JUSTITIA, JURISDICTIA
Prin jurisdictie intelegem puterea de a decide asupra conflictelor ivite intre diferitele persoane de drept, prin aplicarea legii. Totalitatea puterilor date unui magistrat, pentru administrarea justitiei. Jurisdictia isi are izvorul in suveranitatea statului, care determina si organizarea autoritatilor insarcinate cu administrarea justitiei, si chiar mai mult, jurisdi 333i88d ctia este o ipostaza a suveranitatii insasi.
Totalitatea organelor prin care statul distribuie justitia. Intregul sistem institutional, care contribuie direct sau indirect la organizarea legii. Justitia reprezinta un serviciu public, la realizarea caruia este obligat statul.
Teritoriu, spatiu geografic, care intra in competenta teritoriala a unei sau a unor instante. Jurisdictia, ca suveranitate, ne obliga sa avem in vedere si celelelte puteri: executiva, legislativa.
Raporturile cu autoritatea legislativa:
Functiile pe care le indeplinesc
cele doua, sunt diferite. Autoritatea legislativa are caracter de adoptare a
legii, iar autoritatea judecatoreasca, are ca menire, aplicarea legii. Modul in care se constituie cele doua, este
diferit. Exista tendinta celor doua autoritati de a prelua una de la alta,
sarcini. Legislativul este protejat de o prevedere potrivit careia,
judecatorului ii este interzis sa elaboreze legi in rezolvarea unor conflicte
similare. Puterea judecatoreasca, insa, nu este la fel de protejata, se
constata o asimetrie. Potrivit art. 3 din C. civ. judecatorul este obligat sa
aplice legea, chiar daca aceasta este confuza, lacunara, si este obligat sa o
interpreteze, pentru ca altfel, se face culpabil de denegarea de dreptate. (Art.3 (1) Legea intra in vigoare la 3 zile de la data
publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei daca in textul ei nu este prevazuta
o data ulterioara. In toate cazurile, termenul se calculeaza zi cu zi.
(2)Legea civila se aplica tuturor situatiilor juridice ivite cat timp este in
vigoare, situatiilor juridice in curs de realizare la data intrarii sale in
vigoare, precum si efectelor viitoare ale unei situatii juridice trecute.)
Interdictia judecatorului de a interveni in functia legislativa:
supunerea judecatorului fata de lege 
judecatorul nu poate refuza aplicarea legii,
chiar si cand aceasta i se pare inoportuna, confuza, lacunara.
Textele de lege sunt ilegale: a). Cand judecatorul este chemat sa aplice o lege
Ordinara care pare contrara Constitutiei(caz in care este sesizata Curtea Constitutionala)
b).Cand legea pare a fi contrara dispozitiilor unui
tratat international
c).cand textul, pe care este chemat judecatorul sa il
aplice, este emis de puterea executiva si
contravine legii.
Jurisprudenta:
Este acel act de justitie, care apartine unor instante competente sa impuna un anumit mod de interpretare, a dispozitiilor legale, asa incat sa se uniformizeze interpretarea respectiva, sa se realizeze o unitate de interpretare.
Puterea judecatoreasca exercita un control asupra puterii legislative, fie prin intermediul solutionarii contestatiilor, in timpul procesului, fie prin faptul ca anumite categorii de persoane sunt instituite cu proceduri speciale sau competente speciale, fiind judecate numai de ICCJ.
In ceea ce priveste contestatiile din timpul procesului, acestea determina un control al puterii judecatoresti asupra legislativului.
Privilegiul de jurisdictie: - dreptul pentru unii delicventi, de a fi judecati, de o jurisdictie speciala, careia legiuitorul ii atribuie o competenta exceptionala in virtutea calitatii lor speciale (art. 72 Constitutie).
Raporturile dintre puterea judecatoreasca si executiva:
Puterea executiva este protejata prin consacrarea principiului neamestecului in administratie. Puterea judecatoreasca nu poate sa ordone executivului luarea unor masuri de drept administrativ.
Puterea judecatoreasca exercita un control asupra executivului (legea 554 / 2004 privind contenciosul administrativ). Prin legile actuale ale justitiei, s-a operat o modificare esentiala a raportului dintre magistrati si ministerul justitiei.
Actele nesupuse controlului si limitele controlului
Art. 5
(1) Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile
acestora cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative
pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o
alta procedura judiciara.
(3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al
starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si
securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice,
precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor
si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.
(4) In litigiile prevazute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14
si 21.
Actele administrativ-jurisdictionale
Art. 6
(1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite.
(2) Actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de
contencios administrativ competenta potrivit art. 10, in termen de 15 zile de
la comunicare, daca partea nu exercita caile administrativ-jurisdictionale de
atac.
(3) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala
intelege sa nu utilizeze calea administrativ-jurisdictionala de atac, va
notifica aceasta organului administrativ-jurisdictional competent. Termenul
prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data notificarii.
(4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala
intelege sa renunte la calea administrativ-jurisdictionala in timpul
solutionarii acestui litigiu, va notifica intentia sa organului
administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce atesta renuntarea
la jurisdictia administrativa speciala. Termenul prevazut la alin. (2) incepe
sa curga de la data comunicarii acestei decizii.
|
