiilor privind normele
conflictuale, frauda la lege, exceptia de ordine publica, trimiterea, retrimiterea, daca raportul
juridic al afacerilor prezinta cel putin un element de extraneitate, element care ridica problema
legii aplicarii acelui raport juridic.
c) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul international si european/comunitar
* Dreptul afacerilor, desi este un drept national, nu trebuie abordat doar din perspectiva
īngusta a relatiilor comerciale si de afaceri nationale, ci si prin prisma relatiilor internationale si a
relatiilor comunitare, īntr-o Europa īn care Piata Unica reprezinta pilonul cheie al integrarii
europene, cu rol principal īn pregatirea Uniunii Economice si Monetare, si care stimuleaza
cresterea economica si gradul de ocupare a fortei de munca, īntarind totodata competitivitatea īn
spatiul Uniunii Europene. (A se vedea Roxana - Daniela Paun, Spatiul Monetar European, ed.
Expert, Bucuresti, 2004, capitolul Coordonatele politicii fiscale a statelor din Uniunea Europeana,
sectiunea Buna functionare a pietei unice, pag 77);
d) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil si penal
*Dreptul afacerilor presupune si rezolvarea eventualelor litigii care apar īntre partenerii
de afaceri, partenerii contractuali. Astfel, sunt utilizate normele juridice de drept procesual civil si
penal pentru solutionarea litigiilor civile si penale īn legatura cu afacerile, dar elementele legate
de competenta materiala si teritoriala a organelor de jurisdictie.
e) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comertului international (A se vedea
Dragos - Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international - tratat, partea generala, Ed. Lumina
Lex, Bucuresti, 2004)
Corelatia dreptului afacerilor cu dreptul comercial international este tratata diferit de
autori. Astfel, īn unele opinii, dreptul afacerilor nu ar exista distinct de dreptul comercial (Dragos
- Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international - tratat, partea generala, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 2004, pag. 153-155) acesti autori stabilind chiar unele asemanari si deosebiri, īntre
dreptul afacerilor si dreptul comercial.
III. Caracteristicile dreptului afacerilor:
* dreptul afacerilor nu este un drept autonom
- nu se refera la un domeniu concret, particular, ci la toata activitatea si viata economica;
- nu vizeaza categorii particulare de personal, spre deosebire de dreptul comercial, ci
doar anumiti cetateni, care au calitatea de comercianti/oameni de afaceri;
* dreptul afacerilor este un drept original, multidisciplinar
- permite īncorporarea unor reguli carora le gasesti cu greu loc īn alta disciplina
traditionala, pentru ca reglementeaza elemente aparent fara legatura cu alte ramuri de drept, dar
fara de care nu se poate desfasura o activitate de afaceri, pentru ca termenul de afaceri are o sfera
mai larga de cuprindere decāt
termenul de comercial;
6
- sintetizeaza reguli aplicabile altor ramuri de drept. Cu toate acestea, nu se poate vorbi
despre un mozaic, o juxtapunere de reguli, ci mai degraba despre o constructie coerenta, care
permite īntelegerea raporturilor comune īntre institutii asupra regulilor care pāna acum pareau
separate;
- constituie un liant īntre drept si economie, constientizānd problemele concrete cu care
se confrunta aceasta ramura de drept, care īnca nu are o metodologie de abordare comuna,
reglementata si unanim recunoscuta, desi domeniul afacerilor este cel care uneste practic lumea
economica cu cea juridica, o lume economica reglementata juridic si care este esentiala īn
functionarea unei societati dezvoltate.
|