Interzicerea discriminarii

Interzicerea discriminarii.

Europa este leaganul unei mari diversitati de traditii si culturi. Prabusirea "cortinei de fier", care în anii '80, a condus la întâlnirea dintre Est si Vest, împreuna cu suprimarea aproape totala a controlului la granitele dintre statele membre ale Uniunii Europene, vor face - cu timpul - aceasta diversitate din ce în ce mai pregnant 18218n1323s 59;.

Prin intermediul societatii deschise, animate de un spirit tolerant, aceasta varietate de culturi va continua sa se transforme într-o mare bogatie spirituala pentru popoarele Europei.

Pe parcursul istoriei sale, Europa a traversat experienta multor amenintari la adresa coexistentei traditiilor si culturilor. Persecutiile religioase din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, pogromurile îndreptate împotriva evreilor în toata Europa, exterminarea în lagare de concentrare a evreilor, tiganilor, a persoanelor handicapate si a homosexualilor în timpul celui de-al doilea razboi mondial si, mai recent, ororile "purificarii etnice" din fosta Iugoslavie, constituie unele dintre cele mai grave exemple de intoleranta.

sefii de state si de guverne ai tarilor membre în Consiliul Europei, reuniti în 1993 la Viena, temându-se ca istoria s-ar putea repeta, s-au declarat alarmati de "recrudescenta actuala a rasismului, a xenofobiei si a antisemitismului, de dezvoltarea unui climat de intoleranta, de multiplicarea actelor de violenta mai ales la adresa imigrantilor sau a strainilor, cât si de tratamentele degradante si practicile discriminatorii ce însotesc aceste fenomene".

În scopul îndepartarii acestor amenintari, Consiliul Europei a nominalizat drept prioritara, în toate sectoarele sale de activitate, actiunea împotriva discriminarii. În cadrul Planului de Actiune împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei s-a adoptat un pachet de masuri incluzând si derularea unei vaste campanii de sensibilizare a publicului, implicând toti tinerii din Europa, pe care i-a invitat sa transmita un mesaj al tolerantei. În cadrul acestui plan s-a instituit o Comisie Europeana împotriva Rasismului si a Intolerantei, menita sa întareasca garantiile juridice si politice împotriva oricaror forme de discriminare, si sa intensifice cooperarea interguvernamentala în toate domeniile de activitate ale Consiliului Europei.

Culoarea, misterul si infinita splendoare a vietii sunt date de faptul ca grupurile de oameni difera între ele în privinta obiceiurilor, modului de viata, credintei, culorii pielii, modul de a se îmbraca si asa mai departe. Acest "alt fel de a fi" al diverselor comunitati poate sa fie, desigur, acceptat cu întelegere si toleranta drept un lucru care îmbogateste viata, poate sa fie onorat si respectat, poate sa fie, chiar, un prilej de bucurie[1].

 Organizata si coordonata la nivel european, dar si la nivel national, prin intermediul comitetelor nationale, Campania Europeana de Tineret împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei a dorit sa-i mobilizeze pe tineri în actiunea de constientizare a publicului asupra pericolului pe care îl reprezinta rasismul, xenofobia, antisemitismul si intoleranta[2].

Numeroasele activitati din cadrul Campaniei au inclus concerte, stagii de pregatire, finantarea de proiecte pilot, producerea materialelor de uz pedagogic si desfasurarea unor expozitii itinerante. Punctul culminant al Campaniei l-a constituit difuzarea sloganului "Toti diferiti, toti egali", pe care cinci trenuri ale tineretului l-au raspândit, circulând de-a lungul si de-a latul Europei.

Combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei este si scopul Comisiei Europene împotriva rasismului si intolerantei (ECRI), examinând si evaluând, în acest sens, atât ansamblul de masuri (juridice, politice si de alta natura), luate de catre statele membre, cât si stimularea actiunilor la nivel local, national si european si formulând recomandari vizând politica generala a statelor membre.

Comisia a întreprins si un studiu aprofundat al legislatiilor si politicilor în masura sa combata aceste fenomene si a analizat situatia statelor membre, pentru a formula recomandari specifice. Comisia supravegheaza si punerea în practica a acestor recomandari, îndeplinind asa-numitul rol de "câine de paza".

Promovarea tolerantei si a respectului fata de semeni a fost dintotdeauna un subiect tratat asa cum se cuvine în cadrul activitatilor interguvernamentale ale Consiliului Europei. Parte a Planului de Actiune, aceasta misiune a capatat o importanta înca si mai mare, extinzându-se datorita înfiintarii unui nou program de predare a istoriei, intitulat "Istoria fara ura". Prin acest program s-a dorit sa se împiedice folosirea predarii istoriei drept pretext pentru promovarea sentimentelor de antagonism între natiuni si de superioritate a unei rase sau a unei culturi fata de alta[3].

 Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Carta Sociala Europeana asigura si ele, un anumit nivel de protectie împotriva discriminarii.

Astfel, potrivit art. 14 al Conventiei, "exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute prin intermediul Conventiei (si a Protocoalelor sale - n.n.) trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie".

Desi clauza nediscriminarii a fost invocata cu succes în fata Curtii în numeroase ocazii, ea are o sfera de actiune limitata doar la prevederile si drepturile cuprinse în Conventie si în Protocoalele sale.

Constiente de aceasta lacuna, statele membre au cerut Comisiei Europene împotriva Rasismului si Intolerantei (ECRI) sa studieze posibilitatea extinderii domeniului de aplicare a clauzei de nediscriminare continuta în Conventie.

si Carta Sociala Europeana contine în preambulul sau o clauza de nediscriminare, care a fost interpretata de catre Comitetul Expertilor Independenti drept aplicabila tuturor drepturilor garantate de Carta. Anumite dispozitii ale Cartei interzic expres discriminarea, ca de exemplu cele referitoare la: dreptul barbatului si al femeii la o remunerare egala pentru o munca de valoare egala; dreptul la sanse egale si la tratament egal în domeniul muncii si al profesiei, fara discriminare bazata pe sex[4]; dreptul la asistenta sociala si medicala fara ca prin aceasta sa se piarda drepturi politice ori sociale etc.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului are si ea un important rol în aplicarea principiului nediscriminarii, pronuntându-se în mai multe situatii ce priveau, de exemplu: statutul mamelor necasatorite si al copiilor nascuti în afara casatoriei[5]; discriminarea practicata împotriva femeilor prin aplicarea legislatiei în domeniul emigrarii ; aspecte ale legislatiei relative la folosirea limbilor în sistemul educational ; interzicerea divortului si consecintele juridice ce decurg din acest fapt asupra unui cuplu necasatorit si a copilului acestuia ; legislatie penala interzicând relatiile homosexuale masculine în Irlanda de Nord etc.

Comitetul Expertilor Independenti a apreciat si el, ca statele au obligatia de a elimina orice forma de discriminare în materie de munca[10] si ca este interzisa dezavantajarea copiilor nascuti în afara casatoriei din punct de vedere al protectiei sociale si economice .