Izvoarele dreptului
Izvoarele dreptului sunt denumite si surse ale dreptului. Literatura de specialitate le mai denumeste si "fontes iuris". Izvoarele de drept pot fi de doua feluri :
Materiale - nevoi economice, nevoi sociale, cultura, mediul
Formale - modalitatile efective in care norma exista intr-un spatiu 717c28h geopolitic.
Prima categorie de izvoare ne arata de ce o problema este reglementata diferit. Din punct de vedere formal izvoarele dreptului trebuie analizate in cadrul celor trei ordini juridice: nationala, supranationala, internationala.
Teoria generala a dreptului analizeaza toate izvoarele dreptului din perspectiva generala a disciplinei, insa corelarea intre aceste informatii si modalitatea concreta in care se stabilesc sursele de drept in cadrul fiecarei ordini juridice depinde de ordinea juridica in cauza.
Izvoarele de drept in sens formal
Actul normativ: este un act de vointa (care se stabileste prin vot in cadrul organului legiuitor) al unui organism abilitat printr-o lege fundamentala sau tratat sa adopte legi, prin care acesta stabileste normele de conduita care conduc catre binele social precum si textele care exprima cel mai fidel intentia de reglementare, respectiv normele avute in vedere de legiuitor. Ex. : Constitutia, codurile, ordonante, hotarari. Exista un model al actelor normative denumit piramida actelor normative. Nu toate actele normative au aceeasi forta de reglementare. Constitutia stabileste care legi sunt organice sau nu, logica stabileste care legi sunt ordinare.
- Constitutia, legi
constitutionale
Legi
organice putere
legislativa
Legi
ordinare (prin excludere)
descreste Ordonante
de urgenta si simple, H.G., O.M.
Actele administratiei publice centrale putere exec.
Actele administratiei publice locale
Importanta practica a acestui model:
Normele se pot vizualiza si califica drept inferioare si superioarecreandu-se astfel o grila de interpretare pe verticala a fortei actelor normative.
Actele normative superioare reprezinta mai fidel vointa nationala pentru ca procedurile de adoptare asigura o reprezentativitate mai mare.
Actele normative inferioare nu pot sa creeze reguli de drept mai oneroase (cu interes pecuniar/ impovaratoare) decat cele stabilite prin norme superioare din acel domeniu. Normele inferioare nu pot adauga la lege.
Normele inferioare se adopta, emit, in baza celor superioare. Procedurile prin care sunt create actele normative sunt stabilite prin Constitutie si alte legi.
Cutuma : regula nescrisa care are insa toate caracterele unei norme juridice: caracter obligatoriu, repetabilitate. Se mai numesc si norme obisnuelnice sau consuetudinale. Forta lor provine din utilizarea efectiva a regulii de conduita in mod repetat si indelung, de obicei in cadrul unei comunitati restranse. Fundamentul cutumei este practica sociala efectiva. Dezavantajul cutumei este forma ei nescrisa, ceea ce poate naste controverse in privinta continutului. Un avantaj ar fi cunoasterea ei de catre membrii comunitatii ce o folosesc.
Precedentul judiciar : este o cutuma de procedura privind modul de rezolvare a unor litigii. Sunt invocate ca moduri in care s-au rezolvat litigiile similare cu litigiul in curs de rezolvare. Invocarea precedentului si luarea lui in considerare in aceasta calitate determina o solutie a litigiului in curs similara cu cea data in precedent.
Jurisprudenta : activitatea judecatoreasca. In unele sisteme de drept judecatorii au o mai larga posibilitate de interpretare a legilor si pe calea hotararilor pe care le dau pot sa nuanteze sensul normei juridice pe care o aplica, astfel incat acest sens se adauga normei juridice. Jurisprudenta este izvor de drept doar daca este in sensul mai sus aratat productiva de nuante, explicatii, extinderi, distinctii, delimitari.
Contractul normativ : este contractul care are o parte reglementara si una conventionala. Partea reglementara ii da caracterul normativ si se aplica intocmai normelor. Partea conventionala este la libera dispozitie a partilor care pot conveni cum considera necesar. Ex.: contractul normativ de munca.
|
