Individualizarea judiciara a pedepselor
La individualizarea pedepselor se tine seama de criteriile generale si obligatorii enumerate în art. 72, cod penal. Individualizarea acestora se face în momentul în care se aplica sanctiunea.
Exceptie de la aceasta regula avem în situatia în care individualizarea se face dupa condamnare. Aici intra situatiile când se descopera elemente noi (infractiuni noi) sau se înlatura anumite elemente (infractiuni). De asemenea, avem aceeasi situatie de exceptie când condamnatul la plata amenzii nu o plateste cu rea-credinta. Art. 72, cod penal se va folosi pentru alegerea tipului de pedeapsa si pentru cuan-tumul acelei pedepse.
Criteriile de individualizare a pedepselor
Dispozitiile partii generale a Codului Penal
Aceste dispozitii se pot referi la aplicarea în timp si spatiu a legii penale, la forma consumata ori de tentativa în care s-a realizat infractiunea, la contributia adusa la savârsirea infractiunii etc..
Limitele de pedeapsa fixate în partea speciala
Gradul de pericol social al faptei savârsite
Pentru determinarea gradului de pericol social se tine cont de doua etape. Mai întâi, se apreciaza daca gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezen-ta unei infractiuni. Apoi, se apreciaza acest grad tinându-se cont de o scara de valori personala a fiecarui judecator.
Persoana faptuitorului
Orice sanctiune produce 11111p1524l efecte diferite asupra fiecarui faptuitor în parte, în func-tie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala
În stiinta dreptului, aceste stari, situatii sau împrejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala sunt denumite cauze. În cadrul acestor cauze se face diferenta între stari si circumstante.
Sunt considerate stari de agravare Starea de recidiva, infractiunea continu-ata, concursul de infractiuni.
Sunt considerate stari de atenuare Tentativa si minoritatea faptuitorului.
Circumstantele pot fi: legale sau judiciare, atenuante sau agravante.
Pe lânga aceste criterii prevazute de art. 72, cod penal, la individualizarea pedepsei se mai tine cont si de prevederile art. 27, cod penal atunci când infractiu-nea este comisa în participatie, pentru a se determina cota de contributie a fiecarui participant.
Acestea sunt cele prevazute expres în art. 73, cod penal, a caror aplicare este obligatorie si care au ca efect atenuarea pedepsei aplicabile infractorului.
Circumstantele atenuante legale prevazute în articolul mentionat sunt:
Depasirea limitelor legitimei aparari
Pentru a fi circumstanta atenuanta trebuie îndeplinite conditiile:
a) Savârsirea faptei sa constea într-o aparare în fata unui atac material, direct, imediat, injust si care sa puna în pericol grav persoana sau drepturile ei.
b) Fapta infractorului sa constea într-o aparare disproportionata.
c) Excesul de aparare sa nu se datoreze starii de tulburare sau temere în care s-a aflat infractorul.
Depasirea limitelor starii de necesitate
Conditii:
a) Fapta trebuie sa constea într-o actiune de salvare în fata unui pericol iminent si care nu putea fi înlaturat altfel.
b) Urmarea cauzata de actiunea de salvare sa fie vadit disproportionata fata de urmarea pe care ar genera-o pericolul.
c) Faptuitorul sa-si fi dat seama ca exista aceasta disproportie.
Starea de provocare
Este definita în art. 73, lit. b), cod penal si consta în savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinate de o provocare din par-tea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.
I. Conditiile actului provocator:
a) Sa constea într-o violenta, o atingere grava a demnitatii persoanei sau o alta actiune ilicita grava. Potrivit acestei conditii, amenintarea sau violenta psihica nu constituie act provocator, deoarece ea nu este nici violenta si nici atingere grava adusa demnitatii. Totusi, ea poate fi inclusa la alta actiune ilicita grava.
b) Poate fi comis cu orice forma de vinovatie sau chiar de catre o persoana iresponsabila.
c) Sa determine o stare de puternica tulburare. Aprecierea acestei conditii se fa-ce in concreto, în fiecare caz particular instanta apreciind daca acea persoana a fost sau nu în stare de tulburare.
d) Sa nu fi fost determinat de catre cel care a comis fapta în stare de provocare.
II. Conditiile ripostei:
a) Trebuie sa fie concomitenta sau posterioara actului de provocare.
b) Sa fie intentionata.
c) Sa fie determinata de actul provocator, adica sa existe o cauzalitate psihica între actul provocator si riposta.
d) Sa se îndrepte împotriva provocatorului.
Sunt acele împrejurari care atenueaza raspunderea penala, ramânând la latitudinea judecatorului decizia de a le alege si de a le aplica. Aceste circumstante sunt într-un numar nelimitat, judecatorul putând alege una sau mai multe, în functie de caracteristicile fiecarei infractiuni sau a fiecarui infractor.
Codul penal prevede expres în art. 74, cu titlu exemplificator, trei împrejurari care pot constitui circumstante atenuante:
Conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii.
Staruinta depusa de infractor pentru a înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita.
Atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperi-rii ori arestarii participantilor.
În afara de circumstantele prevazute în art. 74, cod penal mai pot exista alte circumstante atenuante judiciare neprevazute expres în lege, cum ar fi: starea de betie accidentala incompleta, starea de betie voluntara completa (uneori), nivelul intelectual al faptuitorului, mediul din care provine acesta etc..
În cazul în care instanta alege o circumstanta atenuanta judiciara ea este obligata sa motiveze retinerea acesteia si sa aplice tratamentul sanctionator atenuat.
Sunt prevazute expres în art. 75 (1), cod penal:
Savârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna.
E o circumstanta reala, deoarece se refera la fapta. Aceasta se rasfrânge asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o sau prevazut-o. E importanta determina-rea sferei participantilor pentru a decide daca fapta a fost comisa de 3 sau mai mul-te persoane. Se au în vedere autorul, coautorii si complicii concomitenti. Nu intra în calcul instigatorii si complicii anteriori. Circumstanta, fiind reala, se resfrânge si asupra acestora în masura în care au cunoscut-o sau au prevazut-o.
Aceasta circumstanta agravanta este realizata indiferent daca toate cele trei per-soane sunt prezente ori nu la locul faptei, indiferent de contributia acestora la savâr-sirea infractiunii si indiferent daca toti raspund penal. Ea nu se aplica atunci când în continutul agravat al infractiunii intra ca element circumstantial savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreuna.
Ex Furtul calificat comis de doua sau mai multe persoane - art. 209 (1), lit. a), cod penal
Savârsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra mem-brilor familiei sau prin mijloace ce prezinta pericol public.
a) Savârsirea infractiunii prin acte de cruzime
Pentru a fi o infractiune comisa prin acte de cruzime trebuie sa îndeplineasca doua conditii:
- Presupune o ferocitate din partea infractorului, o salbaticie în comiterea faptei, prin care se cauzeaza victimei suferinte inutile pe o perioada îndelungata de timp.
- Savârsirea faptei trebuie, prin natura ei, sa cauzeze un sentiment de oroare celor ce asista sau celor ce afla de savârsirea ei.
Cele doua conditii trebuie sa fie îndeplinite cumulativ, accentul cazând pe prima dintre ele. Pentru a retine agravanta nu e necesar ca actele de cruzime sa fi dus la moartea victimei. De asemenea, e necesar ca victima sa se fi aflat în viata în momentul aplicarii loviturilor ce constituie cruzimi.
Savârsirea infractiunii prin cruzimi este prevazuta si ca element circumstantial al omorului deosebit de grav în art. 176 (1), lit. a), cod penal, deci nu poate fi retinuta în acest caz ca agravanta generala, aceasta fiind prevazuta în aceasta situ-atie ca agravanta speciala.
b) Savârsirea infractiunii prin violente asupra membrilor familiei
A fost introdusa prin legea 197/2000. Aici intra orice actiune violenta comisa asupra membrilor familiei. Prin membru al familiei se întelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta locuieste si gospodareste împreuna cu faptuitorul.
Se pune problema infractiunilor în cazul carora se poate retine aceasta agravanta. Aceasta nu se poate retine în cazul infractiunilor de loviri sau alte violente, vatamare corporala grava, sau viol. Asta pentru ca exista o agravanta speciala cu acest continut.
Agravanta ar putea fi retinuta în cazul vatamarii corporale grave (art. 182, cod penal), în cazul de tâlharie între membrii familiei, în caz de santaj, violare de domi-ciliu sau alte asemenea fapte ce absorb actele de violenta.
c) Savârsirea faptei prin metode ori mijloace care prezinta pericol public
Prin acestea se înteleg mijloace susceptibile sa aduca atingere unui numar mare de persoane sau unor bunuri foarte importante. Sunt cuprinse aici orice mijloace de comitere care prezinta o potentialitate de pericol mai mare decât cea pe care o implica comiterea faptei. Este suficient ca prin metodele sau mijloacele folosite sa se produca acest pericol, nefiind necesar sa se fi produs si urmarea potentiala. Ca exemplu am avea savârsirea faptei prin incendiere, inundare sau distrugere prin explozie.
În cazul infractiunii de distrugere calificata sau în cazul infractiunii de omor, nu se retine agravanta generala, ci cea speciala.
Când o astfel de împrejurare este prevazuta si ca element circumstantial al unei infractiuni calificate nu se valorifica decât ca element circumstantial.
Savârsirea infractiunii de catre un major împreuna cu un minor.
Aceasta circumstanta se aplica doar în cazul pluralitatii ocazionale (participatiei) si nu se aplica în cazul pluralitatii naturale sau pluralitatii constituite.
Pentru retinerea circumstantei nu este necesar ca minorul sa raspunda penal, fiind suficient ca el sa participe la comiterea infractiunii. De asemenea, se va retine aceasta circumstanta si daca minorul este cel care l-a introdus în câmpul infractio-nal pe major. În cazul în care majorul nu cunoaste vârsta minorului nu se retine circumstanta agravanta deoarece majorul este într-o eroare de fapt (art. 51).
Savârsirea infractiunii din motive josnice.
Sunt considerate motive josnice: invidia, rautatea, gelozia, razbunarea etc.. Exista si în cazul acestei modalitati de savârsire a infractiunii o circumstanta agra-vanta speciala si anume omorul calificat comis în interes material (art. 175 (1), lit. b), cod penal).
Savârsirea infractiunii în stare de betie anume provocata în vederea comiterii faptei (betie preordinata).
Ratiunea instituirii acestei agravante se leaga de gradul de pericol social mai ri-dicat a unei persoane ce comite fapta în aceasta stare. Pentru retinerea circumstantei faptuitorul trebuie sa comita fapta în stare de betie completa sau incompleta pe care si-a provocat-o el în ideea ca aceasta l-ar fi ajutat sa comita fapta.
Se pune problema daca ea presupune în mod necesar premeditarea. Raspunsul ar fi ca nu presupune, deoarece premeditarea necesita o stare de relativ calm si un timp relativ îndelungat de luare a hotarârii. Daca aceasta circumstanta agravanta nu presupune premeditarea, atunci când autorul a si premeditat savârsirea faptei, cele doua circumstante se pot retine concomitent.
Savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate.
Pentru a se retine aceasta agravanta nu este suficient ca infractiunea sa fie comisa în timpul unei calamitati, ci trebuie ca persoana sa fi profitat efectiv de aceasta calamitate.
În acest caz nu este necesar ca starea de necesitate sa fie instituita de Guvern, fiind suficient ca ea sa existe. Ca circumstanta agravanta speciala avem aici furtul calificat în timpul unei calamitati (art. 209 (1), lit. h), cod penal).
Sunt acele împrejurari care confera faptei un caracter agravant, fara ca ele sa fie prevazute de legea penala. Legea nu le mentioneaza nici ca titlu exemplificativ.
Art. 75 (2), cod penal se limiteaza la a preciza faptul ca instanta poare retine cu titlu de circumstante agravante si alte împrejurari ce confera faptei un caracter grav. Ramâne la latitudinea instantei sa aprecieze existenta unor astfel de circumstante.
Sunt considerate în doctrina penala circumstante agravante judiciare: betia voluntara, comiterea unui furt de catre un politist sau tâlharia comisa de cel care efectueaza serviciul de paza.
Se pot retine ca agravante judiciare împrejurari reglementate de judecator ca agravante speciale, dar aplicându-se la alte infractiuni decât cele pentru care sunt reglementate expres. De asemenea, se pot retine ca circumstante agravante împreju-rari ce privesc modul de savârsire a infractiunii sau mijloacele folosite.
Art. 175, lit. a), cod penal prevede ca o circumstanta agravanta speciala la omor, premeditarea. Astfel, premeditarea nu mai poate fi retinuta ca agravanta ju-diciara la omor, dar poate fi retinuta la alte infractiuni, cum ar fi violul sau tâlharia.
Sub aspectul efectelor nu exista nici o deosebire între circumstantele legale si cele judiciare. Circumstantele judiciare o data retinute produc aceleasi efecte ca cir-cumstantele legale.
A. Efectele circumstantelor atenuante
I. Efectele asupra pedepselor principale
Circumstanta atenuanta poate determina fie o coborâre a pedepsei sub minimum special, fie o înlocuire cu o alta specie de pedeapsa.
Efectele asupra detentiunii pe viata
Potrivit art. 77, cod penal, atunci când exista circumstante atenuante în cazul unei pedepse cu detentiunea pe viata, instanta este obligata sa înlocuiasca aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii cuprinsa între 10 si 25 de ani.
Efectele asupra pedepsei închisorii
Aceste efecte sunt reglementate în art. 76, cod penal:
a) Când minimum special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3 ani.
b) Când minimum special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de un an.
c) Când minimum special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3 luni.
d) Când minimum special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub acest minim, pâna la minimum general.
e) Când minimum special al pedepsei închisorii este cuprins între 3 luni si 1 an, pedeapsa se coboara sub acest minim, pâna la minimum general (15 zile - 3 luni) sau se aplica pedeapsa cu amenda, care, dupa noile modificari, prevazute de Legea 169/2002, nu poate fi mai mica de 2.500.000 lei. Când minimum special este sub 3 luni se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 2.000.000 lei.
Exista o situatie de exceptie, când reducerea pedepsei închisorii nu se poate face decât pâna la o treime din minimul special, dar noul minim nu poate fi mai mic de 5 ani. Aceasta exceptie se aplica atunci când e vorba de urmatoarele tipuri de infractiuni: infractiuni contra sigurantei statului, infractiuni contra pacii si omenirii, infractiuni de omor, infractiuni savârsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane sau infractiuni prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.
Atunci când minimum special se modifica în urma retinerii circumstantelor atenuante are loc si modificarea maximului special. Acesta va fi inferior minimului special prevazut de lege pentru infractiunea comisa, chiar si cu o zi.
Nu este nici o diferenta privind limitele de pedeapsa daca este retinuta o singura circumstanta atenuanta sau daca sunt retinute mai multe.
Efectele asupra pedepsei cu amenda
Art. 76 (1), lit. f), cod penal prevede: Când pedeapsa prevazuta de lege e amen-da, aceasta se coboara sub minimul ei special, putând fi redusa pâna la 150.000 lei, în cazul în care minimul special este de 350.000 lei sau mai mare, ori pâna la mini-mul general, când minimul special este sub 350.000 lei.
II. Efectul asupra pedepselor complementare
Consta în aceea ca aplicarea pedepselor complementare devine facultativa. Atunci când exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi poate fi înlaturata.
Spre deosebire de circumstantele atenuante, circumstantele agravante determina o depasire facultativa a limitei speciale de pedeapsa. În cazul în care instanta a retinut cel putin o circumstanta agravanta legala sau judiciara, aceasta poate, în mod facultativ, sa aplice o pedeapsa pâna la maximul special. Daca acesta este neîndestulator mai poate adauga un spor de pâna la 5 ani în cazul pedepsei închisorii si de pâna la jumatate din maximul special în cazul amenzii (art. 78, cod penal). În cazul pedepsei închisorii, sporul de 5 ani nu poate depasi o treime din maximul special.
Circumstantele agravante nu au efect asupra pedepsei detentiunii pe viata. De asemenea ele nu au ca efect înlocuirea pedepselor prevazute de lege si nu au efect asupra pedepselor complementare.
Prin dispozitiile art. 80 (1), cod penal s-a prevazut ordinea în care li se da efici-enta cauzelor de agravare si de atenuare când acestea sunt concurente în aceeasi cauza. Astfel, mai întâi se va da eficienta circumstantelor de agravare, apoi circum-stantelor de atenuare, dupa care se va da eficienta starii de recidiva.
Atunci când exista mai multe atenuante, pedeapsa se coboara o singura data sub minim, tinându-se însa cont la individualizarea judiciara de numarul agravantelor. La circumstanta agravanta sporul se aplica o singura data, nu de atâtea ori câte agravante avem. De asemenea, legiuitorul a stabilit ca, daca exista un concurs între circumstantele atenuante si cele agravante, coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie.
Avem situatii când circumstantele (de atenuare sau de agravare) vin în concurs cu cauzele de atenuare sau agravare. Astfel, daca avem în concurs minoritatea, tentativa si cauzele de atenuare, tratamentul sanctionator se aplica în aceasta ordine. Daca avem concurs între recidiva, infractiune continuata si circumstante agravante se aplica:
Recidiva înaintea concursului.
Infractiunea continuata si circumstantele agravante în orice ordine.
Prima data infractiunea continuata si circumstantele agravante, apoi recidiva, iar în final concursul.
E important sa nu se depaseasca limitele de la art. 80, cod penal.
Daca avem concurs între circumstante atenuante si o cauza de agravare, cum ar fi recidiva se procedeaza în felul urmator. Opinia majoritara spune ca într-o astfel de ipoteza nu mai este obligatorie coborârea sub minimul special si aceasta ca efect al circumstantelor atenuante. Argumentul folosit în acest caz este faptul ca, daca atunci când exista o circumstanta agravanta nu mai e obligatorie coborârea sub minimul special, atunci nici când exista recidiva nu mai este obligatorie coborârea.
|
