Individualizarea executarii pedepsei
In momentul in care instanta de judecata aplica o pedeapsa, ea are posibilitatea sa individualizeze si modul de executare al acesteia, fie prin dispunerea executarii acesteia in locurile de detinere, fie prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei, fie prin suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, fie prin executarea la locul de munca.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei
Instanta de judecata dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate unei persoane fizice daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni cu exceptia situatiilor prevazute de art. 38 C. pen (nu atrage starea de recidiva);
c) instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia;
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei se poate aplica si in cazul concursului de infractiuni dar numai daca sunt indeplinite conditiile de mai sus iar pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 2 ani.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu atrage dupa sine suspendarea executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotararea de condamnare.
In situatia in care instanta aplica o pedeapsa cu suspendare conditionata a executarii acesteia trebuie intotdeauna sa o motiveze.
Durata suspendarii conditionate const 434f55e ituie termen de incercare pentru condamnat, termen ce e format din durata pedepsei aplicate de instanta la care se adauga un interval de timp de 2 ani. In situatia in care instanta a aplicat pedeapsa amenzii, termenul de incercare este de 1 an.
Acest termen incepe sa curga de la data la care hotararea prin care s-a pronuntat suspendarea conditionata a ramas definitiva.
Daca in termenul de incercare cel condamnat savarseste din nou o infractiune pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva, chiar dupa acest termen, instanta e obligata sa revoce suspendarea conditionata si sa dispuna executarea in intregime a pedepsei care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Revocarea suspendarii conditionate nu are loc in situatia in care noua infractiune a fost descoperita dupa implinirea termenului de incercare.
Daca noua infractiune a fost savarsita din culpa instanta poate aplica si pentru aceasta suspendarea conditionata a executarii pedepsei, situatie in care nu mai are loc revocarea primei suspendari.
La aplicarea pedepsei pentru noua infractiune instanta nu va mai avea in vedere aplicarea sporului prevazut de lege pentru recidiva.
Daca pana la indeplinirea termenului de incercare condamnatul nu-si executa obligatiile civile din hotararea pronuntata de instanta penala, aceasta revoca suspendarea conditionata cu exceptia cazului in care condamnatul dovedeste ca a fost in imposibilitatea de a-si indeplini obligatiile.
Daca se descopera ca cel condamnat mai savarsise o infractiune inainte de data pronuntarii suspendarii conditionate sau pana la ramanerea definitiva a acestei hotarari si pentru care i s-a aplicat pedeapsa cu inchisoarea, instanta e obligata sa anuleze suspendarea conditionata si sa-i aplice o pedeapsa avand in vedere regulile de la concursul de infractiuni sau de la recidiva.
Daca s-a aflat de savarsirea infractiunii dupa expirarea termenului de incercare, instanta nu va mai anula suspendarea conditionata.
Daca in termenul de incercare cel condamnat nu mai savarseste o noua infractiune sau nu ii este revocata suspendarea conditionata, la implinirea termenului el este reabilitat de drept.
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere
Instanta de judecata dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata este de cel mult 4 ani inchisoare;
b) infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, cu exceptia situatiei prevazute de art. 38 C. pen.;
c) instanta apreciaza, avand in vedere persoana condamnatului, comportamentul acestuia dupa savarsirea faptei, ca aplicarea acestei suspendari constituie un avertisment pentru condamnat si ca acesta nu va mai savarsi noi infractiuni.
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere se poate aplica si in cazul concursului de infractiuni dar numai daca sunt indeplinite conditiile de mai sus iar pedeapsa aplicata este de cel mult 3 ani.
Termanul de incercare in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere e alcatuit din durata pedepsei aplicata de instanta la care se adauga un interval de timp cuprins intre 2-5 ani.
Pe durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere cel condamnat trebuie sa execute urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la datele fixate la judecatorul desemnat pentru supravegherea lui sau la serviciul de reintegrare sociala a infractorilor;
b) sa anunte in prealabil orice schimb de domiciliu, resedinta sau locuinta sau orice deplasare care depaseste 8 zile;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca precum si sa comunice informatiile legate de obtinerea mijloacelor lui de existenta.
Cauzele care inlatura raspunderea penala
Sunt anumite situatii in practica cand datorita fie unor anumite considerente de politica penala, fie scurgerii unui timp indelungat de la data savarsirii faptei, fie a unor relatii de apropiere si incredere intre infractor si victima, raspunderea penala este inlaturata. Aceste cauze care inlatura raspunderea penala sunt: amnistia, prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile, retragerea acesteia si impacarea partilor.
Aceste cauze care inlatura raspunderea penala nu trebuie confundate cu anumite cauze speciale de nepedepsire care sunt prevazute fie in partea generala (ex.: de sistarea si impiedicarea producerii rezultatului) sau in partea speciala pentru anumite infractiuni determinate (ex.: retragerea marturiei mincinoase in cazul infractiunii de marturie mincinoasa).
Amnistia - reprezinta un act de clementa al Parlamentului care din considerente de politica penala inlatura raspunderea penala pentru anumite categorii de infratiuni savarsite inainte de intrarea in vigoare a actului de amnistie.
Amnistia nu reprezinta o restitutio in integrum astfel incat amenda platita pana in momentul intervenirii actului de amnistie nu se restituie.
Amnistia poate fi ante-condamnatorie sau post-condamnatorie, conditionata sau neconditionata.
Amnistia e conditionata atunci cand in cuprinsul actului de amnistie sunt prevazute anumite conditii cu privire la faptele care urmeaza a fi amnistiate (ex.: o anumita gravitate a pedepsei aplicate, valoarea pagubei produse, varsta faptuitorului etc).
Atat amnistia post-condamnatorie cat si cea ante-condamnatorie au ca efect inlaturarea inlaturarea executarii pedepsei sau a restului de pedeapsa care mai era de executat.
Totusi, in cazul amnistiei ante-condamnatorii cel care beneficiaza de efectele actului de clementa are posibilitatea sa solicite continuarea procesului penal pentru a-si dovedi nevinovatia iar in cazul in care se va ajunge la concluzia ca el a savarsit fapta, nu va putea fi condamnat deoarece la acel moment isi vor produce efectele actele de amnistie.
Amnistia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta si a masurilor educative.
Prescriptia executarii pedepsei- stinge dreptul statului de a obtine tragerea la raspundere penala a infractorului si corelativ obligatia acestuia de a se supune fortei coercitive a statului datorita scurgerii unui timp indelungat de la momentul savarsirii faptei.
Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
15 ani in situatia in care pentru fapta savarsita legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoare mai mare de 15 ani;
10 ani cand legea prevede ca pedeapsa pentru infractiunea savarsita inchisoare mai mare de 10 ani dar de cel mult 15 ani;
8 ani cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este mai mare de 5 ani inchisoare dar nu depaseste 10 ani;
5 ani cand pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 1 an inchisoare dar de cel mult 5 ani;
3 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa de cel mult 1 an inchisoare.
Amenda se prescrie intr-un termen de 3 ani.
Termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoanele juridice sunt:
10 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoare mai mare de 10 ani;
5 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica cel mult pedeapsa inchisorii 10 ani sau amenda.
Termenele de prescriptie curg pentru toti participantii de la momentul savarsirii faptei de catre autor.
In cazul concursului de infractiuni termenele de prescriptie curg separat pentru fiecare infractiune in parte.
Pentru infractiuni continui, continuate, progresive si de obicei termenele de prescriptie curg de la data executarii ultimului act sau al producerii ultimului rezultat.
Termenele de prescriptie se intrerup ori de cate ori se efectueaza de catre organul judiciar un act de urmarire penala care trebuie potrivit legii sa-i fie comunicat invinuitului sau inculpatului. Totusi, pentru a evita orice abuz din partea organelor judiciare legea a prevazut institutia prescriptiei speciale astfel incat indiferent cate intreruperi ar fi intervenit termenul de prescriptie se socoteste implinit daca s-a realizat o data si jumatate durata lui de indeplinire (ex : la 10 ani, 15 ani)
Intreruperea termenului prescriptiei penale are ca efect inceperea unui nou termen dupa epuizarea cazului de intrerupere.
Termenele de prescriptie a raspunderii penale se pot suspenda atunci cand intervine o dispozitie legala sau o imprejurare de neinlaturat pentru organele judiciare. Ca dispozitie legala amintim prevederile C. proc. pen. care prevad suspendarea urmaririi penale sau suspendarii judecatii cauzei atunci cand invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava constatata printr-o expertiza medico-legala. Suspendarea termenului prescriptiei raspunderii penale are ca efect reluarea cursului acestuia dupa incetarea cauzei de suspendare pana la implinirea termenului prevazut de lege.
Lipsa plangerii prealabile. Potrivit C. proc. Pen. organele judiciare pot fi sesizate ca modalitati principale prin plangere sau denunt sau se pot autosesiza. De asemenea, exista si moduri secundare de sesizare a organelor judiciare cum ar fi plangerea prealabila, plangere ce reprezinta atat o conditie de procedibilitate cat si una de pedepsibilitate.
Altfel spus, sunt anumite infractiuni expres prevazute de lege pentru care nu se poate incepe urmarirea penala decat daca exista o plangere prealabila din partea persoanei vatamate.
In situatia in care organul judiciar ajunge la concluzia ca s-a savarsit o fapta pedepsita la plangere prealabila acesta are obligatia de a chema persoana vatamata si a-i pune in vedere faptul ca nu se poate realiza tragerea la raspunderea penala fara ca aceasta sa introduca o plangere prealabila. Plangerea prealabila trebuie sa cuprinda datele de identificare ale persoanelor vatamate si ale faptuitorului si sa indice infractiunea si daca e posibil mijloacele de proba. Plangerea prealabila se introduce de catre persoana vatamata si prin exceptie de catre parinti in situatia in care minorul nu are capacitate de exercitiu.
In situatia in care persoana vatamata a decedat fara sa se fi introdus plangere prealabila mostenitorii acestuia nu pot sa o introduca.
In situatia in care nu se cunoaste faptuitorul, persoana vatamata trebuie sa introduca o cerere la organul de urmarire penala in vederea identificarii acestuia si abia dupa ce a fost identificata are posibilitatea sa introduca plangerea prealabila. Plangerea prealabila se introduce la organele de cercetare penala, tinandu-se cont si de competenta personala a acestora. Plangerea prealabila trebuie introdusa intr-un termen de 2 luni de la data la care persoana vatamata a cunoscut cine este faptuitorul. Neintroducerea plangerii in acest termen duce la pierderea dreptului de a mai obtine tragerea la raspundere penala a faptuitorului.
Sunt situatii in practica in care dupa introducerea plangerii prealabile persoana vatamata doreste fie sa-si retraga plangerea, fie sa se impace cu faptuitorul.
Retragerea plangerii prealabile produce efecte in rem , adica cu privire la toti faptuitorii si trebuie sa fie totala si neconditionata.
Impacarea partilor produce efecte in personam astfel incat persoana vatamata are posibilitatea sa se impace cu anumiti faptuitori si sa solicite continuarea procedurii penale cu privire la altii. Pentru a-si produce efecte, impacarea partilor trebuie sa fie totala, neconditionata, expresa, data in fata instantei de judecata si sa aiba loc pana la pronuntarea unei hotarari de catre prima instanta.
Retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor are ca efect incetarea urmaririi penale in baza art. 11 raportat la art. 10 C. proc. pen..
|
