Libertatea de īntrunire pasnica si libertatea de asociere

Popoarele din tarile Europei Centrale si de Est au provocat prabusirea regimurilor totalitare sub care traisera timp de multe decenii tocmai ca urmare a afirmarii acestor drepturi.

Astfel, pornind din Polonia, unde miscarea sindicala "Solidaritatea" a netezit drumul catre democratie, si ajungānd īn Albania, unde de 10310h722k monstratiile pasnice de strada au īnchis un capitol din istoria uneia dintre cele mai izolate tari din Europa, popoarele, prin actiunea lor colectiva, au reusit sa provoace schimbari fundamentale īn viata lor.

Īn cadrul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, aceste drepturi fac obiectul articolului 11. Potrivit pct. 1 al articolului amintit, "Orice persoana are dreptul la libertatea de īntrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale"

Īn contextul dispozitiilor art. 11, termenul de "īntrunire" are īn vedere īntālnirea oamenilor cu scopul de a schimba idei si opinii, īn afara cadrului oficial pe care īl implica termenul de "asociatie". Īntr-un exemplu, īn cazul Plattform "Ärzte für das Leben" contra Austria, din 1988, Curtea a hotarāt ca statul are obligatia de a acorda protectie grupurilor care īsi exercita dreptul de īntrunire pasnica. Speta era constituita īn jurul unei manifestatii contra avorturilor, īn timpul careia participantii au solicitat protectia politiei īmpotriva unei eventuale contrademonstratii.

Dupa cum se poate observa din articolul citat, libertatea de a forma sau de a adera la un sindicat constituie o componenta a libertatii de asociere. De asemenea, potrivit opiniei Curtii Europene a Drepturilor Omului, art. 11 protejeaza īn mod egal si dreptul de nonafiliere la un sindicat. De exemplu, īn cazul Young, James si Webster contra Marea Britanie, din 1981, Curtea a decis ca monopolul sindical al angajarilor, care īi obliga pe candidatii la un anume post sa devina membri ai sindicatului, pentru a-si pastra ulterior slujba, constituia o īncalcare a Conventiei.

Īn strānsa legatura cu prevederile Conventiei se afla si articolul 5 al Cartei Sociale Europene[3], care garanteaza angajatilor cāt si patronilor dreptul de a se organiza spre a-si putea proteja interesele economice si sociale. De exemplu, lucratorii se organizeaza de obicei, īntr-un sindicat. Exercitarea efectiva a dreptului la libertatea de asociere face necesara autorizarea sindicatelor de a participa la negocieri colective, de a tine īntruniri si de a avea acces la locul de munca. Este, de asemenea, necesara protectia lucratorilor īmpotriva concedierilor pe motivul apartenentei lor la sindicat sau a activitatii sindicale. Comitetul Expertilor Independenti a socotit ca, la fel ca si Art. 11 al Conventiei, art. 5 al Cartei Sociale include si dreptul de nonafiliere la un sindicat.

Tot aici, se poate aminti si dreptul la negocieri colective, enuntat īn art. 6 al Cartei[4]. Astfel, statele īsi asuma angajamentul de a favoriza consultarile paritare īntre lucratori si patroni, īncheierea de contracte colective si folosirea procedurilor de conciliere si arbitraj. Articolul 6 mai prevede dreptul lucratorilor si al angajatilor de a īntreprinde actiuni colective. Aceasta implica dreptul la greva, care pentru lucratori reprezinta mijlocul de exprimare cel mai puternic . Alte forme de actiuni colective ce pot fi initiate de lucratori sunt refuzul de a lucra ore suplimentare si greva japoneza. De asemenea, concedierea lucratorilor pe motivul participarii lor la greva constituie o īncalcare a prevederilor Cartei .

Libertatea de asociere se aplica nu doar sindicatelor, ci si oricaror altor organizatii. De altfel, organizatiile non-guvernamentale (O.N.G.) nu ar putea sa-si desfasoare activitatea īn mod eficient daca dreptul la asociere nu ar fi garantat[7].