IZVOARELE DREPTULUI
Dreptul constituie un sistem de norme care imbraca o anumita haina juridica , sunt cuprinse in anumite acte juridice , iau o anumita forma , denumita IZVOR AL DREPTULUI.
Izvoarele materiale sau interne - se are in vedere activitatea organului de stat emitent al actului normativ , prin care unei reguli sociale i s-a recomandat caracter de regula de drept .
Izvoarele formale sau externe - se au in vedere conditii de forma , care acorda rezultatelor activitatii organului de stat 848j96i calitatea juridica.
Izvor direct al dreptului =actele normative
Izvor indirect sau mediat = reguli nejuridice = obiceiuri si alte reguli ce nu sunt cuprinse in textul actelor normative , dar la care acesta face trimitere .
OBICEIUL JURIDIC
Normele obisnuielnice , recunoscute de puterea de stat , formeaza dreptul obisnuielnic sau dreptul cutumiar , care a jucat un rol important ca izvor de drept , in dreptul antic si feudal .
Obiceiul , ca izvor de drept exprima mai bine decat orice alt izvor de drept particularitatile locale , precum si faramitarea politica , specifica perioadelor istorice , premergatoare centralizarii vietii economice si politice .
Primele acte normative scrise sclavagiste sau feudale sunt , niste culgeri de cutume juridice :Legea celor 12 table , Legea salica .
Obiceiul juridic este pastrat ca izvor de drept secundar in dreptul modern (articole din Codul Civil Roman face trimitere la obiceiurile locale , care in acest fel devin izvor de drept , fiind incorporate in mod indirect in reglementarea juridica respectiva ).
ACTELE NORMATIVE
Primele acte normative in statele antice au cuprins , pe langa reguli cutumiare ,reglementari referitoare la relatiile de proprietate , la situatia lipsita de drepturi a sclavilor , au consacrat impartirea populatiei dupa criteriul averii , al apartenentei de casta .
In toate statele exista mai multe categorii de acte normative , rolul cel mai important avandu-l LEGEA.
Legea =act normativ adoptat de organul superior al puterii de stat, fie el unipersonal , fie colegial , in functie de tipul istoric de drept si de regimul politic al statului.
Astfel , sunt cunoscute legile edictate de monarhii din statele Orientului antic : Legea Bakoris in Egipt , Legea in Babilon
In statele antice de mai tarziu -Grecia si Roma - denumirea de lege este intrebuintata pt. actele normative cu forta juridica suprema :Legile lui Solon , Legea celor 12 table . Imparatii romani edictau Legi sau Constitutii .
In dreptul feudal sunt edictate Legi si Coduri :Codul penal Carolina in Germania , Codul maritim in Franta , Codul Caragea in tara noastra.
In perioada pregatirii revolutiei burgheze figura ca o cerinta de baza a legalitatii , suprematia legii in cadrul reglementarilor juridice si actelor normative . Dupa victoria revolutiilor burgheze a fost creat un sistem al actelor normative , potrivit ierarhiei aparatului de stat , iar denumirea de lege a fost atribuita , de regula , actelor normative adoptate de parlament , potrivit procedurii de legiferare .
Lege in sens material = actele normative cu continut general , indiferent de organul care le adopta .
Lege in sens formal = actele normative instituite prin procedura speciala de legiferare , indiferent de continutul lor .
PRECEDENTUL JUDICIAR = solutii oferite de hotarari judecatoresti, care devin izvor de drept fiind obligatorii pentru alte instante judecatoresti sau alte organe de stat , confruntate cu solutionarea unor cauze asemanatoare .
Practica Juridica = se are in vedere procesul de formare a precedentului in activitatea instantelor judecatoresti.
CONTRACTUL NORMATIV = act individual care stabileste drepturile si obligatiile unor subiecte precis determinate .
In cazul in care contractul nu vizeaza un raport juridic concret , ci stabileste , in urma acordului intre 2 sau mai multe parti , l poate capata valoare de izvor de drept .
|
