Metodologia investigarii infractiunilor de coruptie
CUPRINS:
CAPITOLUL I.
Sectiunea I - Explicatii preliminare
Sectiunea a II-a - Aspectele comune ale infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul
Sectiunea a III-a -Istoric privind reglementarea infractiunilor de coruptie in dreptul penal roman
CAPITOLUL II.
Particularitati metodologice privind investigarea criminalistica a infractiunii de luare de mita
Sectiunea I -Aspecte de drept penal si procesual penal
Sectiunea a II-a -Principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea infractiunii de luare de mita
Sectiunea a III-a -Activitatile care se intreprind pentru administrarea probelor
CAPITOLUL III.
Particularitati metodologice privind investigarea criminalistica a infractiunii de dare de mita
Sectiunea I -Reglementare juridica
Sectiunea a II-a - Probleme care trebuie clarificate prin investigarea infractiunii de dare de mita
Sectiunea a III-a -Aspecte specifice ale activitatii de urmarire penala ce se desfasoara pentru administrarea probelor
CAPITOLUL IV.
CAPITOLUL V.
Aspecte de ordin teoretic si practic privind investigarea criminalistica a infractiunii de trafic de influenta.
C A P I T O L U L I
CONSIDERATII GENERALE
Sectiunea I
Explicatii preliminare
Cuvantul coruptie vine de la termenul latin "CORUPTIO", caracterizand o anumita comportare a functionarului care isi comercializeaza, isi vinde atributele functiei si increderea acordata de societate, primind in schimb bani ori alte foloase.
Coruptia constituie o forma de poluare a vietii sociale; faptele de acest fel reprezinta un pericol social pentru societate prin vatamarea sau punerea in pericol a desfasurarii activitatii statului si tuturor sectoarelor vietii sociale. De aici si necesitatea interventiei legii penale.
Prin incriminarea faptelor de coruptie, legea penala cauta sa asigure indeplinirea corecta, cinstita de catre functionari a atributiilor ce le sunt incredintate si sa combata manifestarile de venalitate ale unora dintre acestia care urmaresc sa foloseasca functia in vederea realizarii unor castiguri ilicite[1].
Oricat de democratica si organizata ar fi o societate daca nu ar dispune de cadre competente, devotate si corecte, nu ar fi posibila buna functionare a aparatului de stat si a tuturor functiilor sociale. Functionarii reprezinta sistemul nervos al oricarui organism social, ei sunt chemati sa asigure functionarea ireprosabila a organismului social pe baza principiilor care caracterizeaza statul de drept.
In vederea asigurarii unei bune desfasurari a activitatilor de interes public, precum si pentru a preveni si combate faptele antisociale grave, susceptibile sa stanjeneasca, sa impiedice sau sa aduca atingere acestei activitati este necesara interventia legii penale, implicit se impune sanctionarea severa a acelor functionari care au o comportare incorecta, facand din functia lor o sursa de venituri in detrimentul societatii.
Infractiunile cuprinse sub notiunea generica de "INFRACTIUNI DE CORUPTIE" nu formeaza un grup distinct in Codul penal roman, ci fac parte din infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul[2], cu toate ca se diferentiaza de celelalte infractiuni din aceasta categorie mai cu seama prin caracteristicile elementului material, care in esenta consta in traficarea atributiilor specifice functiei detinute in schimbul unor foloase sau specularea in aceleasi scopuri a influentei pe langa unii functionari. De fapt, legea penala nu consacra in nici una din dispozitiile sale incriminatoare termenul de "coruptie" ori "infractiuni de coruptie" atunci cand face referire la infractiunile mentionate. Termenul s-a impus in vorbirea curenta ca desemnand apucaturile necinstite ale unor functionari de a obtine pe cai ilicite diverse sume de bani ori alte avantaje, profitand de functiile cu care au fost investiti in cadrul organizatiilor de stat sau publice . Intrucat coruptia in perioada pe care o parcurgem cunoaste o accentuare fara precedent, legiuitorul a fost nevoit sa intervina prin sporirea pedepselor si prin prevederea unor variante agravante in functie de calitatea faptuitorului la infractiunile de coruptie. Este vorba de infractiunile de luare de mita, dare de mita, primirea de foloase necuvenite si traficul de influenta.
In vederea stavilirii fenomenului coruptiei, in Romania au luat fiinta o serie de organisme cu scopul de a actiona pentru combaterea acestuia. Aceste organisme se prezinta sub forma unor comisii la nivelul Parlamentului Romaniei, pentru investigarea unor abuzuri sau cazuri de coruptie, semnalate in anumite domenii ale vietii sociale.
De asemenea, au fost infiintate anumite structuri permanente care actioneaza in cadrul diferitelor autoritati publice. Astfel a fost infiintata Directia de supraveghere si control vamal, care functioneaza in cadrul Ministerului de Finante. De mentionat ca pe baza prevederilor Constitutiei a fost infiintata Curtea de Conturi cu importante atributii in domeniul verificarii modului in care se administreaza si gestioneaza averea publica sau de interes public.
Infractiunile ce fac obiectul prezentei lucrari nu numai ca au acelasi obiect juridic generic, dar au si o stransa inrudire in raport cu obiectul lor juridic special si anume valoarea sociala nemijlocit pusa in pericol prin activitatea faptuitorului. Literatura de specialitate evidentiaza in unanimitate ca, in functie de obiectul juridic special, trebuie sa se tina cont atat la stabilirea gradului de pericol generic, cat si la determinarea gradului de pericol social al fiecareia din infractiunile ce apartin acestei subdiviziuni in grup[5].
Trebuie remarcat ca la infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul lipseste - de foarte multe ori -obiectul material.
Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. La aceste infractiuni subiectul activ (autorul) este calificat, adica este o persoana cu o anumita calitate, aceea de "FUNCTIONAR PUBLIC" sau de "FUNCTIONAR". Aceasta calitate trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei, dobandirea ulterioara nu confera functionarului calitatea de autor, dupa cum pierderea ei nu-i modifica situatia in raport cu existenta infractiunii de serviciu pe care a comis-o cand avea aceasta calitate.
Prin "FUNCTIONAR PUBLIC"[6] se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati publice, adica in serviciul autoritatilor publice, institutiilor publice, institutiilor sau a altor persoane juridice de interes public, precum si in serviciile de interes public.
Calitatea de functionar public implica prin urmare, existenta unei insarcinari de serviciu, ca o situatiile de fapt sau este consecinta incheierii unui contract de munca cu una din unitatile mentionate, in virtutea caruia subiectul exercita in mod real atributiile unei functii.
Insarcinarea poate fi permanenta sau temporara, esential este ca persoana respectiva sa se incadreze in colectivul de munca al uneia din unitatile publice prevazute in art. 145 Cod penal si sa se supuna regulamentului de ordine interioara care reglementeaza organizarea si disciplina muncii.
Pentru stabilirea calitatii de functionar public nu are relevanta titlul insarcinarii sau modalitatea investirii: alegere, numire, repartizare, concurs. Din expresia "cu orice titlu"[7], rezulta ca este suficient ca subiectul activ al infractiunii sa exercite in fapt o insarcinare in serviciul unei autoritati publice, institutii sau altei persoane juridice de interes public sau a oricarui serviciu de interes public . Prin expresia "indiferent cum a fost investita" , legiuitorul a vrut sa sublinieze ca nu are relevanta validitatea raportului de munca, ca nici nu este necesar sa existe un contract de munca sau o numire in functie, fiind suficienta exercitarea ca o realitate de fapt a atributiilor functiei pentru ca faptuitorul sa poata fi tras la raspundere pentru o infractiune de serviciu. Va fi necesar insa sa existe consimtamantul expres (oral sau scris) ori tacit al conducerii unitatii in cauza, in sensul ca o persoana sa exercite in fapt o functie intr-una din unitatile enumerate.
In acest sens, in practica judiciara, s-a decis ca persoana care, dupa expirarea imputernicirii de a organiza excursii, continua sa indeplineasca asemenea activitati, cu acordul tacit al oficiului de turism, are calitatea de functionar public.[10] De asemenea, persoana care a primit insarcinarea de la o unitate publica de a efectua o expertiza, are calitatea de functionar public.
Persoanele nelegal investite, adica incadrate fara respectarea conditiilor de studii, varsta, stagiu, etc., sau cele care au inceput serviciul inainte de indeplinirea formelor de incadrare, raspund in calitate de functionari publici in cazul in care comit infractiuni de serviciu in perioada cat si-au desfasurat chiar in aceste conditii activitatea.
Nu au calitatea de functionari publici persoanele care au statutul de colaboratori externi ai unitatilor prevazute de art. 145. Cod penal ori studentii si elevii care fac practica in cadrul acestor unitati.
Persoanele care indeplinesc o insarcinare in serviciul unei unitati din cele prevazute in art. 145 Cod penal, au calitatea de functionari publici, indiferent daca sunt sau nu retribuite.
Legea penala foloseste nu numai notiunea de functionar public, dar si aceea de functionar. Prin "FUNCTIONAR"[12] se intelege persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145. Cod penal, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in art. 145 Cod penal.
Prin urmare, calitatea de "functionar", spre deosebire de functionarul public, o are si persoana sau salariatul care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in art. 145, Cod penal. Aceste persoane juridice pot fi cu caracter patrimonial -societati comerciale, societati sau asociatii agricole, etc. -sau cu scop nepatrimonial -sindicate, uniuni de scriitori, artisti plastici, compozitori, organizatii sportive, fundatii, etc.
Introducerea in Codul penal[13] a categoriei de "functionari", alaturi de aceea de "functionari publici", ajuta la impartirea din punct de vedere al legii penale, a salariatilor in doua categorii distincte si anume: una a salariatilor functionari publici si alta a salariatilor functionari, impartire impusa de necesitatea de a diferentia tratamentul penal dupa calitatea salariatilor . Asa de exemplu, raspunderea penala pentru infractiunile de abuz in serviciu, neglijenta in serviciu, purtare abuziva pentru functionarii publici se extinde si asupra functionarilor, in acest caz insa maximul pedepsei se reduce cu o treime .
Desi, de regula, infractiunile in legatura cu serviciul, nu pot fi comise decat de un subiect calificat, exista si unele infractiuni care pot fi savarsite de orice persoana care indeplineste conditiile raspunderii penale[16].
Tot ca o trasatura comuna a infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul o reprezinta posibilitatea savarsirii lor in oricare din formele participatiei penale, cu conditia ca in cazul coautoratului toti autorii sa aiba calitatea ceruta de lege, instigatorii si complicii pot fi orice persoane, dar in situatia in care instigatorul sau complicele are calitatea de functionar, aceasta va fi retinuta ca o imprejurare agravanta[17].
La toate infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, inclusiv la cele de coruptie, existenta faptei este conditionata de o SITUATIE PREMISA, respectiv la preexistenta in structura unitatilor publice sau a celorlalte persoane juridice, a unor organe sau servicii cu atributii pe linia indeplinirii unor acte ce vizeaza interesele publice in general si ale cetatenilor in particular[18]. Neindeplinirea conditiei privind situatia premisa face sa nu subziste nici una din infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Cat priveste latura obiectiva, elementul material se constituie intotdeauna dintr-o actiune sau inactiune, avand ca urmare imediata o atingere adusa bunului mers al activitatii unei organizatii de stat sau publice, insotita uneori si de o vatamare a interesului legal al unei persoane.
In legatura cu latura subiectiva, infractiunile din aceasta subdiviziune se savarsesc in general cu vinovatie, in fie intentie directa -cand infractorul si-a dat seama de natura si urmarile faptei sale si le-a dorit, -fie intentie indirecta, respectiv atunci cand faptuitorul a acceptat producerea consecintelor faptei sale. Este de remarcat ca din punct de vedere al laturii subiective, autorul faptei nu poate invoca pentru inlaturarea vinovatiei ordinul primit de la un superior, cunoscut fiind ca principiul legalitatii nu ingaduie nici darea si nici acceptarea de ordine ilegale[19]. In anumite situatii -cum ar fi, de exemplu, neglijenta in serviciu -legea pedepseste si faptele savarsite din culpa.
In sfarsit, infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul sunt - in marea lor majoritate -fapte comise, in derularea carora pot fi concepute si efectuate acte care sa constituie acte de pregatire sau tentativa. Dar, la nici una din aceste infractiuni, legea nu sanctioneaza tentativa[20]. Dupa cum, in sistemul legii noastre penale actele pregatitoare nu sunt incriminate ca o forma de activitate infractionala distincta. Aceste acte pregatitoare prezinta insa relevanta juridica si sunt considerate acte de participare daca infractiunea in vederea careia au fost executate actele de pregatire a fost consumata, iar actele pregatitoare respective au fost savarsite de alte persoane decat autorul infractiunii .
Totodata, in cazul infractiunilor de care ne ocupam, consumarea faptei -punctul final al activitatii infractionale -are loc in momentul executarii actiunii socialmente periculoase prin care s-a adus atingere bunului mers al activitatii de stat ori publice respective ori, dupa caz, s-au produs anumite vatamari persoanelor fizice, pentru realizarea integrala a laturii obiective fiind necesara stabilirea raportului de cauzalitate intre activitatea infractionala si urmarea imediata.
Cat priveste latura obiectiva, elementul material se constituie intotdeauna dintr-o actiune sau inactiune, avand ca urmare imediata atingerea adusa bunului mers al activitatii uneia dintre unitatile publice[22] sau unei alte persoane juridice, insotita uneori si de o vatamare a interesului legal al unei persoane fizice. Infractiuni cum sunt darea si luarea de mita sau traficul de influenta sunt infractiuni de simpla actiune, infractiuni pentru existenta carora legea nu cere producerea unei urmari determinate.
In legatura cu latura subiectiva, infractiunile din aceasta subdiviziune se savarsesc, in general, cu intentie, ca forma a vinovatiei. Intentia poate sa fie directa - cand infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte -sau indirecta -cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui. Este de remarcat ca din punct de vedere al laturii subiective, autorul faptei nu poate invoca pentru inlaturarea vinovatiei ordinul superiorului, cunoscut fiind ca principiul legalitatii nu ingaduie nici darea si nici acceptarea de ordine ilegale . In anumite situatii -cum ar fi de exemplu, neglijenta in serviciu sau neglijenta in pastrarea secretului de stat -legea pedepseste faptele savarsite din culpa.
Infractiunile de serviciu fiind in marea lor majoritate intentionate, sunt posibile acte de pregatire sau care sa constituie tentativa, insa acestea nu sunt incriminate prin lege. Prin urmare, numai forma consumata este sanctionata.
Infractiunile din aceasta categorie care sunt de simpla actiune se consuma odata cu executarea in intregime a elementului material, iar cele care sunt conditionate de existenta unui rezultat, se consuma odata cu producerea urmarii imediate ceruta de lege, care poate fi o stare de pericol sau o vatamare.
Daca infractiunile la care ne referim se comit in forma continua sau continuata, va exista si faza epuizarii, in momentul in care au incetat actele de prelungire a activitatii infractionale, ori s-a sfarsit ultima actiune (inactiune) a infractiunii continuate.
Sectiunea a III-a
Istoric privind re 333i84d glementarea infractiunilor de coruptie
in dreptul penal roman
In modalitati diferite, darea de mita, luarea de mita, traficul de influenta si primirea de foloase necuvenite au fost incriminate inca de la aparitia primei legislatii penale unitare din tara noastra[26], aceasta marcand si in plan legislativ trecerea Romaniei la o faza superioara de dezvoltare. Astfel, potrivit normelor incriminatoare , luarea de mita era definita ca: "orice functionar din administrativ sau judecatoresc, orice agent sau insarcinat al unei administratiuni publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau nu face un act privitor la functiunea sa, fie si drept, dar pentru care n-ar fi determinata o lege plata, se va pedepsi cu inchisoare de la duoi pana la trei ani si cu amenda indoita a valoarei lucrurilor primite sau fagaduite, fara ca aceasta amenda sa fie mai mica decat 100 lei, iar banii sau darurile, ori valoarea lor se vor lua pe seama ospiciilor sau caselor de binefacere ale localitatii unde s-a comis mituirea. Ei nu vor mai putea ocupa functiune publica si vor pierde si dreptul la pensiune. Cu aceeasi pedeapsa se va pedepsi si orice arbitru sau expert, numit sau de catre un tribunal sau de parti, care va fi acceptat promisiuni sau primit daruri sau prezente pentru a da o deciziune sau emite o opiniune favorabila uneia din parti." .
Dispozitiile mentionate s-au mentinut si in Codul penal din anul 1936 si in Codul penal anterior intrarii in vigoare a actualei legi penale[29]. Spre deosebire de legislatia anterioara care se referea la "bani, bunuri, valori, comisioane sau orice alt folos ce nu se cuvin dupa lege" in continutul legii actuale se foloseste expresia "bani sau alte foloase", prin "alte foloase" intelegandu-se orice profit, deci si bunurile, valorile si comisioanele la care se referea vechiul cod. De asemenea, in actuala incriminare nu mai sunt prevazute agravantele existente in legislatiile de la 1864 si urmatoarele, legiuitorul considerand ca limitele pedepselor au fost stabilite de asa maniera incat se poate face o justa individualizare a sanctiunii, in raport cu gravitatea faptei savarsite.
Prin modificarile aduse dupa decembrie 1989[31], se pedepseste mai aspru -inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi - luarea de mita savarsita de un functionar cu atributii de control. Este de remarcat ca in raport cu prevederile Codului penal, dispozitiile acestuia sunt mai favorabile fata de legea mentionata, fapt de care trebuie sa se tina cont in eventualitatea unui conflict de legi in timp.
In privinta infractiunii de dare de mita, Codul penal de la 1864 nu incrimina o asemenea fapta dar, in practica instantelor judecatoresti, mituitorul era pedepsit ca agent provocator la infractiunea de mituire. Pentru prima oara, darea de mita a fost incriminata -ca infractiune de sine statatoare - Codul penal de la 1936[32]. Dispozitiile acestui cod cuprindeau anumite agravante legale, care nu au mai fost retinute de actuala legislatie penala. In legea penala de la 1936, se prevedea, de pilda, ca mituitorul era aparat de pedeapsa chiar si atunci cand denunta fapta autoritatilor dupa pornirea procesului penal, cu exceptia cazului cand procesul penal era pornit chiar impotriva sa. Legea penala in vigoare nu a mai mentinut aceasta dispozitie, socotind ca denuntul duce la exonerarea de raspundere penala numai cand organele de urmarire penala nu au fost sesizate pe alta cale de savarsirea actiunii. S-a socotit, pe buna dreptate, ca din moment ce organul de urmarire penala s-a sesizat in alt mod, contributia mituitorului ce denunta ulterior fapta este irelevanta, prin tardivitatea ei, pentru buna desfasurare a procesului penal si inlaturarea raspunderii penale .
Si infractiunea de primire de foloase necuvenite a fost incriminata prima oara in dispozitiile Codului penal de la 1936[34], reglementarile actualei legi penale fiind asemanatoare, dar primind o denumire corespunzatoare . Caracterul de noutate il constituie prevederea potrivit careia banii, valorile si orice alte bunuri se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor banesc .
In sfarsit, dispozitiile legale actuale care incrimineaza infractiunea de trafic de influenta isi au corespondentul atat in dispozitiile Codului penal de la 1864[37], cat si in prevederile legii penale de la 1936 . Textul din actualul cod are o redactare mai concisa, in sensul restrangerii notiunii de "functionar". De asemenea nu mai este considerat trafic de influenta fapta persoanei care "prevalandu-se de o pretinsa insarcinare din partea unei persoane oficiale, cere unei autoritati sa faca sau sa nu faca un act in cadrul atributiilor sale", o asemenea fapta putand, dupa caz, intruni elementele constitutive ale infractiunilor de abuz in serviciu, inselaciune, uzurpare de calitati oficiale, etc., modificarile aduse recent Codului penal, respectiv Legea 140 / 1996 prevede sanctiuni la infractiunile de coruptie, dupa cum urmeaza:
Art. 254, Cod penal, luarea de mita, se pedepseste la alineat 1, cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, iar la alineatul 2, fapta prevazuta in alineatul 1, daca este savarsita de catre un functionar cu atributii de control, pedeapsa este inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 255, Cod penal, darea de mita, pedeapsa ramane neschimbata, ea fiind de la 6 luni la 5 ani;
Pentru infractiunea de primire de foloase necuvenite, prevazuta de art. 256 Cod penal, pedeapsa se modifica de la 6 luni la 3 ani, la inchisoare de la 6 luni la 5 ani;
Art. 257, Cod penal, privind infractiunea de trafic de influenta, se modifica de la inchisoare de la 2 la 7 ani, la pedeapsa inchisorii de la 2 la 10 ani;
Conform Legii nr. 78 / 2000, infractiunile de coruptie se sanctioneaza astfel:
Art. 6: Infractiunile de luare de mita, prevazuta la art. 254 din Codul penal, de dare de mita, prevazuta la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite, prevazuta la art. 256 din Codul penal si de trafic de influenta, prevazuta la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.
Art. 7 :
fapta de luare de mita, prevazuta la art. 254 din Codul penal, daca a fost savarsita de o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta la art. 254, alin. 2 din Codul penal privind savarsirea infractiunii de catre un functionar cu atributii de control.
fapta de dare de mita savarsita fata de una dintre persoanele prevazute la alin. 1 sau fata de un functionar cu atributii de control se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta la art. 255 din Codul penal al carei maxim se majoreaza cu 2 ani.
infractiunile de primire de foloase necuvenite si trafic de influenta, daca au fost savarsite de una dintre persoanele mentionate la alin. 1 si 2, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta la art. 256 din Codul penal, respectiv art. 257 din Codul penal, al carei maxim se majoreaza cu 2 ani.
Art. 8 -Prevederile art. 254 -257 din Codul penal se aplica si managerilor, directorilor, administratorilor si cenzorilor societatilor comerciale, companiilor si societatilor nationale, ai regiilor autonome si ai oricaror alti agenti economici.
Art. 9 -In cazul infractiunilor prevazute in prezenta sectiune, daca sunt savarsite in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceste infractiuni se majoreaza cu 5 ani.
De asemenea, este de remarcat faptul ca prin infiintarea Sectiei de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate prin Legea nr. 78 / 2000, s-a incercat eficientizarea luptei statului impotriva acestui adevarat flagel al lumii contemporane, asociat tot mai frecvent cu crima organizata.
Spicuim, in cele ce urmeaza, cateva dintre atributiile si procedura urmata de acest organism in vederea contracararii coruptiei:
Art. 28:
Alin. 3 -Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, precum si serviciile si birourile ei, efectueaza, potrivit Codului de procedura penala si altor legi speciale, urmarirea penala privind infractiunile de coruptie prevazute in prezenta lege, precum si infractiunile savarsite in conditiile crimei organizate. De asemenea, sectia conduce si controleaza activitatile procesuale efectuate de organele politiei si de alte organe implicate in descoperirea si urmarirea penala a acestor infractiuni, supraveghind ca actele indeplinite de aceste organe sa fie indeplinite cu respectarea dispozitiilor legale.
Alin. 4 -In scopul efectuarii cu claritate si in mod temeinic a activitatilor de descoperire si de urmarire a infractiunilor asimilate acestora, prevazute in prezenta lege, la cererea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, organele care au competente legale in descoperirea si urmarirea acestor infractiuni, vor delega, timp de un an, numarul necesar de persoane specializate in acest domeniu, pentru a indeplini, sub directa conducere, supravegherea si controlul nemijlocit al procurorilor din Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate, din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, actele procesuale conferite de lege.
Alin. 7 - Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate, din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, precum si structurile corespunzatoare teritoriale vor efectua si operatiuni de centralizare, analizare si valorificare a datelor si informatiilor detinute de ele sau primite de la celelalte organisme implicate in lupta impotriva coruptiei si criminalitatii organizate, constituindu-se, in felul acesta, o banca de date in domeniul faptelor de coruptie si al criminalitatii organizate.
Tot prin Legea nr. 78 / 2000, se incrimineaza infractiunile asimilate infractiunilor de coruptie:
Art. 10 : Sunt pedepsite cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte, daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite:
-Stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate, fata de valoarea comerciala reala, a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzactii comerciale, ori a bunurilor apartinand autoritatilor publice sau institutiilor publice, in cadrul unei actiuni de vanzare a acestora, savarsita de cei care au atributii de conducere, de administrare sau de gestionare
-Acordarea de credite sau subventii cu incalcarea legii sau a normelor de creditare, neurmarirea, conform legii sau a normelor de creditare, a destinatiilor contractate ale creditelor sau subventiilor ori neurmarirea creditelor restante.
-Utilizarea creditelor sau a subventiilor in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate.
Art. 11 :
fapta persoanei care, in virtutea functiei, a atributiei ori a insarcinarii primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a indeplini pentru aceasta vreo insarcinare, de a intermedia sau de a inlesni efectuarea unor operatiuni comerciale sau financiare de catre agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, daca fapta este de natura a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
daca fapta prevazuta la alin. 1 a fost savarsita intr-un interval de 5 ani de la incetarea functiei, atributiei ori insarcinarii, aceasta se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
Art. 12: Sunt pedepsite cu inchisoare de la 1 la 5 ani urmatoarele fapte, daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
efectuarea de operatiuni financiare, ca acte de comert incompatibile cu functia, atributia sau insarcinarea pe care o indeplineste o persoana ori incheierea de tranzactii financiare, utilizand informatiile obtinute in virtutea functiei, atributiei sau insarcinarii sale.
folosirea, in orice mod, direct sau indirect de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii.
Art. 13 : Fapta persoanei care indeplineste o functie de conducere intr-un partid sau intr-o formatiune politica, intr-un sindicat ori intr-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie si care foloseste influenta ori autoritatea sa in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
Conform aceleiasi legi (Legea nr. 78 / 2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie) sunt incriminate infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie:
Art. 17: in sensul prezentei legi, urmatoarele infractiuni sunt in legatura directa cu infractiunile de coruptie sau cu infractiunile asimilate acestora, prevazute la art. 10-13:
tainuirea bunurilor provenite din savarsirea unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a, precum si favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infractiune.
asocierea in vederea savarsirii unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a sau la pct. 1 din prezentul articol.
falsul si uzul de fals savarsite in scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a sau savarsite in realizarea scopului urmarit printr-o asemenea infractiune.
abuzul in serviciu contra intereselor publice, savarsit in realizarea scopului urmarit printr-o infractiune prevazuta in sectiunile a 2-a si a 3-a.
infractiunile de spalare a banilor, prevazute in Legea nr. 21 / 1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, atunci cand banii, bunurile sau alte valori provin din savarsirea unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a.
contrabanda cu bunuri provenite din savarsirea unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a sau savarsita in realizarea scopului urmarit printr-o asemenea infractiune.
infractiunile prevazute in Legea nr. 87 / 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, savarsita in legatura cu infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a.
infractiunea de bancruta frauduloasa si celelalte infractiuni prevazute in Legea nr. 31 / 1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, savarsite in legatura cu infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a.
traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor de foc si al munitiilor, traficul de persoane in scopul practicarii prostitutiei, savarsite in legatura cu o infractiune prevazuta in sectiunile a 2-a si a 3-a.
C A P I T O L U L II
PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE LUARE DE MITA
Sectiunea I
Aspecte de drept penal si procesual penal
Luarea de mita este fapta functionarului care direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase, care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri[39].
Varianta agravanta exista daca infractiunea de luare de mita descrisa mai sus este savarsita de un functionar cu atributii de control[40].
A doua varianta agravanta exista in ipoteza in care luarea de mita este savarsita de agenti de constatare, de organele de urmarire sau de judecator cu prilejul instrumentarii faptelor ce constituie contraventii sau infractiuni prevazute de Legea nr. 42 / 1991.
Obiectul juridic special consta in relatiile sociale a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cu probitate de catre functionari a atributiilor de serviciu incredintate lor si fara a combate faptele de venalitate prin care se aduce atingerea bunului mers al autoritatilor sau institutiilor publice ori a altor persoane juridice si se lezeaza implicit interesele legale ale persoanelor particulare[41]. In acelasi mod definesc si alti autori obiectul juridic special al infractiunii de luare de mita, subliniind ca acesta il constituie relatiile sociale legate de cinstea, corectitudinea si probitatea functionarilor carora li se aduce atingerea de catre functionarii dinauntrul organului de stat ori institutiei publice sau altei persoane juridice in care isi desfasoara activitatea .
Privitor la obiectul material al infractiunii de luare de mita, in mod similar, pentru celelalte infractiuni de coruptie exista divergente. Unii autori sustin ca obiectul material il constituie "banii sau alte foloase" date functionarului sau primite de el[43]. Potrivit unei alte pareri -predominante in literatura juridica -infractiunile de coruptie nu au, de regula, obiect material .
Personal, impartasesc opinia[45] potrivit careia infractiunile de coruptie nu au obiect material, nici chiar in mod exceptional. Criticile aduse opiniei potrivit careia obiect material al infractiunii de luare de mita ar fi banii ori alte foloase, constau in faptul ca se confunda obiectul material al infractiunii de luare de mita cu obiectul mitei, cele doua notiuni fiind total diferite. Ar mai fi de observat ca exemplele date de unii autori, spre a justifica afirmatia lor ca, desi de regula, luarea de mita, darea de mita, primirea de foloase materiale necuvenite si traficul de influenta nu au obiect material, pot exista si unele cazuri de exceptie -nu sunt edificatoare in acest sens. S-a sustinut ca atunci cand functionarul a efectuat actul pentru a carui indeplinire a primit mita, daca acest act priveste un obiect material, acesta devine obiectul material al infractiunii de luare de mita (de exemplu, coletul pentru a carei remitere cu prioritate, factorul posta a pretins si a primit mita) . Acest punct de vedere nu este intemeiat deoarece nu actele facute de functionar in favoarea mituitorului sunt actiunile tipice ale luarii de mita -pentru a se putea afirma ca bunurile asupra carora poarta materialitatea actiunilor lor o constituie obiectul material al infractiunii -ci faptele de pretindere, primire a acestora sau de acceptare ori nerespingere a promisiunii. Sau numai daca aceste fapte ar purta asupra unui bun -operand fizic asupra lui, expunandu-l unui pericol sau vatamandu-l, bunul respectiv ar putea prezenta obiectul material al infractiunii de luare de mita. Explicatia este asemanatoare si in cazul potrivit caruia "atunci cand folosul cuvenit consta in prestarea unei munci" -de exemplu, repararea unui imobil, efectuarea de lucrari la instalatiile electrice, zugravirea unor incaperi -obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine obiect material al infractiunii . Astfel actiunea tipica -de pretindere - savarsita de subiectul activ al infractiunii nu s-a exercitat asupra imobilului, instalatiei electrice, incaperii, etc., ci s-a referit la prestatia reparatorului, electricianului, zugravului, care nu poate constitui obiectul material al infractiunii de luare de mita, cu atat mai mult cu cat nici nu are o existenta materiala.
Infractiunea de luare de mita este o infractiune cu subiect activ nemijlocit calificat, acesta fiind un functionar in sensul art. 147, Cod penal [49].
In practica judiciara s-a retinut ca au calitatea de functionari si deci pot fi subiecti activi ai infractiunii de luare de mita, printre altii:
cadrul didactic care primeste o suma de bani pentru a favoriza un candidat la examen[50].
Revizorul contabil care se intelege cu gestionarul ca sa nu inregistreze plusurile, urmand sa imparta intre ei banii rezultati; revizorul va raspunde pe langa complicitate la delapidare si pentru luare de mita[51].
Expertul insarcinat de instanta, care primeste un folos pentru a intocmi un raport favorabil uneia dintre parti[52].
Functionarul de la serviciul administrativ care primeste sume de bani pentru a favoriza o persoana la intocmirea listei de locuinte[53].
Ofiterul de politie care primeste bani pentru a nu face acte de cercetare in legatura cu o infractiune descoperita[54].seful biroului de personal care primeste bani in scopul incadrarii unor muncitori .
Contabilul sef care accepta promisiunea unei sume de bani ca sa nu-l denunte pe casier pentru sustragerile de bani din gestiune[56].
Functionarul care primeste cu imprumut diferite sume de bani pentru a face un act contrar indatoririlor sale de serviciu[57].
Unele controverse au avut loc in practica judiciara si in doctrina penala asupra chestiunii daca avocatul poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita. Prin decizia nr. 569 din 16 mai 1990, instanta suprema a hotarat ca avocatul pledant nu poate fi asimilat cu un "alt salariat" si in consecinta nu poate fi subiect al infractiunii de luare de mita. Persoanele care indeplinesc functii de conducere in aparatul administrativ al baroului de avocati sunt asimilate "altor salariati", fiind functionari si deci putand avea calitatea de subiect activ al infractiunii de luare de mita.
In ceea ce priveste calitatea de medic ca subiect activ al infractiunii de luare de mita, Curtea Suprema de Justitie, in complet de 7 judecatori a hotarat prin Decizia nr. 78 din 24 mai 1993 ca medicul care a indeplinit functia de medic sef intr-o institutie sanitara de stat -in speta Spitalul municipal de Obstetrica si Ginecologie Brasov -are in raport cu prevederile legale, calitatea de functionar si deci poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita.
De subliniat ca subiectul activ -autorul - infractiunii de luare de mita trebuie sa aiba calitatea de functionar in momentul savarsirii actiunii tipice (pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii, nerespingerea promisiunii).
Infractiunea de luare de mita poate fi comisa in oricare din formele participatiei penale. Coautorii trebuie sa aiba calitatea de functionari, fiecare contribuind nemijlocit simultan[58] sau succesiv la savarsirea infractiunii. Este de remarcat faptul ca pentru instigatori si complici nu este necesara calitatea de functionar. Altfel spus, infractiunea de luare de mita este imputabila complicilor si instigatorilor, indiferent de calitatea acestora. Legat de acest aspect, literatura de specialitate , a evidentiat faptul ca in acest caz nu se pune problema rasfrangerii circumstantelor personale de functionar asupra celorlalti participanti, ci este vorba de incadrarea contributiei lor la consumarea activitatii infractionale in dispozitia legala ce prevede -erga omnes - fapta comisa de subiectul nemijlocit al luarii de mita. In contextul mentionat trebuie facuta precizarea ca in sistemul nemijlocit al legii penale romane, mituitorul nu este considerat participant la infractiunea de luare de mita, el fiind autor al infractiunii de dare de mita .
In ceea ce priveste structura si continutul juridic al infractiunii, acestea au ca parti componente atat o situatie premisa, cat si un continut constitutiv al faptei.
Situatia premisa, indispensabila in structura infractiunii de luare de mita, consta in existenta unui serviciu -ce functioneaza la o unitate publica dintre cele prevazute la art. 145 Cod penal, sau la o alta persoana juridica -competent sa efectueze acte de genul celor ce privesc savarsirea unei asemenea fapte. Numai in cadrul unui asemenea serviciu isi poate exercita atributiile functionarul care comite luarea de mita. Cu alte cuvinte, luarea de mita nu poate fi conceputa fara aceasta situatie premisa ce se rasfrange asupra calitatii faptuitorului, conferindu-i anumite indatoriri de serviciu.
La randul sau, continutul constitutiv al infractiunii cuprinde ceea ce in mod obiectiv si subiectiv trebuie sa realizeze faptuitorul pentru punerea in aplicare a rezolutiei infractionale. Astfel, elementul material poate fi realizat fie printr-o actiune comisiva -pretinderea, primirea, acceptarea de bani ori alte foloase -, fie printr-o actiune omisiva constand in nerespingerea promisiunilor unor astfel de foloase, actiunile faptuitorului -indiferent de forma de realizare- avand drept scop, dupa caz, indeplinirea, neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, ori in vederea savarsirii unui act contrar acestor indatoriri.
"A primi"[61] inseamna a lua in primire un obiect, care se inmaneaza, se daruieste ori a incasa o suma de bani. Primirea se poate realiza direct intre mituitor si mituit ori indirect, prin intermediul altor persoane sau prin alte mijloace (tren, posta).
Actiunea de "acceptare" reprezinta acordul explicit al faptuitorului la oferta de mituire. Acceptarea poate fi expresa sau tacita, dar in acest din urma caz, ea rezulta din anumite manifestari care releva neindoielnic acceptarea.
A "pretinde ceva" inseamna a cere ceva in mod staruitor, a formula o anumita pretentie. Pretinderea ca modalitate de realizare a elementului material nu implica neaparat satisfacerea pretentiei formulate de faptuitor.
"Nerespingerea promisiunii" de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin de catre functionar inseamna a accepta implicit (tacit) promisiunea de mituire. Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi conceputa fara actul corelativ al formularii unei promisiuni de catre o alta persoana.
Sub aspectul elementului material trebuie retinut ca in situatia in care functionarul accepta promisiunile facute sau nu le respinge, dar denunta de indata celor in drept promisiunile ce i s-au facut, o atare stare de fapt duce la inexistenta infractiunii. Tot in lumina celor precizate pentru existenta elementului material nu prezinta nici o relevanta daca pretinderea banilor sau altor foloase materiale ori intelegerea in legatura cu primirea acestora a fost sau nu urmata de executare si nici daca acestea au fost primite direct sau printr-un intermediar[62]. Privit din alt unghi de vedere, elementul material al infractiunii poate consta, alternativ, fie din efectuarea unui act ilicit -atunci cand este vorba de indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale faptuitorului -, fie din indeplinirea unor acte ilicite, respectiv neindeplinirea ori intarzierea in indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu sau in caz contrar acestor indatoriri.
Pe de alta parte, actiunea sau inactiunea ce constituie elementul material al infractiunii este conditionata de urmatoarele cerinte esentiale:
a) Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase; prin "bani" se intelege atat monedele metalice sau de hartie -romanesti sau straine, cat si titlurile de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea platilor -emise de o institutie bancara sau de alte institutii de credit componente, precum si orice alte titluri sau valori asemanatoare[63]. Prin analogie cu dispozitiile legale ce incrimineaza falsificarea banilor sau a altor valori opinam ca in cazul de mita elementul material este indeplinit daca exista o moneda de orice fel sau titlu de credit sau de plata care se poate face, public, proba valorii pecuniare pe care o exprima . La randul ei notiunea de "alte foloase" desemneaza orice fel de avantaje patrimoniale, fiind lipsit de relevanta forma sub care se prezinta .
b) Banii si celelalte foloase pretinse, primite sau promise sa fie necuvenite. Altfel spus, acestea trebuie sa aiba un caracter de plata sau rasplata in vederea efectuarii, neefectuarii, intarzierii indeplinirii, etc. a unui act precis determinat, adica sa reprezinte un contraechivalent a unei conduite lipsite de probitate a functionarului corupt.
c) Actiunea sau inactiunea ce constituie elementul material al luarii de mita trebuie sa se situeze in timp anterior indeplinirii, neindeplinirii, intarzierii in indeplinirea actului determinant privitor la indatoririle de serviciu ori contrar acestor indatoriri.
In caz contrar, nu exista infractiune de luare de mita si eventual cea de primire de foloase necuvenite.[66]
Dar, pentru existenta infractiunii, deci pentru intregirea elementului material este necesar ca acesta sa fie alaturat urmarii imediate. In cazul luarii de mita, primirea, pretinderea, nerespingerea sau acceptarea banilor sau altor foloase necuvenite au ca urmare imediata crearea unei stari de pericol ce aduce atingerea bunului mers al activitatii unei unitati publice sau persoane juridice private, mai exact al serviciului ce functioneaza in cadrul acestora concretizat in actiunea lipsita de probitatea functionarului. In aceeasi ordine de idei, pentru existenta infractiunii este absolut obligatorie stabilirea legaturii de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea faptuitorului si urmarea imediata produsa. In sfarsit, sub aspectul laturilor constitutive ale infractiunii trebuie precizat ca luarea de mita nu poate fi savarsita decat cu vinovatie si anume cu intentie directa[67].
Aspecte procesuale
Pericolul social este ridicat si mai ales, frecventa infractiunilor de coruptie au stat la baza unei prime modificari[68] a continutului articolelor din Codul penal care reglementeaza luarea de mita, darea de mita, primirea de foloase necuvenite si traficul de influenta prin aceste modificari urmarindu-se in principal, marirea pedepselor.
Pentru ca dreptul penal material sa-si atinga scopul, s-a apreciat ca este necesar sa se instituie si o procedura speciala pentru urmarirea si judecarea acestor fapte. In acest sens, prin Legea nr. 83 / 21 iulie 1992 s-a reglementat procedura urgenta de urmarire si judecare a infractiunilor de coruptie mentionate mai sus.[70]
Potrivit acestei legi speciale[71], procedura de urgenta se realizeaza prin doua modalitati. Cand aceste infractiuni sunt flagrante se urmaresc potrivit procedurii speciale de urmarire a unor infractiuni flagrante, singura conditie necesar a fi indeplinita pentru ca aceasta procedura speciala sa fie aplicabila priveste constatarea ca infractiunea de coruptie concret savarsita sa fie flagranta, nefiind necesara indeplinirea cumulativa a conditiilor ca infractiunea sa fie flagranta, pedeapsa prevazuta de lege sa fie mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani si sa fie savarsita in municipii, orase, mijloace de transport in comun, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari, precum si in orice loc aglomerat. Desi ultimele modificari ale legii penale au REDUS aplicabilitatea procedurii speciale de urmarire a unor infractiuni flagrante deoarece s-au marit mult pedepsele in timp ce conditiile prevazute de art. 466 Cod de procedura penala au ramas neschimbate , acest lucru nu afecteaza aplicabilitatea procedurii prevazute de Legea 83/1992 tocmai datorita faptului ca nu se cer indeplinite conditiile art. 466, Cod procedura penala.
Daca infractiunile de coruptie nu sunt flagrante, urmarirea se desfasoara potrivit procedurii obisnuite, dar cu o anumita operativitate, respectiv in termen de 10 zile de la data sesizarii organului de urmarire penala, cu posibilitatea unor prelungiri prevazute de lege.[75]
In schimb judecata se efectueaza potrivit procedurii speciale instituite pentru cazul unor infractiuni flagrante, cu precizarea ca aceste proceduri speciale se completeaza cu prevederile Legii nr. 83 /1992.
Trebuie precizat ca actiunea penala se pune in miscare din oficiu, iar asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie, pe tot parcursul procesului penal.
Legea nr. 78 / 2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie prevede unele dispozitii procedurale si anume:
Art. 21:
infractiunile prevazute de prezenta lege ca infractiuni de coruptie sau ca infractiuni asimilate acestora ori ca infractiune in legatura directa cu infractiunile de coruptie, daca sunt flagrante, se urmaresc si se judeca potrivit dispozitiilor art. 465 si art. 467-479 din Codul de procedura penala.
daca infractiunile prevazute la alin. 1 nu sunt flagrante, urmarirea penala si judecata se efectueaza potrivit procedurii de drept comun.
Art. 22:
In cazul infractiunilor prevazute in sectiunea a 2-a din cap. III, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror.
Art. 23:
persoanele cu atributii de control sunt obligate sa instiinteze organul de urmarire penala sau, dupa caz, organul de constatare a savarsirii infractiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezulta indicii ca s-a efectuat o operatiune sau un act ilicit ce poate atrage raspunderea penala, potrivit acestei legi.
persoanele cu atributii de control sunt obligate, in cursul actului de control, sa procedeze la asigurarea si conservarea urmelor infractiunii, a corpurilor delicte si a oricaror mijloace de proba ce pot servi organelor de urmarire penala.
Art. 26:
Secretul bancar si cel profesional nu sunt opozabile organelor de urmarire penala, instantelor de judecata sau Curtii de Conturi.
Art. 27:
cand sunt indicii temeinice cu privire la savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute de prezenta lege, in scopul strangerii de probe sau al identificarii faptuitorului, procurorul poate sa dispuna pentru o durata de cel mult 30 de zile:
a. punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora;
b. punerea sub supraveghere sau ascultare a liniilor telefonice;
c. accesul la sisteme informationale;
d. comunicarea de acte autentice sau sub semnatura privata de documente bancare, financiare ori contabile.
pentru motive temeinice masurile pot fi prelungite de procuror prin ordonanta motivata, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.
in cursul judecatii instanta poate dispune prelungirea acestor masuri prin incheiere motivata.
Potrivit dispozitiilor legale[77], urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procurorul de la parchetul de pe langa instanta ce judeca in prima instanta cauza , adica tribunalul .
In conformitate cu normele legii procesual penale, situatia persoanei mituite este independent de situatia persoanei mituitorului. Prin urmare achitarea mituitorului nu duce la inlaturarea raspunderii penale pentru cel mituit si invers, cu exceptia cazului in care s-a pronuntat din cauza inexistentei faptei deduse judecatii[80].
Sectiunea a II -a
Principalele probleme care trebuie clarificate prin
investigarea infractiunii de luare de mita
Sesizate despre savarsirea acestei infractiuni, organele de urmarire penala, trebuie sa lamureasca urmatoarele probleme:
calitatea persoanei care a pretins, a primit, acceptat sau nu a respins promisiunea ce i s-a facut.
activitatea ilicita a faptuitorului.
scopul activitatii infractionale.
banii si foloasele ce au constituit obiectul activitatii ilicite.
existenta concursului de infractiuni si posibilitatea extinderii cercetarilor pentru alte fapte si faptuitori.
masurile ce se impun pentru anularea efectelor actelor incheiate in conditiile luarii de mita.
1. Calitatea persoanei care a pretins, a primit, a acceptat ori nu a respins promisiunea ce i s-a facut
Subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita poate fi numai un functionar.[81] Legislatia noastra penala defineste notiunile de "functionar public" si de functionar. Astfel, "functionarul public" este o persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145. Cod penal, adica in serviciul unei unitati publice. La randul sau, un "functionar" este atat persoana ce intra in categoria functionarilor publici, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in art. 145, Cod penal .
Organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca in primul rand -daca este indeplinita cerinta legala privitoare la calificarea pe care trebuie sa o aiba autorul infractiunii. Aceeasi problema se pune si in cazul in care luarea de mita a fost savarsita in coautorat, fiecare din autorii care au contribuit nemijlocit -simultan sau succesiv - la savarsirea faptei trebuie sa aiba calitatea de functionar. Conditia privind calificarea autorului nu este necesara in cazul persoanelor care au participat la comiterea faptei in calitate de complici sau instigatori, fapta fiindu-le imputabila chiar daca nu au calitatea de functionar.
Trebuie precizat ca atunci cand luarea de mita este savarsita in coautorat investigarea trebuie sa clarifice si in ce modalitate au conlucrat faptuitorii pentru realizarea rezolutiei infractionale -de exemplu, o comisie de examen, complet de judecata, colectiv insarcinat cu anumite calitati de control, etc -precum si contributia fiecaruia la consumarea activitatii ilicite.
Persoana care a pretins, a primit, a acceptat ori nu a respins promisiunea ce i s-a facut poate sa fie si un functionar cu atributii de control.[83] Sarcina organelor de urmarire penala este de a stabili daca faptuitorul are o astfel de calitate, care ii confera acestuia calitatea de subiect al infractiunii de luare de mita in forma agravanta prevazuta de art. 254 Cod penal.
Calitatea de persoana cu atributii de control se determina concret pentru fiecare caz in parte, in functie de natura atributiilor de serviciu ale faptuitorului.[84] Au aceasta calitate paznicii, gardienii publici, organele garzii financiare, functionarii din Directia generala a controlului financiar de stat din Ministerul Finantelor si unitati subordonate, precum si orice alti functionari care conform dispozitiilor legale au atributii de control. In practica, s-a retinut infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 254 , al. 2, Cod penal in sarcina unei persoane care indeplinind functia de inspector comercial si avand atributia de a efectua controale in legatura cu respectarea legislatiei in vigoare in materie de comert, a cerut si a primit unele foloase materiale de la patronul unui magazin, pentru a nu lua masuri de sanctionare contraventionala in urma unor nereguli.
Mentionam ca, prin Legea nr. 42 /1991, care a modificat si completat Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, s-a prevazut, in art. 5 ca infractiunile de luare de mita, trafic de influenta si primirea de foloase necuvenite, comise de agentii constatatori, organele de urmarire penala sau de judecata a faptelor ce constituie contraventii sau infractiuni prevazute de prezenta lege, se pedepsesc in conformitate cu dispozitiile art. 254, 256, 257 din Codul penal, minimul si maximul pedepselor majorandu-se cu cate doi ani. Deci calitatea de faptuitor al infractiunii de luare de mita o pot avea si persoanele amintite anterior in situatiile concrete, mentionate.
Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca negasind situatia reglementata de art. 5 din Legea nr. 42 / 1991 pentru a face incadrarea juridica corecta a faptei, intrucat functionarii cu atributii de control savarsesc infractiunea de luare de mita, prevazuta de art. 254, alin. 2, Cod penal, cu exceptia celor chemati sa constate contraventiile si infractiunile prevazute de legea nr. 42 /1991, precum si pentru care se vor aplica dispozitiile speciale ale art. 5 din Legea nr. 42 / 1991.
Legea nr. 78 /2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, prevede categoriile de persoane carora li se aplica legea mai sus mentionata:
a) care exercita o functie publica, indiferent de modul in care au fost investite, in cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice.
b) Care indeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o insarcinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, in cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici.
c) Care exercita atributii de control, potrivit legii.
d) Care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la lit. a) si b), in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta.
e) Care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, in burse, in asigurari, in plasament mutual ori privitor la cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale.
f) Care detin o functie de conducere intr-un partid sau intr-o formatiune politica, intr-un sindicat, intr-o organizatie patronala ori intr-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie.
g) Alte persoane fizice decat cele prevazute la lit. a)-f), in conditiile prevazute de lege.
Alte situatii practice:
Inculpatul in calitatea sa de ofiter de politie -luand la cunostinta despre savarsirea unei fapte penale sau contraventionale si surprinzand pe unul dintre participanti -avea obligatia legala de a interveni chiar in afara competentei teritoriale a organului din care facea parte, pentru a efectua -in baza art. 213 din Codul de procedura penala -actele de cercetare ce nu sufereau amanare si a conserva probele descoperite. In consecinta fapta sa -de a fi pretins si primit bani si alte foloase materiale necuvenite, in scopul de a nu-si indeplini aceste indatoriri de serviciu -prezinta toate elementele constitutive al infractiunii de luare de mita.
Constituie infractiune de luare de mita si fapta controlorului CFR care in timpul exercitarii functiei sale, a primit si retinut pentru sine, sume de bani de la calatorii gasiti in tren fara legitimatii de calatorie, spre a nu incheia actele constatatoare ale contraventiilor savarsite.[86]
Infractiunea de luare de mita a savarsit-o si lucratorul unei statii PECO care a primit sume de bani pentru a vinde cantitati de petrol mai mari decat cele care puteau fi cumparate.[87]
Este subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita si expertul care primind de la o instanta judecatoreasca insarcinarea de a efectua o expertiza in una din cauzele de competenta acelei instante, primeste un folos material de la una din parti, pentru a intocmi raportul de expertiza in favoarea acesteia.[88]
Profesorul care fiind membru al comisiei de bacalaureat, a primit sume de bani pentru a asigura reusita unui candidat la acest examen, a savarsit infractiunea de luare de mita.[89]
Numai daca inculpatul, in calitatea sa de secretar al comisiei constituita la nivelul conducerii intreprinderii avea vreo atributie de serviciu in legatura cu repartizarea locuintelor, fapta de a cere unor angajati diferite sume de bani pentru a le repartiza locuinte, constituie infractiunea de luare de mita; daca nu avea astfel de atributie, in ipoteza ca banii s-au cerut in scopul sus mentionat, fapta nu poate fi calificata decat inselaciune.
2. Activitatea ilicita a faptuitorului
Lamurirea activitatii ilicite constituie sarcina principala a investigarii, aceasta impreuna cu calitatea faptuitorului -constituind conditia de baza pentru existenta infractiunii, cu alte cuvinte, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca in ce a constat actiunea faptuitorului, respectiv intr-o fapta comisiva -pretindere, primire -ori intr-una omisiva, de genul acceptarii sau nerespingerii promisiunii de bani sau alte foloase.
A primi inseamna a lua in posesie un obiect, care se inmaneaza, se daruieste ori a incasa o suma de bani. A pretinde ceva inseamna a cere cuiva in mod staruit, a formula o anumita pretentie. Pretinderea nu implica neaparat satisfacerea pretentiei formulate de faptuitor. Acceptarea reprezinta acordul explicit al faptuitorului la oferta de mituire. Nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin de catre un functionar, inseamna a accepta implicit (tacit) promisiunea de mituire. Este de remarcat ca legiuitorul a pus pe acelasi plan nerespingerea promisiunii cu acceptarea acesteia, considerand ca nerespingerea echivaleaza cu o acceptare tacita, functionarul fiind obligat sa refuze sau sa denunte persoanele care desfasoara o activitate de corupere.
Tot sub aspectul activitatii ilicite, cercetarea trebuie sa clarifice daca pretinderea sau primirea banilor sau altor foloase s-a facut in mod direct sau indirect, adica printr-un intermediar sau mai multi.[90] Literatura de specialitate apreciaza ca sunt intrunite elementele constitutive ale luarii de mita si in cazul in care folosul necuvenit a constat intr-un dar facut sotiei functionarului si acesta afland despre el si scopul in care a fost dat, nu l-a restituit. Desi sub aspectul existentei infractiunii nu prezinta nici o relevanta, modul in care s-au realizat actiunile comisive sau omisive, acest lucru trebuie precis determinat pentru stabilirea intregii participatii penale, persoanele putand sa fie dupa caz instigator sau complice.
In sensul art. 254 Cod penal, functionarul este autor al infractiunii de luare de mita, fie ca realizeaza personal activitatea specifica laturii obiective a infractiunii, fie ca o realizeaza prin intermediar, indirect. Nu va exista insa o luare de mita daca, cererea de bani sau alte foloase, facuta prin intermediar, nu a ajuns la cunostinta persoanei careia ii era adresata, ci s-a oprit la intermediar, care nu a transmis-o acelei persoane. Desi prin activitatea sa, intermediarul infaptuieste chiar actiunea constitutiva -pretinde, primeste, etc. -a infractiunii de luare de mita, totusi aceasta activitate fiind prin vointa legii fapta autorului, nu poate fi caracterizata, in ceea ce priveste pe intermediar, decat ca un act de ajutor, deci de complicitate. Iata si un exemplu din practica fostului Tribunal Suprem[92]: la rugamintea unui coleg de munca, inculpatul a intervenit pe langa seful biroului administrativ din cadrul intreprinderii la care lucrau toti trei, pentru ca acesta sa inlesneasca dintai ocuparea unei camere in caminul de nefamilisti; cel solicitat -condamnat in cauza pentru luare de mita a fost de acord, dar a pretins, prin intermediul inculpatului, o suma de bani, care i-a fost inmanata tot prin intermediul acestuia. Intrucat a intermediat, prin aceasta inculpatul a inlesnit primirea de catre functionar a unei sume de bani pentru a indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu, iar fapta sa intruneste elementele complicitatii la infractiunea de luare de mita (nu trafic de influenta). Daca intermediarul a conceput infractiunea de luare de mita si l-a determinat pe functionar sa o savarseasca prin intermediul sau, el va cumula si calitatea de instigator, urmand sa raspunda insa numai pentru instigare, intrucat aceasta absoarbe complicitatea. In cazul in care mita ajunge la mituitor prin intermediari, care actioneaza succesiv, intermediarii au calitatea de complici la infractiunea de luare de mita.
De asemenea, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca in ce a constat actul cu privire la care s-a luat mita si daca acesta intra in atributiile de serviciu ale functionarului in cauza. Prin urmare, trebuie sa se stabileasca daca pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii de bani ori alte foloase s-au facut cu privire la un act determinant si daca s-au concretizat printr-o activitate licita sau ilicita.[94]
In cazul in care autorul infractiunii de luare de mita l-a constrans pe mituitor sa-i promita, sa-i ofere sau sa-i dea bani ori alte foloase necuvenite, pentru conturarea intregului tablou al activitatii ilicite, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca, in concret, in ce s-a materializat constrangerea invocata. Spre exemplu, constrangerea ar putea consta intr-o amenintare cu desfacerea contractului de munca si trecerea in somaj, in refuzul incadrarii intr-o anumita functie, netrecerea pe statele de premieri, etc.
Existenta infractiunii de luare de mita nu este subordonata vreunei conditii privind locul si timpul savarsirii. Dar sub aspectul elementului material, pentru dovedirea existentei infractiunii, organele de urmarire penala trebuie sa dovedeasca faptul ca activitatea faptuitorului - pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii -a avut loc la un moment anterior indeplinirii, neindeplinirii, intarzierii in indeplinirea actului determinant privitor la indatoririle de serviciu ori unui act contrar acestor indatoriri.
Legat de activitatea ilicita a faptuitorului, atat literatura de specialitate cat si practica judiciara au statuat ca infractiune de luare de mita se consuma in momentul in care se realizeaza intelegerea dintre persoana care ofera si cea care primeste mita; ea se consuma si prin simpla acceptare a promisiunii facute functionarului sau prin nerespingerea unei atare promisiuni, predarea efectiva a banilor sau altor foloase putand sa aiba loc si ulterior sau chiar sa nu se realizeze.
Daca ulterior intelegerii de a se da anumite sume de bani ca mita, pentru ca cel mituit sa indeplineasca, succesiv, mai multe acte privitoare la functia sa, mituitorul a platit mai multe sume de bani promise la diferite intervale de timp, pe masura efectuarii acelor acte, nu se poate vorbi de o infractiune continuata de luare de mita.[95]
De asemenea constituie infractiune de luare de mita fapta functionarului de a primii bani sau alte foloase care nu i se cuvin, chiar daca nu indeplineste actul -legal sau ilegal - la care s-a obligat, fiind ca acest act sa intre in sfera atributiilor sale de serviciu.
Cand actul nu intra in acest cadru, insa functionarul a facut sa creada, pe cel care i-a oferit folosul necuvenit, ca are abilitatea legala de-al efectua, fapta constituie inselaciune.[96]
Primirea de catre un functionar a unei sume de bani, in timpul indeplinirii unui act privitor la functia sa, pentru a executa cu deosebita grija acel act, constituie infractiune de luare de mita, legea a creat un regim de sanctiune[97] numai pentru situatii in care primirea folosului necuvenit a avut loc dupa efectuarea actului ce intra in sfera atributiilor de serviciu ale functionarului.
Fapta inculpatului, contabil sef, de a accepta promisiunea casierului de a-i da sume de bani, pentru a nu se aduce la cunostinta conducerii unitatii ca acesta a sustras bani din casa, constituie infractiunea de luare de mita, pentru consumarea acestei infractiuni fiind suficienta acceptarea de catre functionar a promisiunii facute, chiar daca suma de bani nu i-a mai fost data ulterior sau i-a fost data intr-un ultim moment cand pierduse calitatea de functionar, prin pensionare sau orice alt mod.[99]
3. Scopul activitatii infractionale
Intrucat legea conditioneaza existenta infractiunii de luare de mita de urmarirea unui anumit scop, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca faptuitorul a actionat sau nu cu intentie calificata in acest scop.
Este de mentionat in legatura cu "scopul" indicat in art. 254 Cod penal, ca prin existenta infractiunii este suficient ca faptuitorul sa fi actionat in vederea finalitatii respective, fiind indiferent daca acel scop s-a realizat sau nu. Scopul caracteristic laturii subiective nu este cel de a obtine un folos material, ci acela de a face, a nu face, etc., un act privitor la indatoririle de serviciu. Obtinerea unor foloase ilicite reprezinta mobilul care il determina pe autor sa comita luarea de mita.
In acest sens s-a pronuntat si instanta noastra suprema[100] care avand de solutionat recursul unui inculpat condamnat pentru luare de mita, a decis ca fapt acestuia este un abuz in serviciu. Intr-adevar motiveaza Tribunalul Suprem -fapta inculpatului, sef al unei sectii de tamplarie, de a fi pretins si primit, fara drept diferite avantaje materiale de la muncitorii aflati in subordinea sa, sub pretext ca datorita deplasarilor ce trebuie sa le efectueze pentru procurarea materialelor, nu a fost in masura sa realizeze personal decat o productie mai redusa, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si nu infractiunea de luare de mita, deoarece, in situatia aratata nu se poate retine ca foloasele au fost date, asa cum prevede art. 254 Cod penal, in scopul indeplinirii ,neindeplinirii sau intarzierii indeplinirii de catre functionar a unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, cu numai ca acesta, indeplinindu-si abuziv atributiile de serviciu, in scopul obtinerii unor foloase ce nu i se cuveneau, a adus atingere intereselor legale ale unui muncitor aflat in subordinea sa.
Prin urmare, cercetarea trebuie sa lamureasca pentru ce s-a pretins, primit, acceptat sau nu s-au respins promisiunile de bani ori alte foloase necuvenite. Aceste actiuni trebuie sa aiba o finalitate precisa, respectiv indeplinirea, neindeplinirea ori intarzierea indeplinirii unui act -aratat explicit -de competenta functionarului corupt sau dupa caz, indeplinirea unui act contrar indatoririlor de serviciu ale acestuia.
Referitor la scopul activitatii ilicite a faptuitorului, practica judiciara ofera numeroase si variate exemple:
a. Cazuri de luare de mita in scopul indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu: un primar a primit anumite avantaje in scopul de a oficia mai repede o casatorie[101]; un angajat al unei intreprinderi comerciale a pretins si primit o suma de bani pentru a vinde masini de aragaz unor cumparatori ; un inspector -sef de personal-a pretins si primit foloase materiale pentru a interveni in actele preliminare in vederea incadrarii in munca a unor persoane.
b. Cazuri de luare de mita in scopul neindeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu: un organ de cercetare penala a primit bani pentru a nu intocmi actele necesare referitoare la identificarea autorilor unui furt[104]; o persoana delegata de o unitate pentru a-i apara interesele a primit bani spre a nu se prezenta la proces ; un controlor de bilete CFR a primit sume de bani, pentru a nu incheia acte de contraventie unor calatori fara bilet ; un contabil sef a acceptat promisiunea casierului de a-i da o suma de bani, pentru a nu aduce la cunostinta conducerii unitatii faptul ca sustrasese o suma de bani din casa ;
c. Cazuri de luare de mita in scopul intarzierii indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu: un functionar insarcinat cu executarea unui mandat de arestare a primit daruri de la cel urmarit, in scopul de a nu executa imediat, ci dupa o perioada de timp, acel mandat[108]
d. Cazuri de luare de mita in scopul indeplinirii unui act contrar indatoririlor de serviciu: un functionar vamal a primit o suma de bani in vederea intocmirii unui act fals, act ce intra in atributiile sale de serviciu[109]; un paznic a pretins si primit un material pentru a permite sustragerea de catre alte persoane a unor bunuri aflate in paza sa . De asemenea cand s-a predat o suma de bani pentru care functionarul, in cadrul atributiilor sale de serviciu, sa falsifice un inscris oficial, acesta savarseste -pe langa infractiunea de fals -si infractiunea de luare de mita. Imprejurarea ca sumele de bani primite de inculpat au fost solicitate de acesta cu titlu de imprumut este irelevanta sub aspectul existentei infractiunii de luare de mita. Din moment ce imprumutul a fost solicitat de functionar, pentru a face un act contrar indatoririlor sale de serviciu, toate elementele infractiunii de luare de mita -inclusiv intentia calificata -sunt, realizate.
4. Banii si foloasele ce au constituit obiectul activitatii ilicite
Clasificarea acestei probleme prezinta importanta din mai multe considerente.
In primul rand aceasta tine de insasi existenta infractiunii, mai exact de indeplinirea uneia din cerintele esentiale si anume, ca banii sau alte foloase necuvenite sa constituie obiectul pretinderii, primirii, acceptarii sau nerespingerii promisiunii. Daca in privinta notiunii de "bani" nu se ridica probleme deosebite, prin aceasta intelegandu-se monedele de hartie sau metal, romanesti sau straine, emise de o institutie bancara, cu putere circulatorie[111], in schimb nu intotdeauna sunt delimitate corect valorile asimilate acestei notiuni. In opinia noastra -conforma, de altfel, cu opinia exprimata in majoritatea lucrarilor de specialitate, sunt asimilate actiunii de "bani" si valori ce pot face public dovada valorii pecuniare pe care o reprezinta. Este vorba de titlurile de credit public, cecurile, titlurile de orice fel, care servesc efectuarii platilor -emise de institutiile de credit competente - precum si orice titluri sau valori asemanatoare. La randul ei, expresia de "alte foloase" desemneaza orice fel de avantaje de ordin patrimonial. Aria avantajelor de ordin patrimonial este foarte diversa, astfel putand constitui obiectul mitei, de exemplu, folosinta gratuita a unei locuinte, prestarea unor servicii in mod gratuit -repararea unui imobil -precum si alte "servicii" facute functionarului cum ar fi: amanarea platii unei datorii, acordarea de permisii, imprumuturi, comisioane, bunuri. Pot fi avantaje de ordin nepatrimonial, spre exemplu, acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altor distinctii onorifice. In aceeasi ordine de idei, trebuie aratat ca legea nu cere determinarea foloaselor ce constituie obiectul mitei. Dar asa cum s-a precizat pentru existente infractiunii este necesar sa se stabileasca faptul ca banii sau foloasele au fost date sau promise pentru ca functionarul sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa intarzie efectuarea unui anumit act, ori dupa caz, sa efectueze un anumit act, contrar indatoririlor de serviciu ale acestuia.
Trebuie sa precizam de asemenea ca foloasele ce constituie obiectul mitei pot fi bunuri mobile sau imobile. Din expresia "bani sau alte foloase", folosita in art. 254, alin. 1, Cod penal, pentru a desemna obiectul mitei si din expresia "bani, valori sau orice alte bunuri" folosite in art. 254, alin. 2, Cod penal, pentru a desemna obiectul confiscarii speciale nu rezulta vreo circumstanta de natura a exclude imobilele din sfera bunurilor ce pot fi date si luate ca mita.
Organele de urmarire penala trebuie sa urmareasca problemele concrete ivite in cauza, daca valoarea folosului material primit de functionar este foarte redusa. Astfel, oricare ar fi valoarea darului, acesta constituie un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a functionarului si se va avea in vedere infractiunea de luare de mita. Pentru a nu se retine infractiunea de luare de mita, trebuie sa nu existe un raport direct si explicit intre darurile primite, care au o valoare redusa si un anumit act din sfera atributiilor ce revin functionarului. Tinand cont de aceasta ultima conditie, conchidem ca nu constituie infractiunea de luare de mita, primirea de mici daruri ocazional -de exemplu cadouri de Anul nou -, precum nici primirea de mic daruri care exprima -din partea celor care ofera ori promit -manifestarea unui sentiment de recunostinta ori de respect profesional, iar nu o retributie.
Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca caracterul de retributie al mitei. Organele de urmarire vor stabili daca banii, foloasele sunt necuvenite, adica daca reprezinta un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a functionarului. Literatura de specialitate evidentiaza ca banii sau celelalte foloase pretinse, primite, acceptate ori nerespinse sa fie legal nedatorate, adica sa fie facute ca retributie, plata, rasplata.
Daca se dovedeste aspectul obiectiv al retributiei -adica existenta unei relatii intre darul pretins, primit sau promis si actul de serviciu pe care functionarul urmeaza a-l efectua, a nu-l efectua sau a-l indeplini cu intarziere- si aspectul subiectiv al retributiei -adica interesul personal si vointa de a retribui, din partea celui care da, precum si vointa si constiinta de a accepta o plata din partea celui care primeste -lipsa de proportie dintre valoarea darului si importanta actului de serviciu nu constituie un impediment in caracterizarea faptei de luare de mita. De altfel, faptul ca Tribunalul Suprem a considerat ilegala o solutie a instantei de fond care achitase pe inculpat pentru infractiunea de luare de mita, motivand ca exista o disproportie intre actul cerut inculpatului -darea unei solutii favorabile in proces -si plata ilicita a acestui act (suma modica pe care inculpatul a primit-o de la cel in cauza) Tribunalul Suprem arata ca art. 254 Cod penal nu are existenta unei proportii intre valoarea actului pretins de la functionar si suma de bani sau folosul ilicit obtinut de catre acesta.[113] Organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca daca nu cumva fapta de luare de mita nu are caracter penal, atunci cand este lipsita in mod vadit de importanta, in sensul art. 18, Cod penal. Dar, in acest caz, organele de urmarire penala trebuie sa tina seama nu numai de valoarea redusa a obiectului mitei, ci si de celelalte criterii privind mijloacele si modul de savarsire a faptei, scopul urmarit, imprejurarile in care a fost comisa, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si persoana si conduita faptuitorului.
De asemenea, trebuie retinut ca banii sau alte foloase sunt considerate necuvenite nu numai in cazul in care pentru indeplinirea unui act care este gratuit se pretinde sau se primeste o retributie, ci si atunci cand se pretinde ori se primeste peste ceea ce este datorat in mod legal ori, in raport si de situatie, se accepta ori nu se refuza o promisiune care depaseste ceea ce este legalmente datorat.
Lamurirea problemei banilor sau a foloaselor prezinta o mare importanta si din alt punct de vedere. Potrivit legii[115] "banii, valorile sau orice alte bunuri" care au facut obiectul luarii de mita se confisca. Organele de urmarire penala trebuie sa stie exact situatiile in care se confisca bunuri, care bunuri si in ce conditii, pentru a se evita aparitia unor situatii care sa contravina legii.
Trebuie subliniat ca obiectul confiscarii speciale[116] ca masura de siguranta consta in "bani, valori sau orice alte bunuri", deci pot fi confiscate numai avantajele patrimoniale si se poate dispune restabilirea situatiei anterioare. Confiscarea speciala opereaza atat asupra bunurilor mobile cat si asupra bunurilor imobile.
In cazul in care bunurile confiscarii nu se mai gasesc la inculpat -cel care a luat mita -ele vor fi luate de la persoanele ce le detin in momentul pronuntarii hotararii de condamnare. Situatia reglementata de art. 254, alin. 3, Cod penal referitoare la faptul ca doar bunurile, banii sau alte valori care au facut obiectul mitei nu se gasesc, condamnatul este obligat si la plata echivalentului lor in bani, are in vedere nu cazul in care bunurile nu mai sunt detinute de inculpat, ci situatia in care identificarea si preluarea lor nu mai sunt posibile in mod efectiv, fie pentru ca detinatorul nu este cunoscut, fie pentru ca bunurile au fost distruse ori consumate, fie pentru ca intre timp bunul a fost dobandit legal de un tert de buna credinta si ca atare, preluarea nu mai este posibila datorita unui impediment de ordin juridic. Cand insa lucrurile au fost restituite de functionar celui care i le-a dat, ele vor fi confiscate de la detinatorul actual - autor al infractiunii de dare de mita -iar daca dupa restituire, bunul a fost instrainat sau a fost consumat de acesta, obligatia de a plati echivalentul ii revine lui, iar nu inculpatului. Daca persoana care a dat bunul a fost constransa la aceasta prin diferite mijloace de catre functionarul corupt sau daca ea denunta fapta autoritatilor mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat, bunul se va restitui acelei persoane, iar daca i-a fost restituit intre timp de inculpat, nu se va mai confisca.
Daca banii sau bunurile supuse confiscarii provin din sustrageri din patrimoniul unor unitati publice, pentru care inculpatul a fost trimis in judecata alaturi de autorul luarii de mita, suma sau bunurile nu se confisca, ci trebuie restituite unitatii pagubite.
Daca infractiunea de luare de mita a fost comisa in participatie, instanta de judecata trebuie sa dispuna confiscarea numai a beneficiului realizat personal, deci a acelor bunuri care au revenit fiecarui participant in parte sau plata echivalentului in bani al acestora in masura in care bunurile nu se mai gasesc.
Daca faptuitorul a pretins bani, valori sau alte bunuri, dar pretentia sa nu a fost urmata de acceptarea sau desi acceptata, ulterior mituitul nu a mai primit nimic, nu se va putea proceda la confiscare, aceasta fiind lipsita de obiect. De asemenea, obligarea la plata nu mai poate avea ca obiect echivalentul valoric al bunurilor oferite, dar care nu s-au remis efectiv, nici al foloaselor promise, in cazul in care promisiunea nu a fost adusa la indeplinire.
In literatura juridica este dominanta ideea ca lucrurile care au luat locul altor lucruri initial dobandite prin infractiune trebuie confiscate ele insele ca "lucruri dobandite prin infractiune", deoarece "banii sau lucrurile substituite sunt tot atat de fara drept si ilicit detinute ca si lucrurile sau banii carora li s-au substituit"[118]. In practica judiciara intr-o cauza in care obiectul mitei l-a constituit o suma de 95.000 lei, s-a dispus confiscarea atat a automobilului cumparat cu o parte din acesti bani, cat si a unei sume de 22.000 lei, reprezentand diferenta dintre cuantumul sumei primite ca mita si valoarea autoturismului cumparat.
In practica s-a mai hotarat ca in cazul in care un anumit lucru -care nu se mai gaseste -intra de doua ori in sfera de incidenta a confiscarii speciale, suma ce trebuie platita ca echivalent va fi egala cu valoarea lui, luata in considerare o singura data.
5. Existenta concursului de infractiuni si posibilitatea extinderii
cercetarilor pentru alte fapte si faptuitori
Aceasta este o problema care trebuie sa stea tot timpul in atentia organelor de urmarire penala.
Infractiunea de luare de mita poate fi savarsita in concurs cu infractiunea de delapidare. Astfel, in practica s-a decis ca faptele unui revizor contabil de a nu inregistra plusurile contabile in gestiunea unui coinculpat si de a imparti ulterior cu el banii, echivalent plusului in gestiune -toate acestea in baza unei intelegeri prealabile- constituie complicitate la delapidare in concurs real cu infractiunea de luare de mita.[120]
Infractiunea de luare de mita poate fi savarsita in concurs cu infractiunea de furt. Astfel, faptele unui paznic al unei unitati de stat de a primi o suma de bani pentru a permite altei persoane sa sustraga bunuri din cele pe care le avea in paza si de a participa, apoi in mod nemijlocit, la savarsirea sustragerii constituie infractiunile de luare de mita si furt.[121]
Nu de putine ori, atunci cand banii sau alte foloase s-au dat pentru ca functionarul sa indeplineasca un act contrar indatoririlor sale de serviciu -fapta se savarseste in concurs cu infractiunile de fals -fie material, fie intelectual -si uz de fals. Astfel, faptele unui medic de a fi eliberat certificatele de concediu medical, fara a fi examinat pe salariatii beneficiari, in schimbul unor foloase materiale, constituie, pe langa infractiunea de luare de mita si infractiunea de fals intelectual.[122]
De asemenea, infractiunea de luare de mita poate fi savarsita in concurs cu alte infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Pentru fiecare caz in parte, organele de urmarire penala trebuie sa depuna toate diligentele in vederea stabilirii tuturor faptelor concurente alegand tactica de cercetare adecvata si metodologia specifica infractiunii respective.
In mod similar se pune problema si in cazul savarsirii luarii de mita in participatie, cercetarii revenindu-i sarcina sa lamureasca contributia fiecaruia la consumarea actului infractional, implicit, calitatea procesuala, fie de coautor, fie de instigator sau complice.
6. Masuri ce se impun pentru anularea efectelor actelor
Incheiate in conditiile luarii de mita
Dupa cum s-a precizat, actiunea ori inactiunea care constituie elementul material al infractiunii poate privi -alternativ - fie efectuarea unui act ilicit, fie a unui act ilicit, in aceasta ultima categorie intrand neindeplinirea, intarzierea in indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului, ori indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri. Pornind de la aceasta, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca ce efecte juridice au produs actele intocmite de faptuitor, atat fata de mituitor, cat si fata de terte persoane, paguba pricinuita si unde se localizeaza aceasta, etc. si sa intreprinda demersurile necesare catre organele competente pentru anularea actelor in cauza. Pe de alta parte, restabilirea situatiei anterioare[123] se impune si in cazul in care obiectul luarii de mita a constat dintr-un avantaj nepatrimonial.
Sectiunea a III -a
Activitatile care se intreprind pentru administrarea probelor
Printre acestea se inscriu:
Constatarea infractiunii flagrante
Ascultarea mituitorului in cazul in care acesta a fost constrans ori a denuntat fapta organelor de urmarire penala
Identificarea si ascultarea martorilor
Efectuarea perchezitiilor
Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri
Dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor
Ascultarea invinuitului sau inculpatului
Alte activitati ce se intreprind in raport cu specificul cauzei.
1.Constatarea infractiunii flagrante
In conformitate cu prevederile legii procesual penale[125], competenta de solutionare apartine procurorului. Totusi, potrivit acelorasi prevederi , orice organ de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de urmarire penala ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui, urmand ca ulterior lucrarile efectuate sa fie inaintate -de urgenta -procurorului, impreuna cu probele si mijloacele de proba administrate. Pe de alta parte, procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala, aceste dispozitii fiind obligatorii pentru organul de cercetare penala . Daca asa stau lucrurile din punct de vedere al legii procesual penale si practica judiciara confirma ca majoritatea sesizarilor privind infractiunea de luare de mita sunt adresate organelor de cercetare penala a politiei.
Primind o astfel de sesizare, organele de cercetare penala trebuie sa desfasoare o serie de activitati pregatitoare. Pentru a se conforma intru totul prevederilor legale care statueaza ca "organele de cercetare penala sunt obligate sa incunostinteze de indata pe procuror despre infractiunile de care au luat cunostinta", organul de cercetare penala il va instiinta pe procuror despre sesizarea primita, conditiile, locul, timpul cand urmeaza inmanat folosul necuvenit, scopul acestuia, persoana mituitorului si a celui mituit, s.a.. In continuare, tinand cont de dispozitiile procurorului, organul de cercetare penala va proceda -dupa caz -, fie la inaintarea actului de sesizare, fie la pregatirea activitatii de prindere in flagrant, fie la participarea, alaturi de procuror, la aceasta activitate. Dintre situatiile mentionate ne vom opri numai la cea in care organul de cercetare penala al politiei organizeaza si desfasoara prinderea in flagrant, fara participarea altor organe.
Fara a intra in detalii, precizam ca pregatirea unei asemenea activitati presupune o pregatire temeinica, orice eroare putand duce la ratarea actiunii. Astfel, organul de cercetare penala trebuie sa desfasoare urmatoarele activitati de pregatire:
Cunoasterea unor date cu privire la cel care da mita, cat si cu privire la cel care ia mita, interesand -in primul rand- daca cel de-al doilea are calitatea de functionar, locul de munca, atributiile de serviciu, etc.
Motivul darii -luarii de mita, actul cu privire la care s-au pretins, primit, acceptat sau nu s-au respins banii ori foloasele necuvenite si in principal, daca s-a intocmit deja un act contrar indatoririlor de serviciu ale functionarului corupt.
Locul si conditiile in care urmeaza sa se faca predarea -primirea banilor ori folosului necuvenit si particularitatile locului respectiv sub aspectul amplasarii, intrarilor si iesirilor, a prezentei altor persoane, etc.
Stabilirea momentului interventiei, acesta situandu-se imediat dupa ce functionarul a intrat in posesia banilor sau foloaselor ce nu i se cuvin; in felul acesta se realizeaza atat prinderea acelui care a dat mita, cat si a celui care a primit-o[128].
Constituirea echipei ce urmeaza sa actioneze, instruirea membrilor componenti si stabilirea modalitatilor de legatura.
Deplasarea la locul unde urmeaza sa fie inmanati banii sau folosul necuvenit cu asigurarea unei depline conspirativitati a actiunii.
Desfasurarea si materializarea infractiunii flagrante nu ridica probleme deosebite, ea desfasurandu-se conform regulilor de tactica criminalistica cunoscute, valabile in cazul constatarii in flagrant a oricarei fapte de natura penala: stabilirea martorilor asistenti, identificarea martorilor oculari, stabilirea activitatii ilicite desfasurate in momentul constatarii, prezentarea calitatii, identificarea faptuitorilor -mituitor si mituit -efectuarea perchezitiilor corporale si dupa caz, asupra bagajelor si mijloacelor de transport, luarea masurilor cu privire la infractor si la sumele de bani ori bunurile ce au constituit obiectul darii-luarii de mita, etc[129].
Situatia de mai sus priveste cazurile cand constatarea infractiunii flagrante vizeaza prinderea atat a functionarului necinstit, cat si a celui care a dat mita. Dar, acest lucru se intampla extrem de rar in practica organelor judiciare. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, sesizarea organelor judiciare se face prin denuntul celui caruia i s-au pretins de catre functionar bani sau alte foloase, ori prin extinderea cercetarilor in cauzele aflate in lucru. In primul caz, dupa primirea denuntului si ascultarea detaliata a denuntatorului, organul de cercetare penala procedeaza la intocmirea unui proces verbal -cu seria fiecarei bancnote[130]- ce urmeaza sa fie inmanate functionarului care a pretins mita, ori, dupa caz, caracteristicile individuale ale obiectului ce va constitui folosul necuvenit .
Procesul verbal trebuie sa contina urmatoarele:
PROCES VERBAL
Anul..., luna..., ziua...., ora.., in....,
........... si .........., din ......
(grad, nume, prenume) (grad, nume, prenume)
Avand in vedere denuntul numitului ........., din......, str......., judet........, din care rezulta ca i s-a pretins drept mita ........, de catre....... functionar(salariat) in cadrul ......, in scopul ........., banii urmand a fi inmanati pe data de ......, orele......, in.......,
Astazi, data de mai sus, in prezenta numitului ......... si a martorilor asistenti ..................., am procedat la verificarea si mentionarea seriilor fiecareia din bancnotele ce compun suma de ...... lei, dupa cum urmeaza: .................
Verificarea si inscrierea seriilor s-a facut la ............
(sediul organului de politie)
activitatea desfasurandu-se intre orele.........
Suma respectiva a fost introdusa intr-un plic de hartie, avand imprimat pe verso urmatorul inscris: CONNEX GSM, DIALOG, etc.
Martorii asistenti si denuntatorul nu au de facut observatii, nici cu privire la modul cum s-a desfasurat activitatea si nici cu privire la cele consemnate in procesul-verbal.
Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal, intr-un singur[132] exemplar.
Organ de cercetare penala Martori asistenti Denuntator
1..... .....
2.....
In literatura de specialitate se considera necesitatea aplicarii -cu ocazia inscrierii seriilor de bancnote a capcanelor criminalistice[133], ulterior acestea fiind supuse constatarii tehnico-stiintifice, in felul acesta facandu-se proba indubitabila a luarii mitei. Nu negam valoarea probatorie a unei astfel de metode, mai ales cand se mentioneaza printr-un raport de constatare tehnico-stiintifica. In schimb ne exprimam serioase rezerve, fata de acest procedeu, din urmatorul considerent: banii astfel marcati urmeaza sa fie scosi din circuitul de credite si plati. Ori, in conditiile actuale, nici o banca -de stat, sau cu capital privat -nu ar accepta acest lucru -respectiv sa-si diminueze patrimoniul cu suma respectiva, plus dobanzile aferente.
2. Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri
Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri se impune -in primul rand -pentru a stabili daca cel in cauza are calitatea de functionar, deci poate fi, potrivit legii, autor al infractiunii de luare de mita. In al doilea rand, activitatea vizeaza stabilirea indatoririlor de serviciu si implicit, daca actul privitor la care s-a pretins, primit, acceptat ori nu s-a respins promisiunea de bani sau alte foloase era de competenta autorului. Totodata, prin aceasta activitate se urmareste verificarea si ridicarea actului intocmit de functionarul corupt, mai ales cand acesta s-a efectuat contrar indatoririlor de serviciu ale acestuia. Dupa cum de mare importanta pentru probarea activitatii infractionale sunt inscrisuri depuse de cel care a dat ori caruia i s-a pretins mita: cereri, memorii, raspunsurile primite la cererile si memoriile anterioare, etc. De asemenea, din registrele de evidenta aflate in unitatea unde isi desfasoara activitatea functionarul corupt, pot fi extrase diverse date utile cum ar fi: data inregistrarii si numarul de inregistrare, functionarul caruia i s-a repartizat lucrarea, data solutionarii si solutia propusa, contestatiile propuse, etc.
In cazul in care exista date ca autorul detine anumite inscrisuri si -la cererea organelor de cercetare penala -refuza sa le predea, se va proceda la ridicarea silita, respectandu-se intocmai regulile privitoare la efectuarea acestei activitati[134].
3. Dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor
Specifice acestui gen de infractiuni sunt constatarile tehnico-stiintifice sau expertizele grafice, grafoscopice si examenul tehnic al documentelor. Obiectul constatarii tehnico-stiintifice ori expertizei grafice poate fi orice inscris emanat de la faptuitor, inclusiv actul intocmit de functionar in conditiile luarii de mita, sarcina acestora fiind identificarea scriptorului[135].
In cazul in care in urma pretinderii, primirii, acceptarii ori nerespingerea banilor sau altor foloase, functionarul ori salariatul a intocmit un act fals, in sarcina examenului tehnic al documentelor sta lamurirea urmatoarei problematici:
q Daca actul in litigiu este autentic sau nu
q Modalitatile in care s-a facut alterarea sau contrafacerea
q Continutul inscrisului inainte de inlaturarea textului initial si procedeele folosite pentru inlaturare
q Daca stampila aplicata pe actul in litigiu este sau nu autentica
q Daca fotografia de pe actul respectiv este sau nu cea originala care demonstreaza aceasta[136].
4. Ascultarea invinuitului sau inculpatului
Tinand cont de modalitatile normative si faptice de comitere a infractiunii, precum si de imprejurarile concrete ce au precedat, insotit si succedat luarea de mita, ascultarea invinuitului sau a inculpatului trebuie sa duca la urmatoarele aspecte:
Ø Functia pe care o indeplineste si atributiile de serviciu corespunzatoare acestei functii;
Ø Imprejurarile in care l-a cunoscut pe mituitor;
Ø Actul solicitat de cel care a dat mita;
Ø Daca actul respectiv intra sau nu in atributiile sale de serviciu, ori era contrar acestor indatoriri;
Ø Cine a avut initiativa darii banilor sau foloaselor;
Ø In ce au constat sumele de bani si natura foloaselor pretinse, primite, acceptate sau nerespinse;
Ø Ce actiuni concrete a intreprins, respectiv daca a indeplinit, nu a indeplinit, a intarziat efectuarea actului, ori a efectuat un act contrar atributiilor de serviciu;
Ø Destinatia banilor ori foloaselor necuvenite primite;
Ø Consecintele juridice ale activitatii infractionale desfasurate;
Ø Alti participanti la savarsirea infractiunii si rolul fiecaruia in consumarea faptei, implicit, cota parte ce a revenit fiecaruia din banii si foloasele primite;
Ø In ce a constat constrangerea exercitata impotriva celui ce a dat banii ori foloasele si motivele care l-au determinat si procedeze in acest mod;
Ø Alte persoane care mai cunosc despre fapta si imprejurarile comiterii ei;
Ø Daca a mai savarsit alte fapte similare, cand, persoanele implicate, etc.;
Ø Probele pe care le solicita in apararea sa.
5. Alte activitati ce se intreprind, in raport cu specificul cauzei
In functie de modalitatile faptice de comitere si imprejurarile concrete ale cauzei pot fi efectuate si alte activitati de urmarire penala. Astfel, pot fi efectuate prezentari pentru recunoasterea persoanelor din grup, in special in cazul existentei participatiei penale.
Alteori, pentru eliminarea contrazicerilor esentiale intre declaratiile persoanelor ascultate, se va proceda la efectuarea confruntarii.
In aceeasi ordine de idei, se inscrie si solicitarea -prin adresa scrisa -a indatoririlor de serviciu ale functionarului autor al luarii de mita, precum si a caracterizarii privind modul in care cel in cauza s-a achitat de sarcinile profesionale, conduita la locul de munca, daca a fost sanctionat sau nu disciplinar, etc.
De asemenea, trebuie desfasurate activitati pentru identificarea persoanelor care au cunostinta despre savarsirea faptei si imprejurarile comiterii ei. Aceste persoane vor fi ascultate in calitate de martori, urmarindu-se obtinerea unor date despre faptuitor, mituitor, conditiile concrete ale savarsirii infractiunii.
Martorii vor fi de cele mai multe ori mediati, adica au auzit despre comiterea acestor fapte, neasistand nemijlocit la consumarea infractiunii.
Aceste activitati se vor desfasura respectandu-se regulile tactice cunoscute[137]
C A P I T O L U L III
PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA INFRACTIUNII DE DARE DE MITA
Sectiunea I
Reglementare juridica
Potrivit legii[138], darea de mita este fapta persoanei care, direct sau indirect, promite, ofera ori da bani sau alte foloase unui functionar, pentru ca acesta din urma sa indeplineasca, sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri.
Pericolul social deosebit al acestei infractiuni rezida in aceea ca ea aduce atingere relatiilor sociale a caror formare, dezvoltare si desfasurare normala nu ar fi posibile fara asigurarea unui climat corespunzator bunului mers al unitatilor publice si private si fara protejarea probitatii functionarilor in indeplinirea atributiilor de serviciu fata de actiunile de coruptie la care ar fi expusi. Din modul in care este incriminata aceasta fapta in legea penala se desprinde ideea ca cel ce da mita -mituitorul -este autorul unei infractiuni de sine statatoare -dare de mita -si nu participant[139] la infractiunea de luare de mita.
Darea de mita, spre deosebire de luarea de mita, nu constituie o infractiune de serviciu, ci o infractiune in legatura cu serviciul; ea se caracterizeaza printr-o actiune de corupere exercitata de un particular asupra unui functionar. In cazul darii de mita, subiectul activ nemijlocit este nedeterminat. Prin urmare el poate fi orice persoana fizica, chiar un functionar care corupe pe un alt functionar. De asemenea, fapta poate fi savarsita de mai multi autori, daca fiecare a contribuit nemijlocit -in mod simultan sau succesiv -la consumarea activitatii infractionale. Totodata, la savarsirea acestei infractiuni pot exista si alti participanti in calitate de instigatori sau complici.
In ceea ce priveste obiectul juridic -atat cel generic, cat si cel special -este identic cu cel al infractiunii de luare de mita. Obiectul material lipseste si in cazul darii de mita. Bunurile si valorile date de mituitor, reprezinta obiectul mitei. In mod similar, in situatia in care folosul necuvenit consta in prestarea unei munci, munca prestata devine obiect al mitei.
Situatia premisa, ca parte componenta in structura infractiunii, presupune existenta in prealabil a unui serviciu, ce functioneaza in cadrul unei unitati publice sau private, avand competenta de a efectua acte de natura celor ce ocazioneaza savarsirea darii de mita, serviciu in cadrul caruia isi exercita atributiile functionarul necinstit. Fara existenta acestei situatii premise, nu se poate concepe existenta infractiunii de dare de mita.
De asemenea, pentru realizarea continutului constitutiv al infractiunii, latura obiectiva trebuie sa fie alcatuita dintr-un element material, insotit de anumite cerinte esentiale, urmarea imediata si legatura de cauzalitate.
In legatura cu elementul material, acesta se concretizeaza in actiunea de corupere -dare de mita -care se poate realiza prin mai multe modalitati normative, respectiv promisiunea, oferirea ori darea de bani sau alte foloase in scopul indeplinirii, neindeplinirii sau intarzierii indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului ori in vederea savarsirii unui act contrar acestor indatoriri.
Pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de dare de mita este necesara indeplinirea unor conditii concomitente[140]:
Prima conditie consta in aceea ca promisiunea, oferirea sau darea sa aiba obiect bani sau alte foloase;
A doua conditie consta in aceea ca banii sau foloasele promise, oferite sau date sa fie necuvenite, sa nu fie datorate potrivit legii, deci sa aiba caracter de retributie, adica sa constituie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinant, aratat in mod explicit[141]. Foloasele sunt necuvenite si atunci cand se promite, se ofera sau se da peste ceea ce este datorat in mod legal;
A treia conditie consta in aceea ca promiterea, obtinerea sau darea de bani sau alte foloase sa se fi comis anterior indeplinirii, de catre functionar a actului in vederea caruia mituitorul a actionat, sau cel tarziu, in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu. In cazul promisiunii -ca modalitate de realizare a elementului material al actului de serviciu solicitat, deoarece infractiunea s-a consumat odata cu formularea promisiunii;
Ultima cerinta este aceea ca actul pentru a carui indeplinire, neindeplinire, subiectul activ -mituitorul -promite, ofera sau da bani ori alte foloase sa fie un act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului ori un act contrar acestor indatoriri.
Legat de aceste cerinte esentiale, atat practica judiciara, cat si literatura de specialitate[142] s-au pronuntat in sensul ca este irelevant daca promisiunea sau oferirea de bani ori alte foloase au fost sau nu urmate de acceptarea din partea functionarului. De asemenea, nu prezinta nici un fel de relevanta juridica faptul ca promisiunea de bani sau alte foloase a fost sau nu urmata de executare sau daca s-a realizat scopul urmarit prin coruperea functionarului. Infractiunea subzista daca s-a facut dovada ca mituitorul a promis, a oferit sau a dat bani sau alte foloase in scopul indeplinirii, neindeplinirii ori intarzierii indeplinirii actului precis determinat sau indeplinirea unui act -de asemenea determinant -contrar indatoririlor de serviciu ale functionarului.
Evident ca pentru existenta laturii obiective este necesar ca actiunea ce formeaza elementul material al infractiunii -promisiunea, oferirea, darea de bani sau alte foloase -sa produca o urmare imediata, respectiv crearea starii de pericol pentru buna desfasurare a activitatii unitatilor publice si private prin lezarea valorilor sociale privind probitatea de care trebuie sa dea dovada functionarii in exercitarea atributiilor de serviciu. Legatura de cauzalitate -care intregeste latura obiectiva -rezulta din insasi materializarea actiunilor intreprinse de faptuitor.
Cat priveste latura subiectiva, investigarea trebuie sa dovedeasca faptul ca actiunea faptuitorului a fost savarsita cu vinovatie si anume cu intentie directa. Stabilirea intentiei de a da mita este absolut obligatorie, atat pentru dovedirea existentei infractiunii, cat -mai ales -pentru a stabili daca in cauza mituirea s-a facut in conditii de constrangere a mituitorului[143]-caz ce exclude existenta faptei -ori faptuitorul se bucura de impunitatea prevazuta de lege , daca a denuntat autoritatii fapta mai inainte ca organele de urmarire penala sa fi fost sesizate despre aceasta actiune.
Sub aspect procesual penal, pentru infractiunea de dare de mita, actiunea penala se pune in miscare din oficiu, urmarirea si judecarea facandu-se potrivit procedurii urgente reglementata de Legea nr. 83 din 21 iulie 1992. in ceea ce priveste competenta, urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procurorul competent sa exercite supravegherea[145], respectiv de catre procurorul de la parchetul corespunzator instantei care judeca in prima instanta cauza , adica a tribunalului .
Sectiunea a II -a
Problemele care trebuie clarificate prin investigarea
infractiunii de dare de mita
Infractiunea de dare de mita -denumita in literatura juridica coruptie activa -are o stransa legatura cu infractiunea de luare de mita[148]. Aceste doua tipuri de coruptie constituie insa doua infractiuni de sine statatoare. Sub aspectul investigarii criminalistice, problemele pe care trebuie sa le clarifice aceasta sunt asemanatoare cu cele de la luarea de mita, diferentierile tinand de activitatea ilicita desfasurata de faptuitor, calitatea acestuia si anumite situatii cand acesta este exonerat de raspundere penala. Din acest considerent, pentru celelalte probleme -scopul urmarit prin activitatea ilicita, existenta concursului de infractiuni, posibilitatea extinderii cercetarilor pentru alte fapte sau faptuitori, masurile luate pentru anularea efectelor juridice ale actelor intocmite in conditiile darii-luarii de mita, etc.- facem trimitere la explicatiile date atunci cand s-a analizat luarea de mita.
1. Calitatea faptuitorului
Daca la luarea de mita, subiect activ nemijlocit nu poate fi decat un functionar, in cazul infractiunii de dare de mita, autor poate fi orice persoana fizica care indeplineste conditiile generale -de varsta si responsabilitate -cerute de lege. Faptul ca legea nu cere o calificare anume a faptuitorului, duce la concluzia ca darea de mita poate fi savarsita chiar si de un functionar care actioneaza pentru coruperea altui functionar. Dar, functionarul care da mita este o persoana particulara in raport cu functia si serviciul pe care le indeplineste functionarul mituit. Si aceasta fapta poate fi savarsita in participatie atat in forma coautoratului, cat si a instigarii si complicitatii. Evident, nici pentru acestia din urma, pentru existenta infractiunii, nu se cere vreo calificare a faptuitorilor. Investigarea trebuie sa clarifice, in concret, contributia acestora la derularea si consumarea activitatii, modul in care au conlucrat pentru realizarea rezolutiei infractionale.
Organele de urmarire penala, daca este cazul, trebuie sa clarifice toate aspectele activitatii ilicite care s-au realizat printr-un intermediar. Astfel este considerat autor al infractiunii de dare de mita, persoana care promite, ofera sau da bani sau alte foloase unui functionar printr-un intermediar. In acest caz, organele de cercetare penala trebuie sa stabileasca daca promisiunea, oferta sau folosul dat prin intermediar ajunge la functionarul care, in virtutea functiei si atributiilor de serviciu, indeplineste, nu indeplineste, intarzie indeplinirea unui act licit sau face un act contrar -deci ilicit -atributiilor sale de serviciu, pentru ca numai in acest caz are loc consumarea infractiunii. Daca actiunea tipica a infractiunii de dare de mita se opreste la intermediar, ramanand necunoscuta functionarului, nu se poate retine infractiunea de dare de mita pentru cel care a promis, a oferit sau a dat bani sau alte foloase prin intermediar. De asemenea, organele de urmarire penala trebuie sa cunoasca situatia juridica a intermediarului prin care se da mita. Acesta este complice la infractiunea de luare de mita si nu la cea de dare de mita[149]. In cazul in care chiar intermediarul a conceput infractiunea si l-a determinat pe mituitor sa o comita prin intermediul sau, el va cumula calitatea de instigator si complice, dar va fi pedepsit doar pentru instigare la dare de mita, pentru ca instigarea ca forma de participatie principala absoarbe complicitatea.
2. Activitatea ilicita desfasurata
Pentru lamurirea modalitatilor in care s-a realizat actiunea de corupere a functionarului, investigarea trebuie sa clarifice, in concret, in ce a constat aceasta, altfel spus, daca fapta s-a savarsit prin darea de bani ori alte foloase, prin oferirea sau promisiunea acestora unui functionar pentru ca acesta din urma sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa intarzie ori sa faca un act contrar indatoririlor sale de serviciu.
In ce priveste modalitatea normativa a promisiunii, organele de urmarire penala trebuie sa clarifice daca mituitorul a facut un angajament, o fagaduiala sau si-a asumat o obligatie fata de un functionar pentru a-i remite in viitor -intr-un termen determinat sau fara termen - o suma de bani sau alte foloase. Promisiunea poate fi facuta verbal sau in scris, poate fi expresa sau aluziva. Sarcina organelor de urmarire penala este aceea de a stabili daca promisiunea este serioasa -pentru a exista fapta- sau daca este vaga ori imposibil de realizat -situatie in care nu se poate retine infractiunea de dare de mita -chiar daca foloasele nu sunt determinate sub aspectul calitatii si cantitatii. O problema esentiala de clarificat in ceea ce priveste promisiunea unor bani sau alte foloase, este aceea de a stabili daca promisiunea a ajuns la cunostinta destinatarului -functionarul - necerandu-se ca functionarul caruia ii este adresata promisiunea sa inteleaga pe deplin despre ce este vorba. Asadar, organele de urmarire penala vor stabili consumarea infractiunii de dare de mita chiar daca functionarul caruia i se promite nu pricepe, intrucat nu se poate inlatura vinovatia celui care promite pentru simplu fapt ca functionarul este "greu de cap" si nu pricepe ce i se cere sau "nu-si crede urechilor" cand i se face o promisiune clara[150]. Organul de urmarire penala trebuie sa aiba in vedere ca promisiunea de a da mita nu implica actul corelativ al acceptarii sau nerespingerii, ea fiind un act unilateral al celui care urmareste sa corupa un functionar.
Prin oferire, organele de urmarire penala trebuie sa inteleaga si sa stabileasca existenta unei propuneri facute functionarului de a-i da bani sau alte foloase, insotita de prezentarea acestora sau de punerea lor efectiva la dispozitia lui. Pentru exemplificare, mentionam: aratarea banilor, aratarea plicului, insotita de un semn elocvent, lasarea banilor ca si cum ar fi fost uitati, pe o masa; introducerea bancnotelor printre unele acte remise functionarului. Trebuie stabilit de asemenea ca oferta este precisa, neechivoca si ca este concretizata intr-o actiune efectiva, reala. Oferta trebuie de asemenea sa porneasca din initiativa particularului -mituitorului- si sa fie voluntara si spontana. Daca oferta este precedata de promisiune, infractiunea se consuma odata cu formularea promisiunii, dar surprinderea mituitorului si mituitului in momentul ofertei, in aceasta situatie, are menirea de a proba infractiunea de dare de mita si pe aceea de luare de mita. Daca oferta nu a fost precedata de promisiune, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca momentul ofertei, pentru a se stabili momentul consumarii infractiunii de dare de mita, chiar daca oferta nu este primita.
In ceea ce priveste a treia modalitate de savarsire a infractiunii -darea de bani sau alte foloase -organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca daca actiunea mituitorului a constat in inmanarea sau predarea celui mituit a banilor sau foloaselor.
Constituie infractiunea de dare de mita: fapta unei persoane de a fi oferit o suma de bani unor organe de urmarire penala -care aveau latitudinea de a o lasa in stare de libertate ori de a o trimite in judecata in stare de arest -pentru a nu o aresta[151]; fapta unei persoane de a oferi o suma de bani unui organ de cercetare penala in scopul de a nu-i dresa acte privitoare la savarsirea unei infractiuni ; fapta unei persoane de a oferi o suma de bani unui organ de cercetare penala care, desi nu are atributia de a rezolva cauza, ar putea sa refaca cercetarea, prin denaturarea actelor de urmarire in asa fel incat, in cele din urma, s-ar putea ajunge la solutionarea cauzei de procuror in sensul dorit de mituitor ; fapta unui inculpat de a fi dat unui tehnician o suma de bani pentru ca acesta sa-i faciliteze receptionarea unei cantitati de miere falsificata ; fapta unei persoane care a oferit o suma de bani unei functionare pentru a o determina sa-i dea doua foi de hartie alba cu sigiliul institutiei, sigiliu care se afla in mod permanent la seful biroului ; fapta unor gestionari de a imparti cu revizorul contabil plusurile constatate in gestiunea lor, pe care acestia, in baza unei intelegeri prealabile, omisesera sa la inregistreze, constituie pe langa infractiunea de delapidare, infractiunea de luare de mita pentru gestionari si luare de mita pentru revizorul contabil .
In practica judiciara recenta s-a retinut infractiunea de dare de mita pentru o persoana care afland ca un prieten al sau -fata de care se efectuau cercetari penale -a fost retinut si condus la sediul politiei de un ofiter de politie, a oferit acestuia -fiind insa refuzat- un inel de aur pentru a-l pune in libertate pe prietenul sau, chiar daca ordonanta de retinere a fost emisa de un alt ofiter de politie, care a si continuat urmarirea penala.
Organele de urmarire penala trebuie sa clarifice daca functionarul caruia i s-au promis, oferit sau dat foloasele are sau nu competenta de a efectua actul in vederea caruia particularul a efectuat actiunea de mituire. Daca functionarul nu are o asemenea competenta, nu se va putea retine infractiunea de dare de mita.
Ca si luare de mita, investigarea trebuie sa clarifice daca banii sau foloasele au fost date in scopul efectuarii de catre mituit a unor acte licite sau ilicite referitoare la indatoririle de serviciu ale functionarului. Clarificarea activitatilor concrete in care faptuitorul a realizat actiunea de corupere prezinta importanta si sub aspectul confiscarii sumelor de bani sau foloaselor materiale ca au constituit obiectul darii de mita, stiut fiind ca dispozitiile privitoare la confiscare prevazute in cazul luarii de mita[157] se aplica in mod corespunzator si in cazul darii de mita, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare.
3. Existenta constrangerii de a da mita
Potrivit legii, daca promisiunea, oferirea sau darea de bani s-a facut datorita faptului ca mituitorul a fost constrans la aceasta de catre functionarul la care a apelat, o astfel de imprejurare duce la inlaturarea caracterului penal al faptei. Prin urmare, daca se constata acest lucru infractiunea de dare de mita nu mai subzista.
Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca ca prin constrangere s-a provocat un sentiment de teama legat de iminenta suportare a unui prejudiciu si acesta este generatorul unei presiuni psihice de natura a inlatura posibilitatea liberei determinari si dirijari a vointei mituitorului. Daca, in cazul darii de mita, constrangerea nu s-ar concretiza intr-o asemenea presiune psihica, provocata de teama de a suferi in mod iminent un grav prejudiciu, nu s-ar mai putea vorbi de constrangere, ci eventual de o simpla pretindere de mita, in sensul art. 254, alineatul 1 din Codul penal. Constrangerea -s-a aratat in literatura de specialitate[159] -trebuie sa fie de natura sa suprime sau sa restranga libertatea sau capacitatea de autodeterminare a persoanei asupra careia este exercitata -mituitorul -incat sa o sileasca la o conduita impusa sau pretinsa de mituit.
Organele de urmarire penala au obligatia ca, ori de cate ori stabilesc existenta constrangerii, sa constate mijlocul folosit de faptuitor pentru a constrange, primejdia reala sau aparenta la care a fost supus cel constrans si starea de temere, de alarmare, de natura a justifica atitudinea sa de a fi cedat in fata constrangerii.
Totodata trebuie clarificat aspectul daca initiativa darii de mita a apartinut mituitorului sau celui mituit, in prima situatie existand infractiunea de dare de mita, chiar daca, ulterior, functionarul care a primit mita a staruit pe langa mituitor sa-i aduca bunurile oferite. In acest sens s-a pronuntat si practica judiciara[160] argumentandu-se ca daca initiativa darii de mita a apartinut mituitorului, inseamna ca infractiunea de dare de mita s-a consumat din acel moment, adica anterior staruintei depuse de functionarul mituit pentru remiterea bunurilor promise.
Din punct de vedere procesual, in cazul in care mituitorul a actionat fiind constrans, se va pronunta scoaterea[161] acestuia de sub urmarire in faza urmaririi penale si achitarea sa in faza judecatii.
4. Existenta denuntului celui caruia i s-a pretins ori a
primit bani ori alte foloase necuvenite.
Aceasta reprezinta una din problemele esentiale ale investigarii, fiind cunoscut faptul ca, in conformitate cu prevederile legii penale[163], nu se pedepseste mituitorul daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat despre acea infractiune. Ratiunea existentei unui astfel de caz special de imputare rezida in inlesnirea acordata de legiuitor persoanelor ce intra in contact cu functionarii necinstiti, avand menirea sa duca la accelerarea represiunii, identificarea prompta a celor care au luat mita si obtinerea probatoriilor necesare dovedirii faptei si vinovatiei.
Atat in literatura de specialitate, cat si in practica judiciara s-au purtat discutii in legatura cu intelesul termenului de "autoritate" in raport cu acesta apreciindu-se daca cel care face denuntul se poate sau nu bucura de impunitatea prevazuta de legea penala.
Literatura si practica judiciara s-au pronuntat in sensul ca autodenuntul poate fi facut in fata oricarei autoritati, chiar daca nu este competenta sa efectueze urmarirea penala in acea materie, cu precizarea ca in acest din urma caz, autoritatea care a primit denuntul are obligatia de a incunostinta -de indata -organul de urmarire penala competent. In alta ordine de idei, denuntul poate fi facut in orice forma, investigarea avand obligatia sa clarifice daca acesta s-a facut inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pe alte cai despre savarsirea infractiunii. Rezulta ca beneficiul impunitatii este realizat si in cazul in care autodenuntul survine in timpul efectuarii actelor premergatoare ori atunci cand se incheie actele de constatare , atat actele premergatoare cat si actele de constatare respective fiind anterioare sesizarii organelor de urmarire penala. Problema trebuie privita si sub aspectul restituirii banilor sau celorlalte foloase, restituirea fiind conditionata de termenul in care a fost depus denuntul. In sensul aratat s-a pronuntat si practic judiciara.
Dispozitiile art. 254, alin. 2 se completeaza cu prevederile art. 255, alin. 3 si 5 din acelasi cod, potrivit carora mituitorul care denunta autoritatilor fapta, mai inainte ca organele de urmarire penala sa se fi sesizat pentru acea infractiune, nu se pedepseste, iar banii dati de el i se restituie. In aceasta situatie, banii fiind gasiti, nu mai pot fi confiscati de la cel care i-a primit ca mita. Tot astfel este aparat de raspundere, gestionarul unei unitati comerciale care, cu ocazia unei verificari, a denuntat revizorul contabil ca la inventarul precedent a dat o suma de bani unui alt revizor contabil, pentru a-i acoperi o lipsa in gestiune[167]. Revizorul contabil caruia gestionarul i-a facut denuntul este o persoana cu atributii de control , obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul de control, astfel incat conditiile de aplicare a cauzei de impunitate sunt indeplinite, denuntul avand loc mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune.
In conformitate cu dispozitiile legii procesuale penale[169], urmarirea penala pentru infractiunea de dare de mita se face de procuror; totusi potrivit reglementarilor aceleiasi legi procesuale penale , orice organ de cercetare este obligat sa efectueze actele de cercetare penala ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui, urmarind ca ulterior lucrarile efectuate sa fie trimise procurorului. Astfel fiind, in ipoteza cand un alt organ de urmarire penala decat procurorul a prins pe inculpat in momentul savarsirii infractiunii de dare de mita, iar acesta a recunoscut cu acel prilej comiterea faptei, recunoasterea sa nu poate fi considerata o denuntare -in sensul prevazut de lege -chiar daca procurorul nu fusese sesizat pentru acea infractiune.
Sectiunea a III -a
Aspecte specifice ale activitatii de urmarire penala ce se desfasoara pentru administrarea probelor
In esenta, continutul activitatilor desfasurate pentru lamurirea problemelor enuntate si dovedirea existentei infractiunii si vinovatiei sunt identice cu cele de la luarea de mita, considerent pentru care facem trimitere la explicatiile si argumentele deja invocate. Retinem ca in cazul darii de mita, constatarea infractiunii flagrante se constituie in activitatea de baza, prinderea in flagrant fiind in masura sa dovedeasca intelegerea anterioara intervenita intre mituitor si cel mituit, deci consumarea infractiunii. Problemele deosebite pot interveni in cazul in care nu exista denuntul celui caruia i s-au pretins foloasele necuvenite ori sume de bani, constatarii infractiunii flagrante revenindu-i sarcina de a surprinde activitatea infractionala a ambilor infractori: mituitor si mituit. De aici, necesitatea pregatirii actiunii in cele mai mici detalii, stabilirea momentului interventiei pe diverse variante, in raport cu actiunile desfasurate sau posibil sa fie desfasurate de infractori, constituirea echipei din mai multi membri si instruirea lor amanuntita, etc., pentru reusita actiunii in astfel de situatii, practica judiciara recomanda executarea fotografiilor de supraveghere operativa, a filmarii sau videofilmarii.
In rest, celelalte activitati -efectuarea perchezitiilor, verificarea si ridicarea de inscrisuri, ascultarea martorilor, ascultarea invinuitului, etc. -se fac dupa regulile cunoscute. Reamintim totusi ca activitatile respective trebuie efectuate cu maximum de operativitate, intrucat infractiunea de dare de mita urmeaza procedura speciala de urmarire si judecata a unor infractiuni de coruptie[171].
C A P I T O L U L IV
METODOLOGIA INVESTIGARII INFRACTIUNII DE
PRIMIRE DE FOLOASE NECUVENITE
1. Consideratii generale
In conformitate cu prevederile legii penale[172], primirea de foloase necuvenite este fapta functionarului care, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acestei functii, primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin . Ca si in cazul luarii si darii de mita, pericolul social al infractiunii de primire de foloase necuvenite se concretizeaza in atingerea adusa relatiilor sociale a caror formare si desfasurare normala nu ar fi posibila fara asigurarea bunului mers al activitatii unitatilor publice si persoanelor juridice impotriva actelor lipsite de probitate comise de functionarii respectivi. De fapt, primirea de foloase necuvenite nu este altceva decat o specie a infractiunii de luare de mita. Prin urmare, obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale ce formeaza obiectul juridic comun al tuturor infractiunilor care aduc atingerea activitatii organizatiilor de stat, organizatiilor publice si altor activitati reglementate de lege . De aici rezulta si obiectul juridic special, constituit din relatiile sociale care nu s-ar putea forma, desfasura si dezvolta fara asigurarea cadrului necesar desfasurarii activitatii organizatiilor de stat publice fara mentinerea unei constante probitati din partea functionarilor aflati in serviciul acestora.
Si in cazul primirii de foloase necuvenite lipseste obiectul material.
Autor al acestei infractiuni poate fi numai un functionar, asa cum sunt ei desemnati in acceptiunea legii penale in vigoare. Ca si la luarea ori dare de mita, fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care in conditii de simultaneitate, contribuie nemijlocit la derularea si consumarea activitatii infractionale[175]. De asemenea, participatia penala poate fi realizata si prin activitati succesive.
Totodata, la comiterea infractiunii pot participa si alte persoane, participatia lor imbracand forma complicitatii sau instigarii, in aceste cazuri nefiind necesara indeplinirea conditiei privind calitatea de functionar.
Situatia premisa -ca parte componenta in structura infractiunii -consta, de asemenea, in preexistenta unui serviciu din cadrul unei unitati publice sau persoane juridice, cu competenta in efectuarea actelor ce pot genera primirea foloaselor necuvenite, dupa indeplinirea lor. Fara existenta acestei situatii premise -in care isi exercita atributiile functionarul care a primit foloasele necuvenite -nu poate fi vorba de infractiunea ce face obiectul prezentului capitol.
La randul sau, elementul material ce formeaza -alaturi de unele cerinte esentiale, urmarea imediata si de cauzalitate -latura obiectiva a infractiunii consta in actiunea de primire de catre un functionar de bani ori alte foloase dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia.[177] Pentru intregirea laturii obiective, legea penala cere indeplinirea urmatoarelor cerinte esentiale:
v Banii ori celelalte foloase necuvenite sa constituie o plata -rasplata- la care functionarul nu avea dreptul, pentru actul aratat in mod explicit, adica un act determinant. Spre deosebire de infractiunea de luare de mita, primirea foloaselor de catre autorul faptei este determinata de faptul ca acesta a indeplinit un act anumit, act ce intra in atributiile sale de serviciu.
v Primirea banilor ori, dupa caz, a altor foloase sa fie ulterioara indeplinirii actului determinant, fara sa fi existat o intelegere anterioara sau o acceptare a unei promisiuni de acest fel. Este ceea ce diferentiaza net infractiunea de primire de foloase necuvenite de cea de luare de mita.
Urmarea imediata consta -ca la toate infractiunile de coruptie- in crearea unei stari de pericol pentru bunul mers al organizatiei de stat sau publice unde isi desfasoara activitatea functionarul sau salariatul necinstit.
In acelasi sens, legatura de cauzalitate intre actiunea prin care s-a realizat elementul material si urmarea imediata rezulta -"ex re"- din materialitatea activitatii infractionale. In ceea ce priveste latura subiectiva, infractiunea de primire de foloase necuvenite se savarseste numai cu vinovatie, respectiv cu intentie directa.
In concluzie, primirea de foloase necuvenite este infractiune comisiva si instantanee, ea putand prezenta, in afara modalitatii normative, multiple modalitati faptice determinate, in principal, de circumstantele concrete ale faptei.
2. Probleme specifice pe care trebuie sa le clarifice investigarea
si activitatile necesare probarii vinovatiei
Si in cazul acestei infractiuni, cercetarea trebuie sa lamureasca -in primul rand- calitatea de functionar al celui care a primit foloasele necuvenite si indatoririle de serviciu si, mai ales, daca actul indeplinit de faptuitor intra sau nu in obligatiile de serviciu. Din modul cum este formulat textul de lege[178] se desprinde concluzia ca, pentru aplicarea sa, se cere, pe de o parte, ca functionarul sa fi indeplinit un act ce intra in atributiile sale de serviciu, iar pe de alta parte -fata de expresia "la care era obligat in temeiul functiei sale" -ca indeplinirea actului sa fi constituit indatorirea de serviciu a functionarului; este vorba, deci, de un act intotdeauna ilicit si in acelasi timp obligatoriu pentru functionar . Legat de acest caracter ilicit al actului indeplinit, organele de cercetare penala, trebuie sa lamureasca in ce moment s-au primit banii ori celelalte foloase necuvenite. De altfel acesta constituie problema centrala a cercetarii, in raport cu momentul inmanarii foloaselor apreciindu-se existenta ori inexistenta acestei infractiuni . dupa cum este cunoscut, pentru a subzista, infractiunea de foloase necuvenite, primirea banilor ori, dupa caz, a altor foloase trebuie sa fie ulterioara indeplinirii actului precis determinat, neindeplinirea acestei conditii ducand la incadrarea faptei la dispozitiile privitoare la darea si luarea de mita. In aceeasi ordine de idei, in sarcina organelor de urmarire penala sta si lamurirea problemei daca anterior inmanarii, respectiv primirii foloaselor necuvenite a existat sau nu o intelegere, in acest scop, intre cel care a dat si functionarul care a primit. Firesc, dovedirea unei asemenea intelegeri anterioare face ca fapta sa fie calificata ca dare, respectiv ca luare de mita.
Avand in vedere continutul asemanator al infractiunilor de primire de foloase necuvenite cu cel al infractiunilor de dare si luare de mita, in literatura si practica judiciara s-a pus problema daca autodenuntul celui care a dat folosul necuvenit produce aceleasi efecte ca si in cazul darii de mita. Raspunsul este afirmativ, chiar daca discutiile pro si contra, sunt de ordin mai mult teoretic, cazurile cand ar putea interveni autodenuntul fiind extrem de rare, avand in vedere momentul inmanarii si lipsa intelegerii anterioare. Astfel, practica judiciara a statuat ca "daca persoana de la care inculpatul a primit suma de bani -ce constituie obiectul material al infractiunii de primire de foloase necuvenite - a instiintat organele de urmarire penala mai inainte de a lua banii, dandu-le posibilitatea de a inseria bancnotele gasite asupra inculpatului, instanta nu poate dispune confiscarea in baza art. 256, alin. 2, Cod penal, ci trebuie sa o restituie persoanei care a dat-o autorului infractiunii[180].
Din punctul nostru de vedere ne exprimam serioase rezerve fata de astfel de solutii. In primul rand, autodenuntul implica existenta unei intelegeri prealabile intre persoana ce urmeaza sa dea banii ori foloasele necuvenite si functionarul ce uremeaza sa le primeasca. Pe de alta parte, prezentarea in fata organelor de urmarire penala, inserierea bancnotelor, presupune din partea celui care urmeaza sa inmaneze folosul necuvenit -excluzand ipoteza intelegerii anterioare -precum si din partea organului judiciar ce primeste autodenuntul, acceptarea ideii ca functionarul oricum va primi banii respectivi. Ori, determinarea unei persoane sa savarseasca o fapta de natura penala pentru a obtine probe de vinovatie impotriva sa este inacceptabila din toate punctele de vedere. Mai mult, o astfel de situatie ar putea atrage din partea celui caruia i s-a inmanat folosul, scuza provocarii cu toate consecintele ce decurg din aceasta. Consideram ca adoptarea unei asemenea solutii ar putea deschide drumul unor inscenari, in scop de razbunare sau de compromitere a unor functionari, inclusiv a prestigiului institutiilor din care acestia fac parte.
In sfarsit, ultimul argument impotriva unei asemenea solutii ar consta in faptul ca prinderea in flagrant delict demonstreaza, implicit, existenta intelegerii anterioare -chiar daca cel care a primit folosul necuvenit nu recunoaste acest lucru -fapt ce duce la incadrarea faptei la luare de mita.
Activitatile desfasurate in vederea administrarii probatoriilor au acelasi continut cu cele de la darea si luare de mita, din cuprinsul actelor de urmarire penala, constatarea infractiunii flagrante, ridicarea de inscrisuri, ascultarea martorilor, etc. -rezultand, pe langa imprejurarile concrete ale comiterii faptei momentul inmanarii folosului necuvenit, actul intocmit anterior de functionarul respectiv, atributiile de serviciu ale acestuia si faptul ca actul indeplinit intra in indatoririle sale, etc.
C A P I T O L U L V
ASPECTE DE ORDIN TEORETIC SI PRACTIC PRIVIND INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII
DE TRAFIC DE INFLUENTA
1. Traficul de influenta. Concept si caracterizare
Potrivit dispozitiilor incriminatoare[181] traficul de influenta este fapta persoanei care avand influenta ori lasand sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, primeste sau pretinde bani ori alte foloase sau accepta promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pentru a-l determina pe acel functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Manifestare antisociala cu un sporit grad de pericol social, traficul de influenta aduce atingere acelorasi relatii sociale a caror formare si dezvoltare normala ar fi imposibil de realizat fara asigurarea bunului mers al activitatii unitatilor publice si fara protejarea functionarilor proprii de suspiciunea ca acestia ar actiona in baza interventiei unor persoane influente ori presupus influente. Intrucat in privinta obiectului juridic -atat cel generic, cat si cel special -si a obiectului material, acestea nu difera de al celorlalte infractiuni de coruptie, facem trimitere la explicatiile din capitolele anterioare. Autor al faptei poate fi insa orice persoana fizica, chiar un functionar, legea neconditionand existenta infractiunii de vreo calitate anume pe care trebuie sa o aiba subiectul activ nemijlocit.
Dar, pentru a putea fi autor al traficului de influenta trebuie indeplinita o cerinta esentiala si anume ca acesta sa aiba influenta ori sa lase sa se creada ca are influenta asupra unui functionar.
Referitor la structura si continutul juridic al infractiunii este de remarcat ca situatia premisa este asemanatoare cu a celorlalte infractiuni analizate, in sensul preexistentei unui serviciu in cadrul unei unitati publice in care-si desfasoara activitatea functionarul asupra caruia faptuitorul are sau pretinde ca are influenta. Potrivit literaturii de specialitate[182], pentru existenta situatiei premise nu este necesara determinarea persoanei functionarului, fiind suficienta precizarea actului in vederea caruia se va interveni, deci o referire-chiar la modul general- la un functionar, o aluzie ori o referire implicita.
Elementul material din cuprinsul laturii obiective consta dintr-o actiune de traficare a influentei de catre o persoana ce are sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, actiune ce se poate materializa prin mai multe modalitati alternative de genul:
Ø Primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase
Ø Acceptarea promisiunii unor sume de bani ori foloase
Ø Acceptarea de daruri.
Toate modalitatile mentionate trebuie sa vizeze un scop precis determinat, respectiv sa-l determine pe functionarul respectiv sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Desi textul de lege referindu-se la "alte foloase", nu a mentionat "care nu se cuvin", acest lucru se subintelege, devreme ce in traficul de influenta, folosul este intotdeauna necuvenit, neputandu-se accepta ideea potrivit careia unei persoane fizice influente s-ar cuveni o plata, un salariu legal, pentru interventia -reala sau presupus reala- pe langa un functionar in scopul ca acesta sa-si indeplineasca atributiile cu care a fost legal investit. Sub aspectul existentei infractiunii nu prezinta nici un fel de relevanta daca pretinderea, primirea, acceptarea, etc., au fost sau nu urmate de executare. Dupa cum, este irelevant faptul ca actul ce intra in atributiile functionarului a fost executat sau nu, pentru existenta elementului material fiind suficient ca s-au primit sau pretins foloase sau ca s-a acceptat promisiuni pentru astfel de foloase ori daruri in vederea determinarii functionarului. De asemenea, nu prezinta importanta daca initiativa a apartinut traficantului sau persoanei interesate ca influenta sa fie exercitata[183].
Si in cazul traficului de influenta, urmarea imediata si legatura de cauzalitate nu difera de celelalte infractiuni de coruptie, prima constand intr-o stare de pericol pentru relatiile sociale ocrotite, in timp ce a doua rezulta din insasi materialitatea activitatii infractionale.
Fiind o infractiune comisiva si instantanee, traficul de influenta se consuma in momentul in care persoana care are influenta ori lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar primeste, pretinde ori accepta promisiunea de bani sau alte foloase. In mod similar, cand faptuitorul accepta daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pentru a determina pe un functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.
In sfarsit, in raport cu imprejurarile in care se comit faptele, infractiunea de trafic de influenta poate prezenta si variate modalitati faptice, acestea urmand a fi luate in calcul pentru stabilirea gradului de pericol social si implicit, pentru individualizarea pedepsei.
2. Aspecte de ordin teoretic si practic privind problemele care trebuie sa le clarifice cercetarea. Particularitati in administrarea probelor.
Problema principala care urmeaza a fi lamurita pe parcursul cercetarii se refera la modalitatile concrete -normative sau faptice -pe care le imbraca activitatea ilicita desfasurata de faptuitor. Prin urmare, in sarcina organelor de urmarire penala sta lamurirea problemei daca primirea, pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri, etc., s-a facut de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra functionarului.
In acceptiunea legii penale, prin expresia "lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar" se intelege, in general, ca o persoana se lauda ca are trecere pe langa un functionar si in virtutea increderii, etc., de care se bucura, a gradului de rudenie ori a relatiilor personale il poate determina pe acesta la o anumita atitudine sau poate obtine o anumita rezolvare a unei probleme. Tot astfel, sunt indeplinite conditiile legale si in situatia in care faptuitorul, fara a se lauda, nu dezminte afirmatiile facute de alte persoane referitoare la influenta pe care el ar avea-o pe langa functionarul respectiv . Prin analogie, expresia "are influenta" trebuie inteleasa in sensul ca persoana in cauza se bucura in mod real de increderea functionarului ori ca bunele relatii personale cu acesta corespund realitatii. Implicit rezulta ca stabilind modalitatile concrete de savarsire, organul de urmarire penala trebuie sa lamureasca si problema naturii relatiilor (de rudenie, de ordin profesional, de prietenie) existente intre functionarul respectiv si cel care a afirmat sau a lasat sa se inteleaga ca are influenta asupra sa. Dupa cum nu este lipsit de interes, pentru conturarea infractiunii, sa se stabileasca modalitatile in care faptuitorul a facut afirmatiile legate de influenta sau pretinsa lui influenta pe langa functionarul in cauza. In rest, primirea, pretinderea, acceptarea de promisiuni au acelasi inteles ca si in cazul infractiunilor de dare si luare de mita. Practica judiciara in materie s-a pronuntat constant in sensul celor mentionate.
Potrivit practicii organelor de urmarire penala, infractiunea de trafic de influenta este o fapta penala cu continuturi alternative; ea se realizeaza prin primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase, ori prin acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, in vederea determinarii unui functionar, pe langa care subiectul are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta, sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Datorita dependentei ce exista intre aceste continuturi alternative ale infractiunii de trafic de influenta, faptele prin care se concretizeaza doua sau chiar toate continuturile sus mentionate, savarsite de aceeasi persoana, chiar la o intelegere de timp diferite, reprezinta in ansamblu acte de executare a infractiunii. Desi odata cu "pretinderea" foloaselor sau cu "acceptarea" promisiunilor, infractiunea de trafic de influenta poate fi socotita realizata, activitatea de "primire" a foloaselor pretinse sau promise nu este lipsita de relevanta penala, ci constituie alaturi de activitatea ilicita ce o precede, o unitate infractionala naturala cu toate consecintele ce decurg din aceasta constatare[185].
In acelasi sens, fata de redactarea textului incriminator, rezulta ca si un imprumut de bani, atunci cand a fost cerut si primit in scopul determinarii functionarului sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, poate constitui "folos" in sensul legii.[186]
De asemenea, daca inculpatul a pretins sau a primit o suma de bani -pentru a determina un functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale -el a comis infractiunea de trafic de influenta atunci cand a pretins banii, cat si in momentul in care i-a primit, intr-un asemenea caz infractiunea este unica[187], nefiind aplicabile dispozitiile legale privind infractiunea continuata .
Pretinderea unei sume de bani de la o persoana si alte sume de bani de la alta persoana, in scopul interventiei pe langa un functionar, constituie fapte distincte, iar nu o fapta unica, din moment ce atat intr-un caz, cat si in celalalt, inculpatul a desfasurat activitati materiale specifice infractiunii de trafic de influenta ale carei trasaturi caracteristice sunt intrunite in fiecare fapta in parte. Imprejurarea ca cele doua persoane au fost implicate in aceeasi cauza, urmarirea penala fiind facuta concomitent pentru ambele fapte, nu prezinta nici o relevanta sub aspectul examinat.[189]
Trebuie subliniat faptul ca infractiunea de trafic de influenta se consuma in momentul in care infractorul, prelevandu-se de influenta reala sau presupusa pe care o are pe langa un functionar, pretinde bani sau alte valori spre a-l determina sa efectueze un act, indiferent daca ulterior a intervenit sau nu in acest sens.
O alta problema pe care trebuie sa o lamureasca organele de urmarire penala si in functie de care subzista sau nu infractiunea de trafic de influenta se refera la actul cu privire la care faptuitorul a pretins, primit sau acceptat promisiuni de bani ori alte foloase necuvenite, prevalandu-se de influenta sa, reala sau presupusa pe langa functionar. Pentru a exista infractiunea pe care o analizam este necesar ca influenta de care s-a prevalat o persoana sa se refere la "un act ce intra in atributiile de serviciu ale functionarului", iar persoana careia i se promite interventia sa aiba un interes real, legitim sau nelegitim, in legatura cu actul ce intra in atributiile de serviciu ale functionarului. In consecinta, daca acest interes nu exista sau este imaginar, lipseste obiectul interventiei implicata in savarsirea traficului de influenta, fapta constituind fie infractiunea de inselaciune, fie aceea de santaj, in functie de manoperele, respectiv metodele folosite de autor in scopul obtinerii folosului material injust. In alta ordine de idei, lamurirea acestei probleme este imperios necesara, fie pentru delimitarea infractiunii de trafic de influenta de infractiunea de inselaciune, fie pentru stabilirea existentei concursului de infractiuni. Legat de acest aspect, literatura de specialitate a retinut ca infractiunea de trafic de influenta serveste uneori ca mijloc pentru comiterea altei infractiuni si anume ca mijloc de amagire pentru savarsirea inselaciunii[190], in aceasta situatie amagirea constituie prin ea insasi o infractiune -inselaciune-, iar traficul de influenta a servit ca mijloc fraudulos pentru realizarea amagirii, existand deci, concurs de infractiuni. De asemenea, dandu-se drept intermediar al altei persoane, real sau presupus influenta, primeste bani sau daruri pentru aceasta in vederea interventiei pe care o va face, in final constatandu-se ca pretinsul intermediar era un simplu escroc . Din cele expuse rezulta ca in afara problemei stabilirii faptului ca actul ce a facut obiectul activitatii ilicite intra in atributiile de serviciu ale functionarului, o alta problema de clarificat se refera la existenta concursului de infractiuni si implicit, la masurile ce trebuie luate pentru extinderea cercetarilor. In referire la aceasta, in afara celor aratate, se impune precizarea ca in situatia in care faptuitorul intervine efectiv pe langa un functionar pentru a-l determina la o actiune ori inactiune ilicita, el comite si o instigare la infractiunea de abuz in serviciu, care va veni in concurs cu traficul de influenta . In mod similar, cand autorul traficului de influenta corupe functionarul in scopul ca acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca sau sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, el se face vinovat si de savarsirea infractiunii de dare de mita.
Scopul urmarit de faptuitor, ca problema distincta pe care trebuie sa o clarifice investigarea, presupune dovedirea intentiei calificate a acestuia, in sensul constatarii finalitatii urmarite -ori macar afirmate de cel in cauza -indiferent daca scopul pentru care s-a pretins, primit, etc., folosul a fost materializat sau nu. Dezaproband o astfel de fapta, prin incriminarea ei in randul infractiunilor de coruptie, legiuitorul a avut in vedere scopul urmarit de infractor, nu ca rezultat, ci ca o traficare a influentei sale reale sau presupuse.
Tot pentru conturarea elementelor constitutive ale infractiunii, investigarea trebuie sa lamureasca si problema momentului pretinderii ori primirii banilor sau celorlalte foloase necuvenite, practica judiciara pronuntandu-se in sensul ca nu se poate retine infractiunea de trafic de influenta atunci cand inculpatul a pretins bani sau foloasele dupa ce functionarul pe langa care a facut interventia si-a indeplinit actul ce intra in atributiile sale de serviciu. Cata vreme pretinderea nu a avut loc anterior sau concomitent cu interventia, elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta nu sunt intrunite.
O alta problema de importanta majora ce trebuie clarificata pe parcursul cercetarii consta in stabilirea functionarului pe langa care faptuitorul a pretins ca are influenta ori a lasat sa se creada acest lucru. Desi pentru existenta infractiunii, cercetarea nu trebuie sa stabileasca daca functionarul pe langa care autorul a lasat sa se creada ca are influenta, exista sau nu in realitate, acest lucru trebuie demonstrat, in raport cu el apreciindu-se, concret, imprejurarile comiterii faptei si manevrele folosite de infractor pentru punerea in aplicare a rezolutiei infractionale. In raport cu imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta, pot apare situatii in care nu este necesara nominalizarea functionarului. Astfel, fapta persoanei de a pretinde ca are influenta pe langa comisia de examinare a unei scoli, asigurand parintii unor tineri ca acestia vor promova examenul de admitere si cerandu-le in acest scop sume de bani, sub pretextul ca le da presedintelui si unor membri din comisie, constituie infractiunea de trafic de influenta. Imprejurarea ca nu a precizat pe langa care functionar isi va exercita influenta, nearatand si numele acestora, nu poate inlatura incidenta textului care incrimineaza traficul de influenta, intrucat pentru existenta acestei infractiuni nu sunt necesare astfel de precizari, in speta fiind suficienta numai referirea la persoana presedintelui si a unor membri din comisie . Totodata, pentru existenta infractiunii de trafic de influenta nu intereseaza nici daca faptuitorul a atribuit sau nu vreun nume functionarului pe langa care s-a prevalat ca are trecere sau influenta, reala sau presupusa si nici daca numele atribuit este real sau fictiv.
Destinatia sumelor de bani, a foloaselor sau darurilor primite de faptuitor trebuie lamurita pe parcursul cercetarii, avand in vedere ca acestea urmeaza sa faca obiectul confiscarii. Potrivit practicii judiciare in materie, constanta de-a lungul timpului, bunurile si valorile obtinute de inculpat ca urmare a savarsirii infractiunii de trafic de influenta sunt supuse confiscarii, chiar daca au fost restituite persoanelor de la care infractorul le-a primit; daca dupa restituire, bunurile si valorile au fost distruse, consumate sau instrainate de aceste persoane, ele, iar nu inculpatul, vor fi obligate la plata echivalentului lor banesc. In situatia in care bunul supus confiscarii nu se afla in posesia inculpatului, persoana care il detine sau care urmeaza sa fie obligata la plata echivalentului banesc trebuie sa fie chemata in proces, in calitate de detinator al bunului. Chiar daca inculpatul a restituit o parte din suma primita, intreaga suma urmeaza sa fie confiscata, adica partea din suma gasita aspra inculpatului, precum si restul sumei, de la persoana careia i-a fost restituita. Masura confiscarii speciale a banilor, valorilor sau bunurilor care au facut obiectul traficului de influenta trebuie luata chiar daca s-a constatat ca infractiunea comisa a fost amnistiata, deoarece, potrivit dispozitiilor legii penale , amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta. Cata vreme confiscarea banilor, valorilor sau a oricaror alte bunuri primite in cazul savarsirii infractiunii de trafic de influenta este prevazuta in mod expres, ca o masura de siguranta speciala , dispozitiile acestui text sunt cele care trebuie aplicate in atare situatii, iar nu prevederile generale din articolul privind confiscarea speciala .
In sfarsit, dar nu in ultimul rand, cercetarea trebuie sa lamureasca problema participatiei la comiterea faptei si rolul fiecaruia in consumarea activitatii ilicite, acest lucru fiind necesar atat pentru corecta incadrare juridica, cat si pentru aprecierea celorlalte consecinte. Asa cum este cunoscut, la savarsirea infractiunii de trafic de influenta pot contribui si alte persoane, participatia lor penala putand imbraca forma instigarii sau complicitatii. Si in cazul participatiei practica judiciara a statuat ca in cazul in care autorul infractiunii de trafic de influenta, dupa ce a pretins un anumit folos pentru a determina pe un functionar sa faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, a primit folosul printr-o alta persoana, cel care l-a ajutat in felul acesta la realizarea unuia din continuturile alternative ale infractiunii este complice. De asemenea, daca activitatea infractionala a fost savarsita in participatie, instanta este datoare, daca bunurile si valorile date pentru comiterea infractiunii nu se mai gasesc, sa stabileasca ca anume bunuri si valori au revenit fiecarui participant si sa-l oblige pe fiecare, separat, la plata echivalentului in bani al acelor bunuri si valori de care a profitat.
Cu privire la problemele pe care trebuie sa le clarifice investigarea ar mai fi de adaugat si problema existentei denuntului persoanei care a dat banii sau foloasele, mai inainte ca organele de urmarire penala sa fi fost sesizate, situatie similara cu cea de la darea de mita si care nu mai necesita comentarii.
In ceea ce priveste activitatile ce se intreprind pentru administrarea probelor, vom insista numai asupra acelora care prezinta anumite particularitati fata de celelalte infractiuni de coruptie analizate. Astfel, din ascultarea persoanei care a dat banii ori celelalte foloase[199],trebuie sa rezulte in principal urmatoarele:
o Imprejurarile in care l-a cunoscut pe faptuitor, cine i l-a prezentat, calitatea pe care i-a atribuit-o, cand si cum au discutat despre problema pe care urma sa o "rezolve", persoanele care mai erau de fata si care pot confirma cele discutate;
o Daca faptuitorul a avut initiativa intervenirii pe langa functionarul ce avea obligatia sa indeplineasca actul;
o Numele, prenumele si functia functionarului, unitatea din care face parte, pe langa care faptuitorul a afirmat ca are influenta sau a lasat sa se creada acest lucru;
o Modul in care a facut afirmatiile din care rezulta trecerea de care se bucura pe langa functionarul pe langa care a afirmat ca va interveni;
o Sumele de bani sau alte foloase materiale pe care i le-a dat faptuitorului si in ce scop sa i le dea functionarului pe langa care a afirmat ori a lasat sa se creada ca are influenta sa-l invite pe acesta la anumite localuri, sa-i cumpere cadouri, etc.;
o daca dupa inmanarea banilor sau celorlalte foloase s-a mai intalnit ori a mai tinut legatura cu faptuitorul (cand, unde, in ce mod) si continutul discutiilor purtate cu acesta, in sensul de a-i intari convingerea ca a luat legatura cu functionarul in cauza, a discutat modalitatea de "rezolvare", etc.;
o eventualele persoane care au fost de fata (sau care cunosc despre acest lucru), atat la perfectarea "tranzactiei", cat si la discutiile ulterioare;
o alte persoane cu care faptuitorul a procedat in acelasi mod, etc.
Prin efectuarea perchezitiei se urmareste, in principal, descoperirea bunurilor ce au constituit folosul material injust, precum si a unor inscrisuri, emanate de la faptuitor, care pot dovedi participarea acestuia la savarsirea infractiunii. Prin ascultarea martorilor pot fi lamurite o serie de probleme esentiale ale cauzei, cum ar fi:
ce cunosc in legatura cu motivele pentru care cel care a dat, oferit ori promis, a apelat la faptuitor;
ce afirmatii a facut acesta in legatura cu influenta pe care o are pe langa functionarul in competenta caruia intra indeplinirea sau neindeplinirea actului solicitat;
data la care s-a inmanat folosul necuvenit si in ce a constat acesta,
alte persoane care mai pot da relatii despre fapta si imprejurarile in care s-a comis, etc.
In concluzie, se impune colaborarea si eficientizarea luptei tuturor factorilor implicati in eradicarea acestui flagel al criminalitatii, cat si reglementarea juridica pe cat de severa, pa atat de benefica in acest domeniu al coruptiei, pentru ca societatea romaneasca sa-si poata angrena parghiile care sa-i asigure un adevarat progres pe drumul sinuos al democratiei si al integrarii europene.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Constitutia Romaniei.
Codul penal al Romaniei.
Codul de procedura penala al Romaniei.
Legea nr. 140 /1996 pentru modificarea si completarea Codului penal.
Legea nr. 141 /1996 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala.
Legea nr. 83 /1992 privind procedura urgenta de urmarire si judecare a infractiunilor de coruptie.
Legea nr. 78 /2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
AIONITOAIE C., BERCHESAN V., BUTOI T., MARCU I., PALACEANU E., PLETEA C., SANDU I. E., STANCU E.: "Tratat de tactica criminalistica", Editura Carpati, Craiova, 1994;
APETREI MIHAI: "Procedura urgenta de urmarire pentru unele infractiuni de coruptie", Analele Academiei de Politie "Al.I. Cuza", 1994;
BASARAB M.: "Criminalistica", Univ. "Babes-Bolyai", Cluj-Napoca, 1968;
BERCHESAN V., DUMITRESCU N.: "Probele si mijloacele de proba", Ed. M.I., Bucuresti, 1994;
BERCHESAN V.: "Metodologia investigarii infractiunilor", Ed. Paralela 45, Pitesti, 2000;
BULAI C., MITRACHE C.: "Drept penal roman. Partea speciala. Culegere de probleme din practica judiciara", Casa de editura si presa Sansa srl, Bucuresti, 1996;
CIOPRAGA A.: "Criminalistica -tactica", Univ. A.I.Cuza, Iasi, 1986;
CIOPRAGA A., IACOBUTA I.: "Criminalistica", Ed. Fundatiei Chemarea, Iasi, 1997;
COLECTIV: Tratat practic de criminalistica", vol. I-IV, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1976-1984;
COLECTIV: "Dictionar de criminalistica", Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984;
DOBRINOIU VASILE: "Coruptia in dreptul penal roman", Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1995;
DONGOROZ V., KAHANE S., OANCEA I., FODOR I., ILIESCU N., BULAI C., STANOIU R., ROSCA V.: "Explicatii teoretice ale codului penal roman -partea speciala", vol. IV, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1972;
MAURICE J. FITZGERALD - "HANDBOOK OF CRIMINAL INVESTIGATION" (Manual de cercetare penala), traducere in limba romana;
NISTOREANU GH., APETREI M., PARASCHIV S.C., NAE L., DUMITRU A.L.: "Drept procesual penal", Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1999;
CHARLES E. O*HARA : "Fundamentals of Criminal Investigation" (Principii de baza ale cercetarii penale, ed. a II-a si a IV-a), Ed. Charles C. Tomas, Springfield, Illinois, SUA, 1976, traducere in limba romana;
STANCU EMILIAN: "Investigarea stiintifica a infractiunilor", Curs de criminalistica, partea a II-a si a III-a, Universitatea Bucuresti, Facultatea de drept, 1999;
STANCU EMILIAN: "Criminalistica", vol. I si II, Ed. Actami, Bucuresti, 1999;
SUCIU CAMIL: "Criminalistica", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972;
A. SWENSSON, O. WENDEL -Descoperirea infractiunilor -metode moderne de investigatie criminala -Stocholm, 1954, traducere in limba romana;
VOLONCIU N.: "Drept procesual penal", Ed. Paideia, Bucuresti, 1993.
In acelasi sens Vintila Dongoroz, s.a. in "Explicatii teoretice ale Codului Penal al Romaniei", vol. IV-Partea speciala, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1972, pag. 75-76; Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, Al. Boroi, I. Pascu, I. Molnar, V.Lazar, in "Drept penal" -partea speciala-Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1999, pag. 345-346.
Codul penal al Romaniei cu modificarile aduse prin Legea 140 / 1996, in titlul VI "Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de legi", cap. I, "Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul".
Text preluat din V. Berchesan -Metodologia investigarii infractiunilor, Ed. Paralela 45 -Pitesti, 2000.
Codul penal al Romaniei, art. 147, al. 1, coroborat cu art. 145 (cu modificarile aduse de L. 140 /1996)
In acelasi sens, Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, s.a. "Drept penal" -Partea speciala, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1999.
V.Dongoroz,s.a., Explicatii teoretice ale Codului penal al Romaniei, vol. I -Partea generala -Ed. Academiei Romane, 1970, pag. 340.
V.Dongoroz,s.a., Explicatii teoretice ale Codului penal al Romaniei, vol. IV -Partea speciala -Ed. Academiei Romane, 1972, pag. 77.
V.Dongoroz,s.a., Explicatii teoretice ale Codului penal al Romaniei, vol. I -Partea generala -Ed. Academiei Romane, 1970, pag. 340.
Text preluat din M.Minovici, M.Kernbach -Tehnica autopsiei medico-legale -Tipografia Lepage, Cluj, 1926
Legea nr. 65 / 1992 pentru modificarea si completarea Codului penal privind unele fapte de coruptie si Legea nr. 140 / 1996.
In acelasi sens, vezi lucrarea colectiva "Noul Cod penal si Codul penal anterior" -Prezentare comparativa, Ed. Politica, Bucuresti, 1968, pag. 167.
In mod similar, V. Dongoroz, s.a. "Explicatii teoretice ale Codului penal al Romaniei", vol. IV-Partea speciala, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1972, pag. 131.
V. Dobrinoiu, "Coruptia in dreptul penal roman", Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1995, pag. 67-68. In acelasi sens, O.A.Stoica, "Dreptul penal, partea speciala", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pag. 246.
O.A.Stoica, op.cit. pag. 247,249,250; M.C.Ardeleanu "Unele aspecte ale infractiunii de luare de mita in forma continuata", in R.R.D. nr. 12 / 1981, pag. 41-45; A.N.Trainiu, "Teoria generala a continutului infractiunii", Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1959, pag. 166.
S.Kahane "Explicatii teoretice ale codului penal roman", vol. IV, Partea speciala, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1972, pag. 130, 139, 147, 153; O.Loghin, Tudorel Toader "Drept penal roman" Partea speciala, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1994, pag. 345; Aneta Grigorovici "Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul" Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, pag. 89.
Trib.mun. Bucuresti, sect.II, dec. Pen.1629/1984, in Repertoriul de practica judiciara in materie penala in ani 1980, 1985, pag. 187.
M.Apetrei, "Procedura urgenta de urmarie pentru unele infractiuni de coruptie". Analele Academiei de Politie "Al.I. Cuza", anul II, 1994, pag. 42.
Codul penal al Romaniei, art. 254, al. 2, introdus prin Legea 65 / 1992 si modificat prin Legea 140 / 1996.
Ion Dumitru "Functionarul cu atributii de control -subiect activ calificat al infractiunii de luare de mita", in Dreptul nr. 8 /1994, pag. 61-62.
Trib. Mun. Bucuresti, sect I pen., dec. Nr. 1041/1992, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1992, Ed. Sansa, Bucuresti, 1993, pag. 205.
Trib.Supr.,dec.pen.273/1959, in Repertoriu de practica judiciara, de C.Gall, N. Hogos, Ed. Stiintifica, Buc. 1963, pag. 46.
Trib. Supr., sect.pen.,dec. Nr. 61/1972, in CD pag. 356; Trib. Supr., sect.pen., dec.nr.3048/1971, in CD, pag.358.
Trib. Supr. Dec.nr.1/1976, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, de V. Papadopol, M.Popovici, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag. 254.
V. Dongoroz in Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag.322.
Trib Mun. Bucuresti, sect. II pen., sent.nr. 98/1982 in V. Papadopol, St. Dases, Repertoriu de practica judiciara in materie penala pe anii 1981-1985, pag. 63.
Trib.mun.Bucuresti, sect a II a pen., dec.nr.129/1993, Culegere de practica judiciara pe anul 1993, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1994, pag. 154.
C. Aionitoaiei, V.Berchesan, I.E.Sandu -Constatarea infractiunii flagrante, in Tratat de tactica criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, pag. 293-295.
C. Aioanitoaie, E. Palanceanu, Ridicarea de obiecte si inscrisuri, in Tratat de tactica criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, 1994, pag. 200-201; E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Ed. Actami, Bucuresti, 1997, pag. 206-207.
S. Kahane, in lucrarea colectiva Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. IV, Partea speciala, Editura Academiei, Bucuresti, 1972, pag. 140.
Cas. II, dec. nr. 169/1946, in Codul penal al RpR adnotat, de V. Papadopol, I. Stoenesc, V. Protopopescu, Bucuresti, 1948, pag. 319.
|
