Interzicerea torturii si tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante[1].

Prejudicierea integritatii fizice si mentale a unei persoane prin tortura, tratamente sau pedepse inumane sau degradante este interzisa prin Articolul 3 al Conventiei Europene a Dreptu 747q163h rilor Omului, potrivit cu care, "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante".

Numeroase spete au fost deferite organismelor de la Strasbourg, printre care si un caz cu caracter interstatal, care a ajuns la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Astfel este cazul Irlanda contra Regatului Unit din 1978, īn care Curtea a condamnat tratamentul necorespunzator īn timpul interogatoriului unor indivizi suspectati de acte de terorism, ceea ce a avut ca urmare introducerea de noi reguli referitoare la interogarea detinutilor de catre guvernul Regatului Unit al Marii Britanii.

Īn alte cazuri, Curtea a fost nevoita sa ia īn considerare practica bataii copiilor ca o forma de pedeapsa īn scoli. Astfel, de exemplu, īn urma constatarilor Curtii īn cazul Campbell si Cosans contra Regatului Unit din 1982, pedeapsa corporala a fost scoasa īn afara legii īn scolile de stat din Regatul Unit[2].

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT)[3] a elaborat numeroase acte normative īn scopul protectiei detinutilor īmpotriva torturii si tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, acte ce acopera diverse aspecte ale detentiei: izolarea īn celula, disciplina, contactul cu lumea de afara, plāngeri si proceduri de inspectie. O mare parte din activitatea CPT se concentreaza asupra examinarii conditiilor vietii de zi cu zi a detinutilor, probleme precum cazarea, activitatile zilnice, igiena personala si serviciile medicale.

Īn decursul vizitelor sale, CPT a observat conditii foarte diferite īn locurile de detentie, de la forme moderate ale relelor tratamente pāna la tortura. De exemplu, īn declaratia sa publica asupra Turciei, din 1992, CPT a ajuns la concluzia ca practica torturii si alte forme severe ale relelor tratamente aplicate persoanelor din arestul politiei continua sa fie, īn aceasta tara, fenomene larg raspāndite.

CPT ia īn considerare o serie de standarde internationale printre care se afla si Regulile Penitenciare Europene ale Consiliului Europei, din 1987, care stabilesc standardele minime īn privinta aspectelor administratiei penitenciarelor, care sunt "esentiale pentru asigurarea unor conditii umane si a tratamentelor pozitive". Aceste reguli asigura "criterii realiste, de baza" care pot ajuta statele sa-si evalueze progresele īn domeniu si care reflecta punctul de vedere curent, conform caruia privarea de libertate constituie singura pedeapsa la care sunt supusi detinutii, acesteia netrebuind sa-i fie asociate relele tratamente.

Printre initiativele importante, extra-juridice, ale Consiliului Europei se numara recomandarile si rezolutiile Comitetului Ministrilor asupra:

- statutului, recrutarii si formarii personalului din penitenciare[4];

- detentiei provizorii[5];

- detentiei si tratamentului detinutilor periculosi[6].

Alte initiative ale Consiliului Europei īn acest domeniu constau īn organizarea de seminarii si programe de formare pentru functionarii de politie si personalul penitenciarelor, precum si publicarea a diverse materiale referitoare la drepturile omului adresate acestor grupuri profesionale.

Nu īn ultimul rānd, cu titlu de exemplu, este important de mentionat cāteva dintre practicile considerate a fi tratamente inumane, desprinse din spetele interstatale. Astfel pot fi enumerate: punerea la zid[7], capusonarea , expunerea la galagie/zgomot, privarea de somn, privarea de māncare si bautura etc.

Īn aceeasi ordine de idei, pot fi mentionate si cazuri referitoare, īn principal, la integritatea psihica: biciuirea cu vergi īn Insula Man[9], riscul de a fi expus torturii sau tratamentelor inumane īn caz de expulzare , conditiile de detentie din spitalele psihiatrice , violenta psihica īn timpul retinerii la politie etc.