Impreviziunea
Impreviziunea constituie un exemplu ilustrativ pentru modul in care concepte traditionale ale dreptului civil sunt chemate sa-si analizeze si sa-si demonstreze corespondenta cu anumita realitate economica.Pentru importanta practica a teoriei pledeaza atat cauzele sale generatoare,cat si efectele pe care le are asupra relatiilor contractuale.
Din prespectiva istorica teoria ca atare nu era consacrata de o [1]mainiera generala in dreptul roman,ci numai printr-o serie de directive,mai ales de interpretare,aplicabile in cazuri concrete.In stransa legatura cu evolutia principiului obligativitatii contractului,teoria a fost dezvoltata de canonisti prin intermediul generalizarii clauzei Rebus Sic Stantibus; In vechiul drept romanesc se constata tendinta de reglementare partiala a impreviziunii contractuale, fie sub influenta codului austriac,fie sub cea autohtona.
Sub forma juridica pe care ne-o propunem spre dezvoltare impreviziunea contractuala a aparut relativ recent in dreptul administrativ ,preluata apoi in dreptu civil,odata cu izbucnirea primului razboi mondial, reaparand apoi in dreptul nostru dupa anul 1989,prilejuita de schimbarea regimului politic.Coeficentul comun al perioadelor de criza mentionate este acela al deprecierii monetare,reprezentata printr-o inflatie galopanta ,de natura sa puna in discutie necesitatea revizuirii contractelor in scopul prevenirii unor situatii falimentare si al reasezarii stabilitatii si securitatii contractelor.Depistarea diverselor etape in aparitia si dezvoltarea impreviziunii ne-a prilejuit deseori sa alegem metoda comparativa intre perioada clasica ,moderna , respectiv cea actuala.
Teoria impreviziuni is gaseste aplicarea numai in sfera contractelor cu titlu oneros cu executare succesiva sau a celor afectate de un termen suspensiv care pot fi expuse , pe durata existentei lor,unor schimbari imprevizibile ale conditiilor economice in care au fost incheiate.Aceasta dinamica a conjuncturi economice atrage dupa sine necesitatea adaptari contractului la noile realitati ,caci partile , la incheierea contractului,nu au avut in vedere schimbarile intervenite in viata economica , incheind contractul in considerarea situatiei economice existente la data incheieri contractului.Aceasta metamorfoza a circumstantelor economice poate avea consecinte grave ,constand in serioase dezechilibre intre prestatiile partilor , susceptibile de a cauza ruina pentru o parte contractanta si imbogatirea celeilalte.Aceasta paguba pe care o sufera o parte ca o consecinta a dezechilibrului grav intervenit intre prestatiile cocontractantiilor in cursul executari contractului urmarea cresteri excesive si imprevizibile a preturilor constituie de fapt impreviziunea.
Din cele expuse mai sus se desprind trasaturile definitori ale impreviziuni : - impreviziunea este o problema de ordin economic si financiar legate de fluctoatiile preturilor;Problema impreviziuni nu se pune in cauzele dezechilibrului dintre prestatiile partilor sunt de alta natura decat economica;
- paguba rezultata din dezechilibrul prestatiilor intervine dupa incheierea contractului; Prin acest lucru impreviziunea se deosebeste de viciu de constintamant al leziunii , care intervine in momentul incheierii contractului (impreviziunea este o leziune a posteriori).
Rolul impreviziunii contractuale este acela de a reinstaura interesul fata de executarea contractului in noile circumstante, prin adaptarea sa ,iar daca scopul in virtutea caruia s-a contractat nu mai poate fi atins, sa se ajunga la desfiintarea contractului,printr-o distribuire echitabila a riscurilor intre partenerii contractuali.la un asemenea deziderat se poate ajunge pe doua cai : Legislativa si Judiciara.In dreptul civil roman impreviziunea este reglementata numai in cateva domeni speciale, lipsind un text legal general in aceasta materie,cu rezultatlul continuarii disputelor referitoare la admiterea ei de principiu.
In vederea admiteri impreviziuni pe cale judiciara,in doctrina au fost elaborate o multime de explicatii,de fundamentari foarte originale; Pe de alta parte ,adversarii acestei teorii au demontat fiecare din argumentarile propuse ,de unde rezulta ca pricnipala problema in cazul de fata ar fi gasirea undei fundamentari care sa se situeze dincolo de orice obiectie stiintifica.
De exemplu cu ocazia combaterii teoriei impreviziunii un autor afirma : ,,Aceasta teorie nu pare sa aiba autoritatea necesara pentru a fundamenta teoria impreviziuni si pentru a o introduce printre principile generale de drept "
Teoria impreviziuni e strans legata de faza exacutarii contractului rezulta ca originea ei in timp trebuie cautata in perioada in care de poate vorbi deja despre o elaborare a teoriei generale a contractului.Aceasta premiza a analizei istorice implica o serie de nuantari , intrucat notiunile de contact si de conventie din dreptul roman deifera de cele din dreptul modern unde acordul de vointe nu era suficent pentru a crea o obligatie: ex nudo pacto actio non nascitur.
Doua repere trebuie loate in considerare in scopul depistarii impreviziunii contractuale in dreptul roman : Formalismul, care a guvernat formarea valabila a contractelor , si pronuntarea principiului obligativitatii contractului.
Ambele converg spre solutia inexistentei unei teorii a impreviziunii contractuale.
In dreptul canonic crestinismul a oferit o conceptie mai evoluata a principiului obligativitatii contractului, intru-cat acordul de vointe este supus legilor echitatii si calitatii.Astfel contractul nu are forta absoluta si nu devine legea partilor decat in masura in care exprima o vointa justa ce se manifesta in proportionalitatea schimbului.
Canonistii sub influenta filozofilor romani, au introdus in drept ideea de justitie comutativa,operand distinctia inexistenta in dreptul roman dintre just si legal : Justul este norma de comportament impusa de o dreapra constinta,iar Legalul rezulta din dispozitiile autoritatii publice.
Rezultatul a fost o tendinta de temperare a fortei obligatori a contractului prin luarea in considerare a notiuni de just ceea ce conducea, practic,la o interventie in continutul contractului interventie realizata de Biserica,mai cu seama in problema dobanzilor.
Consecintele justitiei comutative au constat in materie contractuala, in manifestarea conceptelor de pret just si proportionalitate , ambele coincidenta in teoria moderna a impreviziuni.
Vechiul drept francez a cunoscut principiul ,,Convenances vainquent loi" ca o regula de interpretare la care apela judecatorul in cazul unor dispozitii cutumiare.In ceea ce priveste o eventuala legatura dintre aceasta regula si cea a autonomiei de vointa in literatura franceza din perioada interbelica s-a observat ca adagiul ,, Convenances vainquent loi" nu afirma autonomia vointei individuale fata de dreptul pozitiv, ci un principiu legal de libertate a conventiilor.
Rezulta ca nu se poate sustine o eventuala conceptie individualista care a prezidat la formarea maximei , ci din contra in principiu de utilitate sociala.
In vechiul drept romanesc in Codul Calimach, in articolul 1327 este reglementat un principiu considerat rigid , al mentineri monedei in care s-a facut creditul explicat prin circularea mai multor monede pe piata: ,,Daca creditorul s-a alcatuit sa Iee bani imprumutati de dansul in soiul monedei in care I s-a dat,atunci trebue sa urmeze plata lor tot in acest soiu".
La o analiza mai atenta, regula enuntata nu se caracterizeaza atat prin rigiditate,cat prin respectarea vointei creditorului intrucat printr-o interpretare literara , dispozitia apare a fi supletiva : ,, Daca creditorul " . Comparativ fata de Codul Civil , art.1327 din Codul Calimach este o imbinare intre articolul 1100(transpus in materia obligatilor banesti) si articolul 1578 denumit al nominalismului monetar , fiind mai putin drastic decat acesta din urma.
Importanta fenomenului impreviziuni este demonstrata si de modul in care este receptat ramura dreptului comertului international ,prin institutionalizarea clauzei de Hardship, a carui prezenta nu echivaleaza insa cu excluderea de plano a aplicarii teoriei potrivit regimului sau comun; Similar dreptului intern va fi discutata posibilitatea de interventie a arbitrilor in contractele afectate de impreviziune.
Clauza de hardship
Plecand de la premiza ca revizuirea sau adoptarea contractului ca urmare a ivirii unor evenimente grave pe parcursul exacutarii a acestuia este o necesitate indispensabila din punct de vedere economic in materia contractelor comerciale internationale incheiate pe termen lung .
Una dintre particularitatiile contractele comerciale internationale incheiate pe termen lung este aceea ca sunt supuse intr-o ,mare masura , anumitor riscuri ce pot interveni intre momentul incheierii si cel al exacutari lor.Aceste riscuri in cazul in care se produc pot influenta prestanta uneia sau chiar ambelor parti contractante ceea ce duce la perturbarea echilibrului stabilit la momentul incheieri contractului. Aceste riscuri sunt anuminte evenimente ce se pot produce dupa incheierea contractului fara nici o culpa din partea vreunuia dintre partile contractante.Deoarece afecteaza o relatie comerciala sunt denumite riscuri comerciala iar in functie de natura lor sunt : economice,politico-administrative,evenimente naturale ,etc . Riscurile economice la ,randul lor,se impart in doua categori : Valutare si Nevalutare.
Pentru a preveni aparitia unor consecinte pagubitoare ca urmare a producerii riscurilor ,partile stipuleaza in contractele pe care le incheie anumite cauze asiguratorii.Clauzele asiguratori sunt utilizate, in mod necesar,in continutul contractelor comerciale internationale incheiate pentru o perioada indelungata.
Una dintre aceste cauze este si cauza de hardship (impreviziuni). Avandu-si originea in practica Anglo-Saxona, clauza de hardship utilizata uneori in literatura de specialitate sub denumirea de clauza de impreviziune s-ar traduce in literatura romana ca dificultate,greutate,lovitura a soartei,vitregirea soartei.
Clauza de hardship are in vedere obligatia partilor de a renegocia in vederea adaptari contractului,ori de a recurge la un tert,daca pe parcursul executari contractului apare o imprejurare de orice natura si independenta de culpa vreunuia dintre partile contractante, care afecteaza grav echilibru contractual avand ca efect ingreunarea substantiala a executarii contractului pentru cel putin una dintre parti.Tinand cont de aparitia acestui dezechilibru contruactual derivat din schimbarea datelor initiale.Avute in vedere de parti la momentul incheierii contractului comercial international ar fi inechitabil ca aceasta situatie pagubitoare ce s-a ivit sa fie suportata exclusiv de partea afectata.
Clauza de hardship a fost preluata in dreptul privat din materia tratatelor internationale ce apartine dreptului international public, fiind o aplicare cu configuratie juridica proprie a clauzei Rebus Sic Stantibus.
Conditiile de aplicare a clauzei de hardship pe care de obicei le prevad partile contractante in continutul acesteia se refera la cel putin doua aspecte : caracteristicile imprejurarilor la care se refera clauza si efectele pe care aceste imprejurari trebuie sa le produca asupra contractului.
Referitor la primul aspect respectiv al cauzelor care provoaca hardship, partile contractante prevad,de regula, doua situatii in continutul clauzei : una privind natura cauzelor de hardship si alta privind independenta acestor cauze fata de culpa vreunuia dintre parti.
In situatia in care conditiile privind clauzele de hardship si consecintele lor asupra contractului sunt indeplinite,efectul specific al clauzei de hardship este adaptarea contractului comercial international la noile imprejurari.
Adaptarea contractului opereaza prin negocieri ,care se vor desfasura cu buna credinta ,la cererea orcareia dintre partile contractante care se considera intr-o situatie de hardship si priveste,de obicei, contractul in ansamblul sau .
Momentul produceri efectului de adoptare a contractului este cel in care partile au ajuns la un acord sau arbitrul a hotarat in acest sens , in afara de cazul in care cocontractantii au legat acest efect de un alt moment , cum ar fi cel al notificarii situatiei de hardship.Astfel in principiu solutia de adaptare produce efecte ex nunc , intrucat clauza de hardship nu actioneaza automat.
Ulterior adaptarii, vechiul contract supravietuieste cu exceptia situatiei in care partile au prevazut explicit ca adaptarea contractului echivaleaza cu o novatie prin schimbare de obiect conform art. 1128 pct. 1 Cod Civil , daca dreptul roman este lex contractus .
Constatam asadar ca revizuirea sau adaptarea contractului ca urmare a ivirii unor evenimente grave pe parcursul executarii acestuia,se deduc la dezechilibrul contractual, este o necesitate indispensabila din punc de vedere economic in materia contractelor comerciale internationale incheiate pe termen lung.
Bibliografie
Cristina Elisabeta Zamsa , Teoria impreviziuni, editura
Hamangiu 2006
C.Bratu,V.Teodorescu , Curierul juridic 6/2005 ,editura
All Back
R.I.Motica,E.Lupan, Teoria generala a obligatiilor civile,editura
Lumina Lex Bucuresti 2005
|
