Institutia extradarii
Extradarea este un act juridic bilateral prin care un stat, numit stat solicitat, accepta sa puna la dispozitia altui stat, numit stat solicitant, o persoana aflata pe teritoriul sau, în vederea judecarii sau executarii unei pedepse în statul solicitant.
Ca natura juridica, extradarea este o forma de asistenta juridica internationala în materie penala.
a) Conditii referitoare la infractiune
Legea care reglemen 626t196g teaza extradarea este Legea 296/2001 (Monitorul oficial al României - Nr. 326/18.06.2001)
Extradarea se acorda:
În cazul dublei incriminari.
Daca nu e vorba de o infractiune politica sau de o fapta conexa unei infractiuni politice. Nu constituie infractiune politica atentatul la viata unui sef de stat ori la viata unui membru al familiei acestuia.
Extradarea nu se acorda atunci când ea a fost ceruta pentru o infractiune de drept comun, chiar daca exista motive sa se creada ca acesta este un pretext pentru sanctionarea unei persoane pe motiv de rasa, religie, nationalitate sau opinii politice.
Sa nu fie o infractiune militara care nu este si infractiune de drept comun.
Potrivit ambelor legi, fapta pentru care se cere extradarea sa atraga o pedeapsa mai mare de 2 ani, atunci când se cere extradarea în vederea judecarii, respectiv mai mare de un an, atunci când se cere extradarea în vederea executarii unei pedepse.
Extradarea poate fi refuzata atunci când infractiunea a fost comisa în tot sau în parte pe teritoriul României. Pentru admiterea cererii de extradare se va tine cont de conditiile de judecata, respectiv de conditiile de reintegrare sociala a infractorului.
În cazul în care infractiunea pentru care se solicita extradarea nu a fost comisa pe teritoriul statului solicitant, autoritatile române vor refuza extradarea numai daca legea penala româna nu autorizeaza urmarirea sau judecarea unei asemenea fapte ori daca exista impedimente la extradare.
Cererea de extradare nu va fi admisa atunci când, potrivit legislatiilor ambelor state, fapta se urmareste la plângere prealabila iar partea vatamata se opune extradarii.
b) Conditii cu privire la infractor
Sa nu fie cetatean român.
Persoana sa nu fi primit drept de azil în România.
Persoana sa nu beneficieze de imunitate de jurisdictie penala.
Persoana sa nu fi ajuns pe teritoriul României în urma citarii ei în calitate de parte, martor, expert în fata autoritatii judiciare române.
Persoana sa nu fie judecata în acelasi timp de autoritatile române pentru fapta ce formeaza obiectul cererii de extradare.
Persoana sa nu fi fost judecata definitiv în România pentru acea fapta.
Extradarea nu se acorda nici în situatia în care judecata a avut loc într-un stat tert.
Persoana sa nu fie exonerata de raspundere potrivit legii vreunuia dintre state pe temeiul prescriptiei, amnistiei sau gratierii.
În cazul în care statul solicitat refuza solicitarea, acesta are obligatia de a proceda la judecarea, în conformitate cu legislatia sa nationala, a faptei indicate în cererea de extradare. Judecarea se face la cererea statului solicitant, atunci când este vorba de un cetatean român sau de o persoana ce a cerut drept de azil, respectiv din oficiu, atunci când este vorba de un cetatean strain.
Potrivit acestui principiu, persoana extradata nu poate fi judecata pentru o alta infractiune sau supusa la executarea unei alte pedepse decât cele indicate în cererea de extradare.
Prin exceptie, statul solictant va putea proceda în acest mod, în doua situatii:
a) Atunci când statul român si-a dat acordul în acest sens.
b) Atunci când persoana extradata nu paraseste teritoriul statului solicitant în termen de 45 de zile de la eliberarea sa definitiva ori daca revine pe teritoriul acelui stat dupa ce anterior l-a parasit.
Persoana extradata de statul român nu poate fi reextradata catre un stat tert decât cu consimtamântul statului român. Acest consimtamânt nu mai este necesar în ipoteza în care persoana extradata nu paraseste teritoriul statului solicitant în termenul de 45 de zile mentionat anterior.
a) Decurge din prevederile art. 2 al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului. Acest articol protejeaza dreptul la viata al oricarei persoane.
Pe cale de consecinta, extradarea va fi refuzata ori de câte ori exista date care fundamenteaza temerea ca în statul solicitant viata persoanei extradate este pusa în pericol. Acest pericol poate veni fie din partea autoritatilor, dar el poate rezulta si din climatul existent în statul solicitant.
Acest articol nu interzice pedeapsa capitala, ceea ce nu înseamna însa, ca România va putea extrada o persoana ce va putea fi expusa unei asemenea sanctiuni.
Se pune problema daca extradarea unei persoane ce sufera de o ma-ladie incurabila, într-un stat în care nu exista posibilitatea unui tratament în sensul ameliorarii starii bolnavului aduce sau nu atingere prevederilor art. 2. Problema s-a pus în cazul persoanelor infestate cu virusul HIV.
b) Art. 1 din Protocolul aditional nr. 6 la Convetie, precum si din prevederile Constitutiei României interzic pedeapsa capitala. Astfel, statul român nu va putea extrada o persoana într-un stat în care aceasta ar urma sa fie judecata pentru o fapta sanctionata cu pedeapsa capitala ori pentru executarea unei asemenea pedepse.
c) Prevederile art. 3 din Conventie, care interzice tortura si tratamentele inumane sau degradante. România va refuza extradarea unei persoane, atunci când exista date care fundamenteaza temerea ca, o data ajunsa în statul solicitant, persoana va fi supusa unui astfel de tratament.
d) Art. 6 al Conventiei, care garanteaza dreptul la un proces echitabil. Aceasta limitare este expres prevazuta de art. 18 din legea privind extradarea, în conformitate cu care extradarea nu va fi acordata atunci când persoana extradata ar putea fi lipsita în cursul procesului de garantii minimale privind dreptul la aparare ori atunci când ar urma sa fie judecata de un tribunal creat special pentru ea.
e) Extradarea va fi refuzata si atunci când persoana a fost deja judecata în statul solicitant în lipsa, fara a i se fi asigurat o aparare corespunzatoare. În asemenea situatii se poate acorda extradarea atunci când statul solicitant ofera garantii suficiente ca procesul va fi rejudecat.
f) Art. 8 din Conventie care garanteaza dreptul la respectarea vietii private sau familiale. Spre deosebire de dreptul anterior prezentat, acesta din urma are un caracter relativ, în sensul ca este susceptibil de anumite limitari, în masura în care aceste limitari sunt prevazute de lege, urmarind un scop legitim si sunt necesare într-o societate democratica pentru apararea sigurantei si ordinii publice, prevenirea infractiunilor, apararea sanatatii sau moralei etc.
Extradarea nu se identifica cu procedura de remitere a unui infractor la cererea unei instante penale internationale. Aceasta remitere este reglementata fie de statutul instantei penale, fie de o hotarâre a unei organizatii internationale, prin care respectiva instanta a fost creata. Exista în acest moment doua asemenea instante:
Tribunalul penal international de la Haga pentru fosta Iugoslavie
Tribunalul penal international de la Haga pentru Rwanda
|
