Principiul
Întreprinderile publice sau monopolurile de stat sunt supuse acelorasi reguli concurentiale ca si celelalte întreprinderi (Art.86 Tratatul CE)
Notiunea de monopol însasi se afla în contradictie cu principiul liberei circulatii a produselor (asigurând exclusivitatea în domeniul productiei, exportului, importului unor anumite produse) si de aceea, articolul 31 din Tratatul CE prevede ca "Statele membre vor modifica gradual monopolurile nationale ce afiseaza un caracter comercial, într-o asemenea maniera încât la sfârsitul perioadei de tranzitie sa fie excluse orice forme de discriminare între cetateni si statele membre, în termenii referitori la surse si facilitati".
Sunt excluse: productia industriala si furnizarea de servicii de monopol (banci de date, audio-vizual, etc.). Dimpotriva, sunt incluse monopolurile cu un singur obiect de activitate sau cele care combina activitatea industriala cu functiunile comerciale (de exemplu: tutunul).
În ceea ce priveste controlul asupra monopolurilor, acesta este exercitat de state, de o organizatie sau o institutie publica, desemnata de stat. Monopolul trebuie sa aiba capacitatea de a influenta piata Comunitatii. De aceea, un monopol cu caracter pur regional evita reglementarile comunitare.
Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie a clarificat termenul de "modificare", care în viziunea CEJ înseamna retragerea acelor prerogative ale monopolurilor care au un caracter comercial discriminatoriu. În scopul evitarii unor modificari superficiale, Curtea Europeana de Justitie a decis ca important este nu ca monopolul sa fi fost modificat, ci faptul ca nu se mai exercita un control din partea Comisiei asupra monopolului. Articolul 31 este direct aplicabil.
Statele membre, în raport cu întreprinderile publice sau acele întreprinderi carora le atribuie drepturi speciale sau exclusive nu pot adopta sau mentine masuri care sa contravina dispozitiilor Tratatului, în special cele prevazute de Articolele 12 si 81 pâna la 89, inclusiv.
Întreprinderea publica a fost definita în dreptul comunitar: "Orice întreprindere asupra carora autoritatile publice pot exercita o influenta dominanta, datorata proprietatii, participarii financiare sau a unor norme aplicabile".
Activitatile unei întreprinderi publice,care detine un monopol de stat, pot implica si potentiale restrictii ale importurilor de marfuri într-un stat membru, încalcând art. 28 TCE.
C323/93, Societe Civile Agricole de la Crespelle c. Cooperative d'Elevage de la Mayenne
Conform legislatei franceze, anumitor centre de inseminare pentru bovine, aprobate de stat, le erau acordate drepturi exclusive pentru o anumita parte a departamentelor franceze. Fermierii din acele zone erau, efectiv, obligati sa foloseasca serviciile acestor centre. Curtea a declarat ca asemenea centre licentiate se bucura de "o serie continua de monopoluri, limitate teritorial, dar care împreuna acopera întreg teritoriul unui stat membru." Curtea aretinut ca simpla creare a unei pozitii dominante prin acordarea de drepturi exclusive nu este incompatibila cu art. 82 TCE. Un stat membru încalca interdictiile prevazute de art. 82 si 86 TCE numai daca, în exercitarea drepturilor exclusive acordate, întreprinderea în cauza nu poate evita abuzul pozitiei dominante. Întreprinderea abuzeaza de pozitia dominanta atunci când detine un monopol administrativ si solicita o taxa pentru serviciile pe care le ofera, taxa ce este disproportionata fata de valoarea economica a serviciilor.
C 475/99, Ambulanz Glockner
Prin intermediul procedurii preliminare, o instanta germana a solicitat raspuns pentru mai multe întrebari, în cadrul litigiului national dintre o întreprindere si o autoritate administrativa, ce refuza sa înnoiasca autorizatia pentru transportul pacientilor la spital. Instanta nationala nu era sigura daca ratiuni legate de exercitiul unei activitati economice de interes general sunt suficiente pentru a exclude concurenta pentru acest tip de serviciu.
Curtea a aflat din actele dosarului ca legislatia germana confera organizatiilor de ajutor medical un drept special si exclusiv în întelesul art. 86 TCE. În ceea ce priveste coroborarea cu art. 82 TCE, Curtea, dupa ce a analizat piata relevanta, a stabilit ca transportul pacientilor era un serviciu distinct de transportul de urgenta si ca landul Rhineland-Palatinate constituie o parte substantiala a pietei comune, datorita suprafetei si populatiei. Totusi, Curtea a cerut instantei nationale sa identifice piata geografica si daca exista o pozitie dominanta. Curtea a subliniat ca exista un potential abuz al pozitiei dominante, deoarece legislatia landului rezerva numai pentru anumite organizatii de ajutor medical si dreptul de transport, serviciu pe care si operatorii independenti îl puteau furniza.
Limitari
Aceste întreprinderi pot evita regulile privitoare la libera concurenta (Art.86 paragraf 2 din Tratatul CE), în urmatoarele situatii:
daca întreprinderea publica executa servicii de interes public general (spre exemplu, utilitati publice, radio, televiziune, etc.) sau ofera caracteristicile unui monopol fiscal;
daca aplicarea regulilor concurentiale obstructioneaza aducerea la îndeplinire a legii sau îndeplinirea misiunii specifice cu care a fost însarcinata;
daca schimburile nu sunt afectate de masuri contrare intereselor comunitatii.
Cazurile conexate C 83/01P, C 93/01P, C 94/01P, Chronopost, La Poste and French Republic
O asociatie de societati comerciale, ce ofereau servicii de curierat expres, a solicitat anularea unei decizii a Comisiei prin care aceasta declara ca asistenta logistica si comerciala oferita de Posta franceza, La Poste, unei societati cu capital privat, careia îi încredintase managementul servicilor de curierat, nu constituie ajutor de stat.
În hotarârea din cauza T 613/97, Tribunalul de Prima Instanta a anulat decizia Comisiei cu motivarea ca ar fi trebuit sa examineze daca toate costurile suportate de La Poste pentru acel serviciu includeau toate criteriile de care o întreprindere, în conditii normale de piata, tine seama atunci când fixeaza remuneratia pentru serviciul furnizat.
În apel, Curtea a subliniat ca TPI nu a luat în consideratie faptul ca o întreprindere ca La Poste se afla într-o situatie diferita fata de o întreprindere care opereaza în conditii normale de piata. La Poste trebuie sa achizitioneze infrastructura si resurse pentru a îndeplini obligatiile ce îi revin în furnizarea unui serviciu de interes economic general în zone putin populate, unde tariful fixat nu acopera costul serviciului. Crearea si mentinerea unei retele postale de baza nu este în concordanta cu o abordare pur comerciala. În aceasta situatie, asistenta logistica si comerciala este în mod inseparabil legata cu reteaua postala, întrucât aceasta nu are echivalent pe piata.
Curtea a concluzionat ca în absenta oricarei posibilitati de a compara situatia La Poste cu un grup privat de întreprinderi ce nu au activitati într-un sector rezervat, situatia trebuie analizata prin referire la elementele obiective si verificabile, aflate la dispozitia instantei. Aceste elemente obiective sunt costurile pe care trebuie sa le suporte La Poste în oferirea asistentei logistice si comerciale, iar din dosar nu rezulta ca sunt fixate într-o maniera arbitrara.
Diverse sectoare ale economiei caracterizate în trecut de existenta monopolurilor nationale, regionale sau locale au fost sau sunt pe cale de a fi partial sau total deschise concurentei în temeiul Tratatului sau al regulilor adoptate de statele membre si Comunitate. Acest proces a evidentiat importanta de a se asigura, în aceste sectoare, aplicarea corecta si eficace a regulilor de concurenta continute în Tratat, în special, absenta abuzului de pozitie dominanta în sensul art. 82 din Tratat, precum si a ajutoarelor de stat în sensul art. 87 din Tratat, cu exceptia cazurilor în care acestea sunt compatibile cu piata comuna, fara a aduce atingere posibilei aplicari a art. 86 alin. (2) din Tratat.
În astfel de sectoare, statele membre acorda frecvent drepturi exclusive sau speciale anumitor întreprinderi sau acorda anumite plati sau compensatii unor întreprinderi carora li s-a încredintat exploatarea serviciilor de interes economic general. Întreprinderile în cauza sunt adeseori în concurenta cu alte întreprinderi. Situatiile complexe ce decurg din diversitatea întreprinderilor publice si private carora li se acorda drepturi speciale sau exclusive sau carora li s-a încredintat exploatarea serviciilor de interes economic general, varietatea activitatilor care pot fi desfasurate de o aceeasi întreprindere, precum si gradele diferite de liberalizare a pietelor în diferitele state membre pot sa complice aplicarea regulilor de concurenta, în special a art. 86 din Tratat. Este deci necesar ca statele membre si Comisia sa dispuna de date detaliate privind structura financiara si organizatorica interna a respectivelor întreprinderi, în special de evidente contabile separate si fiabile privind diferitele activitati desfasurate de aceeasi întreprindere. Informatiile respective nu sunt întotdeauna disponibile sau nu sunt întotdeauna suficient de detaliate sau fiabile.
De aceea, a fost adoptata Directiva Comisiei 2000/52/CE din 26 iulie 2000 de modificare a Directivei 80/723/CEE privind transparenta relatiilor financiare dintre statele membre si întreprinderile publice.
Conform directivei, statele membre trebuie sa asigure transparenta relatiilor financiare dintre autoritatile publice si întreprinderile publice astfel încât urmatoarele aspecte sa reiasa cu claritate:
fonduri publice puse nemijlocit la dispozitia întreprinderilor publice în cauza de catre autoritati publice;
fonduri publice puse la dispozitie de catre autoritati publice prin intermediul unor întreprinderi publice sau institutii financiare;
destinatia reala a respectivelor fonduri publice.
Fara a aduce atingere dispozitiilor specifice prevazute de Comunitate, statele membre se asigura ca structura financiara si organizatorica a oricarei întreprinderi careia i se solicita sa tina evidente separate este corect reflectata în evidentele separate, astfel încât urmatoarele aspecte sa reiasa cu claritate:
veniturile si cheltuielile asociate diferitelor activitati;
detalii complete cu privire la metodele prin care veniturile si cheltuielile sunt repartizate sau alocate pe diferite activitati.
În sensul directivei 2000/52:
«autoritati publice» înseamna toate autoritatile publice, inclusiv statul, precum si autoritatile regionale si locale si toate celelalte autoritati teritoriale;
«întreprinderi publice» înseamna orice întreprindere asupra careia autoritatile publice pot exercita direct sau indirect o influenta dominanta în virtutea proprietatii lor asupra întreprinderii în cauza, a participarii lor financiare la capitalul acesteia sau a normelor care o reglementeaza;
«întreprindere care trebuie sa tina evidente separate» înseamna orice întreprindere care se bucura de un drept special sau exclusiv acordat de un stat membru în temeiul art. 86 alin. (1) din Tratat, sau careia i s-a încredintat exploatarea unui serviciu de interes economic general în temeiul art. 86 alin. (2) din Tratat si primeste un ajutor de stat, indiferent sub ce forma, inclusiv orice subventie, sprijin sau compensatie, pentru serviciul respectiv si care desfasoara alte activitati;
«activitati diferite» înseamna, pe de o parte, toate produsele sau serviciile în legatura cu care unei întreprinderi i se acorda un drept special sau exclusiv sau toate serviciile de interes economic general care sunt încredintate unei întreprinderi si, pe de alta parte, orice alt produs sau serviciu distinct cuprins în domeniul de activitate al întreprinderii;
«drepturi exclusive» înseamna drepturile care se acorda de catre un stat membru unei întreprinderi prin intermediul oricarui act, de reglementare sau administrativ, prin care i se rezerva acesteia dreptul de a furniza un serviciu sau de a întreprinde o activitate într-o zona geografica data;
«drepturi speciale» înseamna drepturile care se acorda de un stat membru unui numar limitat de întreprinderi prin intermediul oricarui act legal, de reglementare sau administrativ, care, într-o zona geografica data:
limiteaza la doua sau mai multe numarul unor astfel de întreprinderi, autorizate sa furnizeze un serviciu sau sa întreprinda o activitate, altfel decât conform criteriilor obiective, proportionale si nediscriminatorii, sau
desemneaza, altfel decât conform unor astfel de criterii, mai multe întreprinderi concurente, ca fiind autorizate sa presteze un serviciu sau sa întreprinda o activitate sau
confera oricarei întreprinderi sau mai multor întreprinderi, altfel decât conform unor astfel de criterii, orice facilitati legale si de reglementare care afecteaza în mod substantial capacitatea oricarei alte întreprinderi de a presta acelasi serviciu sau de a desfasura aceeasi activitate în aceeasi zona geografica în conditii substantial echivalente.
Se presupune ca exista o influenta dominanta din partea autoritatilor publice asupra întreprinderii atunci când, direct sau indirect, acestea:
detin majoritatea capitalului subscris al întreprinderii; sau
controleaza majoritatea voturilor aferente actiunilor emise de întreprindere; sau
pot desemna mai mult de jumatate din membrii consiliului de administratie, ai consiliului de conducere sau de supraveghere ale întreprinderii.
|
