INTRODUCERE IN DREPTUL AFACERILOR

INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILOR

I. Continutul dreptului afacerilor

Este important de remarcat înca de la început ca nu exista pâna în prezent o definitie

unanim recunoscuta în doctrina în literatura de specialitate. Acest fapt genereaza abordari diferite

si complexe pornind de la originile dreptului afacerilor care de multe ori este identificat în

perceptia nespecialistilor cu dreptul comercial. Exista astfel opinii conform carora "les affaires

sont les affaires" (Opinie exprimata de catre directorul Institutului de drept economic, fiscal si

social si profesor la Universitatea Dauphine - Paris, Alfadari Elie, în volumul Droit des affaires,

les cadres generaux, ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation, 1993)

Dreptul afacerilor si social este o disciplina multidisciplinara, Alfadari Elie nu abordeaza

în cartea sa, decât aspecte generale despre concurenta, preturi, moneda si credit; apoi despre

întreprinderi - notiuni, organizare, concentrare si abordarea dificultatilor, si alte activitati -

productia, distributia si consumul, protectia consumatorului.

Chiar daca "afacerile sunt afaceri", dreptul afacerilor poate fi considerat un drept

economic (Opinie exprimata de Jacquemin A. si Schrans G. În volumul "Le droit economique",

PUF, 1970, si de alti autori în 252n137c diverse reviste de specialitate începând din 1961, 1967-1980). În

aceasta opinie, dreptul economic cuprinde: 1) cadrul juridic al economiei, în care se studiaza

reglementarile legate de moneda, credit, dar si aspecte esentiale legate de concurenta si preturi;

2) agentii economici analizând în special "întreprinderile" (Termenul uzitat este

"entreprise", care în traducere înseamna întreprindere, actiune afacere-conform Dictionarului

francez-român - administrativ, comercial, economic, financiar-bancar si juridic, autori Christine-

Anca Savin si Vasile Savin, Ed. Dacia Educational, 2001.) respectiv societatile comerciale sub

toate formele cunoscute si reglementate de Codul comerciale si alte legi speciale;

3) obiectele economice (Termenul uzitat este "objects", conform Alfadari Elie, "Droit des

affaires, les cadres generaux", Ed. Litec, Libraire de la Cour de Cassation, 1993, pag. 4) (bunuri si

servicii) - bunurile în forma lor corporale si necorporale si serviciile;

4) activitatile economice: productie, distributie si consum.

Economia este cea care stabileste circuitele între diferitii agenti economici, institutii

financiare si administratie, pentru a face ca bunurile si serviciile sa circule pe piata. În acest

circuit economic sunt de remarcat atât componenta interna a relatiilor comerciale, de afaceri între

firmele de aceeasi nationalitate, cât si componenta externa pentru relatiile de afaceri între firme

unde intervine elementul de extraneitate, altfel spus, unul din partenerii relatiei contractuale

3

comerciale este o firma straina. Toate aceste elemente încep sa capete conotatii speciale tinând

cont ca România este viitoare membra a Uniunii Europene, iar afacerile în România deja implica

relatii comerciale cu firme straine, ale caror tari de origine sunt atât din spatiul comunitar, cât si

din lumea întreaga.

În contextul actual, în care elementele globalizarii sunt prezente din ce în ce mai mult în

viata fiecarui român, viitor cetatean european, studierea dreptului afacerilor reprezinta o

necesitate si ofera o imagine de ansamblu a mediului de afaceri, a normelor juridice si economice

care reglementeaza domeniul si în perspectiva unei economii competitive si performante.

Din aceste considerente sunt deja redactate, pentru facultatile economice o serie de

cursuri de dreptul afacerilor, desi multe din acestea au un pronuntat caracter economic si mai

putin juridic. Este important de analizat locul dreptului afacerilor între celelalte discipline de

drept dar si raportul dreptului afacerilor cu alte discipline juridice si economice.

II. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline

Raporturile si interdependenta dintre dreptul afacerilor si alte ramuri de drept formeaza

sistemul unitar de norme juridice care actioneaza în cadrul dreptului afacerilor si care dau un

caracter interdisciplinar dreptului afacerilor.

II.1. Raportul dreptului afacerilor cu stiintele economice

a) Dreptul afacerilor este "un drept", si nu "economie"; el presupune un ansamblu de

norme juridice

b) Dreptul afacerilor se raporteaza la economie.

Raportul dreptului afacerilor cu stiintele economice poate fi analizat din doua

perspective:

Perspectiva macroeconomica:

*dreptul afacerilor este în principal un drept de interventie a statului în domeniul

economic;

* dreptul afacerilor reflecta politica statului:

- la nivel national (exemplu lupta contra inflatiei si somajului);

- la nivel sectorial (ajutoarele în siderurgie - în limitele admise de normele europene,

pentru a nu fi ajutor de stat -, amenajarea teritoriului, planurile de dezvoltare regionale);

Perspectiva microeconomica:

- dreptul afacerilor este în principal un drept al întreprinderilor (societatilor), care

include:

- raporturile interne din întreprinderi (structura, gestiune, raporturile cu asociatii, cu

personalul etc);

- raporturile cu alte întreprinderi (raporturile cu clientela, raporturile cu concurenta, sau

raporturile de integrare: fuziune, absorbtie, control, acorduri comerciale, întelegeri între parti etc.)

II.2. Raportul dreptului afacerilor cu stiintele juridice

a) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public (A se vedea Smaranda Angheni,

Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, editia a - 3 a, ed. All Beck, 2004,)

- raporturi cu dreptul administrativ în privinta regulilor care vizeaza relatiile

societatilor comerciale si ale firmelor cu autoritatile administrative, libertatile comerciale, regulile

privind egalitatea în fata serviciilor publice, ordinea publica economica, raporturi juridice de

drept administrativ concretizate în acte administrative individuale aplicabile afacerilor etc.;

4

- raporturi cu dreptul fiscal în privinta importantei reglementarilor fiscale în

constituirea si functionarea societatilor comerciale si a firmelor si companiilor, stabilirea si

încasarea impozitului pe profit si a altor impozite si taxe prevazute în legislatia fiscala, platibile

de catre contribuabilii persoane juridice, predictibilitatea reglementarilor fiscale pentru a asigura

stabilitatea mediului de afaceri si posibilitatea orientarii afacerii pe termen lung prin întocmirea

unui plan de afaceri realist si profitabil, atât pentru firma/compania respectiva, cât si pentru stat

care încaseaza impozite si taxe de la contribuabil fie el persoana fizica sau juridica.

De altfel, legislatia fiscala nationala, respectiv Codul fiscal (Legea nr. 571/2003 privind

Codul fiscal), prevede în cap.2 Interpretarea si modificarea Codului fiscal, art.3, principiile

fiscalitatii:

a) neutralitatea masurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori si

capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând conditii egale investitorilor, capitalului român si

strain;

b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca

la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru

fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si întelege sarcina fiscala ce le revine, precum si

sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c) echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, în

functie de marimea acestora;

d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor

Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile

pentru persoane fizice si juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptarii de catre

acestea a unor decizii investitionale majore";

* raporturi cu dreptul penal legate de regulile de ordine publica economica,

incriminarea si sanctionarea faptelor legate de existenta, derularea si realizarea afacerilor si care

sunt sanctionate penal. (Infractiuni prevazute de Codul penal, de exemplu luarea, darea de mita,

traficul de influenta, abuzul în serviciu, înselaciunea, gestiunea frauduloasa, fals, uz de fals,

concurenta neloiala); dar si infractiuni prevazute în Legea nr. 31/1990 privind societatile

comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare).

b) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat:

. raporturi cu dreptul civil care "furnizeaza" regulile generale în privinta bunurilor,

contractelor si asigurarilor, respectiv regimul juridic al bunurilor, capacitatea juridica (de

folosinta si de exercitiu), a subiectilor de drept participanti la raporturile de drept civil sau

comercial. (Dispozitii cu caracter civil sunt reglementate fie de Codul civil (legea generala),

Decretul lege 31/1954 privind persoana fizica si persoana juridica (act normativ cu caracter

special);

. raporturi cu dreptul comercial legate de tehnicile particulare în lumea comerciantilor,

de la micii întreprinzatori si asociatiile familiale la marii producatori industriali, bancheri

(finantisti) si transportatori; societati comerciale si proceduri colective de executare asupra

bunurilor sechestrate etc.

Exista autori (Dragos - Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international - tratat, partea

generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004, pag. 154, citând opiniile urmatorilor autori: I Turcu,

Dreptul afacerilor, Ed. Chemarea, 1992, p 5,6, I Turcu, Teoria si practica dreptului comercial

român, vol. 1, Ed. ELL, 1998, p 19, V Patulea, C Turianu, Curs rezumat de drept al afacerilor, Ed.

Scripta, 1994, p 9-12, St Carpenaru, Drept comercial român, editia IV-a, Ed. All Beck, 2002, p.

22-23.) care considera ca dreptul afacerilor are un caracter pluridisciplinar mai accentuat

decât dreptul comercial. Astfel, dreptul afacerilor contine:

- elementele de drept privat;

5

- elemente de drept public, respectiv de drept fiscal, drept al muncii, protectia

consumatorului (care se caracterizeaza prin norme imperative);

- elemente de economie politica;

- elemente de management (privind organizarea si gestiunea întreprinderii) etc;

. raporturi cu dreptul muncii (social) legate de organizarea interna a societatii,

repartizarea muncii, retribuirea muncii, încheierea, modificarea, încetarea contractului de munca,

raspunderea disciplinara si materiala a angajatului, sau a altui participant la relatiile de afaceri

(persoana fizica juridica) si alte relatii între angajator si salariat, care sunt reglementate de

normele de drept al muncii. Aceste reguli vor fi aplicabile si în relatiile de munca implicate în

dreptul afacerilor, pentru activitatile de comert;

. raporturi cu dreptul international privat în materia dispozitiilor privind normele

conflictuale, frauda la lege, exceptia de ordine publica, trimiterea, retrimiterea, daca raportul

juridic al afacerilor prezinta cel putin un element de extraneitate, element care ridica problema

legii aplicarii acelui raport juridic.

c) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul international si european/comunitar

* Dreptul afacerilor, desi este un drept national, nu trebuie abordat doar din perspectiva

îngusta a relatiilor comerciale si de afaceri nationale, ci si prin prisma relatiilor internationale si a

relatiilor comunitare, într-o Europa în care Piata Unica reprezinta pilonul cheie al integrarii

europene, cu rol principal în pregatirea Uniunii Economice si Monetare, si care stimuleaza

cresterea economica si gradul de ocupare a fortei de munca, întarind totodata competitivitatea în

spatiul Uniunii Europene. (A se vedea Roxana - Daniela Paun, Spatiul Monetar European, ed.

Expert, Bucuresti, 2004, capitolul Coordonatele politicii fiscale a statelor din Uniunea Europeana,

sectiunea Buna functionare a pietei unice, pag 77);

d) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil si penal

*Dreptul afacerilor presupune si rezolvarea eventualelor litigii care apar între partenerii

de afaceri, partenerii contractuali. Astfel, sunt utilizate normele juridice de drept procesual civil si

penal pentru solutionarea litigiilor civile si penale în legatura cu afacerile, dar elementele legate

de competenta materiala si teritoriala a organelor de jurisdictie.

e) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comertului international (A se vedea

Dragos - Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international - tratat, partea generala, Ed. Lumina

Lex, Bucuresti, 2004)

Corelatia dreptului afacerilor cu dreptul comercial international este tratata diferit de

autori. Astfel, în unele opinii, dreptul afacerilor nu ar exista distinct de dreptul comercial (Dragos

- Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international - tratat, partea generala, Ed. Lumina Lex,

Bucuresti, 2004, pag. 153-155) acesti autori stabilind chiar unele asemanari si deosebiri, între

dreptul afacerilor si dreptul comercial.

III. Caracteristicile dreptului afacerilor:

* dreptul afacerilor nu este un drept autonom

- nu se refera la un domeniu concret, particular, ci la toata activitatea si viata economica;

- nu vizeaza categorii particulare de personal, spre deosebire de dreptul comercial, ci

doar anumiti cetateni, care au calitatea de comercianti/oameni de afaceri;

* dreptul afacerilor este un drept original, multidisciplinar

- permite încorporarea unor reguli carora le gasesti cu greu loc în alta disciplina

traditionala, pentru ca reglementeaza elemente aparent fara legatura cu alte ramuri de drept, dar

fara de care nu se poate desfasura o activitate de afaceri, pentru ca termenul de afaceri are o sfera

mai larga de cuprindere decât termenul de comercial;

6

- sintetizeaza reguli aplicabile altor ramuri de drept. Cu toate acestea, nu se poate vorbi

despre un mozaic, o juxtapunere de reguli, ci mai degraba despre o constructie coerenta, care

permite întelegerea raporturilor comune între institutii asupra regulilor care pâna acum pareau

separate;

- constituie un liant între drept si economie, constientizând problemele concrete cu care

se confrunta aceasta ramura de drept, care înca nu are o metodologie de abordare comuna,

reglementata si unanim recunoscuta, desi domeniul afacerilor este cel care uneste practic lumea

economica cu cea juridica, o lume economica reglementata juridic si care este esentiala în

functionarea unei societati dezvoltate.