Libertatea de exprimare, de opinie, de constiinta si de religie

Libertatea de exprimare, de opinie, de constiinta si de religie.

Libertatea de expresie se aplica nu numai "informatiilor" sau "ideilor" care sunt primite favorabil, dar si acelora care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza statul sau orice alt segment al populatiei. Aceasta īnseamna pluralism, toleranta si spirit deschis, īn absenta carora 20220m1216u nu putem vorbi de existenta unei "societati democratice". Prin urmare, fiecare "formalitate", "conditie", "restrictie" sau "sanctiuni" impuse īn acest domeniu trebuie sa fie proportionala cu legitimitatea scopului urmarit.

Libertatea de expresie, care este protejata prin art. 10 al Conventiei, este socotita drept una din cheile de bolta ale democratiei. Asadar, potrivit art. 10, "Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere". Dispozitiile articolul amintit nu īmpiedica īnsa statele, "sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare"[1].

De asemenea, exercitarea acestor libertati, ce comporta īndatoriri si responsabilitati, "poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrāngeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, īntr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a īmpiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti"[2].

Libertatea de expresie este si un element esential din care decurg alte drepturi si libertati, si, totodata consecinta logica a dreptului la libertatea de gāndire, de constiinta si de religie, care face obiectul art. 9 al Conventiei, potrivit caruia: "Orice persoana are dreptul la libertatea de gāndire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si posibilitatea de a-si manifesta religia sau convingerea īn mod individual sau īn colectiv, īn public sau īn particular, prin cult, īnvatamānt, practici si īndeplinirea ritualurilor". Alin. 2 al art. 9 din Conventie statueaza ca, "libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrāngeri decāt acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, īntr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora".

Avānd īn vedere cele de mai sus, nu este deloc surprinzator ca au fost deferite Curtii Europene a Drepturilor Omului un numar mare de spete referitoare la libertatea de expresie. Astfel, unul dintre cele mai celebre cazuri este Sunday Times contra Marea Britanie, din 1979, caz ce a pornit de la o hotarāre judecatoreasca emisa de un tribunal britanic pentru a īmpiedica ziarul Sunday Times sa publice un articol referitor la un proces aflat pe rol. Articolul aducea la cunostinta opiniei publice faptul ca numerosi copii se nascusera cu malformatii grave deoarece mamele lor luasera, īn timpul sarcinii, un medicament numit "thalidomina". Curtea a hotarāt ca respectiva ordonanta judecatoreasca a īncalcat libertatea de expresie: articolul din Sunday Times era de interes public si publicul avea dreptul de a-i cunoaste continutul, chiar daca procesul al carui obiect īl constituia medicamentul era īnca pe rol[4].

Libertatea de exprimare se coroboreaza cu "īndatoriri si responsabilitati" si poate fi subiectul multor restrictii "necesare īntr-o societate democratica". Curtea a aplicat riguros limitele dreptului la libertatea de expresie. Astfel, de exemplu, īn cazul Handyside contra Marea Britanie, din 1976, Curtea a hotarāt ca statul a fost īndreptatit sa aplice restrictii fata de publicarea "Micului manual rosu" pentru scolari, o carte avānd drept scop educatia sexuala a tinerilor dar care a fost considerata o "publicatie obscena" īn virtutea influentei negative pe care ar fi putut-o avea asupra moralitatii tinerilor cititori[5].

Asadar, desi Conventia Europeana asigura un īnalt grad de protectie a drepturilor omului, mai sunt īnca necesare si alte actiuni īn scopul īntaririi si promovarii dreptului la libertatea de expresie. Īn cadrul Consiliului Europei, Comitetul Ministrilor a luat pozitie īn aceasta problema prin intermediul Declaratiei sale asupra Libertatii de Expresie si Informare din 29 Aprilie 1982, declaratie ce fixeaza drept obiective: "respectarea drepturilor enuntate de Articolul 10", garantarea "absentei cenzurii, a controlului sau constrāngerilor arbitrare" īn domeniul mijloacelor de comunicare īn masa, si sustine, de asemenea, cu tarie "existenta unui larg spectru de mijloace de comunicare independente, ce reflecta diversitatea ideilor si opiniilor".

Totodata, trebuie amintita si Conventia Europeana privind Televiziunea Transfrontaliera[6], ce ofera si cadrul juridic necesar difuzarii programelor radiodifuzate transfrontiera, fiecare parte contractanta angajāndu-se sa garanteze receptia programelor din strainatate si retransmisia lor integrala īn teritoriu, cu conditia respectarii unui set de reguli minimale. Conventia este deschisa si statelor nemembre, fiind īncurajate sa adere la ea toate statele din Estul si Centrul Europei si sa tina seama de prevederile sale la elaborarea legislatiei interne. De asemenea, exista si o directiva similara a Uniunii Europene - "Televiziunea fara frontiere", iar cele doua organizatii mentin un contact strāns atāt īn acest domeniu, cāt si īn acela privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Adunarea Parlamentara a adresat mai multe recomandari Comitetului Ministrilor, referitoare la independenta mijloacelor de comunicare si a accesului publicului la un cāt mai larg evantai de stiri, informatii si opinii, mai ales prin intermediul serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune. Cu acest prilej au fost adoptate si unele rezolutii, una dintre ele continānd principiile necesare garantarii exercitarii libertatilor si drepturilor omului īn profesia de jurnalist, bazate atāt pe articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, cāt si pe jurisprudenta Comisiei si Curtii[7].

Īn ceea ce priveste dreptul la libertatea de gāndire, de constiinta si de religie[8] - care, asa cum am precizat, se afla īn strānsa legatura cu libertatea de expresie - subliniem ca, foarte putine spete au fost aduse īn fata Curtii Europene a Drepturilor Omului. Putem, totusi da ca exemplu, un caz privind interzicerea "prozelitismului" īn Grecia (cazul Kokkinakis contra Grecia, din 1993).

Consiliul Europei a studiat mai multe aspecte importante legate de acest drept, si mai ales de obiectiunea de constiinta la efectuarea serviciului militar obligatoriu. Asupra acestui subiect, Comitetul Ministrilor a adoptat si o recomandare care enunta urmatorul principiu fundamental: "Orice persoana supusa obligatiei efectuarii serviciului militar si care, constrānsa fiind din motive de constiinta, refuza folosirea armelor, trebuie sa aiba dreptul sa fie scutita de aceasta obligatie, (īn anumite conditii). Persoana poate īndeplini un serviciu alternativ"[9].

Adunarea Parlamentara a continuat si continua sa acorde o atentie speciala problemelor legate de acest drept, cercetānd subiecte extrem de diversificate, ca, de exemplu, anumite campanii īn favoarea amnistierii universale a tuturor prizonierilor de constiinta (Rezolutia 801/1983) si "Sectele si noile miscari religioase" (Recomandarea 1178/1992) etc.