Incheierea casatoriei
Legea reglementeaza cerintele necesare pentru incheierea casatoriei. Acestea se pot clasifica in conditii de fond, care sunt intrinseci actului juridic, si conditii de forma, care sunt extrinseci acestuia.
Aceasta clasificare prezinta o importanta mai redusa in dreptul intern, deoarece oricum toate conditiile sunt imperativ cerute la incheierea casatoriei. Totusi, se poate considera ca impartirea produce o anumita importanta in ceea ce priveste nulitatea casatoriei, legiuitorul sanctionand in rare cazuri cu nulitatea incalcarea conditiilor de forma.
Clasificarea prezinta interes, din punctul de vedere al dreptului international privat, deoarece conditiile de fond, in sens larg, sunt carmuite de legea nationala a viitorilor soti, iar conditiile de forma sunt supuse legii locului unde se incheie casatoria.[1] Aceasta, bineinteles, in sistemele de drept care cunosc o reglementare duala a conditiilor la incheierea casatoriei, pentru ca, in alte sisteme, ca de exemplu, cel american, toate conditiile casatoriei sunt guvernate de aceeasi lege.
Conditiile de fond la incheierea casatoriei pot fi analizate in sens larg, ca referindu-se la toate cerintele intrinseci actului juridic al casatoriei. La rindul lor, acestea pot fi clasificate in conditii de fond in sens restrans, adica acele conditii pozitive, care trebuie sa existe la incheierea casatoriei, si impedimente, adica acele conditii negative, a caror constatare impiedica incheierea casatoriei. Dar, inexistenta unei conditii pozitive poate fi analizata ca impediment la casatorie. La fel, existenta unei conditii negative este impediment la casatorie.
Principiul libertatii casatoriei. Acesta rezulta din art. 12 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si din art. 48 din Constitutia Romaniei: familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor. Acest principiu se reflecta si in reglementarea legala a conditiilor la incheierea acesteia, care sunt reduse la minim. Practic, punandu-se accentul pe libertatea sotilor, societatea impune doar conditii care tin de ordinea publica. Consimtamantul la casatorie este cea mai importanta conditie de fond a acesteia. Libertatea de a incheia casatoria inseamna si libertatea de a nu o incheia. In trecut, existau sisteme de drept in care persoana fizica atingea deplinatatea drepturilor civile numai dupa ca 222b17c satorie, fiind considerata imatura pana la aceasta. Si in prezent, in multe state islamice, relatiile sexuale inainte de casatorie sunt sanctionate penal. De asemenea, in dreptul romanesc, copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie (art. 48 alin. 3 din Constitutia Romaniei). Principiul libertatii casatoriei este atat de important, incat el este considerat de ordine publica si in dreptul international privat.
Sectiunea 1
Conditiile de fond la incheierea casatoriei
Casatoria se incheie prin consimtamantul liber al viitorilor soti. Acest consimtamant este de esenta casatoriei.
Consimtamantul la casatorie este liber, in sensul ca au fost inlaturate limitarile de casta, rasiale, religioase si juridice in ceea ce priveste libera alegere intre viitorii soti.
In sens juridic, consimtamantul liber la casatorie inseamna lipsa viciilor de consimtamant, si anume a erorii, dolului si violentei.
Pentru a asigura libera manifestare a consimtamantului viitorilor soti, legea dispune ca acesta se da in anumite forme determinate, casatoria avand un caracter solemn.
Consimtamantul la casatorie se manifesta, de obicei, prin raspunsul afirmativ la intrebarile ofiterului de stare civila adresate fiecaruia dintre soti, in sensul daca vor sa se casatoreasca unul cu altul. In cazul in care unul dintre soti este in imposibilitate de a vorbi (de exemplu, este surdomut), consimtamantul se poate da prin orice mod, insa el trebuie sa fie neindoielnic. In acest scop, consimtamantul surdomutilor, ca si al celor care vorbesc o limba pe care nu o cunoaste ofiterul de stare civila, se da in prezenta unui interpret, incheindu-se un proces-verbal.[2]
2. Diferenta de sex intre cei doi soti.
Aceasta conditie nu este prevazuta expres de Codul familiei, deoarece in 1954 era considerata atat de evidenta, incat nu necesita o reglementare speciala.
3. Varsta.
Deoarece casatoria presupune aptitudinea de a intretine relatii sexuale, din considerente care tin de protectia sanatatii viitorilor soti, pentru a se asigura conditii pentru procreerea de copii sanatosi, dar si din considerente care tin de maturitatea psihica necesara pentru asumarea sarcinilor casatoriei, legiuitorul a fixat intotdeauna o varsta minima pentru casatorie. Dar aceasta varsta difera in functie de traditii, conditii economice si de clima (in tarile sudice, adolescentii ajung mai repede la maturitate sexuala), religie etc. In vechiul nostru drept, limita de varsta era mult mai redusa decat in prezent. De exemplu, potrivit Codului Calimah, baietii se puteau casatori incepand cu varsta de 14 ani, iar fetele incepand cu varsta de 12 ani. Codul familiei, in forma sa inițiala, a ridicat aceasta varsta la 18 ani impliniti pentru baieti si 16 ani impliniti pentru fete. Totuși, potrivit art. 4 alin. 2 din Codul familiei, femeia care a impliti 15 ani, se putea casatori, cu dispensa, in condițiile art. 4 alin. 2 din același act normativ.
Legea nr. 288/2007 (publicata in M. Of. nr. 749/2007) a modificat art. 4 din Codul familiei, care in prezent are urmatoarea formulare: Varsta minima la casatorie este de 18 ani (art. 4 alin. 1). Pentru Pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea parintilor sai ori, dupa caz, a tutorelui si cu autorizarea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul (art. 4 alin. 2). Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitate de a-si manifesta vointa, incuviintarea celuilalt parinte este suficienta (art. 4 alin. 3). Daca nu exista nici parinti, nici tutore care sa poata incuviinta casatoria, este necesara incuviintarea persoanei sau a autoritatii care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti (art. 4 alin. 4).
Legea nu stabileste nici o diferenta de varsta intre soti si nici o limita maxima, ceea ce denota caracterul mai spiritualizat al conceptiei juridice moderne cu privire la casatorie. In trecut, in unele sisteme de drept, exista o varsta maxima pentru casatorie, deoarece aceasta era de neconceput in absenta posibilitatii de procreere. Dreptul actual accepta si casatoria in extremis, cu conditia ca persoana sa aiba discernamant.
4. Starea sanatatii sotilor.
Potrivit art. 10 din Codul familiei, casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. In cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelei legi.
Starea sanatatii nu conteaza din punct de vedere obiectiv, ci numai subiectiv, fiind obligatorie comunicarea reciproca a acesteia. Potrivit principiului libertatii casatoriei, se poate casatori atat persoana sanatoasa, cat si cea bolnava. Daca am intelege altfel aceasta conditie, ar insemna sa nu acceptam casatoria in extremis. Examenul medical are ca scop numai sa informeze pe fiecare dintre viitorii soti despre starea sanatatii lor. Unele examene sunt obligatorii (de exemplu, pentru detectarea TBC-ului sau a sindromului HIV-SIDA), iar altele sunt facultative, facandu-se numai daca cei implicati solicita acest lucru. Pentru detectarea unor factori care pot afecta ulterior relatiile de casatorie (de exemplu, anumite incompatibilitati de procreere), ramane ca educatia viitorilor soti sa-si spuna cuvantul. Importanta comunicarii starii de sanatate apare numai ulterior, cand legea sanctioneaza cu nulitatea relativa, pe motiv de dol, incalcarea obligatiei de sinceritate intre soti. Aceasta solutie, desi dezavantajeaza pe celalalt sot, este in spiritul principiului libertatii casatoriei. Dispozitiile din Codul familiei nu afecteaza regula confidentialitatii actului medical. Doctorul poate raspunde daca nu a depistat o boala genetica, care a determinat nasterea unui copil cu malformatii.
Practic, efectuarea examenului medical se probeaza cu certificatele prenuptiale, care se depun o data cu declaratia de casatorie.
Sanctiunea neindeplinirii acestei conditii este nulitatea relativa a casatorie, care poate fi invocata de cel al carui consimtamant a fost viciat prin dol.
5. Impedimentul rezultand din rudenie
Potrivit art. 6 alin. 1 din Codul familiei, este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.
Fundamentul acestei conditii este de ordin eugenic (pentru a preintampina procreerea de descendenti cu tare genetice), dar, mai ales, de ordin moral. Tocmai datorita acestei ultime componente, intinderea acestui impediment este variabila in dreptul comparat. Unele sisteme de drept accepta casatoria intre veri primari, altele, chiar si pe cea intre unchi si nepoata (sau matusa si nepot). In vechiul nostru drept era oprita casatoria intre rude pana la gradul VIII. In prezent, potrivit art. 6 alin. 1 din Codul familiei, este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.
Potrivit art 50 alin. 4 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, impedimentul rezultand din rudenie se mentine intre adoptat si familia sa fireasca.
Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea poate fi incuviintata, cu dispensa din partea presedintelui Consiliului judetean sau a primarului general al Municipiului Bucuresti (art. 6 alin. 2 din Codul familiei).
6. Impedimentul rezultand din adoptie. Din considerente de ordin moral, adoptia este, de asemenea, impediment la casatorie.
Potrivit art. 7 din Codul familiei, este oprita casatoria:
a) intre cel care infiaza sau ascendentii lui, de o parte, si cel infiat ori descendentii acestuia, de alta;
b) intre copiii celui care infiaza, de o parte, si cel infiat sau copiii acestuia, de alta;
c) intre cei infiati de aceeasi persoana.
Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b) si c) poate fi incuviintata, cu dispensa.
La data adoptarii Codului familiei erau cunoscute doua feluri de adoptie: adoptia cu efecte depline (in care adoptatul intra in familia adoptatoare, rupandu-se legaturile de rudenie cu familia fireasca) si adoptia cu efecte restranse (care stabilea numai filiatia intre adoptat si adoptatori, dar acesta nu intra in familia adoptatorilor, pastrand legaturile de rudenie cu familia fireasca). Fata de aceasta distinctie, in doctrina s-a considerat, fie ca impedimentul prevazut de articolul 7 se refera numai la adoptia cu efecte restranse, fie ca se refera la ambele tipuri de adoptie. [3]
In prezent, potrivit art. 50 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, privind regimul juridic al adoptiei, impedimentul rezultand din adoptie este asimilat cu cel rezultand din rudenie si in ceea ce priveste pe adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si persoanele cu care a devenit ruda prin efectul adoptiei, pe de alta parte. Conditiile la incheierea casatoriei fiind de ordine publica, ele au aplicatie imediata, asa incat, in ceea ce priveste adoptiile cu efecte depline, se aplica, in prezent, aceste dispozitii si nu cele ale art. 7 din codul familiei.
7. Alienatia sau debilitatea mintala. Situatia celui lipsit vremelnic de discernamantul faptelor sale.
Potrivit art. 9 din Codul familiei, este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale.
In ceea ce priveste alienatia si debilitatea mintala, impedimentul este rar intalnit in sistemele de drept europene. Fundamentul acestuia, si anume pericolul de a procrea descendenti cu tare genetice si faptul ca aceasta stare este incompatibila cu finalitatea casatoriei, este discutabil. In ceea ce priveste prima explicatie, oricum persoana care sufera de asemenea boli poate avea urmasi in afara casatoriei, deci impedimentul nu produce efecte practice absolute. In ceea ce priveste al doilea considerent, ar fi mai echitabil, ca potrivit principiului libertatii casatoriei, sotii sa hotarasca singuri asupra acestei probleme, urmand ca sanctiunea nerespectarii obligatiei de a comunica celuilalt aceste aspecte sa fie sanctionata cu nulitatea relativa.
In practica, aplicarea acestui impediment a determinat serioase probleme, deoarece legea nu arata ce anume boli psihice intra in continutul acestuia (de altfel, aceasta ar fi imposibil) si este greu de stabilit daca boala mintala exista la momentul incheierii casatoriei, in cazul in care problema nulitatii se ridica la o distanta mai mare in timp de acesta.
Monogamia. Potrivit art. 5 din Codul familiei, este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita.
In dreptul european, care este in mod fundamental de traditie crestina, monogamia este mai mult decat o conditie de fond, este un principiu care guverneaza casatoria. In dreptul intern, incalcarea acestei conditii atrage nulitatea celei de a doua casatorii, iar pe planul dreptului penal, bigamia este infractiune. In dreptul international privat, in aplicarea acestui principiu, o lunga perioada de timp, sistemele europene au refuzat sa recunoasca orice alt tip de casatorie, desi in alte state ea este perfect legala (de exemplu, unele sisteme de drept – cel islamic – admit poligamia, iar unele sisteme africane admit poliandria). In prezent, aceasta atitudine s-a schimbat, acceptandu-se casatoria poligama legal incheiata in tara straina, mai ales cand este vorba despre cetatenii tarii straine. Totusi, indiferent de dispozitiile legii sale personale, cetateanul strain nu poate incheia intr-o tara care admite numai monogamia, o a doua casatorie, pentru ca se opune ordinii publice. In ceea ce priveste recunoasterea efectelor unei casatorii poligame incheiate de un cetatean roman in strainatate, valabila potrivit legii sub imperiul careia s-a celebrat, ne aflam in situatia efectelor diminuate ale ordinii publice in cazul drepturilor dobandite si solutia este discutabila. Atat recunoasterea, cat si refuzul recunoasterii pot fi argumentate. In dreptul comparat se observa o tendinta, de toleranta care are ca efect renuntarea la solutia traditionala a refuzului recunoasterii.
In fapt, conditia este verificata usor de ofiterul de stare civila, deoarece, potrivit Legii nr. 119/1996, desfacerea casatoriei este inscrisa pe calea mentiunii in actul de nastere al fiecarui sot.
Exceptia prevazuta de art. 22 din Codul familiei. In ceea ce priveste pe sotul celui declarat mort prin hotarare judecatoreasca, legiuitorul a vrut de ales, in cazul in care „mortul“ reapare, intre a salva prima casatorie sau pe cea de a doua. Desi, practic, prin reaparitia celui declarat mort, prima casatorie este in fiinta, din considerente care tin de siguranta efectelor de stare civila ale unei casatorii valabil incheiate, pentru ocrotirea bunei-credinte a sotilor din cel de-al doilea mariaj si pentru a inlatura incertitudinea care ar putea plana la nesfarsit asupra acesteia, legiuitorul roman a dat prioritate celei de a doua uniuni, prima casatorie fiind desfacuta la data incheierii celei de a doua.
In doctrina s-a aratat ca mentinerea celei de a doua casatorii este conditionata de buna-credinta a sotilor, in sensul ca acestia nu au cunoscut ca cel declarat mort traieste. Consideram ca buna-credinta fiind un factor subiectiv destul de greu de determinat, nu poate produce efecte in aceasta materie, care tine fundamental de siguranta efectelor de stare civila.
Situatia nu trebuie confundata cu cea in care sotul din prima casatorie nu s-a recasatorit, cand, prin intoarcerea celui declarat mort, prima casatorie este valabila, fiind considerata ca a fost tot timpul in fiinta.
9. Comunicarea reciproca a starii sanatatii sotilor.
Potrivit art. 10 din codul familiei, casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. In cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de o anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelei legi. Practic, efectuarea examenului medical se probeaza cu certificatele prenuptiale, care se depun odata cu declaratia de casatorie.
10. Tutela.
Potrivit art. 8 din Codul familiei, este oprita casatoria intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa.
Principalele modificari introduse de noul Cod civil in aceasta materie constau in:
Reglementarea expresa a instituției logodnei;
Reglementarea expresa a diferenței de sex ca și condiție de fond la incheierea casatoriei.
Rolul conditiilor de forma la incheierea casatoriei este acela de a asigura respectarea conditiilor de forma si de a permite publicitatea casatoriei. Casatoria nu este numai un act privat, ci si o institutie care intereseaza intreaga societate.
Forma solemna a incheierii casatoriei. Codul civil a secularizat incheierea casatoriei, care in trecut se incheia in forma religioasa. Sistemul de drept roman tine atat de mult la forma civila a casatoriei, incat cere respectarea acestei conditii si in strainatate.
Declaratia de casatorie.
Din punctul de vedere al viitorilor soti, primul pas in vederea incheierii casatoriei consta in depunerea, personal, a declaratiei de casatorie la serviciul de stare civila la care urmeaza a se incheia casatoria. Daca unul dintre soti nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, el va putea face declaratia de casatorie in localitatea unde se afla, la serviciul de stare civila, care o va transmite, din oficiu si fara intarziere, serviciului de stare civila competent pentru incheierea casatoriei.
In declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista nici o piedica legala la casatorie. O data cu declaratia de casatorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege.
Publicitatea prealabila a casatoriei.
Art. 131 din Codul familiei arata ca, in aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila va dispune publicarea acesteia, prin afisare in extras, intr-un loc special amenajat, la sediul primariei unde urmeaza sa se incheie casatoria. Aceasta publicatie este o masura de publicitate, avand drept scop sa aduca la cunostinta obsteasca proiectul de casatorie dintre viitorii soti.[4]
Originea publicatiilor de casatorie este foarte veche si isi are originea in dreptul canonic. In vechiul drept romanesc, prescriptiile bisericesti cereau ca preotul domiciliului viitorilor soti sa faca trei strigari la biserica, in trei duminici consecutive. Importanta acestei publicitati era foarte mare, deoarece faceau posibile opozitiile la casatorie, in conditiile in care nu existau registre de stare civila si numarul impedimentelor la casatorie era foarte mare, facand aproape imposibila cunoasterea lor de catre preotul care incheia casatoria.
Codul familiei – reducand la minim conditiile de fond la incheierea casatoriei, care este oficiata de ofiterul de stare civila, in masura sa verifice indeplinirea acestora potrivit datelor din registrele de stare civila – a renuntat la publicatiile de casatorie.
Formalitatea publicatiilor la casatorie a fost reintrodusa in Codul familiei prin Legea nr. 23/1999 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul familiei si din Lega nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila. In principiu, modificarea a fost binevenita deoarece, in lipsa unei publicitati prealabile, posibilitatea opozitiilor la casatorie era iluzorie, iar o garantie in plus pentru verificarea indeplinirii conditiilor de fond la casatorie nu dauneaza. Din pacate, legiuitorul roman din 1999, neglijand fundamentul conditiilor de forma la incheierea casatoriei, a sanctionat cu nulitatea absoluta neindeplinirea acestei cerinte de publicitate. Nici macar in trecut, cand rolul publicatiilor era mai mare, practica si doctrina nu au sanctionat in acest mod aceasta formalitate. Din lipsa publicitatii prealabile se poate deduce nulitatea pentru clandestinitate, dar aceasta lipsa nu poate fi, in sine, motiv de desfiintare. De altfel, sanctiunea contravine si regulilor echitatii, deoarece sarcina indeplinirii acestora apartine ofiterului de stare civila si nu sotilor, care nu au de ce sa suporte consecintele neindeplinirii atributiilor pe care legea le stabileste pentru functionar. De aceea, dispozitia legala trebuie interpretata in sensul ca desfiintarea casatoriei trebuie pronuntata numai daca viitorii soti, cu rea-credinta, au impiedicat pe ofiterul de stare civila sa-si indeplineasca sarcinile.
Opozitiile la casatorie.
Prin opozitie se intelege aducerea la cunostinta ofiterului de stare civila a unei piedici la incheierea casatoriei.
Inainte de Revolutia franceza, in Franta se faceau multe abuzuri cu opozitiile: oricine putea sa faca opozitie, avand astfel posibilitatea de a intarzia foarte mult celebrarea casatoriei.[5] De aceea, Codul civil a restrans cercul persoanelor care pot face opozitie si a permis ofiterului de stare civila sa nesocoteasca opozitiile facute fara calitate si cele nemotivate, urmand ca numai cele regulat formulate sa impiedice incheierea casatoriei pana la lamurirea acestora de catre instanta de judecata. Mai departe, Codul familiei a dat posibilitatea oricarei persoane interesate sa faca opozitie, dar, in acelasi timp, a permis delegatului de stare civila sa hotarasca asupra temeiniciei acestora. Din acest punct de vedere, regimul juridic al opozitiilor este identic cu cel al constatarilor facute de functionarul public, in temeiul verificarilor ce este dator sa le faca si al informatiilor pe care le are (opozitii neregulate). Potrivit art. 15 din Codul familiei, delegatul de stare civila va refuza sa constate incheierea casatoriei daca, in temeiul verificarilor pe care este dator sa le faca, al opunerilor primite sau al informatiilor pe care le are, gaseste ca cerintele legii nu sunt indeplinite. In practica, rolul opozitiilor la casatorie este redus in prezent, deoarece ofiterul de stare civila verifica din oficiu indeplinirea conditiilor de fond la casatorie in baza registrelor de stare civila, preluand rolul care, in trecut, era indeplinit de familie, dar importanta lor teoretica este serioasa pentru ca aceasta obligatie nu poate fi lasata, totusi, exclusiv in sarcina functionarului public.
Termenul in care se incheie casatoria.
Legea stabileste un termen de 10 zile intre data depunerii declaratiei de casatorie si celebrarea acesteia, pentru a permite ofiterului de stare civila sa faca verificarile necesare, celor interesati sa depuna opozitii, iar sotilor, sa mai reflecteze asupra incheierii uniunii. Potrivit art. 29 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, casatoria se incheie in termen de 10 zile, in care se cuprind atat ziua cand a fost facuta declaratia de casatorie, cat si ziua in care se oficiaza casatoria (art. 29 alin. 1). Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmeaza a se incheia casatoria poate sa incuviinteze, pentru motive temeinice, incheierea casatoriei inainte de implinirea acestui termen (art. 29 alin. 2).
2. Celebrarea casatoriei.
Potrivit art. 16 din Codul familiei, casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sa fie prezenti, impreuna, in fata delegatului de stare civila, la sediul serviciului de stare civila, pentru a-si da consimtamantul personal in mod public (art. 16 alin. 1).
Cu toate acestea, in cazurile aratate de legea speciala, delegatul de stare civila va putea incheia casatoria si in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea conditiilor prevazute in alin. 1 (art. 16 alin. 2).
Deoarece casatoria nu este numai un act privat, ci intereseaza intreaga societate, ea este calificata ca fiind un act solemn, care se incheie de un functionar competent, si anume ofiterul de stare civila. Casatoria incheiata in alta modalitate este sanctionata foarte drastic, fiind considerata inexistenta. Legiuitorul roman tine atat de mult la solemnitatea si laicitatea casatoriei, incat cere indeplinirea acestei conditii de catre cetateanul roman si in strainatate. Casatoria religioasa nu este prohibita, dar, potrivit art. 48 alin. 2 din Constitutia Romaniei, poate fi celebrata numai dupa casatoria civila.
3. Proba casatoriei
Dreptul comun in materia probelor nu se aplica pentru dovada casatoriei. Legiuitorul a derogat de la principiile generale, statornicind pentru aceasta un sistem special de probe, din cauza importantei efectelor casatoriei. Cine vrea sa dovedeasca si sa reclame starea civila de persoana casatorita, este obligat sa faca proba casatoriei potrivit dispozitiilor legale. Posesia de stat este un fapt sau, mai bine-zis, o inlantuire de fapte, din care rezulta in fata societatii o calitate referitoare la o persoana ce si-o insuseste. Un barbat si o femeie, traind impreuna si continuu ani indelungati, vor fi socotiti ca sunt casatoriti, ei vor avea posesia de stat ca soti. Legea le refuza insa dreptul de a invoca posesia de stat pentru a dovedi existenta casatoriei.[6] Casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul de stare civila (art. 18 din Codul familiei).
Aceasta situatie nu trebuie confundata cu posibilitatea reconstituirii sau intocmirii ulterioare a actelor de stare civila.
Principalele modificari introduse de noul Cod civil in aceasta materie constau in faptul ca in conormitate cu art. 291 din acest act normativ, ofiterul de stare civila face mentiune pe actul de casatorie despre regimul matrimonial ales. El are obligatia ca, din oficiu si de indata, sa comunice la registrul prevazut la art. 334 alin. (1), precum si, dupa caz, notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie de pe actul de casatorie.
B.G. a chemat in judecata pe sotia sa B.A., pentru ca in contradictoriu cu aceasta si in baza probelor ce se vor administra sa se constate nulitatea absoluta a casatoriei incheiate de parti la data de 19 septembrie 1981.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, la data casatoriei cu parata, nu a cunoscut faptul ca aceasta suferea de o boala care ii afecteaza discernamantul, in sensul art. 9, 12 si 19 din Codul familiei. Ulterior casatoriei, parata, avand manifestari care indicau o boala mintala, a fost supusa unui examen medical si, prin raportul de expertiza intocmit, s-a retinut ca prezinta „sindrom discordant“ (schizofrenie).
Tribunalul judetean Cluj a respins actiunea reclamantului, cu motivarea ca, desi in raportul de expertiza mentionat s-a apreciat ca primele manifestari ale schizofreniei apar la varsta de 17-18 ani, in privinta paratei, s-a apreciat ca simptomele bolii au aparut in anul 1983, deci dupa incheierea casatoriei, dispozitiile art. 9 si 12 din Codul familiei nefiind intrunite.
a) Este corecta solutia instantei?
Reclamantul D.C. a chemat in judecata pe sotia sa D.F. pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate nulitatea casatoriei incheiate intre parti la 10.09.1992. In motivarea actiunii, reclamantul invoca lipsa consimtamantului sau la incheierea casatoriei.
Prin cerere reconventionala, parata cere si ea anularea casatoriei incheiate cu reclamantul, motivand ca acesta a incheiat casatoria ascunzand cu rea-credinta imprejurarea ca era casatorit si ca se afla in proces de divort cu prima sotie.
a) Ce va hotari instanta?
3. VI a chemat in judecata pe sotul sau VD solicitand anularea casatoriei dintre ei motivat de faptul ca aceasta a fost incheiata in fata unui delegat de stare civila care nu avea competenta de a o incheia, deoarece paratul avea domiciliul in alta localitate.
Din probele depuse la dosar rezulta
ca paratul avea domiciliul in alta localitate, dar locuia in fapt in orasul in
care s-a incheiat casatoria, la caminul de nefamilisti al Trustului de
constructii Dolj. De asemenea a rezultat ca partile si-au dat consimtamantul la
incheierea casatoriei la data de 20 mai
Cum se determina competenta personala a ofiterului de stare civila?
Cum se sanctioneaza lipsa de competenta a ofiterului de stare civila?
Ce consecinte produce neinregistrarea casatoriei sau strecurarea unor date eronate in ceea ce priveste inregistrarea asupra valabilitatii casatoriei?
Ce consecinte produce expirarea certificatului prenuptial?
Ce va hotari instanta?
HE a chemat in judecata pe sotul sau HW pentru constatarea nulitatii casatoriei dintre ei. In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca dupa incheierea casatoriei a aflat ca paratul s-a nascut din relatiile pe care tatal sau BI, in prezent decedat, le-a intetinut in afara casatoriei.
Instanta a respins actiunea ca nefondata, retinand ca paternitatea paratului nu e dovedita cu un act de stare civila, din certificatul sau de nastere rezultand ca este nascut in afara casatoriei.
Rudenia nestabilita legal este impediment la casatorie?
Cum se probeaza rudenia in cazul in care nu se urmaresc efecte de stare civila?
Ce relevanta are faptul ca reclamanta a aflat de existenta rudeniei dintre ea si
sotul ei dupa incheierea casatoriei?
|
