Institutia extradarii
Extradarea este un act juridic bilateral prin care un stat, numit stat solicitat, accepta sa puna la dispozitia altui stat, numit stat solicitant, o persoana aflata pe teritoriul sau, īn vederea judecarii sau efectuarii unei pedepse īn statul solicitant.
Ca natura juridica, extradarea este o forma de asistenta juridica internationala īn materie penala.
(N.B.: A nu se īnvata extradarea din materialul bibliografic, deoarece s-a modificat legea fundamentala).
a) Conditii referitoare la infractiune
Legea care reglementeaza extradarea este Legea 296/2001 (Monitorul oficial al 818b18i Romāniei - Nr. 326/18.06.2001)
Extradarea se acorda:
Īn cazul dublei incriminari.
Daca nu e vorba de o infractiune politica sau de o fapta conexa unei infractiuni politice. Nu constituie infractiune politica atentatul la viata unui sef de stat ori la viata unui membru al familiei acestuia.
Extradarea nu se acorda atunci cānd ea a fost ceruta pentru o infractiune de drept comun, chiar daca exista motive sa se creada ca acesta este un pretext pentru sanctionarea unei persoane pe motiv de rasa, religie, nationalitate sau opinii politice.
Sa nu fie o infractiune militara care nu este si infractiune de drept comun.
Potrivit ambelor legi, fapta pentru care se cere extradarea sa atraga o pedeapsa mai mare de 2 ani, atunci cānd se cere extradarea īn vederea judecarii, respectiv mai mare de un an, atunci cānd se cere extradarea īn vederea executarii unei pedepse.
Extradarea poate fi refuzata atunci cānd infractiunea a fost comisa īn tot sau īn parte pe teritoriul Romāniei. Pentru admiterea cererii de extradare se va tine cont de conditiile de judecata, respectiv de conditiile de reintegrare sociala a infractorului.
Īn cazul īn care infractiunea pentru care se solicita extradarea nu a fost comisa pe teritoriul statului solicitant, autoritatile romāne vor refuza extradarea numai daca legea penala romāna nu autorizeaza urmarirea sau judecarea unei asemenea fapte ori daca exista impedimente la extradare.
Cererea de extradare nu va fi admisa atunci cānd, potrivit legislatiilor ambelor state, fapta se urmareste la plāngere prealabila iar partea vatamata se opune extradarii.
b) Conditii cu privire la infractor
Sa nu fie cetatean romān.
Persoana sa nu fi primit drept de azil īn Romānia.
Persoana sa nu beneficieze de imunitate de jurisdictie penala.
Persoana sa nu fi ajuns pe teritoriul Romāniei īn urma citarii ei īn calitate de parte, martor, expert īn fata autoritatii judiciare romāne.
Persoana sa nu fie judecata īn acelasi timp de autoritatile romāne pentru fapta ce formeaza obiectul cererii de extradare.
Persoana sa nu fi fost judecata definitiv īn Romānia pentru acea fapta.
Extradarea nu se acorda nici īn situatia īn care judecata a avut loc īntr-un stat tert.
Persoana sa nu fie exonerata de raspundere potrivit legii vreunuia dintre state pe temeiul prescriptiei, amnistiei sau gratierii.
Īn cazul īn care statul solicitat refuza solicitarea, acesta are obligatia de a proceda la judecarea, īn conformitate cu legislatia sa nationala, a faptei indicate īn cererea de extradare. Judecarea se face la cererea statului solicitant, atunci cānd este vorba de un cetatean romān sau de o persoana ce a cerut drept de azil, respectiv din oficiu, atunci cānd este vorba de un cetatean strain.
Potrivit acestui principiu, persoana extradata nu poate fi judecata pentru o alta infractiune sau supusa la executarea unei alte pedepse decāt cele indicate īn cererea de extradare.
Prin exceptie, statul solictant va putea proceda īn acest mod, īn doua situatii:
a) Atunci cānd statul romān si-a dat acordul īn acest sens.
b) Atunci cānd persoana extradata nu paraseste teritoriul statului solicitant īn termen de 45 de zile de la eliberarea sa definitiva ori daca revine pe teritoriul acelui stat dupa ce anterior l-a parasit.
Persoana extradata de statul romān nu poate fi reextradata catre un stat tert decāt cu consimtamāntul statului romān. Acest consimtamānt nu mai este necesar īn ipoteza īn care persoana extradata nu paraseste teritoriul statului solicitant īn termenul de 45 de zile mentionat anterior.
a) Decurge din prevederile art. 2 al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului. Acest articol protejeaza dreptul la viata al oricarei persoane.
Pe cale de consecinta, extradarea va fi refuzata ori de cāte ori exista date care fundamenteaza temerea ca īn statul solicitant viata persoanei extradate este pusa īn pericol. Acest pericol poate veni fie din partea autoritatilor, dar el poate rezulta si din climatul existent īn statul solicitant.
Acest articol nu interzice pedeapsa capitala, ceea ce nu īnseamna īnsa, ca Romānia va putea extrada o persoana ce va putea fi expusa unei asemenea sanctiuni.
Se pune problema daca extradarea unei persoane ce sufera de o ma-ladie incurabila, īntr-un stat īn care nu exista posibilitatea unui tratament īn sensul ameliorarii starii bolnavului aduce sau nu atingere prevederilor art. 2. Problema s-a pus īn cazul persoanelor infestate cu virusul HIV.
b) Art. 1 din Protocolul aditional nr. 6 la Convetie, precum si din prevederile Constitutiei Romāniei interzic pedeapsa capitala. Astfel, statul romān nu va putea extrada o persoana īntr-un stat īn care aceasta ar urma sa fie judecata pentru o fapta sanctionata cu pedeapsa capitala ori pentru executarea unei asemenea pedepse.
c) Prevederile art. 3 din Conventie, care interzice tortura si tratamentele inumane sau degradante. Romānia va refuza extradarea unei persoane, atunci cānd exista date care fundamenteaza temerea ca, o data ajunsa īn statul solicitant, persoana va fi supusa unui astfel de tratament.
d) Art. 6 al Conventiei, care garanteaza dreptul la un proces echitabil. Aceasta limitare este expres prevazuta de art. 18 din legea privind extradarea, īn conformitate cu care extradarea nu va fi acordata atunci cānd persoana extradata ar putea fi lipsita īn cursul procesului de garantii minimale privind dreptul la aparare ori atunci cānd ar urma sa fie judecata de un tribunal creat special pentru ea.
e) Extradarea va fi refuzata si atunci cānd persoana a fost deja judecata īn statul solicitant īn lipsa, fara a i se fi asigurat o aparare corespunzatoare. Īn asemenea situatii se poate acorda extradarea atunci cānd statul solicitant ofera garantii suficiente ca procesul va fi rejudecat.
f) Art. 8 din Conventie care garanteaza dreptul la respectarea vietii private sau familiale. Spre deosebire de dreptul anterior prezentat, acesta din urma are un caracter relativ, īn sensul ca este susceptibil de anumite limitari, īn masura īn care aceste limitari sunt prevazute de lege, urmarind un scop legitim si sunt necesare īntr-o societate democratica pentru apararea sigurantei si ordinii publice, prevenirea infractiunilor, apararea sanatatii sau moralei etc.
Extradarea nu se identifica cu procedura de remitere a unui infractor la cererea unei instante penale internationale. Aceasta remitere este reglementata fie de statutul instantei penale, fie de o hotarāre a unei organizatii internationale, prin care respectiva instanta a fost creata. Exista īn acest moment doua asemenea instante:
Tribunalul penal international de la Haga pentru fosta Iugoslavie
Tribunalul penal international de la Haga pentru Rwanda
|
